Bilanțul contabil – expresie a

dublei reprezentări
1. Rolul și funcțiile bilanțului
2. Structurile bilanțiere
 1. Rolul și funcțiile bilanțului
• Bilanțul se poate defini ca un instrument specific al contabilității,
cu ajutorul căruia se prezintă valoric poziția financiară a entității la
un moment dat.
• Bilanțul contabil îndeplinește rolul de document oficial de gestiune,
sinteză și raportare contabilă fiind o componentă esențială a setului
de situații financiare anuale.
• Importanța bilanțului contabil derivă din funcțiile pe care acesta le
îndeplinește:
- generalizare a datelor contabile;
- informare asupra activității;
- previzională.
 1. Rolul și funcțiile bilanțului
• Funcția de generalizare a datelor contabile se realizează prin
gruparea informațiilor contabile în mod ordonat după criterii și
principii unitare, sintetizând un număr restrâns de indicatori care
pot caracteriza întreaga activitate a entității.
• Funcția de informare asupra activității este dată de capacitatea
de a răspunde cerințelor diverselor categorii de utilizatori de
informație contabilă, care examinează datele raportate prin bilanț
pentru a avea o imagine clară, fidelă și completă asupra poziției
financiare, modificărilor poziției financiare și rezultatelor entității.
• Funcția previzională este dată de posibilitatea orientării activității
viitoare pe baza cunoașterii și analizei evoluției activității unei
entități reflectată de bilanțurile perioadelor anterioare. Prin această
funcție bilanțul devine un instrument util în activitatea managerială,
deoarece sprijină cu informații reale deciziile viitoare privind
continuitatea activității.
 2. Structuri bilanțiere
• Elementele componente ale vieții economico-financiare a entității
sunt grupate în bilanț pe următoarele mari categorii: active, datorii
și capitaluri proprii.
• Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca
rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să
genereze beneficii economice viitoare pentru entitate.
• Un activ este recunoscut în contabilitate și prezentat în bilanț
atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic
viitor de către entitate și activul are un cost sau o valoare care poate
fi evaluat/evaluată în mod credibil;
 2. Structuri bilanțiere
• O datorie reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din
evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte
o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.
• O datorie este recunoscută în contabilitate și prezentată în bilanț
atunci când este probabil că o ieșire de resurse încorporând
beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligații
prezente și când valoarea la care se va realiza această decontare
poate fi evaluată în mod credibil;
• Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor
sau asociaților în activele unei entități după deducerea tuturor
datoriilor sale.
 2. Structuri bilanțiere

• Pe lângă aceste trei mari categorii de elemente, în structura

bilanțului se mai regăsesc ca structuri distincte și:
• cheltuielile înregistrate în avans;
• provizioanele; și
• veniturile înregistrate în avans.
 2. Structuri bilanțiere - Activele

• În bilanț elementele din categoria activelor sunt grupate în ordinea

inversă a lichidității lor, de la cele mai puțin lichide până la
lichiditățile în sine.
• Lichiditatea exprimă capacitatea activelor de a se transforma în
bani. Lichiditatea este considerată ca fiind ridicată atunci când
perioada de timp necesară transformării activelor în bani este mai
mică și invers.
• Potrivit lichidității, activele bilanțiere sunt structurate în:
• Active imobilizate
• Active circulante
• Cheltuieli în avans
 2. Structuri bilanțiere - Activele
• A. Activele imobilizate cuprind bunurile și valorile economice de
investiție cu durata de folosință îndelungată (mai mare de un an) în
activitatea entității, care participă la mai multe cicluri de exploatare
neconsumându-se la prima utilizare. După natură și destinația
economică, se disting următoarele subgrupe:
• Imobilizări necorporale
• II. Imobilizări corporale
• III. Imobilizări financiare
 2. Structuri bilanțiere - Activele
• I. Imobilizările necorporale (numite și active intangibile sau
nemateriale) sunt active nemonetare identificabile
fără formă fizică. Imobilizările necorporale prezintă următoarea
structură, conform OMFP 1802/2014:
• 1. Cheltuieli de constituire;
• 2. Cheltuieli de dezvoltare;
• 3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active
similare;
• 4. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor
minerale;
• 5. Fondul comercial;
• 6. Avansuri și alte imobilizări necorporale.
 2. Structuri bilanțiere - Activele
• II. Imobilizările corporale (numite și active tangibile sau fixe)
reprezintă active care sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate
în producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii, pentru a fi
închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și
care sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Pentru a fi considerat activ fix un element trebuie să aibă o durată
de viață mai mare de un an și o valoare mai mare decât un minim
stabilit prin lege.
• În structura imobilizărilor corporale se disting următoarele
categorii de elemente:
• 1. Terenuri și construcții;
• 2. Instalații tehnice și mașini;
• 3. Alte instalații, utilaje și mobilier;
• 4. Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale;
• 5. Active biologice productive;
• 6. Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție.
 2. Structuri bilanțiere - Activele

