Atmosfera Pentru Cei Mici

Atmosfera și Energia
Experiențe de învățare pentru elevi de clasa a doua și a treia

Manual – Atmosfera și Energia
Atmosfera și Energia
Experimento 8+
Acest material a fost adaptat pentru Programa Pequeños
Científicos a Fundației Siemens în cadrul proiectului 2
“EXPERIMENTO 8+ și EXPERIMENTO 10+”
Toate drepturile rezervate.

2015
Secvențe didactice: Ángela Peña Díaz, Margarita Gómez
Revizuire pedagogică: Carolina Laverde, Mónica Rosero,

Michaël Canu
Experimento 8+ Document pentru Educatori

CUPRINS
EVALUARE INIȚIALĂ ..................................................................................... 13 3

A1. PROGNOZA METEO ................................................................................. 16
A2. NORI, PLOAIE ȘI GRINDINĂ .................................................................... 31
A3. SOARE ȘI CĂLDURĂ: ENERGIA TERMICĂ .................................................. 47
A4. BATE VÂNTUL ......................................................................................... 63
A5. STAȚIA METEOROLOGICĂ ....................................................................... 75
EVALUARE INTERMEDIARĂ ........................................................................... 93
A6. EFECTUL DE SERĂ .................................................................................. 95
A7. CĂLDURĂ ȘI COMBUSTIBILI FOSILI ........................................................ 110
A8. FĂCÂND DIFERENȚA .............................................................................. 123
EVALUARE FINALĂ ...................................................................................... 134


Atmosfera și Energia Experimento 8+
1. INTRODUCERE
Proiectul Experimento 8+ este o inițiativă a Fundației Siemens și al Programei Pequeños

Científicos, care caută să transforme predarea științei și tehnologiei, pentru învățământul
primar. În cadrul acestui proiect, profesorii își întăresc cunoștințele conținutului pedagogic,
pentru a susține lecții de știință mai eficiente, în care elevii vor înțelege marile idei ale
științei în timp ce dezvoltă abilități de cercetare și investigare științifică, precum și
competențe pentru inovare și design tehnologic.
În acest manual, elevii se angajează în investigarea timpului atmosferic (vremea) din

regiunea lor, în timp ce dezvoltă înțelegerea proprietățiilor materiei și transformările
acesteia. În acest fel tinerii elevi vor reflecta asupra schimbărilor din atmosfera pământului
la diferite scări și vor recunoaște impactul acestor schimbări asupra mediului.
Manualul include opt activități de învățare care sunt concepute având ca referință
concepțiile elevilor despre vreme și climă, în general. Fiecare dintre aceste activități
descrie de asemenea, un ciclu de investigații, în care elevii îți pun întrebări cu privire la un
fenomen sau o situație. Se angajează să investigheze și să experimenteze, fapt ce le va
permite să răspundă la întrebările lor, sau pentru a rezolva o problemă și a reflecta asupra
ceea ce au descoperit.
Activitățile sunt organizate urmând un parcurs de construcție conceptuală, care permite

elevilor să aprofundeze diferite aspecte într-o succesiune logică. Prin urmare, nu este
recomandat ca activitățile să fie parcurse izolat, deoarece acest lucru afectează atingerea
obiectivelor de învățare.

2. CUI SE ADRESEAZĂ?
Acest manual este adresat profesorilor de științe ale naturii (biologie, chimie, fizică),
precum și profesorilor de tehnologie care lucrează cu elevi de clasa a doua și a treia și
6
care doresc să implementeze unități de predare-învățare bazate pe cercetare și axate pe
teme de studiu ale atmosferei, transformări ale energiei și grija pentru mediu.
Este vorba de o unitate de lucru care include 8 activități care se pot desfășura în
aproximativ 24 de sesiuni de câte 45 minute. Fiecare dintre aceste activități va permite
elevilor să se implice activ în unele aspecte legate de vreme și transformările
energetice. În plus unitatea se încheie generând o reflecție asupra acțiunilor pe care
ființele umane le pot întreprinde pentru a atenua impactul nostru asupra mediului.
3. RELAȚIA CU STANDARDELE COMPETENȚELOR DE BAZĂ ALE MINISTERULUI EDUCAȚIEI
Potrivit Ministerului Educației, la finalul ciclului, elevii trebuie:
 Să identifice condițiile de schimbare și echilibru între ființe și ecosisteme.

 Să stabiliească relații între caracteristicile macroscopice și microscopice ale materiei
și proprietățile fizice și chimice ale substanțelor care o constituie.
 Să evalueze potențialul resurselor naturale, modul în care s-au folosit pentru
dezvoltarea tehnologică și consecințele acțiunii umane asupra acestora.
Aceste competențe se relaționează cu studiul timpului meteorologic și

schimbările climatice, astfel încât acest manual poate ajuta la atingerea
standardelor propuse.
Unele acțiuni concrete de gândire, pot fi dezvoltate în cadrul experimentelor din acest
manual, de exemplu:
 Justificarea importanței apei în susținerea vieții.

 Descrierea și relaționarea ciclurilor apei, al unor elemente și energiei din
ecosisteme.
 Legătura dintre energie și mișcare.
 Clasificarea și verificarea proprietăților materiei.
 Analizarea potențialului resurselor naturale, pentru a obține energie și indicarea
posibilelor utilizări ale acestora.
În plus, pe lângă activitățile de învățare propuse, elevii vor putea să-și exercite propriile 7
abilități și procese de lucru, ca oamenii de știință, cum ar fi:
 Observarea fenomenelor specifice.

 Formularea posibilelor explicații, pe baza cunoștințelor de zi cu zi, teorii și modele
științifice, pentru a răspunde la întrebări.
 Identificarea condițiilor care influențează rezultatul unui experiment și care pot rămâne
constante, sau se pot modifica.
 Stabilirea relațiilor între datele colectate.
 Stabilirea concluziilor din experimentele pe care le realizează, chiar dacă nu obțin
rezultatele așteptate.
 Comunicarea orală și scrisă a procesului de investigare și rezultatele obținute, folosind
grafice, tabele și ecuații aritmetice.

Dinamica muncii de cooperare care implică realizarea activităților de învățare,

promovează la rândul ei, dezvoltarea angajamentelor personale precum ascultarea și
construirea colectivă a cunoștințelor și angajamentele sociale precum, proiectarea și
aplicarea strategiilor de rezolvare a problemelor de mediu.
8
4. IDEI PRECONCEPUTE ALE ELEVILOR ȘI POSIBILE DIFICULTĂȚI
Toți elevii încep cu propriile idei și explicații despre lumea care îi înconjoară și multe dintre
aceste idei sunt construite chiar înainte ca elevii să înceapă școala. Învățământul științific
nu poate ignora construcțiile proprii ale elevilor și s-a demonstrat că furnizarea conceptului
sau explicației științifice “corecte”, fără a ține cont de ideile elevilor, nu îi ajută pe aceștia
să își schimbe sau modifice ideile lor naive.
Din acest motiv, acest manual se bazează pe unele idei pe care elevii le au despre
vreme și componentele ei. Numai cunoscând ideile elevilor se pot proiecta secvențe de
învățare care să permită revizuirea acestor concepții și încorporarea clară a
cunoștințelor științifice. Ideile elevilor care afectează înțelegerea despre vreme și climă,
sunt relaționate cu înțelegerea ciclului apei și a proprietăților atmosferei. Pentru grupa de
vârstă căreia îi este adresat acest manual, există un obstacol în utilizarea proprietăților
microscopice, pentru a descrie fenomene precum presiunea atmosferică și efectul de seră.
Elevii tind să atribuie proprietățile macroscopice la nivel microscopic și acest lucru
afectează explicațiile care sunt generate pentru aceste fenomene.
În ceea ce privește ciclul apei, elevii cred că evaporarea apei apare doar în lacuri și râuri,
ceea ce arată că deși despre ciclul apei se vorbește în școala primară, înțelegerea acestui
fenomen este adesea foarte superficială. Acest lucru se poate datora faptului că acest
subiect este studiat folosind scheme simplificate care nu evidențiază diferitele surse care
contribuie la rezervorul de apă al planetei. Este posibil de asemenea ca înțelegerea acestui
fenomen în care apa își schimbă starea, să fie limitată și se reduce doar la memorarea
stărilor și denumirilor proceselor. Elevii cred că norii sunt gaz (vapori), inclusiv unii elevi
chiar cred că vaporii de apă sunt de fapt aer fierbinte. În plus ei cred că ploaia se produce
atunci când doi nori se ciocnesc, sau când norul se “umple” sau se condensează și nu
realizează că atunci când picăturile sunt suficient de grele, apar precipitațiile, fără a fi
nevoie ca norii să se atingă.

În ceea ce privește vântul, este recunoscut ca ceva care face ca frunzele să se miște, sau
care se simte, dar este dificil pentru elevi să explice cum este produs și de ce variază.
Lipsa înțelegerii despre cum se produce vântul este relaționată cu idei eronate despre aer
și proprietățile lui. Pentru mulți elevi aerul nu este materie, nu se percepe ca un amestec
de gaze și le este greu să atribuie proprietăți pentru masă, care implicit este legată de
9
distribuția moleculară a componentelor sale, ceea ce determină densitatea și capacitatea
ei de a se extinde.
Atunci când se caută descrierea fenomenului vântului, este necesar să se determine un

nivel pe care elevii să-l înțeleagă, iar dacă presiunea și densitatea sunt incluse în aceste
descrieri, va fi nevoie să se includă și natura fizio-chimică a aerului.
Lucrul cu aceste teme presupune cunoașterea ideilor elevilor despre aer, de exemplu, că
aerul face obiectele mai ușoare; presiunea ne împinge într-o direcție, în funcție de
mișcarea aerului; că aerul și oxigenul sunt același lucru.
În final elevii pot avea idei directe despre cauză-efect, cu privire la aspecte legate de
schimbările climatice și probleme de mediu în general. Aceste idei maschează
complexitatea proceselor atmosferice care se produc pentru a genera vremea și clima.
Elevii cred că arderea combustibililor fosili poate afecta stratul de ozon și că efectul de
seră și încălzirea globală sunt același lucru.
5. OBIECTIV PRIMAR DE ÎNVĂȚARE
Această unitate caută ca elevii de clasa a doua și a treia să-și dezvolte abilități pentru
a face investigații științifice în timp ce explorează aspecte relaționate de mediu. În
acest caz se apropie de principii și idei centrale ale științei, analizând vremea și
înțelegând cum apar fenomene precum vântul, formarea norilor și efectul de seră. În
plus vor fi analizate acțiunile pe care noi ca indivizi le putem întreprinde pentru a
atenua impactul nostru asupra atmosferei.

