Lupu Madalina

PCP281

Conceptualizare de Caz

Diana are 22 de ani, este de sex feminin și locuiește singură în căminul studențesc. În
prezent este studentă la masterul de Comunicare, Relații Publice și Media Digitală, profil al
Facultății de Științe ale Comunicării, în cadrul Universității Politehnice Timișoara. Este
singură, necăsătorită și are un stil de viață în prezent marcat de experiențele traumatice prin
care a trecut în aproximativ ultima jumătate de an.
Diana a crescut într-o familie supra-protectivă, care au luat întotdeauna toate alegerile
în locul ei. Atunci când a fost vorba de alegerea profilului de liceu, părinții au luat această
decizie în locul ei, fără a pune în discuție vreo clipă ceea ce ar dori ea. Acest lucru i-a întărit
ideea conform căreia „Nu sunt în stare să fac o alegere pertinentă.” Acest lucru a fost
accentuat inclusiv în ani recenți, când la insistențele părinților s-a înrolat la programul de
masterat curent, fără a-și dori însă urmarea acestuia. Mai mult decât atât, părinții au urmărit-o
întotdeauna îndeaproape, chiar și atunci când plecau în vacanțe nelăsând-o singură acasă, ci
în grija bunicii, ce a determinat-o să ajungă la credința că „Nu mă pot descurca singură. Am
întotdeauna nevoie de ajutor.” Tot în raport cu părinții, aceștia au avut tendința de a o
compara întotdeauna cu persoane de vârsta ei, chiar prietene apropiate, îndeosebi persoane
mai realizate decât ea, ceea ce i-au creat credința conform căreia „Nu sunt la fel de bună ca
ceilalți. Ei pot și eu nu, deci eu sunt lipsită de valoare.” Astfel, Diana a dezvoltat strategii
compensatoare de evitare, de retragere spre interior, de închiedere înspre sine.
A avut o singură relație serioasă, cu o durată de 4 ani, a cărei destrămare a fost cea
care a declanșat simptomele depresive în cazul lui Diana cu aproximativ șase luni în urmă. Ea
consideră că a existat un climat relaționat liniștit, chiar dacă timpul petrecut împreună a fost
relativ limitat din cauza angajamentelor școlare sau de muncă, și din cauza părinților ei supra-
protectori. Cu toate acestea, în anii relației Diana consideră că și-a pierdut într-o oarecare
măsură individualitatea și a dezvoltat o dependență față de partener în mai multe domenii ale
vieții, văzând în el persoana cu care își dorea să petreacă tot timpul. Găsindu-se în ipostaza de
a fi fost părăsită, Diana adesea se întreabă „Cine sunt eu fără el?” și consideră că „Nu mă pot
descurca singură, nu știu ce să fac.” și „I-am oferit totul, trebuie să se întoarcă.” În același
timp, ea îl descrie ca fiind un narcisist, care i-a călcat în picioare stima de sine și a
devalorizat-o până în punctul în care a dezvoltat o tulburare depresivă. Unul dintre aspectele
pe care a ținut să le menționeze este natura relațiilor sexuale cu fostul partener, care susține
că nu au fost absolut deloc pe placul ei, deseori având contact sexual neprotejat, care a dus la
Lupu Madalina
PCP281

temeri crescute de posibile sarcini, în repetate rânduri. Argumentul partenerului a fost

întotdeauna că poate găsi oricând în altă parte satisfacție sexuală, dacă ea nu-i oferă ceea ce
are el nevoie. Din teama de a-l pierde, Diana a făcut acest sacrificiu, în ciuda dorințelor sau a
confortului său psihic, spunând „E normal să facem cum vrea el, el e bărbatul.”
Momentul plecării din viața ei a acestui fost iubit a reprezentat pentru ea o
destabilizare pe toate planurile. Diana s-a trezit dintr-o dată fără un punct de sprijin până
atunci nelipsit, și în încercarea de a-l determina să se întoarcă, și-a canalizat resursele în a-i
aduce argumente, a-l ruga și chiar implora să rămână în viața ei. Ea îi spunea că „Trebuie să
rămâi cu mine, deoarece ți-am oferit totul.”, „Aș face absolut orice pentru tine, nu se poate
să nu conteze.” Deoarece toate acestea nu au dat roade, Diana a dezvoltat sentimente de
inutilitate, a început să se privească drept bună de nimic, nedemnă de a fi iubită de cei din jur:
„Nu am nimic de oferit altora, sunt pustie.”, Aceste sentimente au fost accentuate de prietenii
apropiați, care au început să îi interzică să vorbească despre lucrurile pe care le simțea, și care
îi reproșau adesea că se plânge prea mult, că este prea blocată în trecut, că nu reușește să
depășească situația și dramatizează la nesfârșit. Adesea îi spuneau că alți oameni au probleme
reale, nu drame cu băieți, astfel că Diana și-a înrădăcinat ideea că este o povară pentru cei din
jur, că nu merită să fie iubită și că, poate, ar fi mai bine să nu mai existe: „Nu am dreptul să
mă plâng de ceea ce simt.”
Cea mai gravă problematică actuală este cea a gândurilor suicidare. Deși Diana
susține că nu a avut tentative de suicid și că nu s-a gândit la vreo modalitate concretă, uneori
își produce în mod intenționat suferință fizică. Susține că atunci când se află în singurătatea
camerei ei de cămin, simte un gol interior, iar gândurile automate care îi apar sunt „Nimănui
nu îi pasă cu adevărat de mine. Sunt o povară. Cu toții ar prefera să nu mai exist.”, așa că
atunci începe să se simtă foarte tristă, izbucnește în plâns și simte o disperare însoțită de
sentimentul că nu poate respira, așa că se zgârie pe coapse pentru că așa, susține ea,
eliberează din durerea pe care o simte. O altă problemă este reprezentată de sentimentele de
inutilitate pe care susține că le resimte. Acestea apar fie atunci când, chiar și la mai bine de
jumătate de an mai târziu, încearcă să îl convingă să se întoarcă iar el o refuză; fie atunci când
încearcă să se exteriorizeze în fața prietenilor și să împărtășească cu ei lucrurile prin care
trece, iar ei devin supărați pe faptul că este tristă și nu îi permit să își verbalizeze trăirile.
Gândurile automate care îi survin sunt „Sunt inutilă. Nimeni nu mă vrea. Doar îi obosesc pe
cei din jur.”. Atunci începe să devină tăcută, să se interiorizeze și să se izoleze de prieteni, iar
pe fostul iubit să evite să îl mai caute câteva zile. O altă problemă apare atunci când este
Lupu Madalina
PCP281

