CREAREA LUMII MAYASE

În mitologia tuturor popoarelor, două idei sunt cele mai importante și

cognitive: ideea despre crearea lumii și ideea despre apariția omului. 

Lumea, conform mayașilor, trece prin perioade de existență și moarte,

adică există un concept al unui fel de reîncarnare a întregii
lumi. Inițial, lumea a fost creată din pofta zeilor veșnici, din
nimic. Lumea actuală este o continuare a lumii anterioare, care și-a
încheiat ciclul de viață în apele unui potop global. Lumea actuală a
apărut ca urmare a unei „operații” magice a zeilor, care, cu ajutorul
unor ritualuri deosebit de puternice, „au ridicat” pământul sprijinit pe
fundul mării.

Acest ritual era asociat cu lumina sacra sau focul (interpretările

variază), ceea ce a făcut ca apa să se retragă. Nu exista nimic pe
Pământ care se ridicase din abis, așa că zeii au început să-l
îmbunătățească în continuare, creând mai întâi tot felul de plante care
acopereau pământul. 

Dar zeii s-au plictisit pe pământ, pe care nu se întâmpla nimic, și au

creat animale, care ar fi trebuit să acționeze și ca păstrători și slujitori
ai plantelor. Și la început au creat animale mici, apoi erbivorele, după
ele prădători, iar apoi spiritele munților (după mayași, spiritele
munților au fost incluse în clasificarea ființelor vii). 

De asemenea, zeii au înzestrat animalele cu o voce, dar din moment ce

animalele nu posedau rațiune și nu o puteau folosi în scopul propus,
ele erau destinate să fie în slujba și folosirea unor creaturi mai
inteligente și mai perfecte.

Apariția oamenilor
Astfel de ființe „avansate” erau, desigur, oameni care trebuiau să
satisfacă și nevoia zeilor de a le i se închina. Adevărat, în conformitate
cu mitologia mayașă, procesul de creare a oamenilor a venit de la zei
pentru o lungă perioadă de timp și a fost construit pe principiul
încercării și erorii. Dorind să aibă o ființă inteligentă care să-i onoreze,
zeii au creat mai întâi o creatură umanoidă din lut. 

Avea demnitate, putea vorbi cu pricepere și avea o voce foarte plăcută,

nu ca sunetele animalelor, dar această „persoană de testare” era urâtă,
nu se putea mișca independent, nu avea ochi și a fost distrusă sub
influența propriei greutăți în apă.

Următoarea dată, zeii au fost mai deștepți și l-au făcut pe om din

lemn. Acest model s-a dovedit a fi mult mai de succes, deoarece a
combinat inteligența cu vitalitatea, a reușit să obțină un mijloc de
existență, oamenii din lemn chiar și-au creat familii și și-au construit
locuințe. 

Cu toate acestea, această versiune a omului nu avea memorie, oamenii

din lemn nu înțelegeau că își datorau viața zeilor, nu îi onorau și se
gândeau doar la nevoile lor. Prin urmare, zeii i-au distrus pe acești
oameni, trimițându-le mai întâi o ploaie de cenușă gigantic (unii
experți cred că această parte a mitului reflectă amintirile colective ale
indienilor despre un dezastru natural străvechi, un vulcanic puternic.
erupție sau căderea unui meteorit).

A treia încercare a zeilor de a crea oameni a eșuat și ea – de data

aceasta omul a fost creat din aluat și a avut mult mai mult succes decât
predecesorii săi, dar nu a reușit să folosească în mod corespunzător
darurile naturii și obiectele utile, în urma cărora a degenerat și s-a
transformat în maimuță. 

Dar acum zeii, care au acumulat experiența necesară, au creat oameni

de tip modern din porumb. Mai degrabă, la început chiar au exagerat
– acești oameni s-au dovedit a fi prea rezonabili, cunoșteau multe
secrete ale universului, care puteau amenința puterea zeilor (oamenii
atotștiutori puteau pur și simplu să refuze să se închine zeilor și să se
gândească la ei înșiși precum la niște zei ). Prin urmare, zeii au luat o
parte din cunoștințe de la oameni, printr-o vrajă magică, care a limitat
cunoștințele oamenilor doar la o singură parte a lumii (conform
credințelor Maya, lumea are patru laturi (un posibil analog cu
dimensiunile).

Mistere mayașe

Civilizația mayașă este studiată de un număr mare de oameni de

știință, care sunt angajați atât în analiza surselor scrise (care adesea
nu sunt atât de ușor de descifrat), cât și în căutarea și interpretarea
siturilor arheologice. În ultimele decenii, studiul mayașilor a avansat
mult, în primul rând datorită descifrării alfabetului acestei civilizații,
dar mayașii au încă o mulțime de mistere. Adevărat, unele dintre
aceste ghicitori sunt artificiale și, din punctul de vedere al
specialiștilor, nu sunt atât de misterioase.

Unul dintre cele mai exploatate „subiecte misterioase” astăzi este

problema originilor mayașilor. Știința, desigur, nu are toate datele și
detaliile despre originea acestei civilizații, dar nu există un secret
special. Oamenii de știință au atât surse scrise, cât și arheologice, pe
baza cărora istoria Maya poate fi urmărită până la începutul mileniului
II î.Hr. Atunci au început să apară primele așezări în America
Centrală, care s-au dezvoltat ulterior în orașe-stat (Mayașii nu au
existat niciodată în cadrul unui singur imperiu). 

Istoria urmărește destul de clar dezvoltarea mayașilor până la

începutul epocii clasice a acestei civilizații, când a atins cel mai înalt
punct de înflorire culturală, precum și puterea politică, militară și
economică.

Cu toate acestea, numeroși susținători moderni ai unei viziuni alternative asupra procesului
istoric și iubitorii de senzații nu sunt puternic de acord cu interpretarea tradițională a originii
civilizației Maya.
Share on Facebook
Cu toate acestea, numeroși susținători moderni ai unei viziuni alternative asupra procesului
istoric și iubitorii de senzații nu sunt puternic de acord cu interpretarea tradițională a originii
civilizației Maya.

Share on Facebook