6. SECVENȚĂ DE CONSTRUCȚIE CONCEPTUALĂ

10
Putem descrie vremea prin indicatori precum: înnorare, temperatură, vânt, ploaie, printre altele
A1
Apa de pe planetă se găsește în diferite locuri și stări. Chiar dacă, cantitatea de apă de pe
planetă este aceeași, calitatea și disponibilitatea ei variază datorită contaminării. A2
Există diferite metode de decontaminare a apei A2.1
Soarele încălzește pământul, apa și aerul planetei. Energia termică se transferă de la un

material cu energie mai mare, la un material cu energie mai mică, inclusiv dacă nu există
contact fizic între acestea. A3
Mase mari de aer cu proprietăți particulare se deplasează pe suprafața Pământului,

formând vânturi care afectează vremea. A4
Plecând de la prognozele meteo precum, norii, temperatura, presiunea, viteza vântului și

precipitații, putem prezice vremea într-un anumit loc.A5
Gaze precum vaporii de apă și CO2 în atmosferă atrag energia termincă a Soarelui. O
creștere a acestor gaze generează schimbări la nivelul temperaturii planetei. A6
Arderea derivaților petrolului produce CO2 și vapori de apă, pe lângă energie sub formă
de căldură. A7
Putem reduce cantitatea de combustibili fosili pe care o consumăm, folosind alte surse de
energie, reciclând, refolosind și reducând utilizarea materialelor. A8
Energia Soarelui poate fi utilizată pentru a produce mișcare sau

electricitate. A8.1
Vântul se poate utiliza pentru a genera mișcare sau electricitate.

A8.2
Deșeurile pot fi folosite pentru a produce energie. A8.3
Putem reutiliza și recilca unele materiale. Altele nu sunt ușor de

reciclat, motiv pentru care trebuie să diminuăm consumul lor. A8.4

1. REZUMATUL ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE
A1. Prognoza meteo
În această activitate, elevii revizuiesc rapoartele meteo și identifică diferiții parametri care
se folosesc pentru a descrie vremea. Discută despre ceea ce știu și ce nu știu despre acest 11
subiect și trec în revistă istoria meteorologiei ca disciplină.
A2. Nori, ploaie și grindină
Plecând de la studiul evaporării, elevii fac o trecere în revistă a ciclului apei de pe planetă,
analizând modificările fizice și discutând despre calitatea și disponibilitatea apei pe planetă.
Ca activitate de extindere elevii vor recunoaște efectele contaminării și revizuiesc diferite
metode de purificare a apei.
A3. Soarele și căldura: energia termincă
În această activitate elevii vor explora transferul de căldură dintre diferite materiale și se
vor familiariza cu instrumente de măsurare a temperaturii. Prin revizuirea modelelor, elevii
vor observa că energia termică se transferă constant și afectează masa de aer sau apa.
A4. Suflă vântul
În această activitate, elevii vor recunoaște că transferul de energie termică între

atmosferă, pământ și oceane, generează regiuni cu temperaturi diferite, iar aceste variații
determină formarea vânturilor și unele schimbări atmosferice. Elevii realizează modele,
pentru a explica formarea curenților de aer și revizuiesc efectele radiațiilor solare asupra
vremii.
A5. Stația meteorologică
Pornind de la protocoale simple, elevii vor construi instrumente pentru a măsura diferite
variabile atmosferice. Pe lângă asta, se consultă cu privire la funcționarea unei stații
meteo și cum să monitorizeze datele, pentru a explora vremea în regiune lor.

A6. Efectul de seră
În această activitate, elevii construiesc modele, pentru a înțelege efectul de seră, pe care
gazele precum CO2 și vaporii de apă îl generează în atmosferă. Analizează reprezentări 12
grafice, pentru a stabilii legături între nivelurile de gaze din atmosferă și temperatura
planetei.
A7. Căldura și combustibilii fosili
Prin activități simple, elevii vor observa că prin arderea combustibililor fosili, se
generează căldură, vapori de apă și CO2, analizând ideea schimbării chimice ca
transformare a materiei, din care se obțin substanțe noi.
A8. Făcând diferența
Elevii vor recunoaște că la nivel de societate putem face diferența în ceea ce privește
energia pe care o folosim și vor observa surse alternative de energie. În plus, vor analiza
propriile obiceiuri de consum și vor genera idei de reutilizare, reciclare și reducerea
cantității de materiale pe care le folosesc în viața de zi cu zi.

EVALUARE INIȚIALĂ
Nume: Curs:
Următoarea activitate are un caracter diagnostic, la care nu se va da o notă. Obiectivul

acestei probe este de a identifica ce cunoștințe au elevii despre tematicile legate de 13
acest manual, așadar este important să răspundă la fiecare întrebare.
1. Din expresia “Vremea după-amiază va fi la fel de bună ca în această dimineață,

cu cer senin și temperaturi în creștere”. Bifați care dintre următoarele
afirmații sunt corecte:
Informația este adevărată, pentru că prognozele sunt întotdeauna exacte.

Informația este falsă, deoarece clima nu este determinată de o singură zi, ci de mai multe, chiar ani
de zile.
Informația este falsă, deoarece vremea nu poate fi prezisă.
Informația este adevărată, pentru că cerul și temperatura nu se schimbă de dimineața
până după-amiaza.
2. Pe fiecare rând scrieți Da sau Nu, despre ceea ce credeți că face un meteorolog:
Realizează investigații despre problemele de mediu.

Prezintă informațiile meteo, la știri.
Folosește modele computerizate, pentru a prezice condițiile atmosferie.
Poate lucra pentru guvern, sugerând politici.
Comunică situații de urgență.
Face hărți.
Observă stelele și meteoriții.
Are cunoștințe de fizică, chimie, matematică și statistică.
Operează mașinării complicate.
Poate sugera unde se pot construi platforme petroliere, sau centrale solare.

3. Apa este o resursă regenerabilă, pe care o găsim în diferite forme și locuri. Folosiți
următoarea imagine pentru a explica modul în care apa circulă în natură:
14
4. Analizați infomațiile prezentate în grafic și răspundeți la următoarele întrebări:
Temperatura medie globală: 1880-2004

Proiecție până la 2100
 Conform graficului, ce
se va întâmpla cu temperatura
planetei în următorii 100 de
ani?

 Care pot fi cauzele pentru care temperatura variază în acest fel?
 Ce consecințe poate avea pentru viața pe pământ, o schimbare de temperatură,

precum cea prezentată în grafic?
15
5. Citiți cu atenție și marcați răspunsul pe care îl considerați corect:
 Resursele disponibile pe planeta noastră sunt practic de două tipuri: regenerabile și

neregenerabile. Primele dacă sunt consumate într-un ritm rezonabil și nu împiedică
regenerarea lor, aceste nu se vor termina. Cele din urmă, trebuie administrate cu mare
atenție, pentru că odată epuizate nu va mai fi posibilă obținerea lor. Din cele de mai
sus rezultă că resursele:
A. Sunt o sursă inepuizabilă pentru om, deoarece pot fi folosite fără probleme.
B. Se găsesc în natură, dar trebuie utilizate în mod corespunzător.
C. Sunt necesare pentru dezvoltarea economică a națiunilor.
D. Sunt distribuite neuniform pe întreaga planetă.
 Emisia mare de gaze și particule poluante în zonele urbane, a provocat efecte negative
asupra sănătății umane. O propunere eficientă de atenuare a acestei probleme ar trebui
să ia în considerare următoarele:
A. Aplicarea amenzilor, pentru sursele emisoare și receptoare de poluanți, sau

anularea autorizațiilor de funcționare.
B. Repoziționarea treptată a zonelor industriale, în zonele periferice, în care impactul
asupra orașului este redus.
C. Implementarea tehnologiilor curate, precum și instruirea în managmentul și prevenirea
contaminanților în suspensie.
D. O apropiere față de Organizația Mondială a Sănătății, pentru a recunoaște restricțiile și
recomandările în managmentul poluanților atmosferici.
 Exploatarea petrolului în Columbia a fost legată de probleme de mediu și/sau sociale,

printre care se numără:
A. Contaminarea apei și a solului, datorită deșeurilor industriale.

B. Migrația populației, atrasă de oportunitățile de angajare.
C. O supraproducție a infrastructurii, care se deteriorează datorită utilizării reduse.
D. Reducerea aprovizionării cu energie electrică, datorită scăderii petrolului.
Mulțumesc 





A1. PROGNOZA
METEO
16
1. DESCRIEREA EXPERIENȚEI
Această activitate este o introducere în unitatea despre atmosferă și energie, în care elevii
vor analiza ceea ce vor să știe despre vreme și vor recunoaște câteva concepte și procese
pe care trebuie să le înțeleagă pentru a analiza rapoartele meteo.
Din registrele din ziare, sau din folosirea internetului, se vor identifica parametrii utilizați
pentru a descrie si a face o prognoză meteo a unei regiuni. Pe baza acestei identificări,
elevii vor construi o hartă de idei, despre ceea ce știu și despre ceea ce doresc să afle
despre vreme.
În final, elevii vor reflecta asupra meteorologiei ca disciplină și vor explora opțiunile pentru
această carieră în regiunea lor.
2. OBIECTIVE DE ÎNVĂȚARE
La finalul acestei activități, elevii vor fi capabili să:
 Descrie vremea prin intermediul unor indicatori precum: cât de senin sau înnorat este
cerul, temperatură, vânt, ploaie, printre altele.
 Identifice meteorologia ca o disciplină științifică, axată pe studiul atmosferei.