nevoită să ia diferite decizii, pe care nu se simte în stare să le ia. Fie că este vorba despre
decizii din viața cotidiană, cum ar fi ce haine să își cumpere, fie că este vorba despre
acceptarea unui loc de muncă, se găsește în dificultate atunci când trebuie să ia orice fel de
decizie fără vreun punct de ajutor. Gândurile automate care îi apar sunt „Nu sunt bună de
nimic. Nu mă descurc singură. Sunt pierdută.”. Începe să se simtă foarte tristă și neajutorată,
și evită cât mai mult luarea deciziei respective, considerând că nu va fi în stare.
Este de înțeles de ce Diana are o viziune a sinelui defectuoasă. Comportamentul
supra-protector al părinților, prelungit inclusiv în viața de adult; comparațiile constante și
negarea capacităților de a se descurca singură, i-au dezvoltat convingerea că într-adevăr este
inutilă, incapabilă de a lua decizii și inferioară celor din jur. Aceste credințe au fost
accentuate în relația cu fostul iubit și cu prietenii pe care îi consideră apropiați, aceștia
subliniindu-i sentimentele de inutilitate și incapacitate și, dezvoltându-i credința conform
căreia este și o povară pentru cei care trebuie să interacționeze cu ea.
Lupu Madalina
PCP281

Diagrama conceptualizării cazului

(apud Beck, (2010) Psihoterapie cognitivă – fundamente şi perspective, Cluj-Napoca,
Romanian Psychological Testing Services, cap. 2)

Date relevante din copilărie

Diana a crescut într-o familie supra-protectoare, care a considerat că are nevoie de îndrumare
în majoritatea aspectelor vieții deoarece, printr-o comparație subiectivă cu cei din jur, ea nu se
poate ridica la nivelul altor persoane.

Credinţe centrale

„Sunt o povară.”
„Nu sunt bună de nimic.”
„Nu sunt la fel de buna ca ceilalti.”
„Sunt lipsita de valoare.”

Credinţe intermediare (reguli, atitudini, asumpţii)

„Trebuie să rămână cu mine, deoarece i-am oferit totul.”

„E normal să facem cum vrea el, el e bărbatul.”
„Nu am dreptul să mă plâng de ceea ce simt.”

Strategii compensatorii

Diana a dezvoltat o strategie de evitare și de retragere înspre interior. Atunci când simte că
devine o povară pentru cei din jur, ea se retrage din mediul social și se întoarce spre interior,
încercând o abordare de izolare, pentru a evita un posibil conflict.
În ceea ce privește relația cu partenerul, Diana a dezvoltat o strategie de supracompensare,
încercând să își țină partenerul aproape printr-un efort exagerat și printr-o tendință accentuată
de a face exagerat de multe sacrificii.

Situaţia 1 Situaţia 2 Situaţia 3

Ajunge acasă de la muncă și Încearcă să le Trebuie să ia o decizie de

se regăsește în singurătatea povestească prietenilor una singură
camerei ei

Gândul automat (G.A.) Gândul automat (G.A.) Gândul automat (G.A.)

Lupu Madalina
PCP281
„Nimănui nu îi pasă cu
adevărat de mine. Sunt o
povară. Cu toții ar prefera să
nu mai exist.”
Semnificaţia G.A.
Diana simte ca nimanui nu ii
pasa cu adevarat de ceea ce
simte ea, ca toata lumea s-a
săturat de ea și ar prefera să
nu mai existe.
Emoţia
Tritețe profundă, senzație de
vid interior
Comportamentul
Incepe sa planga, sa se
descarce de energia pe care
o simte ca se acumuleaza in
interior.
„Sunt inutilă. Nimeni nu „Nu sunt bună de nimic.
mă vrea. Doar îi obosesc Nu mă descurc singură.
pe cei din jur.” Sunt pierdută.”
Semnificaţia G.A. Semnificaţia G.A.
Diana simte ca nu are Diana consideră că nu se
vreun punct de sprijin, că poate descurca de una
este obositoare pentru singură în viață, și că fără
toți cei apropiați. sprijinul altor oameni nu
va reuși să facă niciodată
nimic.
Emoţia Emoţia
Singurătate, tristețe Neajutorare, tristate,
profundă senzație de gol interior
Comportamentul Comportamentul
Devine tăcută, încearcă Evită să ia decizia
să se izoleze de ceilalți și respective, amână cât de
să nu îl mai caute pe mult posibil.
fostul partener.