Proprietăţi chimice generale ale metalelor

PROPRIETĂŢI CHIMICE GENERALE ALE

METALELOR

Metalele prezintă un caracter electropozitiv sau bazic accentuat (electronii de va-

lenţă se pot îndepărta uşor de pe atomii metalelor, proces numit ionizare). În reacţie cu
alte substanţe, cedează electroni, transformându-se în ioni pozitivi şi formând combinaţii
ionice sau combinaţii în care legătura chimică prezintă un grad mare de ionicitate.

A. Valenţa (starea de oxidare)

Numărul de oxidare sau starea de oxidare a unui element este definit ca sar-
cina formală atribuită acestuia într-un compus chimic şi a cărui valoare numerică se
stabileşte presupunând compusul alcătuit numai din ioni şi atribuind oxigenului starea
de oxidare -2 (cu excepţia peroxizilor şi hidroperoxizilor, în care are starea de oxidare
-1, şi a F2O, în care starea lui de oxidare este +2), iar hidrogenului starea de oxidare
+1 (cu excepţia hidrurilor metalice, în care starea sa de oxidare este -1).
În general există o relaţie simplă între stările de oxidare ale metalelor şi configu-
raţia electronică caracteristică structurilor atomilor. Numeroase stări de oxidare cores-
pund tendinţei atomilor de a pierde electroni sau de a câştiga electroni, pentru a reali-
za, cel puţin într-o primă aproximaţie, configuraţia electronică de „strat saturat” ns2 np6
sau ns2 np6 (n-1)d10.
Comportarea metalelor de tip s şi p poate fi explicată prin tendinţa acestor ele-
mente chimice de a realiza, în urma interacţiunilor chimice, configuraţia electronică a
gazului rar cel mai apropiat. De aceea, metalele de tip s au o singură stare de oxida-
re, egală cu numărul electronilor ns.
Metalele de tip p prezintă două stări de oxidare, care diferă între ele prin două uni-
tăţi: o stare de oxidare egală cu numărul electronilor de pe ultimul strat şi o alta egală cu
numărul electronilor np. Tendinţa de a forma combinaţii la starea de oxidare inferioară
este caracteristică, îndeosebi, elementelor grele din grupă. La elementele chimice de tip
p, multiplicitatea stării de oxidare este o consecinţă a perechii de electroni inerţi ns2 care,
fiind mai puternic atraşi de nucleu decât electronii np, nu participă la interacţiunea chimi-
că şi pot fi consideraţi ca făcând parte dintr-un strat saturat. La aceste metale, ai căror
ioni au configuraţia ns2, se consideră că ionii ar avea configuraţia heliului.
În cazul metalelor tranziţionale (de tip d, respectiv f), starea de oxidare prezintă
o gamă mai mare de valori, ca o consecinţă a particularităţilor lor structurale. Pentru
un metal tranziţional dat, stările de oxidare pe care le manifestă, în general, diferă în-
tre ele printr-o unitate.
Starea de oxidare maximă pe care o manifestă elementele metalice în combina-
ţiile lor este numeric egală cu numărul de electroni impari de pe ultimul şi penultimul
strat. Excepţie fac elementele din grupa a 11-a (cuprul, argintul, aurul), a căror confi-
guraţie a ultimului strat este ns1. Acestea prezintă, pe lângă starea de oxidare +1, şi
stări de oxidare superioare: +2 (cuprul şi argintul) sau +3 (aurul).
Pentru elementele chimice care prezintă o multiplicitate a stărilor de oxidare,
prezintă interes problema care se referă la stabilităţile relative ale diverselor stări de
oxidare.
Pentru metalele de tip p, stabilitatea stării de oxidare superioare scade în grupă
odată cu n, ca o consecinţă a prezenţei perechii de electroni inerţi existentă pe ulti-
mul strat. Astfel, pentru ultimele elemente metalice din grupe (considerate în ordinea
creşterii numărului cuantic principal n) este stabilă starea de oxidare inferioară, în
timp ce la penultimele metale se manifestă cu egală probabilitate ambele stări de

