Păianjenii.

10 lucruri pe care nu le ştiaţi

Păianjenii pot supravieţui în medii foarte diversificate, chiar şi în apă. Ei sunt răspândiţi pe tot globul, cu
excepţia Antarcticii. Dimensiunile păianjenilor diferă foarte mult: unii păianjeni abia se văd, în timp ce alţii
pot fi mari cât o farfurie.

Iată câteva lucruri despre păianjeni, pe care probabil nu le ştiaţi.

 Păianjenul australian cu pânza-pâlnie este unul dintre cei mai veninoşi păianjeni din lume!
Seamănă cu tarantulele şi au până la 5 cm lungime. Mandibulele lor sunt atât de puternice,
încât pot trece prin unghii sau încălţăminte. Veninul injectat poate omorî un om în mai puţin
de o oră.
 Dar campionul la venin, intrat în 2007 în Cartea Recordurilor, este păianjenul brazilian
călător – Phoneutria nigriventer. Cele mai multe dintre decesele umane cauzate de păianjeni
îl au ca autor pe acesta.
 Veninul unor păienjeni este folosit în cercetări medicale. Tarantula Grammostola spatulata
este deţinătoarea unui venin, ce ar putea vindeca boli cardiace.
 De obicei, păianjenii sunt fricoşi. Nu le plac locurile deschise, nu explorează ziua teritorii
noi. Nu deranjează şi, evident, nu le place să fie deranjaţi. În plus, sunt creaturi folositoare,
fiind mari consumatori de insecte, majoritatea dăunătoare agriculturii.
 Tarantulele sunt păianjenii păroşi. De obicei, ele proiectează perişorii pentru a se apăra, însă
unele specii îi folosesc pentru a-şi marca teritoriul. Tarantulele pot ajunge la dimensiuni
considerabile, peste 20 cm în diametru. În meniul lor pot intra: insecte, şerpi mici şi chiar
rozătoare. Durata de viaţă a tarantulelor diferă în funcţie de sex. Dacă masculul poate trăi
până la 2 ani, o femelă poate ajunge chiar şi la 25 de ani.
 Există ferme de păianjeni, similare celor de vaci! În aceste ferme, păianjenii sunt crescuţi
pentru veninul lor, folosit în industria farmaceutică. La anumite intervale de timp, păianjenii
sunt anesteziaţi cu dioxid de carbon, iar apoi le este recoltat veninul, cu ajutorul şocurilor
electrice.
 Dintre cele 900 de specii de tarantule, recordul de cea mai mare îl deţine Theraphosa blondi
– poate ajunge la 30 de cm, iar recordul de longevitate – Brachypelma emilia; femelele din
această specie pot depăşi vârsta de 30 de ani.

Păianjenul nu e o insecta, ci arahnida; au 8 lăbuţe iar corpul lor este format din 2 părţi, capul şi abdomenul.
Din aceeaşi clasă fac parte şi scorpionii. Speciile de arahnide depăşesc numărul de 70 000, aproape toate
fiind terestre. Păianjenii, care numără 30 000 de specii, sunt prădători de temut: după ce şi-au capturat
victima, o omoară cu veninul şi o injectează cu unele substanţe care dizolvă ţesuturile acesteia, în aşa fel
încât el să le poată suge …
 Vă duva neagră

Muşcătura acestui păianjen este mortală: otrava sa este mult mai puternică decât otrava unui şarpe cu
clopoţei. Numai femelele muşcă; masculii, în schimb, sunt inofensivi.

Cine, cum, câ nd – Cum se reproduc păianjenii?

Ȋn general, păianjenii depun pe plante un număr variabil de ouă, protejate de o pânză de păianjen şi
supravegheate de către femelă care uneori le poartă cu sine înfăşurate în mătase.

Când micuţii ies din ouă, ei rămân câtva timp cu mama apoi, agăţaţi de primul lor fir de mătase, se lasă
transportaţi de vânt în căutarea unui loc în care să se stabilească.

Recorduri

 Păianjenul uriaş sau „mâncătorul de păsări” este cel mai mare din ordinul său: a fost găsit un exemplar cu o
deschidere a membrelor de 28 cm, mai mult sau mai puţin cât lungimea aceste pagini.
 Cel mai mic păianjen este Patu marplesi, minuscul cât un punct; are o lungime mai mică de o jumătate de
milimetru.
 Păianjenul Oonops depune numai două ouă iar Mygalomorphus peste 3000.
 Unii păianjeni tropicali construiesc pânze din mătase galbenă şi albă lungi de până la 3 m.

Tarantulele

Unele tarantule, uriaşi păianjeni păroşi, cu un diametru de 20 cm, îşi înmoaie prada cu ajutorul unui lichid
intestinal care le dizolvă ţesuturile şi le transformă în pastă. Perii de la gură elimină apoi bucăţile care sunt
încă prea… mari!

Cum isi construieşte pă ianjenul panza?

Cu ajutorul filierelor, organe speciale situate pe abdomen, păianjenul produce un fir rezistent, menit să dea
rezistenţă structurii şi un fir lipicios, destinat prinderii prăzilor. Construirea pânzei poate să dureze
aproximativ o oră de muncă.

 1) Păianjenul întinde primul fir între două puncte, apoi se întoarce pe acelaşi drum, cu al doilea fir …

2) Apoi se duce la jumătatea firelor şi leagă de ele un al treilea, care să întindă structura spre pământ.

3) Ȋn continuare, adaugă pânzei razele şi completează marginea, mişcându-se pe firele deja întinse sau pe
laturile susţinătoare din jur.

4) Apoi formează o spirală de fir lipicios, lăsând totuşi unele fragmente libere, pentru a se putea mişca. în
sfârşit, ţese ultimul fir, cel de alarmă, care va intra în vibraţie imediat ce o insectă va rămâne lipită de pânză.