Facultatea de Economie si Drept Danci Paul Ioan

Referat
pe tema :

Trăsăturile, condițiile și structura

raportului juridic .

Student : Danci Paul Ioan

Program de studii:
Drept anul 1, Grupa 1- ID
Profesor : Dogaru Lucreția

TÂRGU MUREȘ
2022
1
Facultatea de Economie si Drept Danci Paul Ioan

CUPRINS

1. RAPORTUL JURIDIC

1.1 Noțiunea si caracterele raportului juridic............................................3

1.2 Trăsăturile caracteristice ale raportului juridic....................................3
1.3 Condițiile raportului juridic .................................................................5
1.4 Structura raportului juridic .................................................................7
1.4.1 Noțiunea de subiect al raportului juridic ......................................7
1.5 Conținutul raportului juridic................................................................9
1.6 Obiectul raportului juridic civil ..........................................................10
1.7 Bibliografie ........................................................................................10

2
Facultatea de Economie si Drept Danci Paul Ioan

1.1 Noțiunea și caracterele raportului juridic .

Raportul juridic constituie o categorie naționala importanta in știința
dreptului și a fost definită ca fiind un raport (relație) socială reglementată de
norma juridică.
Se admite tradițional că noțiunea de raport este strâns legată de noțiunea de
obligație juridică de drept. Raportul juridic este definit ca un raport între subiecții
de drept, adică între subiectul unei obligații juridice și obiectul dreptului
corespunzător. Giorgio del Vecchio îl definește ca fiind „ o legătură între
persoane, în virtutea căreia una dintre ele poate să pretindă ceva la care celălalt
se obligă” . Acest raport „adeseori e complex adică aceeași persoană care e
investită cu o facultate și exigență e investită și cu o obligație și vice-versa ” .
Literatura juridică mai recentă definește raportul juridic ca fiind „acea
legătură socială reglementată de norma juridică conținând un sistem de
interacțiune reciprocă între participanți și determină o legătură ce este succesibil
a fi apărată pe calea coercițiunii statale ” .
În concluzie , raportul juridic poate fi definit ca o relație socială cu conținut
patrimonial sau personal nepatrimonial reglementat de norma de drept.

1.2 Trăsăturile caracteristice ale raportului juridic:

a) Raportul juridic este un raport social pentru faptul că se stabilește
întotdeauna între oameni, fie între parteneri, persoane fizice, fie între
acestea și organele statului sau între organele și instituțiile statului.

b) Raportul juridic este un raport de suprastructura pentru ca este influențat și

influențează la rândul său celelalte categorii de raporturi sociale (raporturi
materiale si raporturi ideologice).

c) Raportul juridic este un raport volițional, adică un raport de voința

exprimată in cazul legăturilor ce se creează și se dezvoltă între oameni.
Pentru a-si rezolva propriile probleme, din ce in ce mai complexe, omul intra
într-o multitudine de raporturi cu semenii săi, cu organele și instituțiile
statale și nestatale. Din momentul nașterii, omul îmbracă diferite “haine”

3
Facultatea de Economie si Drept Danci Paul Ioan

juridice: fiu, minor, soț, tată, cumpărător, vânzător, donator, alegător, ales,
etc., calități care îi dau posibilitatea de a intra în diverse raporturi juridice,
ca un purtător de drepturi și obligații.
Fiind un raport de voința, raportul juridic reprezintă zona de întâlnire a doua
voințe :voința statului, exprimată în norma juridica și care consacră
drepturile și obligațiile participanților la raportul juridic, și voința subiecților.
În majoritatea cazurilor, întâlnirea celor doua categorii de voințe, se
materializează în elaborarea dintre participanți, în faptul concret că aceștia
își conformează conduitele, reacțiile si comportamentele potrivit dispoziției
normei juridice. În alte cazuri însă, întâlnirea celor doua voințe dobândește
forma unei confruntări determinate de faptul că participanții nu înțeleg să-și
subordoneze voința și conduita individuală potrivit dispoziției din norma
juridică.

