Materiale electrotehnice – Indrumar de laborator

L11. CARACTERISTICI MAGNETICE LA TABLELE ELECTROTEHNICE

1. Obiective
Obiectivele acestei lucrări sunt:
• Identificarea și cunoaşterea caracteristicilor materialelor magnetice moi folosite în
construcţia maşinilor electrice ca miezuri magnetice;
• Ridicarea caracteristicilor magnetice dinamice la tablele electrotehnice.

2. Aspecte teoretice
2.1. Materiale magnetice moi – Caracteristici şi parametri
Materialele magnetice moi au proprietatea de a acumula uşor energia magnetică în prezenţa
unui câmp magnetic de excitaţie, iar în absenţa acestuia se demagnetizează (starea de
magnetizare dispare).
Ciclul de histerezis descrie evoluţia stării de magnetizare a unui material magnetic atunci
când câmpul magnetic de excitaţie are o variaţie ciclică (exemplu, 0, +Hs, 0, -Hs, 0 etc.). În
reprezentarea grafică a ciclului de histerezis se utilizează fie mărimea magnetizaţiei M, fie
mărimea inducţiei magnetice B, reprezentate în funcţie de intensitatea câmpului magnetic de
excitaţie H.
Parametrii ciclului de histerezis magnetic sunt specifici pentru fiecare tip de material
magnetic şi, în general, sunt definiţi pentru ciclul limită de histerezis magnetic (Fig. 1).
Contează:
- aria ciclului limită de histerezis Ah,
- valoarea intensităţii câmpului magnetic de saturaţie Hs şi valoarea corespunzătoare a
inducţiei magnetice de saturaţie magnetică Bs;
- valorile inducţiei magnetice remanente Br și a câmpului magnetic coercitiv Hc.

a) b)
Fig. 1. Ciclul de histerezis magnetic (a) şi obţinerea curbei fundamentale de magnetizare (b)
Ciclul static de magnetizare se obţine prin aplicarea unui câmp magnetic de excitaţie de
valori constante (magnetizare în curent continuu), cu variaţie cvasistatică, în trepte, care
parcurge un ciclu complet de magnetizare, între +Hs şi -Hs. Pentru acest regim de
magnetizare, aria ciclului de histerezis este proporţională cu pierderile prin histerezis pH.