Chimie anorganică. Metale 1

 Proprietăţi chimice generale ale metalelor

oxidare, în funcţie de mediul de reacţie; starea de oxidare stabilă pentru celelalte

elemente chimice de tip p este cea maximă.
Pentru metalele tranziţionale se constată o variaţie inversă: stabilitatea stării de
oxidare superioare creşte în grupă odată cu numărul de straturi electronice n. Starea
de oxidare maximă a elementelor chimice din grupele 3 ÷ 7 este egală cu numărul
grupei şi se manifestă la ultimele două metale din grupă; starea de oxidare caracte-
ristică a primului element al grupei este mai mică decât numărul grupei şi scade în
perioadă pe măsură ce creşte numărul atomic Z. La metalele tranziţionale din grupe-
le 8 ÷ 11, starea de oxidare maximă scade ca o consecinţă a împerecherii electroni-
lor din orbitalul (n-1)d. Metalele din grupa a 12-a sunt constant divalente, cu excepţia
mercurului, care formează şi combinaţii la starea de oxidare +1.
Legată de starea de oxidare maximă este şi problema referitoare la posibilitatea
metalelor de a realiza combinaţii la această stare de oxidare. Pe baza unor conside-
raţii energetice, s-a formulat concluzia că elementele chimice nu pot exista în soluţie
ca ioni pozitivi monoatomici cu stări de oxidare mai mari de +3 şi ca ioni negativi mo-
noatomici cu sarcini ce depăşesc valoarea -2. În aceste stări, atomii pot exista în so-
luţie apoasă doar ca ioni complecşi. Pentru ionii în stare solidă, nu există restricţii,
deoarece sarcina mare a ionului metalic este neutralizată de anionii din imediata ve-
cinătate. Aşa se explică de ce, pentru o serie de elemente metalice, stările de oxida-
re superioare, foarte puţin caracteristice, pot fi stabilizate doar în starea solidă a
compusului respectiv.
Stările de oxidare superioare ale metalelor se realizează, de obicei, în combina-
ţii precum fluorurile şi oxizii (metalele manifestă stările de oxidare superioare faţă de
elementele cu cel mai pronunţat caracter electronegativ – fluorul şi oxigenul).
În stările de oxidare inferioare (+1, +2), compuşii metalelor prezintă caracter ba-
zic. În stările de oxidare superioare (+5, +6, +7) combinaţiile metalelor au caracter
acid, asemănându-se cu combinaţiile similare ale nemetalelor tipice la aceleaşi stări de
oxidare; în oxosărurile pe care le formează metalele la aceste stări de oxidare, acestea
intră în compoziţia oxoanionului. În stările de oxidare intermediare (+3, +4) compuşii
metalelor prezintă caracter amfoter; oxosărurile formate de metale la stările de oxidare
intermediare pot conţine metalul atât ca ion pozitiv, cât şi în componenţa oxoanionului.
Atunci când elementele chimice se găsesc în combinaţii la o stare de oxidare mai
mare decât starea de oxidare caracteristică, prezintă tendinţa de a se reduce, având ca-
racter oxidant. Dimpotrivă, dacă starea de oxidare a elementelor chimice în compuşi es-
te mai mică decât starea de oxidare caracteristică, vor avea tendinţa de a se oxida, pre-
zentând caracter reducător. Caracterul oxidant sau reducător, după caz, al elementului
chimic respectiv este cu atât mai pronunţat cu cât diferenţa dintre starea de oxidare pe
care o are în compusul considerat şi starea de oxidare caracteristică este mai mare.