3. ORIENTĂRI PENTRU CADRUL DIDACTIC
Meteorologia este o știință care studiază fenomenele din atmosferă pe termen scurt,
folosind parametri precum temperatura aerului, umiditatea, presiunea atmosferică, viteza
și direcția vântului și precipitațiile. Această activitate permite prognoza meteo pe termen
scurt și mediu, față de climatologie care studiază clima și variațiile acesteia pe termen lung
17
și nu caută să facă predicții, ci să determine modele și caracteristici climatice pe termen
lung.
Istoria meteorologiei ar putea începe cu primele civilizații, care au observat cerul, stelele și
norii, pentru a prezice vremea favorabilă cultivării și înființării așezărilor. Metodele și
previziunile acestora au devenit treptat cunoștințe empirice, care s-au transmis de la o
generație la alta.
De asemenea, unele culturi antice au creat mituri, personificând și atribuind zeități cerului,
vântului, tunetelor, ploii, aerului, curcubeului, printre alte fenomene ale atmosferei.
Credințele mitologice au predominat până când gânditorii clasici au oficializat observațiile
și descrierile în scrierile lor.
Primele progrese în cunoașterea științelor atmosferice s-au realizat între secolele XVII și
XVIII, când a apărut interesul pentru experimentare și inventarea unor instrumente
precum barometrul și termometrul. Descoperirile în astronomie și cercetările realizate tot
mai frecvent asupra materiei și energiei, au contribuit la dezvoltarea studiului sistematic al
naturii.
În prezent, meteorologia aplică cunoștințele științifice și tehnologice, pentru a face

observații și măsurători ale vremii, adică a stării atmosferei la un moment și un loc dat. În
acest fel este posibil să stabilim un raport meteo, pentru a putea planifica acțiuni zilnice
precum alegerea îmbrăcămintei, sau desfășurarea unei activități în aer liber, pe lângă
faptul că ne permite să anticipăm condițiile meteo pentru călătorii, agricultură, practicarea
sportului și chiar luarea unor măsuri de siguranță împotriva schimbărilor atmosferice
(furtuni electrice, grindină, ninsori, furtuni).

4. LOGISTICĂ
a. DURATĂ APROXIMATIVĂ
Această activitate de învățare se poate desfășura de-a lungul a trei sesiuni de câte 45 minute.
18
b. SPAȚIU DE LUCRU
Pentru această activitate este nevoie ca elevii să dispună de mese mobile pentru a se
organiza în grupuri de câte patru. Puteți folosi un spațiu deschis al școlii, pentru anumite
sesiuni.
c. MATERIALE
Pentru fiecare grup de elevi va fi nevoie de următoarele materiale: fotocopii ale anexei 1,
surse bibliografice despre istoria meteorologie, octogoane de carton, markere, bandă
adezivă de hârtie, foarfeci, lipici și hârtie de ziar.
d. ALTE RECOMANDĂRI
Puteți realiza prima sesiune de explorare a referințelor, într-un spațiu deschis, pentru
ca elevii să poată observa direct parametrii asociați vremii și intemperiilor.
5. RECOMANDĂRI DIDACTICE
a. EXPLORAREA REFERINȚELOR
În următoarele câteva săptămâni, dumneavoastră și elevii veți lucra cu manualul

“Atmosfera și Energia”, explorând inițial idei legate de starea vremii.
Pentru început cereți elevilor să se gândească la fiecare dintre cuvintele prezentate în

tabelul 1. Invitați-i să descrie într-o propoziție scurtă ceea ce au perceput sau
experimentat, relaționând fiecare cuvânt cu o situație care face aluzie la vreme. Elevii
se pot ghida după exemplul de mai jos:

Termeni Experiență
Unele picături de ploaie sunt mai mari ca altele/ Unde plouă mult, râurile
Ploaia se pot devărsa. 19
Grindină
Nori
Vânt
Fulger
Radiație solară
Căldură
Frig
Umiditate
Temperatură
Ceață
Presiune
Tabelul 1. Condiții legate de vreme
Probabil elevii vor relaționa fiecare termen cu experiențele lor de zi cu zi, fiind unele mai
ușor de reprezentat și descris.
Motivați-i să-și exprime ideile plecând de la ceea ce știu sau au experimentat, după care să
le discute cu ceilalți colegi. Le puteți cere să decupeze fiecare filă din tabel și să facă un
colaj cu ideile elevilor, pentru fiecare dintre termeni, pe care să le poată transmite pe
parcursul săptămânilor de lucru.
Spuneți-le elevilor că unele cuvinte din exercițiul anterior sunt folosite pentru a descrie
vremea, care este prezentată la știri, radio, sau în aplicațiile pentru telefonul mobil.
Explicați-le că pe parcursul sesiunii vor fi discutate idei despre acești termeni și legătura
lor cu știința, în primul rând meteorologia.

Acum, rugați elevii să răspundă la următoarele întrebări:
 Care este starea vremii, în regiunea în care vă aflați (oraș, sat, cartier)?
 Datorită cărui fapt, condițiile meteorologice nu sunt la fel în fiecare zi, sau
peste tot pe Pământ?
20
Pe tablă, notați răspunsurile elevilor, sub titlul “ce credem”
NOTĂ: Puteți organiza un spațiu în clasă pentru a construi un perete pe care

dumneavoastră și elevii puteți lipi întrebările, înregistrările și activitățile legate de
dezvoltarea manualului Atmosfera și Energia.
b. DESCOPERIRE
Cereți elevilor să se organizeze în grupuri de 4 și să atribuie roluri: director științific, responsabil de

materiale, purtător de cuvânt și secretar.
Această fază de descoperire este de așteptat să fie realizată prin două activități: în prima, elevii vor
relata unii dintre termenii văzuți în explorarea de referință și îi vor folosi pentru a interpreta
informații dintr-un raport meteorologic. În plus, vor determina câțiva parametri pentru a descrie
vremea; în al doilea, vor trece în revistă istoria meteorologiei ca disciplină.
Activitatea 1. Ce spune prognoza meteo?
Cereți responsabilului de materiale să colecteze Anexa 1. Ce spune prognoza meteo? (vezi

pagina următoare). Se așteaptă ca elevii să interpreteze informații din diferite surse (hărți,
tabele, grafice) legate de prognoza meteo și să identifice indicatorii folosiți pentru a o
caracteriza.

În mai multe dintre activitățile propuse se solicită elaborarea și analiza graficelor, pentru
care vă puteți propune lucrul împreună cu profesori din domenii precum matematică și
științe sociale, promovând interdisciplinaritatea.
Activitatea 2. Istoria meteorologiei
Cereți elevilor să treacă în revistă diferite surse despre istoria meteorologiei și să 21

organizeze informațiile plasând în ordine cronologică principalele progrese care au permis
dezvoltarea acestei discipline ca știință. De asemenea, puteți sugera desfășurarea acestei
activități cu un instrument informatic precum Excel.
Pentru a optimiza timpul la clasă, sugerați-le să realizeze interpretarea informațiilor acasă
și să își ia notițe despre fenomene și datele acestora sau ora aproximativă, astfel încât să
fie fezabilă organizarea datelor.
De asemenea, cereți-le să consulte biografia principalelor persoane care au contribuit la

progresul meteorologiei, printre care Evangelista Torricelli, Robert Hooke, Horace de
Saussure, Benjamin Franklin, George Hadley, Gaspard Gustave Coriolis, León-Philippe
Teisserenc de Bort, Luke Howard, Francis Beaufort, Lewis Fry Richardson, Carl Gustaf
Rossby, Tor Bergeron, Jacob Bjerknes și Edward Lorenz. Rugați-i să evidențieze domeniile
lor de studiu și acțiunile (construcție de artefacte, observații, investigații, modelare, printre
altele) cu care au contribuit la științe și în special la studiul vremii și climei.
La sfârșitul cronologiei, invitați-i să scrie trei idei despre provocările cu care se confruntă
meteorologii astăzi (ce fenomene ar putea studia sau ce tipuri de probleme ar putea
rezolva).

Anexa 1. Ce spune prognoza meteo?
Nume Curs
Data
Mai jos veți găsi informații despre buletinul meteo. Citiți fiecare afirmație și răspundeți
la întrebările:
1. Aceasta este harta cu prognoză meteo pentru România, a unei zile de la începutul 22
lunii Aprilie.
Legendă
Burniță
Ploaie moderată
Ploaie
Noros
Parțial noros
Ninsoare
Senin

În spațiul de mai jos, descrie vremea pentru regiunea de sud-est a țării.
1. Următorul grafic prezintă prognoza de variație a temperaturii pentru 15 zile pentru

orașul Sevilia din Spania. Pe baza acestor informații răspundeți la următoarele întrebări:
23
În această perioadă, care zile vor fi cele mai calde? De ce?
Care zi are cele mai scăzute temperaturi, atât maximele cât și minimele?
Care este temperatura maximă medie, pentru Sevilia?
Care este temperatura minimă medie, pentru Sevilia?

2. Următorul raport prognozează vremea pentru o zi din Martie în municipiul Zalău:
24
Citiți fiecare afirmație și marcați cu un X atunci când prognosticul este evidențiat

conform informațiilor furnizate:
AFIRMAȚIE ZI NOAPTE
Vremea va fi mai caldă
Viteza vântului va fi mai mică
Vor fi precipitații mai mari
Va fi mai mic volumul de apă
3. Într-o aplicație mobilă, următoarele informații despre vreme sunt afișate pentru ora
9:00 într-o anumită zi:
 Consultați care sunt cele mai utilizate unități de măsură pentru a descrie
parametrii de: înnorare, precipitații, temperatură, vânt, presiune atmosferică și
umiditate.
Pe baza informațiilor din imagine, cum ați putea descrie ora înregistrată la ora
9:00?
4. Următorul raport arată prognoza pentru șapte zile în orașul Zalău
25
Urmând recomandările profesorului, realizați 4 grafice pentru următoarele variabile

atmosferice: viteza vântului; probabilitate precipitații; temperatură și umiditate,
comparând comportamentul acestora pe parcursul celor șapte zile. Scrieți o concluzie
pentru fiecare despre prognoza meteo.
5. Pe lângă rapoartele meteo, hărțile sunt folosite pentru a reprezenta variația vântului,
acoperirea norilor, precipitațiile, temperatura sau presiunea. Consultați următorul
exemplu:
În hărțile meteorologice sau de suprafață sunt reprezentate în principal distribuția spațială

a presiunii și direcția și intensitatea vântului, uneori indicate cu 6 săgeți. În acest tip de
hărți găsim simboluri precum:
Izobarele, care sunt linii care unesc punctele în care există aceeași presiune și sunt
etichetate cu magnitudinea lor exprimată în milibari (mb).
A sau H: În unele zone izobarele se închid, dacă presiunea este mai mare (mai mult de
1013mb) în interior decât în exterior, avem un centru anticiclon sau de înaltă presiune,
reprezentat cu un „A” (sau H în engleză). Este asociat cu condiții meteorologice stabile:
cer senin, vânturi slabe, temperaturi scăzute și ceață.