120
 Materiale electrotehnice – Indrumar de laborator

Ciclul dinamic de magnetizare se obţine prin aplicarea unui câmp magnetic de excitaţie de
curent alternativ sinusoidal. La magnetizarea în curent alternativ, pierderile de energie cresc
datorită apariției pierderilor prin curenți turbionari pF și a pierderilor suplimentare pS (datorate
vâscozității magnetice). Astfel, la magnetizarea unui material feromagnetic sau ferimagnetic
în câmpuri periodice, se definesc pierderile totale ptot de remagnetizare prin intermediul
relaţiei:
ptot = p H + p F + pS (1)
Note:
- Pierderile, notate se notează cu literă mică, reprezentând densitatea de pierderi magnetice,
pe unitate de masă de material (în kg) sau pe unitate de volum de material (în m3).
- Pentru tablele electrotehnice, pierderile specifice totale se notează cu litera P urmată de doi
indici, care definesc regimul de magnetizare: inducţia magnetică (primul indice) și
frecvenţa regimului de magnetizare (al doilea indice).
Exemplu: P15/100 = 3,5 W/kg semnifică pierderile specifice totale de 3,5 W/kg,
corespunzătoare unei inducţii magnetice în material B = 1,5 T și la frecvenţa de
magnetizare f = 100 Hz.
Dacă al doilea termen lipsește, se consideră că măsurările s-au efectuat implicit la
frecvenţa de 50 Hz.
Curba fundamentală de magnetizare B(H) reprezintă locul geometric al vârfurilor ciclurilor
de histerezis, obţinute prin magnetizări succesive, pentru un material magnetic iniţial
demagnetizat (porţiunea OY din Fig. 1.b). Curba de primă magnetizare obţinută în curent
continuu coincide cu curba fundamentală de magnetizare în zona valorilor mari ale inducţiei
magnetice. În cazul unor pierderi prin histerezis mari, extremităţile ciclurilor de curent
alternativ sunt rotunjite, datorită defazajului mai mare existent între Bmax şi Hmax.
Curbele de magnetizare B(H), determinate în curent continuu sau alternativ, permit
stabilirea mărimilor caracteristice saturaţiei magnetice a materialului (Hs, Bs) şi a valorilor
permeabilităţii magnetice corespunzătoare acestor regimuri:
- μrst - permeabilitatea magnetică statică,
- μra - permeabilitatea magnetica de curent alternativ, etc.
Astfel, permeabilitatea magnetică efectivă la magnetizarea în curent alternativ este definită cu
relaţia:
1 Bef
µ ef = ⋅ (2)
µ 0 H ef
unde:
µ 0 = 4π ⋅ 10 −7 H/m este permeabilitatea magnetică a vidului,
Bef este valoarea efectivă a inducţiei magnetice, măsurată în T,
Hef este valoarea efectivă corespunzătoare pentru intensitatea câmpului magnetizant,
măsurată în A/m.
În cataloage, furnizorii de tablă electrotehnică indică perechi de puncte de pe caracteristica
B(H), notate B25, B50, B100.
Exemplu: B25 reprezintă valoarea inducției magnetice corespunzătoare unui câmp magnetic de
magnetizare H = 25 Asp/cm = 2500 Asp/m = 2,5 kA/m.

121
 Materiale electrotehnice – Indrumar de laborator

2.2. Performanţe la tablele electrotehnice

Tablele electrotehnice sunt confecţionate din aliajele de fier - siliciu (Fe-Si), cu utilizări în
special pentru construcţia miezurilor magnetice din maşinile electrice care funcţionează la
frecvenţe industriale (50 Hz ÷ 10 kHz).
Un adaos de câteva procente de siliciu în fier ameliorează proprietăţile aliajului format:
- permeabilitatea magnetică μr crește;
- câmpul magnetic coercitiv Hc se diminuează;
- pierderile magnetice prin histerezis și curenţi turbionari pFe scad;
- crește stabilitatea în timp a caracteristicilor.
Efectele defavorabile date de adaosul de Si sunt legate de ușoara scădere a inducţiei
magnetice de saturaţie Bs și de scăderea plasticităţii aliajului.
Uzual, tablele electrotehnice cu un conţinut de (1 ÷ 2,5)% Si se utilizează pentru maşini
electrice rotative, iar cele cu un conţinut de (2,5 ÷ 4,5)% Si se utilizează pentru
transformatoare electrice.
Tabla silicioasă laminată la cald se obţine din blocuri de aliaj de fier-siliciu prin laminări și
recoaceri succesive. După obţinerea dimensiunilor dorite, tablele se supun unui tratament
termic (la 800°C) de scurtă durată urmat de o răcire lentă, în urma cărora cresc grăunţii
cristalini și scad tensiunile interne.
Pentru reducerea pierderilor prin curenţi turbionari, tablele laminate la cald se izolează prin
oxidare. Acest procedeu are dezavantajul că rezistenţa de izolaţie se modifică la presarea
tolelor. Izolarea cu hârtie asigură grosimi de izolaţie de ordinul (15-30) μm, pe când izolarea
cu lac asigură o rezistenţă electrică mare și o grosime redusă a stratului izolant (rezultă un
factor de umplere ridicat).
După gradul de aliere cu siliciu și în funcţie de caracteristicile magnetice obţinute, aceste table
se clasifică în table EI, EII, EIII și EIV, unele din caracteristici fiind prezentate în Anexa 1.
Tabla electrotehnică laminată la rece cu grăunți neorientați se realizează din oţel silicios
cu conţinut foarte redus de carbon (sub 0,04%), procentul de siliciu variind între (0,47 ÷
3,2)%. Obţinerea tablei se face prin laminare la rece urmată de tratamente termice de
recristalizare, decarburare și acoperire cu pelicule electroizolante.
Tabla laminată la rece cu grăunţi neorientaţi se realizează cu grosimea de 0,5 mm și 0,65 mm
în următoarele sorturi: M47 (~1,1% Si), M45 (~1,5%Si), M43 (~1,9% Si).
Aceste sorturi prezintă o anizotropie magnetică foarte scăzută și de aceea se pot utiliza în
construcţia mașinilor electrice rotative. Sorturile cu anizotropie mai mare (tip M19 - M36) se
utilizează pentru miezurile transformatoarelor electrice.
Tablele cu grăunţi neorientaţi se clasifică și după tipul izolaţiei utilizate, notate cu simbolul:
o C0 - neizolate (acoperite cu oxid natural);
o C3 - acoperite cu izolaţie organică pe ambele feţe;
o C4 - acoperite (prin fosfatare) cu izolaţie anorganică pe ambele feţe;
o C5 - acoperite cu izolaţie anorganică pe ambele feţe.
Caracteristicile unor astfel de table sunt prezentate în Anexa 1.
Tabla electrotehnică laminată la rece cu grăunţi orientaţi, numită și tablă texturată, este
materialul magnetic cel mai des utilizat pentru circuitele magnetice ale transformatoarelor și
aparatelor electrice. Aceste table conţin (3 ÷ 3,3)% Si și se produc în diferite grosimi (0,50;
0,35; 0,20; 0,10; 0,05) mm. Sunt comercializate sub denumirea de tablă Goss, M5, M6, M7,
M8, Trafoperm N, Hyperm T, Hipersil etc.

