Perioada imediat urmatoare mortii lui Henri al II-lea (1559) a reprezentat atat o decadere a puterii

monarhice in favoarea intereselor politice manifestate de o serie de nobili influenti la curte, cat si un
timp in care puternice conflicte religioase au zguduit statul. Urmandu-I tatalui sau,sub Francisc al II-lea
(1544-1560) politicile repressive la adresa populatiei protestante vor continua. Tanar in varsta de 15 ani,
regele indeplinea baza legala pentru a-si exercita in mod autonom domnia,totusi din cauza starii precare
de sanatate si a lipsei de experienta se va lua decizia de a I se acorda un regent in persoana mamei sale,
Catherina de Medici (1519-1589).Aceasta va avea de infruntat manevrele lui Francois de Guise si Charles
de Lorena, unchii sotiei fiului ei, Maria Stuart.Catolici convinsi, datorita autoritatii conferite de rege,
acestia se vor opune politicii de reconciliere sustinuta de regina-mama in cadrul tensiunilor dintre
protestanti si catolici. Astfel in termini simpli, scurta domnie a lui Francisc al II-lea a fost marcata atat de
lupta pentru putere dintre diferitele familii nobiliare (Montmorency,Guise,Bourbon), cat si intretire a
tensiunilor dintre protestanti si catolici, care vor escalada in timpul domniei fratelui sau, culminand in
cele din urma cu un lung sir de razboaie religioase, purtate pe o perioada de peste 30 de ani. Momentul
mortii lui Francisc (1560) a retezat influenta familiei de Guise, oferindu-I Catherinei prilejul pentru al
convinge pe noul rege, Carol al IX-lea. sa semneze ,,Edictul din ianuarie” (17 ianuarie 1562), prin
imtermediul caruia li se oferea protestantilor o oarecare toleranta religioasa, in sensul in care acestia
puteau organiza adunari si isi puteau exercita credinta inafara zidurilor orasului. Totusi situatia va
degenera in luna Martie a aceluiasi an, odata cu masacrul de la Wassi, cand o serie de protestanti vor fi
ucisi. Este inceputul razboaielor religioase. Confliictele vor creste intr-o asemenea masura,incat in 1563
ducele de Guise este asasinat. In replica, in noaptea dinspre 23/24 august 1572 asistam la masacrul din
noaptea sfantului Bartolomeu, cand cateva zeci de mii de protestanti sunt masacrati de multimea
catolica.Motivele masacrului sunt multiple. Pe de-o parte a fost rezultatul casatoriei nepopulare dintre
sora lui Carol al IX-lea, Margareta de Valois, catolica, si protestantul Henric de Navarra,devenit mai
tarziu Henric al IV-lea (1589-1610). Uniunea nefiind agreata de catolici. Iar pe de alta parte a reprezentat
consecinta tentativei de asasinat la adresa lui Gaspar de Caligny, amiral francez si conducator al partied
protestante.
Urmandu-I fratelui sau, Henri al III-lea (1574-1589) este nevoit sa faca fata unei situati complexe. Istet,
lucid si autoritar noul rege nu stia cum sa isi foloseasca calitatiile,fiind lipsit de vointa si spirit metodic.
Inca de la inceputul domniei, acesta incearca sa restabileasca pacea prin concesii facute protestantilor.
Nu reuseste decat sa atraga adversiunea catolica, intretinta de Henric de Guise, care isi ascunde cu
greutate pretentile la tronul Frantei, instituind Liga Sfanta, o grupare care ii unea pe catolici sub
patronajul sau. Amenintarea este si mai serioasa intrucat in spatele Ligii figureaza umbra lui Filip al II-lea
(1556-1598), acesta sustinandu-l din punct de vedere financiar pe ducele de Guise.Situatia se
inrautateste si mai mult. In 1584, ultimul copil al Ecaterinei, Francisc, duce de Anjou si Alencon, moare.
Henric ramane astfel fara mostenitori directi, primul in linia succesorala devine Henric de Navarra. Totusi
succesiunea se dovedeste a fi problematica intrucat regele Navarrei era seful gruparii protestante.Astfel
Henric al III-lea este nevoit sa aleaga intre ruda sa protestanta si inamicul sau catholic.In prima istanta,
pentru a-si salva coroana, il alege pe ducele de Guise insa este rapid marginalizat de catre acesta care se
sprijina pe cler si pe simpatia sa in randul parizienilor.Renegat de supusi, Henric al iii-lea fuge din
capitala,ajunge la Blois, unde convoaca starile generale, nu inainte de ai asasina pe ducele de Guise si
fratele sau cardinalul de Lorena.In capitala izbugneste o revolta unde populatia il proclama pe
Mayenne,ultimul frate al ducelui de Guise, locotenent-general al regatului.Henric nu are alta sansa decat
sa isi uneasca fortele cu regele Navarrei si sa asedieze capitala,insa la 1 august 1589 regele este
injumghiat de Jacques Clement un fanatic catholic. Pe patul de moarte acesta il desemneaza pe regele
Navarrei drept succesor .Aceasta numire va declansa un amplu conflict intre Europa catolica si cea
protestanta, Filip al II-lea care pana atunci se multumise sa subventioneze liga, se hotaraste sa intervina,
manifestandu-si intentiile expansioniste. Totusi ascultand de doleantele supusilor, Henric al IV-lea se
lepede de Protestantism, pentru ai atrage de partea sa.