26
Analiza suprafeței, ora

12:00,
ziua 25.08.1990
B sau L: Dacă presiunea este mai mică (mai mică de 1013mb) în interior decât în exterior,
atunci este o depresiune atmosferică, furtună sau centru de joasă presiune, reprezentată
de un „B” (sau „L” în engleză), iar la tropice este numit ciclon. Este asociat cu condiții
meteorologice instabile: cer înnorat, vânturi puternice și ploaie.
Cu cât izobarele sunt mai apropiate, cu atât vântul este mai puternic. Vântul urmărește
direcția izobarelor de la zonele de înaltă presiune la zonele de joasă presiune.
Fronturi: Sunt zone în care converg două mase de aer

de temperaturi diferite, în așa fel încât masa de aer cald
să se ridice peste masa de aer rece, ceea ce produce
condensarea vaporilor de apă și precipitații. Ele sunt
reprezentate pe hărți cu următoarele simboluri:

Din informațiile de mai sus, scrieți un paragraf din prognoza meteo interpretând hărțile
de suprafață pentru Columbia și Regatul Unit.
COLUMBIA REGATUL UNIT
27

a. REFLECȚIE
Reuniți elevii și revizuiți-le ideile despre întrebările inițiale. Care este vremea în regiunea în
care se află (cartier, sat)? Și de ce vremea nu este aceeași în fiecare zi și nu este aceeași
în toate locurile de pe Pământ? Discutați diferitele puncte de vedere și conduceți-i pentru a
construi ideea că formarea norilor, curenții de aer, precipitațiile, umiditatea, presiunea și
28
temperatura mediului sunt caracteristici ale planetei noastre datorită prezenței atmosferei
și căldurii provenite de la Soare. Atrageți atenția asupra straturilor atmosferei, în special în
troposferă, unde au loc principalele fenomene atmosferice, așa cum se arată în Figura 1:
Figura 1. Straturi ale atmosferei Pământului
Soare
Meteoriți
Aurora
Sateliți
Mezosfera
Ozon
Fenomene meteorologice
Avioane
Rugați purtătorii de cuvânt să împărtășească răspunsurile lor despre analiza prognozei

meteo dezvoltată în Anexa 1. Invitați-i să numească parametrii care sunt utilizați pentru a
descrie vremea, puteți ține o evidență colectivă precum următoarea:
Indicatori pentru vreme

Parametru Îl definim ca… Se poate măsura în… Poate fi reprezentat...
Tabel 2. Indicatori meteorologici

Discutați care dintre termenii explorați inițial pot fi incluși în parametrii de descriere a
vremii, de exemplu, grindina este o formă de precipitații, la fel ca aversele sau ploile;
ceața este un alt hidrometeor care poate afecta vizibilitatea, deoarece picături foarte mici
de apă sunt suspendate în atmosferă, ar putea fi considerată chiar un alt parametru de
caracterizare a vremii; clarificați și cazul fulgerului ca fenomen electric care se produce în
atmosferă.
29
Subliniați că este normal ca vremea să se schimbe zilnic sau chiar din oră în oră. Dar
atunci când modelul vremii pe care am avuto de-a lungul mai multor ani se schimbă,
este un semn al schimbărilor climatice. Puteți profita pentru a ghida diferența dintre
vreme și climă.
După acest exercițiu, propuneți un marș tăcut pentru a afla despre liniile temporale
construite de diferitele grupuri. Evidențiați evenimente semnificative din istoria
meteorologiei.
Discutați despre importanța procesului de observare pentru studiile meteorologice.

Elevii pot experimenta acest lucru explorând modul în care vremea se schimbă în
fiecare oră pentru o zi. De asemenea, cerețile să compare vremea dintr-un loc cu un
altul și să identifice modele care le permit să facă predicții pe termen scurt, de
exemplu, privind norii o furtună ar putea fi prezisă sau examinând vremea din zonele
din jurul orașului în care ne aflăm este posibil să facem o prognoză a modificărilor
parametrilor atmosferici din localitate.
Încheiați prin a întreba ce știu și ce doresc elevii dvs. să afle despre meteorologie,
puteți conduce spre construcția colectivă a unei hărți de idei.

6. PENTRU A EXPLORA ÎN AFARA SĂLII DE CLASĂ
Odată ce începe prima sesiune, invitați-vă elevii să observe condițiile meteorologice din
mediul lor de acasă timp de 7 zile, făcându-și observațiile de două ori pe zi, o dată
dimineața (AM) și o dată seara (PM) prin notarea orei la care se face înregistrarea și
marcarea cu X a stării fiecărui parametru:
30
PARAMETRI METEO ATMOSFERICI
Locație Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 Ziua 4 Ziua 5 Ziua 6 Ziua 7
AM PM AM PM AM PM AM PM AM PM AM PM AM PM
Ora înregistrării
Fără nori
Nori puțini (mai puțin de 10% nori)
Nori izolați (10 până la 25% din cer

acoperit de nori)
Nori împrăștiați (25 până la 50% din
Nori
cer acoperit de nori)

Parțial noros (50 până la 90% din
cer acoperit de nori)
Înnorat (100% cer noros)
Rouă
Burniță
Precipitații
Ploaie
Ploaie torențială
Grindină
Complet calm
Briză
Adiere slabă
Vânt
Adiere moderată
Adiere puternică
Uragan
Cald
Temperat
termică
Senzație
Uscat
Umed
Rece
Tabel 3. Înregistrare meteorologică
Puteți folosi acest jurnal pentru a ajuta elevii să observe că vremea se schimbă în diferite
momente ale zilei, pentru a compara diferite locații și pentru a discuta dacă condițiile
meteo pentru ziua a 8-a pot fi prezise.
La final, îi puteți invita să-și compare înregistrările cu prognozele pentru locația lor care
sunt prezentate pe internet.

A2. NORI, PLOAIE ȘI

GRINDINĂ
31
Apa de ploaie este obținută în principal din evaporarea în râuri, oceane și rezervoare, atât
naturale, cât și artificiale, și este ulterior stocată din nou în sol și vegetație. În ultimii 50 de
ani, flora a scăzut din cauze precum agricultura și dezvoltarea urbană, generând schimbări
climatice negative care afectează semnificativ volumul de apă disponibil.
În această experiență de învățare se propune analiza disponibilității resurselor de apă, prin

trei activități. În prima, se va aborda procesul de formare a norilor; în a doua se va studia
rolul evapotranspirației în ciclul apei iar în a treia se vor investiga unele metode de
decontaminare a apei, reflectând asupra importanţei conservării acesteia.
2. OBIECTIVELE ÎNVĂȚĂRII
Odată cu dezvoltarea acestor activități, elevii vor fi capabili să:
• Distingă factorii implicați în procesul de formare a norilor (modificări ale stării apei,
variații de temperatură și presiune atmosferică).
• Recunoască rolul evapotranspirației în ciclul apei și relația acestuia cu tipul de vegetație

dintr-un ecosistem.
• Analizeze diferitele procese de decontaminare a apei, valorificând importanța conservării

resurselor de apă.

3. ÎNDRUMĂRI PENTRU PROFESOR
Pentru o dezvoltare adecvată a acestei activități, trebuie luate în considerare următoarele

conținuturi:
Ciclul apei: Este modalitatea de reprezentare a distribuției apei și a modificărilor sale 32

fizice continue. Din evaporarea sa de pe suprafața planetei, se ridică în atmosferă, se
răcește și se condensează sub formă de ploaie, zăpadă sau grindină și, în cele din urmă,
cade din nou la suprafață, ceea ce este cunoscut sub numele de precipitații. Apa care cade
este colectată din nou în râuri, lacuri și mări, și poate fi stocată în sol și vegetația acestuia
pentru a fi din nou evaporată. Ciclul apei și studiul acestuia permit o înțelegere a
modelelor climatice de pe Pământ.
Evapotranspirația: Este pierderea de umiditate și apă de la suprafața solului și din

transpirația vegetației. Variabile precum timpul, condițiile meteorologice, tipurile de plante
și soluri influențează acest proces.
Formarea norilor: Are loc atunci când apa evaporată a fost condensată în atmosferă.
Norii sunt hidrometeori formați din picături de apă foarte mici și cristale suspendate în
atmosferă. Moleculele de vapori de apă tind să se acumuleze pe particule minuscule (praf,
cenușă, polen, sare, sulfați, acid azotic, printre altele) numite nuclee de condensare, în
care are loc schimbarea stării. Deoarece norii împrăștie lumina, îi percepem ca mase de
vapori albi; pot lua totuși tonuri cenușii atunci când sunt prea dense sau datorită altitudinii
la care se găsesc.
Condensarea: este schimbarea materiei unei substanțe într-o fază mai densă, cum ar fi
de la gaz la lichid. Condensul are loc atunci când temperatura scade.
Disponibilitatea apei: Este definită ca volumul total de apă pe care o anumită zonă îl
primește datorită precipitațiilor, precum și apa pierdută din cauza evaporării atât din
sursele de apă, cât și a transpirației vegetației ecosistemului.