122
 Materiale electrotehnice – Indrumar de laborator

Tabla texturată prezintă o serie de avantaje, comparativ cu tabla electrotehnică laminată la

cald:
- pierderi magnetice reduse pe direcţia laminării;
- permeabilitate magnetică mare pe direcţia laminării;
- factor de umplere mare;
- izolaţie bună și rezistență la temperaturi mari (clasa F și H de stabilitate termică,
realizată cu izolaţie ceramică tip carlit).
La folosirea tablei texturate este necesar a se ţine seama de direcţia laminării pentru a profita
de calităţile superioare ale tablei după această direcție.
În Anexa 1 sunt prezentate unele caracteristici ale tablelor texturate.

3. Metoda de măsurare cu cadrul Epstein

3.1. Descrierea cadrului Epstein
Cadrul Epstein este un dispozitiv format din 4 bobine cu aceleaşi caracteristici geometrice şi
electrice, dispuse astfel ca să formeze laturile unui pătrat. Fiecare bobină are câte două
înfăşurări dispuse concentric pe o carcasă din material electroizolant şi nemagnetic: o
înfăşurare primară-de magnetizare şi o înfăşurare secundară-de măsurare. În întrefierul
carcaselor acestor bobine se introduce epruveta de tablă electrotehnică de studiat, care
formează un circuit magnetic închis (Fig. 2).

a) b)
Fig. 2. Secţiune (a) şi vedere de ansamblu a cadrului Epstein (b)
Înfăşurarea de magnetizare 3 şi înfăşurarea de măsurare 2, împreună cu epruveta de material
magnetic 1, formează structura unui transformator monofazat.
Date despre cadrul Epstein: N1=N2 =700 spire; lmed = 0,94 m, R1=R2=2,23 Ω.

