A.M., băiat, are 2 ani şi 3 luni, este copil unic. Este adus la cabinet de către mamă,
îngrijorată pentru că fiul ei nu doar că nu vorbeşte, dar pare a nu înţelege limbajul, acele mici
comenzi care se pot da unui copil, uneori nu se întoarce atunci când este strigat pe nume.
A. Sarcina şi naşterea
Naşterea decurge normal, copilul înregistrează scor APGAR 9 şi cântăreşte peste 3 kg.
B. Istoricul dezvoltării
A.M. se dezvoltă normal în primele 18 luni. Este descris ca un bebeluş vioi, vesel, care
râde mult (a zâmbit la 2 luni, a râs în hohote la 4 luni). Îşi întâmpină mama la trezire, întinde
braţele pentru a fi ridicat, are contact vizual atât cu apropiaţii, cât şi cu străinii, dar şi dorinţa
de a intra în contact, încearcă să atragă atenţia asupra lui şi repetă conduitele care declanşează
zâmbete.
Din punct de vedere motric evoluţia este, de asemenea, normală, copilul îşi ţine capul
la 2 luni, stă aşezat între perne la 6 luni, învaţă să meargă în jurul vârstei de 1 an.
Nu are rutine, este adaptabil la schimbare, fie aceasta de traseu, de locaţie ori de
program.
Copilul este adus la consult de către mama lui, îngrijorată pentru că acesta nu numai că
nu vorbeşte, dar nu pare a înţelege limbajul. Nici cea mai simplă comandă, de genul „vino la
mine!”, nu este urmată de răspuns.
- uneori pare surd, nu răspunde la propriul nume decât după mai multe încercări.
- jocurile sunt puţine şi stereotipe: învârte roţile unui camion sau biciclete, elicea
unui elicopter, un titirez. Îi plac moriştile şi datul în leagăn, în care poate sta şi
două ore. Nu iniţiază nici un joc de rol.
- nu pare interesat de ceea ce fac adulţii sau copiii din jurul lui.
2.4. Consultaţia
Evaluarea copilului s-a făcut prin observaţie clinică, interviu cu mama şi probe cu
jocuri, jucării, obiecte uzuale, pentru completarea itemilor testului Portage, pe diversele
domenii de dezvoltare: motric, social, limbaj şi comunicare, autoservire.
Copilul este armonios dezvoltat, înscriindu-se în limitele normale pentru vârsta lui în
privinţa greutăţii, înălţimii şi perimetrului cranian.
Nu salută nici verbal, nici gestual la intrarea în cabinet. Are, însă, contact vizual.
Mimica este extrem de mobilă, exprimând, pe durata consultaţiei, o gamă relativ largă
de stări afective.
Este un copil foarte vivace, care explorează activ mediul, este curios, caută obiecte dar
le foloseşte într-o manieră inadecvată : ia pixul de pe birou şi începe să-l învârtă între degete,
vrea să rupă foile cărților, găseşte o maşinuţă şi îi învârte roţile, concentrându-se exclusiv
asupra acestora (conduite de autostimulare). Este important faptul că nu se opune atunci când
îl opresc din realizarea acestui gen de comportamente.
Din punct de vedere motric este dezvoltat conform vârstei, poate urca şi coborâ scări
fără ajutor, poate sări, se caţără, se dă pe tobogan (lucruri observate de mine şi completate cu
cele relatate de mamă).
Motricitatea fină nu este la acelaşi nivel, pensa nefiind formată (poate fi şi o problemă
a unei lateralităţi contrariate, copilul fiind stângaci). Dă şut mingiei pe care o trimit spre el,
dar abandonează repede jocul.
În privinţa interacţiunii notez un contact vizual destul de bun, răspunde la nume (chiar
dacă nu de la prima încercare), este cooperant.
Conduita de imitare este absentă, face ceea ce-i arăt (bătut din palme, şters masa cu
şerveţel) doar promptat (ajutat) fizic. După 2 prompturi pare că a învăţat sarcina.
Limbajul expresiv este absent. Nici cu prompt nu repetă silabele pronunţate de mine.
Există un soi de autostimulare auditivă (scoate mici ţipete ca de veselie, care par a-i produce
plăcere şi pe care le repetă).
- nu pare a înţelege comenzile pe care i le dau, chiar dacă este atent la mine;
- nu poate arăta nici unul dintre obiectele uzuale numite de mine (cana, maşina,
creionul) ;
- pus să se spele pe mâini, nu ştie să dea drumul la apă, i-o deschid şi se joacă
sub jetul de apă, nu ia săpunul.
- nu ştie să folosească prosopul pe care i-l întind, mi-l ia din mână şi îl aruncă
pe jos (nu este furios, se amuză)
La toate probele constat că nu există interes sau curiozitate, copilul are dificultăţi de
concentrare a atenţiei, dar după 1-2 prompturi, reuşeşte în sarcină, existând astfel premise
pentru procesul de învăţare.
Concluzii: Date fiind dificultăţile de limbaj şi comunicare, atât verbală, cât şi nonverbală (în
imitaţie), inexistenţa jocului simbolic, folosirea inadecvată, stereotipă a jucăriilor, lipsei de
interes pentru majoritatea activităţilor, diagnosticul este de tulburare din spectrul autismului
asociată cu un deficit de atenţie destul de sever.
Retardul în dezvoltare este determinat de tulburarea de spectru şi probabil, pe măsură ce
copilul va urma un program individualizat de terapie, se va produce recuperarea.