B. Caracterul electrochimic
Caracterul electrochimic este o tendinţă a elementelor chimice de a forma ioni
în soluţie conform reacţiei:
Maq ⇄ Mn+aq + n e-
Măsura acestei tendinţe este apreciată prin valoarea potenţialului normal al
fiecărui element. În general, potenţialul  care corespunde reacţiei de formare a unui
ion dat se numeşte potenţial de ionizare. Potenţialul de electrod corespunde reac-
ţiei de reducere a ionului, fiind egal ca valoare absolută şi de semn contrar cu poten-
ţialul de ionizare.
Potenţialul de electrod al unui metal depinde de concentraţia ionilor săi în soluţie:

Chimie anorganică. Metale 2

 Proprietăţi chimice generale ale metalelor

un metal va reacţiona ca un reducător cu atât mai puternic cu cât concentraţia ionilor

săi în soluţie este mai mică şi invers. Prin urmare, procesele care se petrec în soluţie şi
determină modificarea concentraţiei ionilor în soluţie vor provoca variaţii foarte impor-
tante ale potenţialelor de electrod ale metalelor. Astfel de procese sunt cele în care se
formează precipitate sau combinaţii complexe.
Pe baza potenţialelor de ionizare ale metalelor se pot prevedea numeroase
reacţii de oxidare sau de reducere la care acestea participă. Metalele situate la înce-
putul seriei se caracterizează printr-o acţiune reducătoare deosebită de puternică;
acestea sunt metale nenobile. Metalele de la sfârşitul seriei sunt mai greu de oxidat
(sunt metale nobile), iar ionii lor acţionează ca oxidanţi puternici.
Ţinând cont de aşezarea metalelor în seria activităţilor chimice, rezultă că specia
ionică a unui metal poate fi redusă doar de o specie chimică cu potenţial mai negativ
decât al elementului chimic considerat şi oxidată doar de către ionii un element chimic
cu potenţial mai pozitiv.
Un caz mai deosebit îl reprezintă reducerea ionilor de hidroniu la hidrogen ele-
mentar, adică punerea în libertate a hidrogenului din soluţii acide, alcaline sau din
apa pură în urma reacţiei cu metalele. Modul de comportare al metalelor faţă de apă,
respectiv faţă de soluţii apoase ale acizilor şi bazelor, prezintă o importanţă deosebi-
tă pentru că majoritatea reacţiilor au loc în mediu apos.
Pentru sistemul:
½ H2 → H+ + 1 e-
variaţia potenţialului în funcţie de concentraţia ionilor hidroniu în soluţie este dată de
relaţia:

  0,05916  lg H3O    0,05916  pH
Este de aşteptat ca toate metalele cu potenţial standard negativ (toate metalele
de la plumb la litiu în seria activităţii chimice) să reacţioneze cu acizii cu degajare de
hidrogen elementar, adică la pH = 0, condiţie în care este nul potenţialul sistemului:
2 H+ + 2 e- ⇄ H2
Puterea reducătoare a elementelor aflate la dreapta hidrogenului (precum cu-
prul, argintul, mercurul etc.) este insuficientă pentru a determina descărcarea ionilor
de hidroniu. De aceea, în mod normal, aceste metale nu reacţionează cu acizii cu
dezvoltare de hidrogen. Dimpotrivă, aceste metale pot fi separate din soluţiile săruri-
lor lor de către hidrogenul molecular:
CuSO4 + H2 = Cu + H2SO4
2 AgNO3 + H2 = 2 Ag + 2 HNO3
Experimental se constată că unele metale cu potenţial de electrod negativ reacţio-
nează foarte greu cu acizii, comportare care a fost pusă pe seama energiei de activare a
reacţiei, deosebit de mari (cromul, nichelul, staniul). În alte cazuri, absenţa unei astfel de
reacţii poate fi atribuită faptului că, în urma reacţiei metalului cu acidul rezultă o sare
greu solubilă (PbSO4 format în reacţia Pb cu H2SO4), care funcţionează ca un strat pro-
tector la suprafaţa metalului, nemaipermiţând atacul în continuare.
Pe baza relaţiei de calcul a potenţialului soluţiilor apoase în funcţie de pH, se
ajunge la concluzia că, în apa pură (pH = 7), potenţialul electrodului de hidrogen devi-
ne -0,414 V. Prin urmare, toate metalele mai puţin nobile decât cadmiul (Cd0 = -0,40 V)
ar trebui să reducă protonii apei la hidrogen elementar. Practic se constată că multe
metale care se încadrează în limitele menţionate nu descarcă protonii apei. Această
comportare este o consecinţă a comportării hidroxizilor formaţi în urma reacţiei:
Mn+ + n H2O + n e- → M(OH)n + n∕2 H2
Aceşti hidroxizi sunt insolubili şi se depun pe suprafaţa metalului, acţionând ca un