3.2. Principiul de măsurare

La alimentarea cu tensiune sinusoidală de frecvenţă (15÷100) Hz a înfăşurării primare (de
magnetizare), se stabileşte în înfăşurarea primară un curent i(t) care produce un câmp
magnetic variabil în timp de intensitate H(t), care se închide prin miezul magnetic format din
esantionul de studiat.
Conform legii circuitului magnetic, între curentul de magnetizare şi intensitatea câmpului
magnetic există relaţia:
H ef ⋅ lmed = N1 ⋅ I (3)
unde:

123
 Materiale electrotehnice – Indrumar de laborator

Hef - valoarea efectivă a intensităţii câmpului magnetic din eşantion,

lmed = 0,94 m - lungimea medie a circuitului magnetic,
N1 = 700 spire - numărul de spire al înfăşurării primare,
I - valoarea efectivă a intensităţii curentului din primarul cadrului Epstein.
Conform legii inducţiei electromagnetice, câmpul magnetic variabil în timp induce în
înfăşurarea secundară o tensiune electromotoare, de asemenea sinusoidală, a cărei valoare
efectivă este:
U e 2 = 4,44 ⋅ f ⋅ N 2 ⋅ S Fe ⋅ Bmax (4)
unde:
Ue2 - tensiunea electromotoare indusă în înfăşurarea de măsurare,
f - frecvenţa tensiunii de alimentare,
N2 = 700 spire - numărul de spire al înfăşurării cadrului Epstein,
SFe - aria secţiunii transversale a epruvetei,
Bmax - amplitudinea (valoarea maximă) a inducţiei magnetice în eşantion.
Dacă în secundarul cadrului Epstein se montează un voltmetru cu rezistenţă RV, iar
înfăşurarea secundară a cadrului Epstein are rezistenţa R2=2,23 Ω, rezultă valoarea tensiunii
măsurate de forma:
RV
U 2 = 4,44 ⋅ f ⋅ N 2 ⋅ S Fe ⋅ Bmax (5)
RV + R2
Deoarece R2=2,23 Ω şi rezistenţa voltmetrului este mare, de ordinul 103 Ω/V, se poate neglija
factorul de corecţie dat de rezistenţele din circuitul secundar, rezultând relaţia (4).
Relaţiile (3) şi (4) sunt utilizate pentru determinarea perechilor de mărimi magnetice:
- intensitatea câmpului magnetizant:
N ⋅I
H ef = 1 (6)
lmed
- inducţia magnetică în eşantion:
U2
Bmax = (7)
4,44 ⋅ f ⋅ N 2 ⋅ S Fe

Note:
• Determinarea perechilor de puncte (Hef; Bmax) se face cu metoda indirectă, de măsurare
a curentului I din primarul cadrului Epstein şi a tensiunii U2 în secundarul cadrului.
• În regim strict sinusoidal, există o relaţie bine determinată între valoarea efectivă şi
valoarea medie:
T T
1 1 U2
U ef = ∫ u (t ) 2 dt = ∫ U max
2
(sin ωt ) 2 dt = max
T 0 T 0 2
T T /2
2 1
U med = ∫ u (t ) 2 dt = ∫U max sin ωt dt = 0.636U max
T 0 T 0

1
U max
U ef 2
kf = = = 1.11 .
U med 0.636U max

124
 Materiale electrotehnice – Indrumar de laborator

• Standardele în vigoare recomandă verificarea formei de variaţie în timp a tensiunii

electromotoare indusă în secundarul cadrului Epstein, deci a inducţiei magnetice în
materialul de testat. Se impune ca factorul de formă să aibă valoarea: k f = 1,11 ± 0 ,1 .
Pentru control se folosesc fie două voltmetre (de valori efective şi de valori medii, fie
un osciloscop).

4. Determinări experimentale
4.1. Pregătirea epruvetelor
Epruvetele sunt confecţionate din benzi de tablă electrotehnică cu lungimea
L = (280 ± 0.5) mm şi lăţimea l = (30 ± 0.2) mm. Numărul de tole este multiplu de 4, cu masa
cât mai apropiată de 1 kg.
Se împarte pachetul de tole care formează epruveta în 4 părţi egale, corespunzător celor 4
bobine ale cadrului Epstein. Se procedează apoi la asamblarea miezului cadrului Epstein prin
metoda joantelor cu dublă suprapunere.
Masa m şi densitatea masică dm a pachetului de tole se determină conform standardelor în
vigoare.