Depozitarea apei în plante: Apa din precipitații (ploaie, zăpadă și grindină) cade pe
pământ și se absoarbe în funcție de tipul de vegetație din zonă, în cazuri particulare există
plante care supraviețuiesc doar din ceață, generând ca urmare un echilibru hidric optim.
Poluarea apei: Se produce atunci când poluanții sunt deversați în corpurile de apă,
afectându-le caracteristicile fizice și chimice, reducându-le potabilitatea. Ființele umane 33
sunt responsabile de poluarea acesteia, prin utilizarea apei în industrie, în sectorul agricol
și pentru consumul zilnic (ape uzate).
Decontaminarea apei: Apa așa cum este cunoscută în casele noastre trece printr-un
proces de curățare în locuri special concepute pentru această sarcină (stații de tratare a
apei), în care unele dintre procesele care apar în mod natural sunt replicate la scară largă
pentru purificarea acesteia. Unii contaminanţi sunt controlaţi, prin tehnici care utilizează
tratamente chimice. Câteva dintre procesele care vor fi abordate în această activitate de
învățare sunt:
• Clarificare: Proces prin care particulele în suspensie sunt îndepărtate din apa tulbure
pentru a o clarifica.
• Sedimentarea: Este procesul prin care sedimentele sunt depuse sau precipitate pe
fundul unui corp cu apă prin acţiunea gravitaţiei.
• Filtrarea: Constă în separarea solidelor în suspensie, printr-un mediu poros sau filtru,
reținând particulele solide și lăsând trecerea apei.
• Sterilizare: Distrugerea sau eliminarea microorganismelor prezente în apă, capabile să

producă boli.
• Clorarea: Este procedura de dezinfecție a apei prin utilizarea clorului sau a compușilor
clorurați.
• Radiația ultravioletă: Eliminarea agenților patogeni din apă prin intermediul radiațiilor
ultraviolete.
4. LOGISTICĂ
a. DURATA APROXIMATIVĂ
Trei sesiuni a câte 45 de minute fiecare.

b. SPAȚIU DE LUCRU
Pentru desfășurarea acestor activități, elevii sunt obligați să lucreze în interiorul și în afara
sălii de clasă, organizați în grupuri de 4.
c. MATERIALE
34
SESIUNEA 1. FORMAREA NORILOR
Fiecare grup de elevi va avea nevoie de: apă fierbinte, un pahar transparent, o bucată
de sticlă, niște gheață, o sticlă de plastic transparentă, un dop care poate etanșa sticla
și chibrituri.
Ca o resursă suplimentară pentru clasă, vă sugerăm videoclipul de 1 min 18s „Cloud

Formation” de pe canalul de YouTube Science Bits, disponibil la:
https://www.youtube.com/watch?v=67mJai-ZJyQ.
SESIUNEA 2. EVAPOTRANSPIRAȚIA ȘI CICLUL APEI
Sunt necesare următoarele materiale pe grup: ceas sau cronometru, termometru, pungă
de plastic transparentă, cleme de rufe, cană de plastic de 500 ml, pipete, frunze ale
diferitelor plante, pământ umed dar nu total umed și bec (opțional).
SESIUNEA 3. DECONTAMINAREA APEI
Următoarele materiale sunt necesare pentru toate grupurile: apă murdară, o sticlă de
plastic transparentă, o ceașcă de plastic, ziar și markere. Deoarece fiecare grup va efectua
o metodă diferită, va avea nevoie de elemente suplimentare în unele cazuri:
Clarificare: pulbere de alaun (piatră de alaun) și o lingură de plastic.
Clorare: puțin clor și un picurător.
Filtrare: pietre mari, pietre mici (pietriș), nisip, cărbune activ, bumbac și un pahar.

Amintiți elevilor regulile de siguranță atunci când desfășoară activități care presupun
lucrul cu lichide fierbinți, aceștia trebuie să fie foarte atenți la manipularea acestor
elemente și să aibă supravegherea unui adult responsabil.
35
În ceea ce privește materialele care vor fi folosite pentru activități, se prevede reciclarea
sticlelor de plastic transparent.
5. ORIENTĂRI DIDACTICE
Aceaste activități vor fi dezvoltate în trei sesiuni, mai jos veți găsi descrierea fiecăreia.
Pentru desfășurarea activităților, solicitați elevilor să formeze grupuri de 4 membri și să

atribuie roluri conform schemei de lucru (secretar, director științific, purtător de cuvânt
și responsabil de materiale).
SESIUNEA 1. FORMAREA NORILOR
Începeți sesiunea întrebându-vă elevii din ce sunt alcătuiți norii. Rugați-i să explice, folosind o diagramă, posibilele
surse din care se obține substanța din care sunt făcute. Pune diagramele undeva în sală și notează toate ideile,
chiar dacă unele dintre ele implică concepții greșite precum „sunt făcute din gaz” sau „sunt produse prin
acumularea de aer”
Spune-le că activitățile care urmează să fie efectuate îi vor ajuta să recunoască procesele implicate în formarea
norilor.

b. DESCOPERIRE
În experiența următoare, se așteaptă ca elevii să fie capabili să distingă factorii care

intervin în formarea norilor, de apa evaporată.
Cereți responsabilului de materiale să aducă grupului apă suficient de fierbinte pentru a

degaja abur, un pahar transparent, o bucată de sticlă și niște gheață într-o pungă. Ar
trebui să toarne apa fierbinte în paharul transparent, să țină paharul la aproximativ 10 cm
de sticlă și să pună pe el o pungă de gheață, așa cum se arată în figura 2:
36
Gheață
Sticlă
Vas cu apă
Figura 2. Formarea norilor
Elevii ar trebui să-și înregistreze observațiile. Întrebați-i ce se întâmplă când vaporii de

apă intră în contact cu suprafața transparentă? Și ce rol joacă gheața în experiment?
Cerețile să discute răspunsurile în grupuri și să scrie o concluzie despre cum și unde s-

a format norul în experiment.
Apoi, sugerează-le să efectueze un alt test, asemănător experimentului anterior,

pentru care vor avea nevoie de: o sticlă de plastic transparentă, un capac, apă caldă și
chibrituri.
Puteți explica procedura pas cu pas, astfel încât elevii să o poată replica ulterior în
grupurile lor.

Ar trebui să înceapă prin a scoate eticheta sticlei, deoarece este necesară

transparența. Se toarnă puțină apă și apoi, cu mare atenție, o persoană va aprinde un
chibrit și îl va stinge. Imediat ce chibritul se stinge, acesta trebuie introdus în sticlă în
așa fel încât fumul să poată pătrunde în interior, așa cum se arată în figură.
Rapid se pune dopul asigurându-se că aerul nu iese. Apoi, părțile laterale ale sticlei
sunt apăsate puternic pentru câteva secunde, eliberate și se observă; ar trebui să
37
repete presiunea de încă trei ori și să detalieze ce se întâmplă.
Figura 3. Procedura experimentului “Nori în interiorul unei sticle”
Cerețile să discute și să răspundă: Ce sa întâmplat în interiorul sticlei? și cum pot

explica?
c. REFLECȚIE
Conduceți reflecția mergând în tăcere pentru a privi diagramele în care elevii și-au prezentat ideile inițiale despre
Cum se formează norii? Din acest material și din conceptele anterioare expuse mai sus, puteți argumenta că
principala substanță care alcătuiește norii este apa și nu gazul sau aerul, așa cum ar putea crede unii.
Invitați-i să împărtășească răspunsurile la întrebările puse și să numească dovezile procesului de evaporare și

condensare în ambele experiențe. Îndreptați discuția spre identificarea modificărilor de stare a apei produse de
creșterea temperaturii, în cazul evaporării (lichid în gaz), sau scăderea acesteia în condensare (gaz în lichid). În
mod complementar puteți prezenta videoclipul „Formarea norilor”.

Acum, fă-i să se gândească la modul în care picăturile mici de apă care provin din abur pot
forma mase de nori. În primul experiment, acestea aderă la suprafața sticlei și când sunt
foarte grele, precipită. Atmosfera nu este un strat solid ca sticla, dar are particule în
suspensie.
Ținând cont de cele de mai sus, rugați-i să se gândească la modelul sticlei și să răspundă,
38
care ar putea fi funcția fumului în experimentul desfășurat, pentru a introduce ideea
nucleelor de condensare și relevanța lor în procesul de formare de nori. Particulele
conținute de fum sunt esențiale pentru ca moleculele de apă să se acumuleze în jurul lor și
să-și schimbe starea, devenind evidente în masa albicioasă care poate fi văzută în interior.
De asemenea, folosiți acest model pentru a discuta, când sticla este apăsată, cum
afectează presiunea aerului intern formarea norilor. Apăsarea pereților recipientului crește
presiunea comprimând vaporii de apă prezenți în aer. Eliberarea sticlei extinde aerul și îl
răcește, scăzând presiunea, facilitând condensul. Analizând condițiile acestui experiment,
aceștia ar putea stabili o relație intuitivă între temperatură și presiune, care s-ar putea
aprofunda în cursurile de chimie din următorii ani.
SESIUNEA 2. EVAPOTRANSPIRAȚIA ȘI CICLUL APEI
În activitatea anterioară, evaporarea a fost abordată ca fiind procesul care facilitează

disponibilitatea apei în atmosferă pentru formarea norilor.

În următoarea activitate, elevii vor recunoaște un alt mecanism de evaporare prin

pierderea umidității solului și a rezervelor de apă din vegetație: evapotranspirația.
Căutând să relaționați prezența vegetației abundente cu disponibilitatea apei pentru ciclul

hidrologic, începeți sesiunea întrebând dacă formarea norilor va fi aceeași într-un deșert ca
39
într-o pădure tropicală?
O altă modalitate de investigare ar putea fi, ce se întâmplă cu ciclul apei în locurile în care nu există
râuri sau lacuri? Sau cum va fi ciclul apei în locurile unde există puțină vegetație?
Înregistrați răspunsurile elevilor și păstrați-le în minte pentru reflecția finală.
b. DESCOPERIRE
Responsabilul de materiale va primi un ceas sau cronometru, un termometru, o pungă de

plastic transparentă, cleme de rufe, o cană de plastic de 500 ml, pipete, frunze ale
diferitelor plante, pământ umed și o lampă/bec (opțional).
Luând în considerare materialele disponibile, cereți fiecărui grup să facă o predicție despre
cum s-ar putea verifica dacă plantele eliberează apă.
Se așteaptă ca elevii să determine necesitatea unei surse solare sau de căldură pentru a
crește temperatura și a elimina apa din frunze. Invitați-i să proiecteze experimentul pentru
a-și testa predicția, inclusiv variabile precum formele și dimensiunile frunzelor și timpul de
expunere la sursa de căldură, pentru a compara capacitatea lor de a pierde lichid.
Una dintre opțiunile pentru proiectarea experimentală este să plasați pământul în sticlă și
pe acesta, frunzele colectate. Apoi, pot pune sticla într-o pungă de plastic transparentă, o
pot sigila cu ajutorul unei cleme și o pot expune la lumina soarelui sau la o sursă de
energie pentru a observa ce se întâmplă.