Chimie anorganică. Metale 3

 Proprietăţi chimice generale ale metalelor

strat protector şi împiedicând desfăşurarea, în continuare, a reacţiei (Be, Mg, Al). Dacă
stratul de hidroxid este îndepărtat prin dizolvare (Mg(OH)2 – la cald, Be(OH)2 şi Al(OH)3
– prin amalgamare), degajarea de hidrogen continuă. Metalele care formează hidroxizi
uşor solubili (metalele alcaline şi metalele alcalino-pământoase), reacţionează energic
cu apa, cu degajare de hidrogen.
Pe baza relaţiei de calcul anterioare, se stabileşte că într-o soluţie puternic alca-
lină (pH = 14), potenţialul electrodului de hidrogen devine -0,828 V. Aceasta înseam-
nă că toate metalele cu potenţialele de electrod mai negative decât acesta ar trebui
să pună în libertate hidrogenul din soluţiile bazice. În realitate, doar metale ca beriliul,
aluminiul, galiul, staniul, plumbul sau zincul, ai căror hidroxizi se dizolvă în soluţii pu-
ternic bazice, cu formare de hidroxocomplecşi solubili, pun în libertate hidrogenul:
2 Al + 2 HO- + 6 H2O = 2 [Al(OH)4]- + 3 H2↑
Zn + 2 HO- + 2 H2O = [Zn(OH)4]2- + H2↑

C. Reactivitatea metalelor
Rezistenţa metalelor la acţiunea diverşilor agenţi chimici poate fi caracterizată
prin valoarea potenţialului normal de electrod. Natura compuşilor care rezultă în urma
acestor reacţii depinde de stările de oxidare ale metalelor respective şi de natura reac-
tanţilor sau a celorlalţi produşi de reacţie (care se constituie în mediul de reacţie).
1. Reacţia cu oxigenul
Aproape toate metalele reacţionează cu oxigenul, cu excepţia metalelor nobile
şi seminobile; la acestea din urmă reacţia are loc, dar în condiţii foarte energice:
350 C
 
2 Hg + O2   2 HgO
500 C
Oxigenul este un nemetal cu un caracter oxidant foarte puternic, astfel că în
urma reacţiei cu metalele rezultă oxizi, în general la starea de oxidare maximă, chiar
dacă aceasta nu este starea de oxidare caracteristică metalului respectiv:
4 V + 5 O2 = 2 V2O5
Mn + O2 = MnO2
6 CoO + O2 = 2 Co3O4 (CoO·Co2O3)
O particularitate deosebită se întâlneşte la metalele alcaline. Acestea sunt carac-
terizate printr-un volum atomic mare, astfel că sunt incapabile să formeze oxizi cu reţe-
le cristaline stabile. Doar litiul formează oxidul, Li2O, sodiul formând peroxidul, Na2O2,
în reacţia cu oxigenul, iar metalele alcaline grele – superoxizi (KO2, RbO2 şi CsO2).
2. Reacţia cu halogenii
Halogenii sunt nemetale deosebit de reactive, fiind capabile să atace chiar me-
talele nobile. Caracterul oxidant al acestor elemente chimice scade în grupă la creş-
terea numărului de straturi n, de la fluor la iod. Ca urmare, dacă fluorul manifestă un
caracter oxidant puternic, determinând formarea de fluoruri la starea de oxidare ma-
ximă, chiar dacă aceasta nu este caracteristică metalului, iodul are caracter reducă-
tor, impunând formarea de ioduri la stări de oxidare inferioare (chiar la starea de oxi-
dare minimă manifestată de elementul respectiv); clorul are caracter oxidant şi va
conduce la cloruri la starea de oxidare caracteristică metalului respectiv, iar bromurile
rezultate în urma reacţiei cu bromul conţin metalul la o stare de oxidare intermediară
între aceea din cloruri şi cea din ioduri.
O exemplificare a acestei comportări a metalelor în prezenţa halogenilor o re-
prezintă reacţia vanadiului cu nemetalele grupei a 17-a:
2 V + 5 F2 = 2 VF5