În Tabelul 1 sunt trecute date caracteristice pentru eşantioanele de studiat.

Tabelul 1. Date despre eşantioanele de table electrotehnice din laborator
Tip Tip Masa Densitate Grosime Numar
Cod Directie
tabla graunti [g] [g/cm³] [mm] tole
(FEMAG-
M1 longitudinal 1114,9 7,2134 0,23 80
Italia)
(FEMAG-
M2 GO longitudinal 1041,3 7,1739 0,27 64
Italia)
(FEMAG-
M3 longitudinal 1104,4 7,3042 0,3 60
Italia)
M400-50
M4 longitudinal 1120 7,4074 0,5 36
(Erdemir)
M400-50
M5 transversal 1121 7,4075 0,5 36
(Erdemir)
M700-50
M6 longitudinal 1122 7,4076 0,5 36
(Erdemir)
M700-50
M7 transversal 1123 7,4077 0,5 36
(Erdemir)
NO
(Erdemir-
M8 longitudinal 1079 7,8199 0,65 24
Romania)
(Erdemir-
M9 transversal 1087 7,8778 0,65 24
Romania)
M1 (Kosice-
longitudinal 1012 7,7228 0,65 24
0 Slovacia)
(Kosice-
M11 transversal 1006 7,677 0,65 24
Slovacia)

Cu datele din Tabelul 1 se determină aria secţiunii transversale a eşantionului:

125
 Materiale electrotehnice – Indrumar de laborator

m
S Fe = (8)
4 ⋅ l tola ⋅ d m
unde:
m - masa eşantionului,
ltola = 0,23 m este lungimea medie a pachetului de tole,
dm - densitatea masică a eşantionului.

4.2. Scheme de montaj

Schema de montaj pentru determinarea experimentală a caracteristicii fundamentale de
magnetizare este prezentată în Fig. 3.

Fig. 3. Schema electrică de montaj pentru determinarea caracteristicilor cu cadrul Epstein

Elementele componente ale montajului sunt:
S - autotransformator, monofazat 230 V, 8 A,
Hz – frecvenţmetru,
A - ampermetru,
W - wattmetru,
CE - cadru Epstein,
M - bobină de compensare a fluxului magnetic,
Vmed - voltmetru de valori medii,
Vef - Voltmetru de valori efective.
Un sistem de măsurare automată este instalaţia Brockhaus DEM 25, care permite ridicarea
automată a curbei B=f(H). În Fig. 4 şi Fig. 5 sunt date detalii despre instalaţia de măsurare.
Filtru
trece-jos
(10 Hz )

Generator de
Amplificator
forme de unda Controler
sinusoidale de putere

Cadru Epstein
Controlul
amplitudinii Şunt
Convertoare
KB·dB/dt
A/D × 2
KH·H(t)
Eşantioane magnetice
Magistrala de date

Procesor Card de date Calculator cu

pe 16 biţi ARC-NET MPG Expert

Fig. 4. Schema bloc a sistemului de măsurare DEM 25 cu cadru Epstein

126
 Materiale electrotehnice – Indrumar de laborator

Sistemul de măsurare standardizat conţine modulele: generator de forme de undă sinusoidală,

amplificator de semnal, dispozitiv de control, senzori, cadrul Epstein şi sistem de achiziţie şi
prelucrare date, cu calculator echipat cu software dedicat MPG-Expert.