Permiteți elevilor să exploreze posibilitățile de modificare a variabilelor pentru a vedea

modele. Mergeți pe la fiecare grup pentru a verifica dacă proiectează un experiment care
permite obținerea de dovezi privind relația dintre evapotranspirația vegetației și ciclul apei,
ținând cont de variabile clare pentru verificare (numărul de frunze, cantitatea de apă
eliberată, timpul de expunere la sursa de căldură), puneți întrebări de ghidare precum:
Care este variabila dependentă din experiment? Ce rezultate așteptați de la experiment?
40
Elevii pot stabili relații între temperatură și transpirație, suprafața sau grosimea frunzelor și
transpirație, printre altele.
De asemenea, invitați-i să propună cum vor organiza datele, dacă este posibil, se așteaptă
să folosească tabele și grafice. Ulterior, validați proiectele experimentale ale fiecărui grup
și motivați-i să ducă la îndeplinire experiența.
c. REFLECȚIE
Ghidați reflecția invitând purtătorii de cuvânt ai fiecărui grup să-și împărtășească predicția,
variabilele pe care le-au luat în considerare și rezultatele obținute. Spuneți-le că, deși
fiecare grup și-a făcut designul experimental, toți au lucrat cu aceeași situație: verificați
dacă plantele eliberează apă și că aceasta este evaporată și returnată în atmosferă. Se
recomandă efectuarea unui registru colectiv precum cel prezentat în Tabelul 4:
Situația problemă: verificați dacă plantele eliberează apă

Grup Predicție Variabile Rezultate
Tabel 4. Registru colectiv pentru situația problemă
La sfârșitul prezentărilor, cereți-le să caute modele în evidența colectivă, fie în variabilele

luate în considerare în proiectare, fie în rezultate. Ce factori afectează plantele să elibereze
apă? Ce rol joacă solul și frunzele în experiență?

Ghidați-i să recunoască, de exemplu, relația dintre cel mai lung timp de expunere la
lumina soarelui și cantitatea de apă eliberată de frunze sau între numărul de frunze și
cantitatea de apă colectată.
Întrebați-i, cum pot ei să relaționeze ceea ce au observat cu ciclul apei? Căutând să

asocieze tipul și cantitatea de vegetație dintr-o zonă cu disponibilitatea resurselor de
41
apă.
Îi poate face să se gândească, în ce zone ale țării plouă mai mult? În aceste zone, cum
este vegetația? Există resurse de apă în aceste locuri? Aici puteți discuta despre condițiile
meteorologice din regiuni precum Amazonul sau Pacificul columbian.
Pentru a completa discuția de mai sus, îi puteți întreba despre, Cum este cantitatea de
vegetație dintr-o zonă legată de rata precipitațiilor acesteia? Cerându-le să analizeze un
grafic ca cel de mai jos:
Preluat din: Bonan, G. (2002). Climatologie ecologică. Concepte și aplicații.
ÎNĂLȚIMEA VEGETAȚIEI
PRECIPITAȚII
Deșert Stepă Savană Pădure tropicală Pădure tropicală

ecuatoriană
Indicele suprafeței frunzelor (m²/m²)
De asemenea, îi puteți întreba despre relația dintre evaporare și precipitații într-un loc.
Utilizați grafice precum următoarele pentru a discuta disponibilitatea resurselor de apă:

42
Precipitații Evaporare
Apoi discutați, ce s-ar întâmpla cu precipitațiile dacă nu ar exista vegetație și surse de apă
în apropiere? În analiza acestei întrebări este esențial să menționeze transpirația plantelor
și evaporarea ulterioară, ca parte a procesului ciclului apei. Odată ce ați construit această
idee, puteți introduce termenul de evapotranspirație.
SESIUNEA 3. DECONTAMINAREA APEI
În activitățile anterioare, am vorbit despre procesele care au loc în ciclul apei și despre
disponibilitatea acestei resurse în natură.
Această activitate va aborda tratamentul pe care oamenii trebuie să-l acorde apei
pentru a o consuma în siguranță, deoarece accesul la resursele de apă poate fi limitat
în unele regiuni, în altele este reglementat de sisteme de apeducte și cel mai mare
procent de apă disponibil prezintă probleme de contaminare.
Pentru început, cereți-le elevilor să indice modul în care apa pe care o consumă ajunge
la fiecare dintre casele lor? Este apa care ajunge în casele lor potrivită pentru consum?
De ce? Propuneți o analiză a diferitelor răspunsuri și luațile în considerare ca punct de
plecare pentru a explica procesele de purificare a apei.

Explicați-le elevilor că vor învăța despre diferite metode de decontaminare a apei, precum
și despre avantajele și dezavantajele acestora.
b. DESCOPERIRE
În activitățile anterioare, este posibil ca elevii să fi lucrat la problemele de mediu

43
asociate cu poluarea apei și la modul de prevenire a acesteia. Spuneți-le că în
următoarea activitate vor efectua câteva experimente pentru verificarea diferitelor
procese de decontaminare a apei, dintre care unele sunt utilizate pe scară largă și cu
proiectare tehnologică mai mare în stațiile de tratare a apei.
În următoarea activitate sunt propuse șase procese de purificare a apei. Atribuiți

fiecărui grup de elevi unul dintre aceste procese și cereți-le să discute avantajele și
dezavantajele metodei revizuite de obținere a apei curate și de a o face potabilă. Se
recomandă ca toate grupurile să lucreze cu aceeași cantitate de apă (capacitatea unui
pahar) și să o obțină din aceeași sursă (o baltă, un iaz).
Explicați fiecărui grup procedura care trebuie efectuată conform indicației prezentate în
Tabelul 5:
Proces Procedură Rezultat Avantaje Dezavantaje

Clarificare Turnați apa în sticlă.
Amestecă o linguriță de
alaun pudră cu apa. Lasă să
stea pentru 20 de minute
Sedimentare Turnați apă în sticlă. Lăsați

apa să stea 20 de minute
Filtrare Realizați un filtru plasând

materialele în sticlă în
următoarea ordine:

Proces Procedură Rezultate Avantaje Dezavantaje

apă
pietre
pietriș
nisip
cărbune activ
bumbac
Treceți apa prin filtru și

colectați-o într-un pahar. 44
Clorare Turnați apa în sticlă.
Adăugați o picătură de
înălbitor în apă și
amestecați.
Sterilizare Fierbeți apa timp de 2
minute, apoi turnați-o în
sticlă.
Radiații ultra Turnați apa în sticlă și
violete acoperiți-o. Pune sticla la
radiația solară timp de 20
min.
Tabel 2. Metode de decontaminare a apei
Propune-le ca, în timp ce se scurg cele 20 de minute de așteptare, să realizeze un panou

în care să se explice metoda care le-a corespuns și își pot consemna rezultatele, avantajele
și dezavantajele. Îl pot prezenta așa cum se arată în tabelul de mai sus.
c. REFLECȚIE
Permiteți purtătorilor de cuvânt să-și afișeze panourile care explică ce s-a întâmplat cu
tratarea probei de apă și avantajele și dezavantajele procesului utilizat. Puteți efectua o
înregistrare colectivă pentru a compara diferitele metode.

Insistați că potabilitatea apei nu poate fi judecată cu ochiul liber, deși culoarea poate fi
o caracteristică care ne avertizează asupra impurităților prezente, transparența
acesteia nu este sinonimă cu potabilitatea. Primele trei metode utilizate (clarificare,
sedimentare și filtrare) reduc turbiditatea și reduc particulele care pot fi suspendate,
dar nu garantează eliminarea agenților microbieni sau virali. În cazul ultimelor trei
metode (clorare, sterilizare și radiații ultraviolete) nici acestea nu garantează pe deplin
45
potabilizarea, întrucât nu elimină sedimentele.
Întrebați-i ce probă de apă tratată ar putea fi consumată? Și ce soluție ar putea fi

propusă pentru a garanta purificarea apei prin metode la domiciliu?
Cele mai multe dintre metodele văzute la clasă sunt utilizate în mod obișnuit în zonele
în care nu există apeduct și apa ajunge în case prin fântâni, prin colectarea apei de
ploaie sau direct din sursele de apă din apropiere, cum ar fi râurile și pârâiele.
Datorită intervenției umane în ecosisteme, apa care este reînnoită în mod natural
devine poluată și trebuie tratată înainte de a putea fi consumată. Acest proces se
desfășoară în stațiile de tratare a apei, în care mai multe dintre metodele văzute sunt
combinate cu tehnologii care garantează potabilitatea.
În final, cereți elevilor să consemneze în caietul lor concluziile discuției purtate asupra
rezultatelor obținute în experiență.
Pentru a continua explorarea ideilor acoperite în această experiență de învățare, puteți

solicita elevilor să realizeze următoarele proiecte:
6.1 Atlasul norilor

Observând norii putem obține informații meteorologice foarte utile. În acest proiect se
propune elevilor să elaboreze un atlas, pentru care trebuie să

deseneze sau fotografieze norii din regiunea lor și să îi clasifice după formele lor, în
sistemul propus mai jos:
Cirrus Cirrostratus
Cirrocumulus
Altocumulus 46
Altostratus
Cumulonimbus
Cumulus Nimbostratus
Stratocumulus
Stratus
Sursă: http://www.escuelapedia.com/
Ei trebuie să afle caracteristicile fiecărui tip de nor, înălțimea aproximativă la care se

formează și efectele asupra vremii. Ei pot organiza o prezentare PowerPoint pentru a-
și afișa atlasele.
6.2 Cum funcționează o stație de epurare a apelor uzate?
Dacă este posibil, organizați o vizită la o stație de tratare a apei, pentru ca aceștia să
învețe despre procesele implicate în decontaminarea resursei de apă. Puteți cere elevilor
să caute informații despre stațiile de tratare a apelor uzate și să extragă ideile p rincipale.
Ținând cont de aceste informații, aceștia trebuie să realizeze un proiect (model sau
machetă) al unei stații de epurare și să organizeze o expoziție pentru a conștientiza
comunitatea educațională asupra proceselor fizice, chimice și biologice care contribuie la
eliminarea contaminanților prezenți în apă.