Chimie anorganică. Metale 4

 Proprietăţi chimice generale ale metalelor

V + 2 Cl2 = VCl4
2 V + 3 Br2 = 2 VBr3
800 900C
V + I2    VI2
3. Reacţia cu calcogenii
Calcogenii sunt nemetale din grupa a 16-a: sulful, seleniul şi telurul. Dintre
calcogeni, foarte important este sulful. Sulful este un nemetal cu un puternic caracter
reducător. Din acest motiv, combinaţiile rezultate în urma reacţiei cu metalele vor fi ca-
racterizate prin stări de oxidare inferioare, chiar dacă acestea sunt mai mici decât sta-
rea de oxidare caracteristică:
2 In + S = In2S
Mo + 2 S = MoS2
Re + S = ReS
Pentru că nu are caracter oxidant pronunţat, sulful este incapabil să atace metalele
platinice şi aurul, dar argintul prezintă o mare afinitate pentru acest element chimic:
2 Ag + S = Ag2S
Metalele alcaline au proprietatea de a forma polisulfuri în reacţie cu sulful:
2 M + n S = M2Sn n = 2 ÷ 6 M = Li, Na, K, Rb, Cs
4. Reacţia cu apa
Pentru a putea reacţiona cu apa, metalele trebuie să îndeplinească două condi-
ţii: să aibă un potenţial de electrod satisfăcător (mai mic decât valoarea de descărca-
re a protonilor la pH neutru, -0,414 V) şi să formeze hidroxizi solubili (astfel încât de-
punerea acestora pe suprafaţa metalului să nu împiedice desfăşurarea reacţiei).
Vor reacţiona cu apa la rece metalele alcaline şi alcalino-pământoase, cu for-
mare de hidroxizi:
2 M + 2 H2O = 2 MOH + H2↑ M = Li, Na, K, Rb, Cs
M + 2 H2O = M(OH)2 + H2↑ M = Be, Mg, Ca, Sr, Ba
Puţine din metalele de tip d sunt atacate de apă la rece:
2 M + 6 H2O = 2 M(OH)3 + 3 H2↑ M = Sc, Y, Lu
Mn + 2 H2O = Mn(OH)2 + H2↑
Cele mai multe dintre metalele tranziţionale care pot substitui hidrogenul din
apă reacţionează cu aceasta la cald, uneori în apropiere de temperatura de topire a
metalului; în aceste condiţii se formează oxizi, şi nu hidroxizi:
cald
2 M + 3 H2O  M2O3 + 3 H2↑ M = Sc, Y, Lu
cald
3 Fe + 4 H2O  Fe3O4 + 4 H2↑
cald
M + H2O  MO + H2↑ M = Co, Ni, Zn, Cd
Cele mai multe dintre metalele de tip p prezintă potenţiale de electrod pozitive,
dată fiind situarea acestora la limita de separaţie cu nemetalele. Atunci când potenţia-
lul de electrod este negativ, reacţia este împiedicată de formarea de hidroxizi insolu-
bili. Pentru ca reacţia să aibă loc, metalul se amalgamează, aşa cum se întâmplă în
cazul aluminiului:
2 Alamalgamat + 6 H2O = 2 Al(OH)3 + 3 H2↑
În alte cazuri reacţia are loc în prezenţa oxigenului:
2 Pb + 2 H2O + O2 = 2 Pb(OH)2
De cele mai multe ori reacţia are loc la cald, determinând formarea de oxizi:
200C
M + 2 H2O  
 MO2 + 2 H2↑ M = Ge, Sn
950 1000C
Pb + H2O    
 PbO + H2↑