Fig. 5. Vedere de ansamblu a sistem de măsurare DEM 25 cu cadru Epstein

Sistemul permite ridicarea caracteristicilor tablelor electrotehnice în regim sinusoidal de

magnetizare prin controlul formei undei de tensiune electromotoare obţinute în secundarul
cadrului Epstein.
După asamblarea specifică a eşantioanelor de tablă electrotehnică în cele patru ramuri ale
cadrului Epstein, utilizând interfaţa softului MPG-Expert, sunt introduse datele de măsurare
privind frecvenţa de magnetizare şi parametrii iniţiali ai ciclului de histerezis.
Secvenţa de măsurare începe cu generarea de forme de undă sinusoidale ale curentului de
magnetizare din bobina primară a cadrului Epstein.
Controlerul asigură forme de undă sinusoidale pentru fluxurile magnetice induse în
eşantioane, prin feedback-ul primit de la semnalul din înfăşurarea secundară.
Două convertoare analog-digitale transmit datele formelor de undă induse în înfăşurările
primar şi secundar ale cadrului Epstein către calculator, prin intermediul cardului de date
ARCNET în vederea prelucrării automate a acestora.

4.3. Mod de lucru

o Se asamblează miezul magnetic în cadrul Epstein.
o Se realizează montajul din Figura 3 şi se verifică daca cursorul autotransformatorului este
pe poziţia minimă.
o Se demagnetizează epruveta prin creşterea tensiunii de la autotransformator după care se
micşorează tensiunea, treptat, la zero. Prin acesta manevră, se creste curentul de
magnetizare până la o valoare cel puţin egală cu cea corespunzătoare intensităţii maxime a
câmpului magnetic şi apoi descreşterea la zero. Demagnetizarea se face într-un interval de
timp de circa 30 secunde.
o Ridicarea caracteristicii dinamice de magnetizare constă în determinarea perechilor de
valori (Hef, Bmax), corespunzătoare perechilor de valori (I, U2) indicate de ampermetru şi
voltmetru, prin creşterea continuă a curentului de la zero la Imax, pentru care indicaţia
voltmetrului practic rămâne constantă, oricât ar creşte curentul I în continuare – aceasta
este zona de saturaţie magnetică.
o Rezultatele se trec în Tabelul 2.

127
 Materiale electrotehnice – Indrumar de laborator

Tabel 2. Rezultatele măsurării magnetice pe eşantioanele de tole electrotehnice studiate

Cod
Mărimi măsurate şi prelucrate
eşantion
I [A] 0
U2 [V] 0
M1 Hef [A/m] 0
Bmax [T] 0
μr 0
I [A] 0
U2 [V] 0
M2 Hef [A/m] 0
Bmax [T] 0
μref μri
...

4.4 Prelucrarea datelor

Cu datele măsurate se determină, cu relaţiile (6) şi (7), mărimile Hef și Bmax. Permeabilitatea
magnetică efectivă se calculează cu relaţia (2), în care Bef = Bmax / 2 .
Cu datele obţinute, se ridică grafic caracteristica dinamică Bmax = f(Hef) şi caracteristica
permeabilităţii efective μref= f(Hef).

4. Sugestii, concluzii
• Specificaţi ce sunt tablele electrotehnice şi ce categorii d etable cunoaşteţi;
• Dece este necesara izolarea tolelor şi ce materiale se utilizează ca izolaţie electrică.
• Interpretaţi forma graficelor obţinute. Stabiliţi valorile de saturaţie magnetică.
• In ce zonă se situează valoarea maximă a permeabilitatea magnetice la probele analizate?
• Comparaţi valorile permeabilităţii relative obţinute cu alte date de catalog.

