Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Origini[modificare | modificare sursă]
Viitorul voievod s-a născut în jurul anului 1407 într-o familie înnobilată în 1409, pentru merite
deosebite de către Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei. Tatăl lui Ioan a fost un român[1],
sau cuman[2][3] Voicu/Voik/Vajk Corvin[4], "un gentilom destul de modest al comitatului pur românesc
Hunedoara", iar bunicul se numea Șerb/Csorba [5]. Mama lui Ioan a fost Erzsébet
Morzsinai (Elisabeta de Margina), despre care se spune că ar fi fost de origine greacă și chiar
înrudită cu basileii Bizanțului.[6]
În favoarea originii etnice românești a voievodului există mai multe argumente. De exemplu, până în
anul 1439, Iancu este numit în documente Ioan Românul, mai mulți cronicari ai epocii referindu-se la
originea românească a acestuia. După ce fiul său, Matei Corvin, a devenit rege, Frederic de
Habsburg i-a reproșat că nu are origini regale, ci că are un tată român. Matei, la rândul său, când i
se reproșa că nu are origini regale, făcea trimitere la originile sale romane.[7][8]
Blazonul
După obiceiul epocii, Voicu a luat numele Hunyadi (de Hunedoara), când a primit în 1409 de
la Sigismund de Luxemburg domeniul și castelul Hunedoarei, drept răsplată pentru faptele sale de
arme în luptele cu turcii.
Conform unei legende lansate în secolul al XVI-lea de către Gáspár Heltai, Ioan de Hunedoara ar fi
fost fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg cu nobila Erzsébet Morzsinai, având un frate
tot cu numele (Ioan) — duplicarea numelui era un obicei când unul dintre copii avea tatăl diferit.[9]
Domnia și luptele duse de Ioan de
Hunedoara[modificare | modificare sursă]
Ioan de Hunedoara a fost un mare aristocrat al regatului Ungariei, care își avea domeniul feudal la
Hunedoara. A devenit ulterior ban al Severinului, comite de Timișoara, voievod al Transilvaniei și
regent al Ungariei. Era unul dintre cei mai bogați nobili ai Europei timpului său.
Moartea prematură a regelui Albert de Habsburg a deschis o perioadă de frământări
în Ungaria legate de succesiunea la tron. Marea majoritate a magnaților ungari, printre care
familiile Cillei, Gara, Ujlaki și Szécsi, o sprijineau pe regina văduvă Elisabeta, care aștepta un copil,
viitorul Ladislau V Postumul, în speranța că o vor putea domina cu ușurință și, pe această cale, își
vor subordona puterea de stat.
Ioan de Hunedoara
Cruciada de la Varna din 1444, așa cum apare în ediția din 1564 a lui 'Martin Bielski' - Cronici Poloneze
În Dieta din februarie 1445 s-a format un guvern provizoriu, alcătuit din cinci căpitani generali, Ioan
de Hunedoara primind în guvernare Transilvania, Banatul și Crișana. Deoarece anarhia rezultată ca
urmare a acestei diviziuni a scăpat de sub control, Ioan a fost ales regent al Ungariei (Regni
Gubernator) la data de 5 iunie 1446 în numele regelui Ladislau Postumul. Prima sa acțiune ca
regent, a fost să-l atace pe împăratul romano-german Frederic al III-lea pentru refuzul acestuia de a-
l elibera pe Ladislau. După ce a înfrânt ducatele Stiria, Carintia și Carniola și a amenințat
chiar Viena, datorită dificultăților din alte zone, Ioan de Hunedoara a fost nevoit să semneze un
armistițiu cu Frederic, care a durat doi ani.
După înfrângerea de la Kosovo Polje, Ioan intră în Moldova și îl înscăunează pe vărul său Bogdan al
II-lea, (tatăl lui Ștefan cel Mare).
Castelul Hunedoarei.