Chimie anorganică. Metale 5

 Proprietăţi chimice generale ale metalelor

5. Reacţia cu acizii
Cu hidracizii pot reacţiona doar metalele cu potenţial de electrod negativ, astfel
încât să fie capabile să descarce protonii în mediu puternic acid. Vor reacţiona cu hidra-
cizii toate metalele de tip s, metalele din grupele a 13-a, staniul, ca şi unele dintre meta-
lele de tip p, precum şi unele metale de tip d, ca: metalele din grupele a 3-a şi 12-a (cu
excepţia mercurului), toate metalele din prima serie de metale tranziţionale (cu excepţia
cuprului):
2 M + 2 HCl = 2 MCl + H2↑ M = Li, Na, K, Rb, Cs
M + 2 HCl = MCl2 + H2↑ M = Be, Mg, Ca, Sr, Ba, Zn, Cd
2 M + 6 HCl = M2Cl6 + 3 H2↑ M = Al, Ga, In
2 M + 6 HCl = 2 MCl3 + 3 H2↑ M = Sc, Y, Lu
M + 4 HF = MF4 + 2 H2↑ M = Zr, Hf
2 M + 10 HF = 2 MF5 + 5 H2↑ M = Nb, Ta
Întrucât în reacţie se formează hidrogen (care prezintă un foarte puternic carac-
ter reducător), metalele care prezintă mai multe stări de oxidare vor forma săruri la
stările de oxidare inferioare:
M + 2 HCl = MCl2 + H2↑ M = Sn, Mn, Fe, Co, Ni
2 Ti + 6 HF = 2 TiF3 + 3 H2↑
2 Cr + 6 HCl = 2 CrCl3 + 3 H2↑
V + 4 HF = VF4 + 2 H2↑
Unele metale al căror potenţial de electrod este negativ nu reacţionează cu hi-
dracizii în condiţii obişnuite, întrucât formează săruri insolubile care se depun pe su-
prafaţa metalului şi determină pasivarea acestuia. Dacă acestea sunt solubilizate într-
un anumit mod, reacţia poate avea loc:
cald
Pb + 2 HCldiluat  PbCl2 + H2↑
PbCl2 + 2 HClconcentrat = H2[PbCl4]
Pb + 2 H2SO4 concentrat = Pb(HSO4)2 + H2↑
Unele metale, având potenţialul de electrod pozitiv, reacţionează cu hidracizii în
prezenţa agenţilor oxidanţi. Dacă se foloseşte ca agent oxidant acidul azotic, iar ca
hidracid se utilizează acidul clorhidric, amestecul rezultat se numeşte apă regală.
Din reacţie rezultă sarea metalului cu acidul halogenul hidracidului şi se degajă mo-
noxid de azot:
Bi + 3 HCl + HNO3 = BiCl3 + NO↑ + 2 H2O
3 M + 12 HCl + 4 HNO3 = 3 MCl4 + 4 NO↑ + 8 H2O M = Ge, Ti, Zr, Hf, V
3 Sb + 15 HCl + 5 HNO3 = 3 SbCl5 + 5 NO↑ + 10 H2O
În cazul metalelor nobile, care au o tendinţă mare de complexare, sarea rezulta-
tă iniţial conduce la un acid complex:
Au + 4 HCl + HNO3 = H[AuCl4] + NO↑ + 2 H2O
3 M + 18 HCl + 4 HNO3 = 3 H2[MCl6] + 4 NO↑ + 8 H2O M = Sn, Rh, Pd, Pt
În cazul metalelor din grupele a 5-a şi a 6-a, ca hidracid se utilizează acidul fluorhi-
dric, întrucât atingerea stării de oxidare foarte mari a metalului se realizează doar în
combinaţie cu fluorul, care este cel mai electronegativ element chimic; în acest caz, sta-
rea de oxidare foarte ridicată poate determina o hidroliză parţială a sărurilor obţinute:
3 M + 15 HF + 5 HNO3 = 3 MF5 + 5 NO↑ + 10 H2O M = V, Nb, Ta
2 M + 10 HF + 4 HNO3 = MF6 + MOF4 + 4 NO↑ + 7 H2O M = Mo, W
Alteori ca agent oxidant se poate folosi chiar oxigenul, mai ales dacă metalul
are afinitate mare pentru nemetalul generator de hidracid:
4 Bi + 12 HCl + 3 O2 = 4 BiCl3 + 3 H2O
2 Cu + 4 HCl + O2 = 2 CuCl2 + 2 H2O
2 Cu + 2 H2S + O2 = 2 CuS + 2 H2O