Bibliografie
1. Helerea E., Călin M.D., Materials in Electrical Engineering, Editura Universităţii
Transilvania din Braşov, Romania, 2015, p. 377, ISBN 978-606-19-0717-5.
2. Călin M.D., Helerea E., Materiale magnetice pentru maşini electrice utilizate în transport.
Metode şi proceduri avansate de caracterizare şi modelare, Editura Universităţii
Transilvania din Braşov, Romania, 2012, p. 120, ISBN 978-606-19-0093-0.
3. IEC 60404-1 “Magnetic Materials - Part 1: Classification”, 2nd Edition, 2000.
4. IEC 60404-2 “Magnetic Materials - Part 2: Methods of measurement of the magnetic
properties of electrical steel sheet and strip by means of an Epstein frame”, 3rd Edition,
1996.
5. IEC 60404-8-4 “Magnetic materials - Part 8-4: Specifications for individual materials -
Cold-rolled non-oriented electrical steel strip and sheet delivered in the fully-processed
state”, 3rd Edition, 2013.

Anexe
Anexa 1. Caracteristici la tablele electrotehnice laminate la cald, la tablele electrotehnice
laminate la rece cu grăunți neorientați, respectiv cu grăunţi orientaţi
Anexa 2. Caracteristici ale tablelor electrotehnice de uz comercial general
Anexa 3. Analiza comparativă a proprietăţilor aliajelor magnetice moi

128
 Materiale electrotehnice – Indrumar de laborator

Anexa 1. Caracteristici la table electrotehnice laminate la cald, la table electrotehnice

laminate la rece cu grăunți neorientați (NO), respectiv cu grăunţi orientaţi (GO)
Pierderi Aplicaţii
Tip de Tip de tablă Bs ρ
μr.max magnetice comerciale/
aliaj electrotehnică [T] [μΩm]
[W/kg] observaţii
Tablă laminată cu P15/60 = Motoare electrice
2.1÷2.2 0,4
procent scăzut de %C 2 W/kg
P15/60 = Motoare electrice
Tablă NO cu 2%Si 2.0÷2.1 0,35
2,7 W/kg de mare eficienţă
Oţeluri 5000 P15/60 = Transformatoare
Tablă GO (CGO M4) 2 0,48
0,9 W/kg electrice 50/60 Hz
Transformatoare
P15/60 =
Tablă ultra-GO (HGO) 2 0,45 electrice de mare
1,2 W/kg
eficienţă 50/60 Hz
Benzi GO cu 40÷50 P15/50000 = Benzi magnetice
1,6 150.000 0,48
%Ni 110 W/kg ultra-subţiri
Material cu
Benzi GO cu 77÷80 P15/50000 =
1,1 150.000 0,55 pierderi magnetice
%Ni (Square permalloy) 40 W/kg
foarte mici
Material cu cea
Aliaje Fe- P15/50000 =
Benzi GO cu 79%Ni - mai mare valoare
Ni-Co 33 W/kg
4%Mo (Permalloy, 0,8 1000.000 0,58 μr.max şi cele mai
P15/60 =
Supermalloy) mici pierderi
2,2 W/kg
magnetice
Benzi GO cu 49%Co - Material cu cea
P15/50000 =
2%V (Permendur, 2,3 50.000 0,35 mai mare valoare a
35 W/kg
Superrmendur) inducţiei Bs
Transformatoare
Ferite Mn-Zn 0,5 6.000 - 2·106 cu miez pentru
Ferite surse de
magnetice alimentare;
moi Aplicatii in
Ferite Ni-Zn 0,35 4.000 - 106
domeniul
frecvenţelor - MHz