A3. SOARE ȘI
CĂLDURĂ: ENERGIA
TERMICĂ 47
În această experiență, elevii vor explora fluxul de energie între materiale. De asemenea, ei
vor recunoaște mijloacele de transfer de căldură, în principal radiația și convecția, care
sunt direct legate de schimbările vremii, deoarece pot provoca variații de temperatură care
afectează fluide precum apa și aerul.
La finalizarea acestei experiențe de învățare, elevii trebuie să:
• Recunoască diferite mecanisme de transfer de căldură, ca produs al diferențelor de

temperatură.
• Treacă în revistă modelele de transfer de energie și relația acestora cu mișcările maselor

de aer sau apă.
3. ÎNDRUMĂRI PENTRU PROFESOR
Pentru desfășurarea activităților propuse trebuie avute în vedere următoarele conținuturi

conceptuale:
Temperatura: Este mărimea fizică care se referă la mișcarea internă (energia cinetică) a
particulelor care alcătuiesc un sistem. O temperatură mai mare înseamnă că există o
mișcare mai mare a particulelor în interiorul sistemului, iar o temperatură mai scăzută
înseamnă că există o mișcare mai mică a particulelor în sistem.

Această mărime poate fi măsurată cu un instrument numit termometru care poate fi

gradat în următoarele scale: Kelvin (K), grade Celsius (ºC) și grade Fahrenheit (ºF).
Căldura: Este transferul de energie termică între două sau mai multe obiecte care se află
la temperaturi diferite, acest flux de energie este întotdeauna direcționat de la obiectul cu
48
temperatură mai mare către obiectul cu temperatură mai scăzută, până când la un
moment dat cele două corpuri își ating echilibrul termic.
Mecanisme de transfer de căldură: Energia termică poate fi transferată în trei moduri:

prin conducție (contact direct între suprafețele obiectului), prin convecție (mișcarea
fluidelor, fie că sunt lichide și gaze care se află la temperaturi diferite) și prin radiație (prin
intermediul electromagnetic, valuri sau particule precum razele solare). Cel mai utilizat
proces de transfer pentru reglarea schimbărilor de temperatură a Pământului este
convecția, datorită maselor de aer cald și rece care sunt distribuite prin planetă, precum și
radiației solare primite de scoarța terestră.
Expunere la soare: Se referă la radiația solară primită local de Pământ. Depinde de ora
din zi, de perioada anului și de latitudine. Poate fi măsurată ca cantitatea de energie
(radiație) care ajunge într-un loc într-o zi sau într-un an, sau în raport cu timpul, ca
numărul de ore în care Soarele strălucește într-un loc.
Convecția în oceane: Diferența de încălzire a zonelor polare și ecuatoriale generează

curenți de convecție în apele oceanelor. Apa caldă din regiunile ecuatoriale tinde să se
deplaseze spre poli, în timp ce masele de apă rece se deplasează de la poli la ecuator.

Mișcarea apelor (ocean sau curent marin) este afectată și de rotația Pământului, insolație,
vânturi, diferențele de salinitate în diferitele regiuni ale oceanului și amplasarea
continentelor.
4. LOGISTICĂ
49
a. DURATA APROXIAMTIVĂ
Trei sesiuni a câte 45 de minute fiecare.
b. SPAȚIUL DE LUCRU
Pentru desfășurarea acestor activități, elevii lucrează în interiorul și în afara sălii de clasă,
organizați în grupe de lucru de 4 persoane.
c. MATERIALE
Pentru fiecare grupă de 4 elevi sunt necesare următoarele materiale:
SESIUNEA 1. MECANISME DE TRANSFER DE CĂLDURĂ
Două cutii goale de plastic, două borcane de sticlă, apă, eprubetă, vopsea albă și neagră,
pensule, brichetă (opțional), termometru.
SESIUNEA 2. RADIAȚIA SOLARĂ ȘI EFECTELE EI ASUPRA PĂMÂNTULUI
O lanternă, un termometru, o riglă, un raportor, o foaie de hârtie, bandă adezivă, o fâșie

de parchet, 4 pahare de plastic, puțin pământ, apă, nisip și un frigider.
SESIUNEA 3. CURENȚI DE CONVECȚIE ÎN APĂ
Borcan mare transparent (sticlă sau o sticlă de plastic de 3L), recipient mic transparent cu
capac (sticlă sau recipient de plastic, trebuie făcută o gaură în centrul capacului),

colorant sau cerneală, apă fierbinte și apă rece.
În această experiență, elevii vor folosi termometre. Înainte de a le manipula, spuneți-le

50
cum să le folosească și cum să facă o citire corectă a măsurătorii. De asemenea, spune-le
că substanțele conținute de termometre pot fi toxice și că un termometru spart prezintă
un risc mare de tăiere.
Această activitate de învățare este împărțită în trei sesiuni, pentru a aborda mecanismele
de transfer de căldură și relația lor cu fenomenele terestre, cum ar fi variația în insolație și
curenții de convecție în apă.
SESIUNEA 1. MECANISME DE TRANSFER DE CĂLDURĂ
În cadrul acestei activități, elevii vor trece în revistă într-o singură experiență, cele trei
mecanisme de transfer de căldură: radiație, convecție și conducție.
Începeți sesiunea prezentând elevilor următoarea situație problematică: „Este o zi foarte rece și Maria vrea să-și
încălzească mâinile, ce i-ați sugera pentru a realiza acest lucru?”
Notați toate ideile cu care elevii contribuie la rezolvarea situației, rugându-i să explice de ce. Cu siguranță, unii vor
menționa nevoia de a acoperi mâinile, de a le freca sau de a le apropia de o sursă de căldură. Luați în considerare
fiecare dintre contribuții, amintiți-vă că acestea vor servi drept bază pentru discutarea mecanismelor de transfer de
căldură.

b. DESCOPERIRE
Cereți responsabilului de materiale să adune două cutii goale de plastic, două borcane de
sticlă, apă, cilindru de măsurare, vopsea alb-negru, pensule, brichetă (opțional) și un
termometru.
Cere-le să picteze o cutie în negru și alta în alb; La fel, borcanele. Ar trebui să măsoare
100 ml de apă și să adauge aceeași cantitate în cele patru recipiente și să înregistreze
temperatura inițială în fiecare cutie sau borcan. Dacă condițiile meteorologice o permit,
expuneți-le la Soare timp de 40 de minute sau mai mult, dacă este necesar. Opțional,
așezați-le la aceeași distanță de arzător (aproximativ 5cm) pe o suprafață de lemn sau
ceramică, așa cum se arată în figura 4, și verificați temperatura apei din fiecare recipient la
fiecare 10 minute. În plus, le poți cere să atingă pereții recipientelor și să descrie senzația
termică în aceleași intervale de timp.
Figura 4. Mecanisme de transfer de căldură 51
Puteți sugera înregistrarea măsurătorilor într-un tabel precum următorul:
Temperatura Temperatura Temperatura Temperatura Temperatura

Recipiente
inițială după 10 min după 20 min după 30 min după 40 min
Cutie neagră
Cutie albă
Borcan negru
Borcan alb
Tabel 6. Înregistrarea temperaturii în diferite recipiente

O persoană din fiecare grup ar trebui să țină cont de senzațiile termice și de ceea ce
observă în apa din fiecare dintre recipiente.
Pentru a analiza experiența, cereți-le să discute și să răspundă la următoarele întrebări

în grupuri:
 Cum ajunge energia de la Soare sau de la flacără la fiecare recipient?

52
 Ce diferențe găsiți în măsurătorile de temperatură? Cărei cauze se pot datora
aceste diferențe?
 Ce schimbări ați observat în apă?
c. REFLECȚIE
Adunați elevii într-un grup mare și rugați-i să discute răspunsurile la întrebarea Cum
ajunge energia de la Soare sau de la flacără în fiecare recipient?
Se așteaptă să identifice că radiația solară sau energia termică a flăcării afectează

recipientele și le încălzește, fiind evidentă în creșterea senzației termice a materialelor
la atingere. La fel, măsurarea temperaturii va fi mai mare în recipientele vopsite în
negru, deoarece nu reflectă nicio culoare și absoarbe un procent mare de radiații.
Sursa de energie (Soarele sau bricheta) se află la o temperatură care nu poate fi

determinată de experiență, dar plecăm de la presupunerea că este mai mare decât
cea a recipientelor; percepem doar că sursa de energie emite lumină care cade pe
cutii și borcane și le încălzește. Din aceste cunoștințe, este posibil să ne ghidăm ideea
că, căldura este transmisă de la corpurile mai fierbinți la cele mai puțin fierbinți.
În plus, îi puteți întreba pe elevi despre modul în care funcționează transmiterea

căldurii Soarelui sau a brichetei, recipientelor, prin contact direct sau la distanță?
pentru a-i determina să creadă că, în mecanismul de radiație, căldura se transmite la
distanță.
Acum invitați-i să compare cum se încălzește Pământul, dacă steaua din sistemul nostru
solar se află la aproximativ 150 de milioane de kilometri distanță.

Întrebați-i, prin ce mijloace se poate transmite căldura care ajunge în recipiente? Ideea
este că ei relatează că radiația solară traversează vidul spațiului, trece prin atmosfera
Pământului, care este un mediu gazos, dar poate fi transportată și de solide precum
recipiente și lichide precum apa.
Odată descris mecanismul de transmitere a căldurii de la sursă (Soare sau brichetă) către
53
recipiente, puteți introduce termenul de „radiație” și puteți propune elevilor, ca studiu
aprofundat, o întrebare despre radiațiile electromagnetice.
Acum puteți intra într-un al doilea mecanism de transfer de căldură, cerându-le să

discute, ce diferențe au găsit în măsurătorile de temperatură? Și cui se pot datora
aceste diferențe?
Este de așteptat ca valorile de temperatură a apei înregistrate pentru recipientele din

sticlă să fie mai mari decât cele pentru plastic și, în mod similar, cele care sunt vopsite
în negru, deoarece absorb mai multă radiație. Deoarece sticla este un conductor
termic mai bun decât plasticul, permite un transfer mai mare de căldură către apă,
ceea ce explică diferențele de temperatură.
Puteți întreba elevii, dacă în acest caz, forma sau mecanismul transferului de căldură
are loc prin contact direct sau la distanță. Este important ca aceștia să recunoască
faptul că energia este transferată direct din material (plastic sau sticlă) în apă. Utilizați
valorile temperaturii la diferite momente pentru a-i determina să creadă că acest
proces de transfer de căldură nu este imediat.
De asemenea, puteți profita și vorbi despre materiale care sunt considerate izolatoare
termice, precum cele folosite pentru a preveni trecerea căldurii între obiecte, una de
uz zilnic este Styrofoam sau polistirenul, care datorită structurii sale, împiedică fluxul
de energie termică între obiecte și mediu.
Ca și în cazul radiațiilor, în cel de al doilea mecanism se produce transferul de la corpul