Chimie anorganică. Metale 6

 Proprietăţi chimice generale ale metalelor

4 Ag + 2 H2S + O2 = 2 Ag2S + 2 H2O

Cu acidul sulfuric, reacţia metalelor are loc în mod diferenţiat, în funcţie de va-
loarea potenţialului de electrod al metalului şi de concentraţia acidului. Metalele de tip
s, metalele din grupele a 13-a şi metalele din grupele a 3-a şi a 12-a (cu excepţia mer-
curului) reacţionează cu acidul sulfuric diluat formând săruri şi degajând hidrogen:
2 M + H2SO4 = M2SO4 + H2↑ M = Li, Na, K, Rb, Cs, Tl
M + H2SO4 diluat = MSO4 + H2↑ M = Be, Mg, Ca, Sr, Ba, Mn, Fe, Co, Ni, Zn, Cd
2 M + 3 H2SO4 = M2(SO4)3 + 3 H2↑ M = Al, Ga, In, Sc, Y, Lu
Unele metale tranziţionale, precum manganul, zincul şi cadmiul, reacţionează
cu acidul sulfuric concentrat cu degajare de dioxid de sulf:
M + 2 H2SO4 concentrat = MSO4 + SO2↑ + 2 H2O M = Mn, Zn, Cd
Tot dioxid de sulf se degajă şi din reacţia acidului sulfuric cu staniul, care are po-
tenţialul de electrod negativ, dar foarte apropiat de zero; în acest caz, natura compuşi-
lor formaţi depinde de concentraţia acidului (la concentraţii mici în acid sulfuric se for-
mează compuşi la stări de oxidare reduse, iar la concentraţii mari în acid sulfuric rezul-
tă combinaţii la stări de oxidare ridicate):
Sn + 2 H2SO4 diluat = SnSO4 + SO2↑ + 2 H2O
Sn + 4 H2SO4 concentrat = Sn(SO4)2 + 2 SO2↑ + 4 H2O
În cazul metalelor având potenţialul de electrod pozitiv se degajă dioxid de sulf
în toate reacţiile, dar natura compuşilor care se formează depinde, şi în acest caz, de
concentraţia acidului, însă şi de caracterul metalului în starea de oxidare respectivă.
Elementele chimice cu caracter tipic metalic şi caracterizate de stări de oxidare infe-
rioare formează săruri, în timp ce semimetalele şi metalele care au stările de oxidare
specifice superioare formează oxizi acizi sau acizii derivaţi de la aceştia:
2 Hg + 2 H2SO4 concentrat = Hg2SO4 + SO2↑ + 2 H2O
M + 2 H2SO4 = MSO4 + SO2↑ + 2 H2O M = Pd, Cu, Hg
2 M + 6 H2SO4 concentrat = M2(SO4)3 + 3 SO2↑ + 6 H2O M = Sb, Bi
V + 4 H2SO4 = (VOSO4·H2SO4) + 2 SO2↑ + 3 H2O
Ge + 2 H2SO4 = GeO2 + 2 SO2↑ + 2 H2O
Mo + 3 H2SO4 = MoO3 + 3 SO2↑ + 3 H2O
2 Re + 7 H2SO4 = 2 HReO4 + 7 SO2↑+ 6 H2O
Cu acidul azotic, reacţia metalelor are loc, de asemenea, în mod diferenţiat, în
funcţie de valoarea potenţialului de electrod al metalului şi de concentraţia acidului.
Metalele de tip s şi metalele din grupele a 3-a şi a 12-a (cu excepţia mercurului) reacţi-
onează cu acidul azotic diluat formând săruri şi degajând hidrogen; în schimb, metale-
le din grupa a 13-a, ferul şi cromul se pasivează în acid azotic:
M + 2 HNO3 = 2 MNO3 + H2↑ M = Li, Na, K, Rb, Cs, Tl
M + 2 HNO3 diluat = M(NO3)2 + H2↑ M = Be, Mg, Ca, Sr, Ba, Mn, Co, Ni, Zn, Cd
2 M + 6 HNO3 = 2 M(NO3)3 + 3 H2↑ M = Sc, Y, Lu
Şi în prezenţa acidului azotic concentrat unele metale tranziţionale, precum
manganul, zincul şi cadmiul, reacţionează cu degajare de monoxid de azot:
3 M + 8 HNO3 concentrat = 3 M(NO3)2 + 2 NO↑ + 4 H2O M = Mn, Zn, Cd
Metalele cu potenţial de electrod pozitiv au în prezenţa acidului azotic o compor-
tare similară cu aceea din prezenţa acidului sulfuric, dependentă de starea de oxidare
caracteristică a metalului şi de caracterul compuşilor în acea stare de oxidare:
3 Ag + 4 HNO3 = 3 AgNO3 + NO↑ + 2 H2O
6 Hg + 8 HNO3 = 3 Hg2(NO3)2 + 2 NO↑ + 4 H2O
0C
3 Sn + 8 HNO3 diluat  3 Sn(NO3)2 + 2 NO↑ + 4 H2O
0C
3 Sn + 16 HNO3 concentrat  3 Sn(NO3)4 + 4 NO↑ + 8 H2O

