●Distensie - Capacitate a unor organe vegetale sau a unor structuri de a se alungi sub acțiunea unei forțe

●Sarcolemă - Membrană conjunctivă laxă, fină, care învelește fibra musculară (netedă sau striată).
●Latent - Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând.
●Acetilcolină - Substanță organică secretată de terminațiile fibrelor nervoase.
●Reticul - Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are
rolul de a permite vizarea direcțiilor, efectuarea de măsurători etc
●Anaerob - care trăiește fără să consume oxigen
●Oxidare - a intra în contact cu alte substanțe, cedând electroni
●ATP - Denumire prescurtată a acidului adenozintrifosforic, compus, cu rol de acumulator energetic, prezent în toate celulele vii.
●CP - creatinfosfat
4.2.4. Fiziologia fibrei musculare
Proprietățile fundamentale ale mușchilor sunt:
- elasticitatea;
- plasticitatea;
- excitabilitatea;
- contractilitatea.

a. Elasticitatea
Elasticitatea reprezintă proprietatea mușchiului striat scheletic de a reveni la forma inițială, după
încetarea acțiunii forței care a determinat extensia sa.

b. Plasticitatea
Plasticitatea reprezintă proprietatea mușchilor netezi viscerali de a-și menține constantă tensiunea la
diferite grade de distensie*

c. Excitabilitatea
În repaus, sarcolema* fibrei musculare este polarizată.
Potențialul de membrană al fibrei striate este -80 ... -100 mV.
Acțiunea unui stimul fizic, chimic, electric sau in situ numai a influxului nervos produce
depolarizarea sarcolemei.
Între stimularea fibrei musculare sau a mușchiului în totalitate și apariția contracției există un
interval de timp de 1 ms, numit perioadă de latență*.
Influxul nervos, venit prin fibrele motorii, este transmis fiecărei celule musculare din cadrul
unităților motorii prin intermediul plăcii motorii.
Placa motorie sau sinapsa neuromusculară are ca mediator chimic acetilcolina*. Mediatorul
determină depolarizarea sarcolemei și producerea potențialului de placă, care se răspândește prin
sistemul tubular de membrane și apoi prin reticulul* sarcoplasmatic al celulei musculare.
 Durata de propagare a undei de depolarizare de-a lungul fibrei este de 2-5 ms la viteza de 12 m/s.
În acest interval, fibra se află în perioada refractară, ceea ce înseamnă că, dacă frecvența stimulilor este
ridicată, fibra nu va putea răspunde la fiecare dintre acești stimuli.

În cazul mușchilor viscerali, excitantul nu mai este influxul nervos, ci depolarizarea spontană a
unora dintre fibre. Plăcile motorii lipsesc. Transmiterea influxului de la o celulă la alta se face prin punțile
existente între celule.

d. Contractilitatea
Contractilitatea reprezintă proprietatea mușchiului de a răspunde prin contracție la acțiunea unui stimul.
Contracția se desfășoară în mai multe faze:
- eliberarea Ca2+ din reticulul sarcoplasmic datoriă depolarizării membranei acestuia și creșterii
permeabilității ei. Această fază reprezintă cuplarea excitației cu contracția;
- cuplarea actinei cu miozina și formarea actomiozinei, proces de activare favorizat de Ca2+;
- scindarea ATP-ului produs prin oxidare aerobă în ciclul Krebs, datoriă acțiunii enzimatice a complexului
actomiozinic;
- faza de contracție constă în scurtarea formațiunilor contractile ale sarcomerelor, prin alunecarea
filamentelor de actină printre cele de miozină, mecanism glisant de apropiere a discurilor întunecate, cu consum energetic
(durează 10 - 40 ms);
- faza de relaxare constă în repolarizarea membranelor și reintroducerea, cu consum energetic, a Ca2+ ăn
reticulul sarcoplasmatic, deci reinstalarea stării de repaus.

ATP = ADP + P + energie de contracție

La o excitație, mușchiul răspunde printr-o contracție simplă, secusa musculară. Aceasta se

întâlnește rar în organism. Durata acesteia diferă în funcție de tipul de mușchi.

Contracțiile unice sau repetate de scurtă durată utilizează energia produsă în repaus prin
oxidarea celulară a substanțelor energetice și acumulată sub formă de ATP și creatinfosfat (CP).
Creatinfosfatul asigură, pe termen scurt, refacerea ATP.

Stimularea repetată a mușchiului în faza de relaxare determină apariția contracțiilor tetanice,

incomplete sau complete, în funcție de frecvența stimulilor. Acestea predomină în activitatea motorie a
organismului.

Efortul muscular de lungă durată ( peste un minut) epuizează rezervele de ATP și CP, după care se
intensifică respirația celulară mitocondrială, care asigură energia necesară. În acest caz, oxigenul este
insuficient, motiv pentru care oxidarea glucozei se realizează în cea mai mare parte anaerob; se creează o
datorie de oxigen și o acumulare de acid lactic, toxic pentru mușchi.
Perioada de refacere
După efort, procesele oxidative se mai păstreză intense o perioadă necesară refacerii rezervelor de
ATP și CP și metabolizării acidului lactic. Acum plămânii pot asigura necesarul de O2, deci respirația
celulelor musculare este integral aerobă. Spunem că în această perioadă se achită datoria de oxigen.