Anexa 2 - Caracteristici ale tablelor electrotehnice de uz comercial general

Permeab. Permeab.
Tip de material Compoziţie Bs
magnetică relativă magnetică relativă
magnetic chimică iniţială μri maximă μr.max [T]
Aliaj Fe-Si 98÷99%Fe, 1÷2%Si 400÷600 4.000÷10.000 1.8÷2.2
Aliaj Fe-Ni-Co
70%Ni,23%Fe,7%Co 800÷1.000 3.000÷5.000 1.3÷1.5
(Permivar)
Aliaj Fe-Ni-Co
45%Ni,55%Fe 2.000÷3.000 30.000÷50.000 0.7÷0.9
(Permalloy 45%)
Aliaj Fe-Ni-Co
78%Ni,22%Fe 7.000÷12.000 60.000÷80.000 0.4÷0.6
(Permalloy 78%)
Aliaj Fe-Ni + alte
74%Ni,19%Fe,5%Cu,2%Cr 15.000÷20.000 40.000÷70.000 0.3÷0.5
(Mumetal)
Aliaj Fe-Ni + alte
85%Fe,9,6%Si,5,4%Al 20.000÷35.000 80.000÷100.000 0.2÷0.3
(AlSiFer)
Aliaj Fe-Ni + alte
79%Ni,15%Fe,5%Mo,1%Mn 80.000÷120.000 400.000÷1.000.000 0.2÷0.3
(Superrmalloy 79%)

129
 Materiale electrotehnice – Indrumar de laborator

Anexa 3 - Analiza comparativă a proprietăţilor aliajelor magnetice moi

Permeab. Permeab. Rezistivitate Temp.
Tip de Comp. Bs Br Hc Hs magnetică magnetică ρ Curie
material chimică [T] [T] [A/m] [A/m] relativă relativă [Ωm] θC
iniţială maximă la 20ºC [ºC]
Fier Fe +
2.1 1.3 4÷240 1 500 20 000 300 000 9.6·10-8 770
99.9% 0.1% impur.
Fe +
Oţeluri carbon 0.2÷2.1% 1.55 0.7÷1.1 40÷400 60 000 70 600 - -
C
Fe +
Aliaje FeSi 1.95 1.3 12÷48 10 000 250÷500 6 000÷12 000 35÷60 · 10-8 740
2÷4.5% Si
Aliaje NiFe 78.5%Ni +
1 0.9 4 12 000 8 000 100 000 - -
Permalloy 21.5%Fe
79%Ni +
Aliaje NiFe 15.5%Fe +
0.8 0.75 0.32 800 100 000 800 000 - 400
SuperPermalloy 5%Mo+
0.5%Si
72÷83% Ni
Aliaje NiFe +Fe; + Alte
0.75 0.15÷0.73 1÷4 250 000
(E11) (Mo, Cu, Cr,
Si)
54÷68% Ni
Aliaje NiFe + Fe; + Alte
1.5 0.15 1÷7 110 000
(E21) (Co, Mo,
Cu, Cr, Si)
45÷50% Ni
Aliaje NiFe
+Fe; + Alte 1.5 0.1÷1.6 6÷12 70 000
(E31)
(Mo,Cu,Cr,Si)
47÷50% Fe
Aliaje FeCo
+Co; + Alte 1.5÷2.2 20÷240
(F11, F12)
(V,Cr,Nb,Ta)
Aliaje FeCo 35% Fe+Co;
1.2÷2.2 300
(F21) + Alte (V,Cr)
23÷27% Fe
Aliaje FeCo
+Co; + Alte 1.1÷2 300
(F31)
(V, Cr)
Ferite Mn-Zn 0.25÷0.5 0.18÷0.25 10÷20 800 600÷3 000 2000÷10 000 0.05÷5 100÷200
Ferite Ni-Zn 0.18÷0.19 10÷2 000 1 000÷4 000 200÷600
(0.12÷0.15)
Fe 150÷175 2 000÷5 500
·10-6
FeP (0.18÷0.20)
110÷150 3 400÷6 900
0.3÷0.8% P ·10-6
Materiale FeNi 20 000÷74 50 (0.45÷0.60)
8÷20
sinterizate 30÷85% Ni 0 ·10-6
FeCo (0.10÷0.35)
100÷200 2 000÷3 900
40÷55%Co ·10-6
FeSi
50÷80 8 000÷9 500 0.45·10-6
0.3÷3.5% Si
Pudre Fe + FeSi
0.5÷2 10÷500 1÷106
compozite + FeNi

130