Chimie anorganică. Metale 7

 Proprietăţi chimice generale ale metalelor

100C
3 Sn + 4 HNO3 concentrat + 4 H2O    3 [H2SnO3·H2O] + 4 NO↑
3 M + 8 HNO3 concentrat = 3 M(NO3)2 + 2 NO↑ + 4 H2O M = Pb, Pd, Cu, Hg
Bi + 4 HNO3 = Bi(NO3)3 + NO↑ + 2 H2O
2 Sb + 2 HNO3 diluat = Sb2O3 + 2 NO↑ + H2O
6 Sb + 10 HNO3 concentrat = Sb2O5 + 10 NO↑ + 5 H2O
3 Ge + 4 HNO3 = 3 GeO2 + 4 NO↑ + 2 H2O
3 V + 10 HNO3 = 3 VO(NO3)2 + 4 NO↑ + 5 H2O
3 Re + 7 HNO3 = 3 HReO4 + 7 NO↑ + 2 H2O
6. Reacţia cu bazele
Cu soluţii apoase ale hidroxizilor alcalini reacţionează doar câteva metale ai că-
ror hidroxizi au caracter amfoter: beriliu, aluminiul, galiul, staniul, plumbul şi zincul. În
urma reacţiilor se formează hidroxocomplecşi şi se degajă hidrogen:
M + 2 NaOH + 2 H2O = Na2[M(OH)4] + H2↑ M = Be, Pb, Zn
2 M + 2 NaOH + 6 H2O = 2 Na[M(OH)4] + 3 H2↑ M = Al, Ga
Sn + 2 KOH + 4 H2O = K2[Sn(OH)6] + 2 H2↑
Aceste metale, dar şi altele, care formează combinaţii la stări de oxidare înalte
(cu caracter acid sau amfoter) se dizolvă în topituri de alcalii:
Be + 2 NaOH = Na2BeO2 + H2↑
M + 4 NaOH = Na4MO4 + 2 H2↑ M = Ge, Ti, Zr
2 M + 10 NaOH = 2 Na5MO5 + 5 H2↑ M = V, Nb, Ta
În cazul metalelor nobile sau care formează combinaţii la stări de oxidare foarte
înalte, dizolvarea în topituri alcaline se realizează în prezenţa unui agent oxidant:
2 Au + 2 NaOH + 3 NaNO3 = 2 Na[AuO2] + 3 NaNO2 + H2O
M + 2 KOH + 3 KNO3 = K2MO4 + 3 KNO2 + H2O M = Mo, W
2 Mn + 4 KOH + 3 O2 = 2 K2MnO4 + 2 H2O
6 Mn + 6 KOH + 7 KClO3 = 6 KMnO4 + 7 KCl + 3 H2O

Chimie anorganică. Metale 8