Din acest punct de vedere, literatura juridica, clasifica raporturile juridice

in: raporturi juridice prin care se realizează dispoziția normei juridice și
raporturi juridice prin care se realizează sancțiunea normei juridice.
Existenta celor doua voințe ( ale statului si a subiecților) pune in
evidenta dublul caracter volițional al raportului juridic care se exprima
practic în legătura dintre drepturi și obligații ca și titularii acestuia.
Atunci când analizăm dublul caracter volițional al raportului juridic,
trebuie să ne raportam la ramura de drept în care participă subiectele
raportului juridic.
În materialul dreptului muncii, familiei, civil, etc., majoritatea
raporturilor juridice se nasc pe baza actului de voința individual. De
exemplu, in cazul raportului juridic de căsătorie, determinate este vointa
celor doua parți ( persoane fizice) de a încheia acest raport juridic. Aceasta
voința, nu poate fi valabila exprimata decât in condițiile pe care legea le
prevede in mod expres.
În domeniul dreptului penal, administrative și financiar, esențială este
voința de stat, exprimată în cuprinsul normei juridice .

4
Facultatea de Economie si Drept Danci Paul Ioan

d) Raportul juridic este un raport valoric pentru că în fiecare legătură ce se

creează între participantii la circuitul juridic, găsim concretizate valorile
esențiale ale societății.
În substanța raportului juridic identificăm cele mai importante valori
protejate de lege : viața și sănătatea omului, prosperitatea acestuia,
siguranța națională, prosperitatea publică, drepturile și libertățile
fundamentale ale omului, etc.

e) Raportul juridic reprezintă o categorie istorica pentru ca el reflecta tipul

de organizare socială care îl generează.
În dreptul privat roman sclavul era considerat, din punct de vedere
juridic, ca un lucru, stăpânul acestuia având asupra lui dreptul de viață si de
moarte. Sclavul putea fi vândut și ucis, el nu avea avere, nu avea familie si
nu putea apela la justiție.
Mai târziu, în epoca feudală, clasa stăpânitoare(nobilimea) nu mai
avea drept de viață și de moarte asupra țăranului iobag, dar își păstrau
suficiente drepturi asupra acestuia ( legarea de pământ, obligația plaților în
munca sau bunuri pentru nobil).
În dreptul burghez este legiferată egalitatea tuturor oamenilor în fata
legii.
În concluzie, putem afirma ca fiecare tip de societate este caracterizata de
un anume tip de raporturi juridice.

1.3 Condițiile raportului juridic

Pentru apariția și existența unui raport juridic sunt necesare următoarele
premise fundamentale: norma juridică și faptele juridice .
a. Norma juridică, constituie condiția, premisa fundamentală și indisolubilă a
nașteri unui raport juridic . ea determină calitatea de subiect de drept și
stabilește faptele juridice ce nasc , modificări sau sting raporturi juridice.
Acele raporturi sociale cărora nu le sunt incidente norme juridice expresie
care să le reglementeze, se vor bucura de protecția judiciară prin aplicarea
analogiei legii, în domeniile în care ea este admisă .

5
Facultatea de Economie si Drept Danci Paul Ioan

b. Faptele juridice, sunt acele împrejurări de care norma juridică leagă

nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice.
Nu orice împrejurare din natura sau din viața sociala este fapt juridic virgula ci
doar acele împrejurări de existenta cărora normele de drept leagă consecințe
juridice.
După criteriul rolului voinței oamenilor in producerea lor, faptele juridice se
clasifică în:
a) evenimente (fapte naturale);
b) acțiuni omenești.

a) Evenimentele sunt acele fenomene, împrejurări care se petrec independent

de voința oamenilor și de care norma de drept leagă producerea unor efecte
juridice. Astfel, cutremurele, trăsnetele, inundațiile, nașterea, moartea etc. în
măsura în care sunt considerate de lege cazuri de forță majoră, au ca efect
exonerarea de răspundere pentru neexecutarea unor obligații contractuale
ori suspendarea cursului prescripției.
b) Acțiunile, spre deosebire de evenimente, sunt fapte comisive sau omisive,
săvârșite de autor cu sau fără intenția de a produce efecte juridice, efecte
care se produc în virtutea legii.
Acțiunile la rândul lor, în raport cu existența intenției autorului de a produce
sau nu efecte juridice, se clasifică în:
-acțiuni săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice și
-acțiuni săvârșite cu intenția de a produce efecte juridice.
Cei care încalcă dispoziția normei juridice nu o fac cu intenția de a fi sancționați
. Din contra, sunt animați de speranța că nu vor surveni consecințele legii. Pe
când persoanele care încheie un contract, o căsătorie, dispun prin testament,
doresc anume aceste efecte juridice.
După cum conduita autorului faptei este permisă de lege sau prohibită,
distingem între faptele licite sau faptele ilicite. În sfera ei larg de activitate umană
se realizează prin acțiuni licite, conforme cu legea a cărei finalitate este utilul
social. Acțiunile ilicite reprezintă excepția. Din categoria lor fac parte
infracțiunile, contravențiile , delictele civile ,abaterile disciplinare etc. , fapte
juridice ce stau la baza răspunderii juridice.