• III. Imobilizările financiare conform OMFP 1802/2014 cuprind:

• 1. Acțiunile deținute la entitățile afiliate;
• 2. Împrumuturile acordate entităților afiliate;
• 3. Acțiunile deținute la entități asociate și entități controlate în
comun;
• 4. Împrumuturile acordate entităților asociate și entităților
controlate în comun;
• 5. Alte investiții deținute ca imobilizări;
• 6. Alte împrumuturi.
 2. Structuri bilanțiere - Activele
• B. Activele circulante mai sunt numite și active curente și
reprezintă bunurile și valorile care se utilizează pe o perioadă
scurtă în activitatea entității și, în general, participă la un singur
circuit economic modificându-și în permanență forma.
• OMFP 1802/2014 prevede că un activ se clasifică ca activ circulant
atunci când:
a) se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi
vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al
entității;
b) este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;
c) se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;
sau
d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror
utilizare nu este restricționată.
 2. Structuri bilanțiere - Activele
• În structura activelor circulante se includ:
I. Stocuri;
II. Creanțe;
III. Investiții pe termen scurt;
IV. Casa și conturi la bănci.
 2. Structuri bilanțiere - Activele

• I. Stocurile sunt active circulante:

a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a
activității;
b) în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării
normale a activității; sau
c) sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care
urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru
prestarea de servicii.
 2. Structuri bilanțiere - Activele
• În sfera stocurilor se includ în conformitate cu OMFP 1802/2014
următoarele:
• 1. Mărfurile;
• 2. Materiile prime;
• 3. Materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili,
materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de
plantat, furaje și alte materiale consumabile);
• 4. Materialele de natura obiectelor de inventar;
• 5. Produsele;
• 6. Ambalajele;
• 7. Producția în curs de execuție.
 2. Structuri bilanțiere - Activele
• II. Creanțele se mai numesc valori în curs de decontare și
reprezintă valori avansate temporar altor persoane fizice sau
juridice de la care entitatea urmează să primească numerar sau
echivalente de numerar sau o contraprestație. Persoanele cărora li
s-au avansat valori și urmează să dea echivalentul corespunzător se
numesc generic debitori. În structura creanțelor se includ:
• 1. Creanțe comerciale;
• 2. Sume de încasat de la entitățile afiliate;
• 3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată în
virtutea intereselor de participare;
• 4. Alte creanțe;
• 5. Creanțe privind capitalul subscris și nevărsat.
 2. Structuri bilanțiere - Activele
• III. Titlurile pe termen scurt (acțiuni și alte investiții financiare)
sunt titluri admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
• Investițiile financiare pe termen scurt (titlurile de plasament) sunt
valori financiare investite de entitate, sub forma:
• 1. Acțiunilor deținute la entitățile afiliate;
• 2. Alte investiții pe termen scurt.
 2. Structuri bilanțiere - Activele
• IV. Disponibilitățile bănești (casa și conturi la bănci) sunt sume de
bani aflate în casieria unității sau în conturi bancare, delimitate în
moneda națională și valută, acreditive și avansuri de trezorerie.
• Acestea se compun din:
• 1. Conturile la bănci;
• 2. Casa;
• 3. Acreditivele;
• 4. Avansurile de trezorerie.
 2. Structuri bilanțiere

• C. Cheltuielile în avans evidențiază valori de regularizare ale

exercițiului financiar curent față de exercițiul următor. Astfel, cheltuielile
înregistrate în avans privesc sume angajate sau plătite în exercițiul curent
dar care se referă la servicii care vor fi primite în exercițiul următor, când
vor fi recunoscute drept cheltuieli ale perioadei. Este cazul
abonamentelor, chiriilor și asigurărilor achitate în avans pentru perioade
următoare.