6
Facultatea de Economie si Drept Danci Paul Ioan

Actul juridic este manifestarea de voință în scopul de a produce efecte juridice,

adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic, in temeiul și în limitele
stabilite de lege. Astfel când este vorba de un contract de vânzare, se distinge
între operația însăși de vânzare și înscrisul care constată această vânzare. Sau în
cazul căsătoriei acel „ DA” rostit la întrebarea ofițerului de stare civilă reprezintă
manifestarea de voință a viitorilor soți în scopul de a încheia căsătoria și
constituie actul juridic propriu-zis.
Prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine definit, concordant
cu legea și ocrotit de ea, de natură să satisfacă nevoile materiale și spirituale ale
ființei umane.

1.4 Structura raportului juridic

Elementele raportului juridic:
Orice raport juridic se leagă între subiecții de drept, care nu pot fi decât
oameni priviți individual sau în colectivități corespunzătoare. Are un anumit
conținut ce reprezintă legătura propriu-zisă dintre subiecți și care constă în
drepturile și obligațiile reciproce ale acestora. Orice raport juridic are un obiect
care nu este altceva, decât acea acțiune sau acea conduită asupra căreia sunt
îndreptate drepturile subiective și obligațiile participanților la raportul juridic.
Așadar, structural, raportul juridic civil este alcătuit din următoarele
elemente:
a) Subiectele sau părțile raportului juridic;
b) conținutul raportului, alcătuit din drepturile și obligațiile părților;
c) obiectul raportului juridic la care sunt îndreptățite sau la care sunt
îndatorate părțile. Obiectul exprimă conduita pe care părțile trebuie să o
urmeze conform normei juridice.

1.4.1 Noțiunea de subiect -parte a raportului juridic

Prin subiect al raportului juridic înțelegem persoana fizică sau persoana

juridică ce participă la legătura juridică în calitate de titulari de drepturi sau
obligații.

7
Facultatea de Economie si Drept Danci Paul Ioan

Orice raport juridic are întotdeauna cel puțin doi subiecți unul activ și altul
pasiv. Subiectul activ este acela care are facultatea de a pretinde ceva. Subiectul
pasiv este acela care poartă obligația corespunzătoare pretenției (care se obligă,
își asumă obligația). Cel mai adesea însă, fiecare dintre subiecții este în același
timp și activ și pasiv. Astfel se petrec lucrurile în raporturile ce se nasc din
contractul de vânzare, unde fiecare dintre participanți și vânzătorul și
cumpărătorul este în același timp și creditor și debitor. Subiect al raportului
juridic pot fi numai oamenii. Ei participă la raporturile juridice în calitate de
persoane fizice, persoane juridice și organe de stat. În cea din urmă calitate, ca
organ de stat, subiectul poate fi individual (primar) sau colectiv (consiliile locale)
. După organele de stat, cele colective pot fi persoane juridice (Ministerele) sau
nu pot fi -persoane juridice- (completele de judecată alcătuite din mai mulți
membri).

Persoana fizică-subiect al raportului juridic

Numai oamenii sunt persoane fizice. Persoanele fizice sunt ființe umane în
măsura în care sunt luate individual ele sunt subiecți de drept.
Cuvântul „persoană” desemna , la origine, „ masca” pe care și-o punea actorul
pentru a juca rolul său. Persoana fizică este aceea care poate juca un rol pe
scena juridică. In dreptul contemporan orice ființă umană este persoană fizică,
adică este subiect de drept, sub condiția să se nască viabilă în dreptul francez,
sau vie în dreptul român(art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954).
Statutul juridic al unei persoane fizice este reglementat, în principal, de
Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice.
Pentru a fi participat la un raport juridic, persoana fizică trebuie să se bucure
de capacitatea civilă, prin care se înțelege aptitudinea generală și abstractă a ei
de a avea drepturi și obligații civile. În toate cazurile însă capacitatea civilă
trebuie analizată prin prisma celor doua componente ale sale: capacitatea de
folosință și capacitatea de exercițiu.
a. Capacitatea de folosință a persoanei fizice;
b. Capacitate de exercițiu

a. Capacitatea de folosință a persoanei fizice , reprezintă aptitudinea

persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile. Toate persoanele fizice
8
Facultatea de Economie si Drept Danci Paul Ioan

au capacitatea de folosință ,pe tot parcursul vieții lor. Persoanele juridice

dobândesc capacitatea de folosință de la înființare sau, după caz, odată cu
recunoașterea, autorizarea sau înregistrarea lor.
b. Capacitatea de exercițiu-este aptitudinea subiectului de drept de a-și
exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile juridice, prin încheierea de
acte juridice, în nume propriu, fără reprezentant. An
Sunt lipsiți de capacitatea de exercițiu:
a. minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
b. persoana pusă sub interdicție.
Capacitatea deplină de exercițiu începe de la data când persoana devine
majoră, adică la vârsta de 18 ani.

1.5 Conținutul raportului juridic

Subiecții raportului juridic sunt legați între ei prin drepturi și obligații care
împreună formează conținutul raportului juridic. În raportul juridic subiecții
apar întotdeauna ca titulari de drepturi și obligații și se comportă potrivit cu
poziția specifică fiecărui titular al dreptului sau al obligației . O trăsătură
definitorie a conținutului raportului juridic rezidă în faptul că drepturile și
obligațiile nu sunt rupte unele de altele ,ele se presupun și se coordonează
reciproc, sunt corelative. Ceea ce poate retine subiectul activ ,este ceea ce
constituie îndatorirea subiectului pasiv .
Așadar, conținutul raportului juridic este alcătuit din drepturi și obligații care
se nasc într-o relație concretă . Ele sunt în prealabil prevăzute în dispoziția
reguli de drept.
Dreptul subiectiv este facultatea juridică individuală a unei persoane sau
organizații într-un raport juridic determinat. El poartă denumirea de drept
subiectiv pentru a-l deosebii de dreptul pozitiv (obiectiv), adică de ansamblul
drepturilor și obligațiilor cuprinse în normele de drept.
Dreptul subiectiv, prilejuiește titularului său o seamă de posibilități, ocrotite
juridicește: să aibă o anumită conduită față de dreptul său, să pretindă o
conduită corespunzătoare din partea subiectului sau subiecților obligați care să
asigure realizarea primei conduite, sau să solicite apărarea dreptului său pe
cale statală în condițiile nesocotirii sale.

9
Facultatea de Economie si Drept Danci Paul Ioan

Obligația juridică. Prin obligație, în sens juridic, se înțelege îndatorirea pe

care subiectul raportului juridic trebuie să o îndeplinească și pe care cealaltă
parte o pretinde pe baza normelor juridice . Obligația poate fi definită ca fiind
acel raport juridic în virtutea căruia o persoană, numită debitor, este ținută față
de altă persoană, numită creditor, fie la o prestație pozitivă , fie la o
abstențiune. Sau mai pe scurt, obligația reprezintă ,, îndatorirea ce revine
debitorului de a îndeplini o anumită prestație,,.

1.6 Obiectul raportului juridic

În literatura juridică nu există un punct de vedere unitar cu privire la obiectul
raportului juridic . În lucrările de teoria dreptului se susține în general că :
1. Obiectul raporturilor juridice formează anumite acțiuni pe care titularul
dreptului subiectiv le efectuează sau le poate pretinde și pe care celălalt
subiect este obligat a le săvârșii”.
2. Unii autori consideră că numai bunurile materiale pot constitui obiect ale
raportului juridic și că raporturile juridice care nu se referă la un bun
material nu au obiect.
3. O altă concepție, susține că atât lucrurile materiale cât și conduita
oamenilor pot constitui obiect al raporturilor juridice.
În concluzie raporturile juridice iau naștere între oameni, drepturile și
obligațiile fiind întotdeauna norme de conduită ale oamenilor.

1.7 Bibliografie
Vasile Augustin Fărcaș – Teoria Generala a Dreptului 2005
Elemente De Drept Civil Partea Generala

10
Facultatea de Economie si Drept Danci Paul Ioan

11