mai fierbinte (materialul recipientului) către cel mai puțin fierbinte (apa). Când au
identificat că variația temperaturii apei

depinde de materialul în care este conținut deoarece permite trecerea căldurii, invitați-i să
construiască definiția termenului „conducție”.
Pentru a aborda cel de-al treilea mecanism, cereți elevilor să numească modificările pe
care le-au observat în apa din diferite recipiente în timpul în care au fost expuse la sursa
de căldură.
54
Dacă au observat că se formează bule, întrebați-i unde s-au format mai întâi în recipient.
Este de așteptat să observați că, pe pereții recipientului care sunt în contact direct cu apa,
încep să se formeze bule. În cazul în care apa ajunge la fierbere în oricare dintre
recipiente, îi puteți întreba despre ce se întâmplă cu bulele. Invitați-i să deseneze și să
descrie mișcarea lor.
Figura 5. Bulele se ridică când apa fierbe
În acest fel, se urmărește ca aceștia să recunoască ideea că apa mai caldă fierbe.
Următoarea sesiune va aborda în mod explicit mișcarea apei atunci când apar diferențe de
temperatură.
De asemenea, ar fi putut observa și aspectul aburului care se condensează pe pereții

recipientului, în acest caz întrebați, de unde provine? și ce se poate întâmpla cu aerul care
este deasupra apei?
Spuneți elevilor că în această experiență au analizat deja că, căldura este transmisă prin
radiație de la sursă (Soare sau arzător) către recipiente și prin conductivitatea materialului
recipientelor către apă. Acum cereți-le să se gândească, unde se duce căldura de la apă?
Construiește împreună cu elevii tăi ideea că căldura poate trece și printr-un mediu fluid
precum apa sau aerul și ca și în cazurile anterioare, apare din zonele cele mai calde la cele
mai reci, în acest moment, poți introduce termenul

“convecție”, deși nu este necesar să se aprofundeze în formarea curenților de

convecție în apă sau în aer, deoarece aceste mecanisme vor fi analizate în sesiunile
următoare.
Pentru a încheia, reveniți la situația problematică inițială, „Este o zi foarte friguroasă și Maria vrea
să-și încălzească mâinile, ce ați sugera pentru a realiza acest lucru?” și cereți elevilor să revizuiască
55
soluțiile oferite și să identifice care ar putea exemplifica mecanismele de transfer de căldură
discutate în această sesiune.
SESIUNEA 2. RADIAȚIA SOLARĂ ȘI EFECTELE EI ASUPRA PĂMÂNTULUI
În această activitate, elevii vor analiza modul în care unghiul de incidență al razelor solare
variază pe scoarța terestră și efectul căldurii asupra planetei.
Începeți sesiunea întrebând elevii: Cum poate radiația solară să afecteze vremea în diferite locuri de pe Pământ?
Notează toate răspunsurile și motivele care le justifică și ține cont de ele pentru reflectarea activității.
b. DESCOPERIRE
Solicitați responsabililor de materiale să adune: o lanternă, un termometru, o riglă, un

raportor, o foaie de hârtie, bandă, o fâșie de parchet și să urmeze instrucțiunile de mai
jos:
Faceți un ecran pentru becul lanternei rulând o foaie de hârtie și fixând-o cu bandă
adezivă pentru a focaliza fasciculul de lumină. Găsiți cea mai întunecată parte a camerei.
La o înălțime de 10 cm de o suprafață plană (masă sau podea), țineți lanterna la 90° și
porniți-o. O altă persoană din grup ar trebui să măsoare diametrul zonei iluminate și să
plaseze pe ea un termometru și o fâșie de parchet.

După 5 minute se măsoară temperatura indicată de termometru și se înregistrează dacă

fâșia de parchet generează sau nu umbră. Opriți lanterna și agitați termometrul înainte de
a-l folosi din nou pentru următoarele teste. Păstrând aceeași înălțime, înclinați lanterna cu
60° și repetați experimentul. Acum înclinați lanterna cu 30° și înregistrați datele urmând
procedura indicată. Puteți completa un tabel ca următorul:
56
Unghiul Diametrul zonei Temperatura zonei Producerea umbrei în
fasciculului iluminate iluminate zona iluminată
90°
60°
30°
Tabel 7. Radiația solară și efectele sale asupra Pământului
Invitați-vă elevii să compare această situație cu cazul razelor Soarelui care ajung pe Pământ și
să tragă o concluzie despre datele obținute.
Mai târziu, cereți elevilor să efectueze următorul experiment pentru care vor avea nevoie de 4
pahare de plastic, puțin pământ, apă, nisip, 1 termometru și un frigider. Umpleți un pahar cu
apă, celălalt cu pământ, unul cu nisip și nu adăugați nimic la al patrulea (presupunem că are
aer). Măsurați temperatura fiecărei probe de materie. Se pune la frigider pentru 15 minute si se
înregistrează temperatura. Apoi puneți-le la soare timp de 15 minute și măsurați din nou
temperatura.
Temperatura Temperatura Temperatura

Probă
mediului când este atunci când
refrigerată sunt expuse la
soare
Nisip
Pământ
Apă
Aer
Tabel 8. Variația temperaturii în diferite substanțe
Trageți o concluzie despre modul în care pierderea/ câștigul de căldură variază în

fiecare substanță (apă, aer, sol, nisip).
c. REFLECȚIE
Adunați elevii într-un grup mare și spuneți-le că vor compara activitățile desfășurate cu
influența Soarelui asupra Pământului și a atmosferei acestuia. Inițial, invită-i să se
gândească că radiația care iese din becul lanternei, ca și cea a Soarelui, ajunge la
suprafața planetei sub formă de lumină și căldură. Întrucât Pământul este sferic și se
57
mișcă pe o axă care este înclinată cu 23,5° față de planul în care se rotește Soarele, razele
de lumină sunt concentrate în unele zone mai mult decât în altele; in activitatea
desfășurată, ecranul concentrează razele și în funcție de unghiul la care este înclinată
lanterna va ilumina o zonă mai mare sau mai mică a hârtiei.
Puteți întreba elevii, cu datele obținute, cum putem verifica acest lucru? Se așteaptă să
observe relația dintre diametrul zonei iluminate și valoarea temperaturii. În plus, puteți
folosi observațiile dvs. despre formarea umbrei la diferite unghiuri de înclinare a
lanternei. Întrebați-i, la câte grade este umbra aproape de zero? și motivați-i să
asocieze acest eveniment cu momentul în care putem experimenta aproximativ
aceeași situație, făcându-i să creadă că la amiază razele cad direct asupra noastră.
Una dintre concluziile la care pot ajunge este că radiația solară determină încălzirea
Pământului în proporții diferite, deoarece razele solare sunt mai concentrate în
apropierea ecuatorului și ajung cu o înclinație mai mare spre poli, datorită acestei
condiții, precum și prin mișcarea de rotație a planetei anotimpurile există.
În ceea ce privește experiența de măsurare a temperaturii a patru mostre (sol, nisip,

apă și aer), întrebați elevii: dacă toate probele au primit aceeași cantitate de energie
solară, cum pot fi explicate diferențele de temperatură?
Spune-le elevilor tăi că toate obiectele tind să aibă aceeași temperatură, asta
înseamnă că, dacă trece un timp considerabil fără a le expune la o sursă de căldură,
toate vor avea tendința de a avea temperatura camerei. Timpul necesar pentru a
dobândi

această temperatură depinde de căldura sa specifică și de cantitatea de material. Apa,

aerul, nisipul și pământul au valori diferite ale căldurii specifice, aceasta fiind o măsură
pentru câtă energie este necesară pentru a modifica temperatura unui material. Apa are
nevoie de cinci ori mai multă energie decât aerul sau pământul, așa că paharul cu apă se
răcește mai lent.
58
Pentru a încheia, invitați-vă elevii să compare răspunsurile la întrebarea, Cum poate radiația
solară să afecteze vremea în diferite locuri de pe Pământ?, cu analiza activităților desfășurate și
invitați-i să construiască două concluzii ale sesiunii.
SESIUNEA 3. CURENȚI DE CONVECȚIE ÎN APĂ
În această activitate se va realiza o aprofundare a mecanismului de convecție,

raportându-l la formarea curenților oceanici din cauza diferențelor de temperatură din
apă.
Pentru început, prezentați elevilor următoarea situație: Aveți trei recipiente transparente
precum următoarele:
1 2 3
În recipientul 1 sunt 20 ml de apă caldă colorată în roșu

În recipientul 2 sunt 20 ml de apă rece colorată în albastru
În recipientul 3 sunt 20mL apă nevopsită și la temperatura
camerei
Dacă adăugăm la recipientul 3 conținutul recipientului 2 și apoi
apa din recipientul 1
Ce crezi că se va întâmpla?

Cereți elevilor să scrie o predicție și să deseneze cum ar putea arăta recipientul 3 după
turnarea probelor de apă caldă și rece.
Spuneți clasei că ideile lor vor fi puse la încercare în următoarea experiență, în care se vor
uita la modul în care acţionează corpurile de apă atunci când se află la temperaturi
diferite.
b. DESCOPERIRE
59
Cereți responsabilului de materiale să verifice dacă grupul are un borcan mare
transparent, un recipient mic transparent cu capac (vor fi perforat în prealabil capacul,
făcând o gaură în centru), vopsea sau cerneală, apă caldă și apă rece.
Cereți-le să umple borcanul mic cu apă fierbinte și să adauge vopsea sau cerneală, pentru
ca culoarea să fie bine concentrată. Îl pot amesteca astfel încât culoarea să pară uniformă.
Pune recipientul mic în interiorul recipientului mare; dacă folosiți o sticlă, tăiați în prealabil
partea superioară (duza). Turnați apa rece în recipientul mare transparent până când este
plin, așa cum se arată în figura 6:
Figura 6. Curenții de convecție în apă
Desenează și descrie ceea ce observi. În grupuri, formulați o explicație pentru ceea ce s-a
întâmplat.

c. REFLECȚIE
Comparați predicțiile situației inițiale cu ceea ce s-a întâmplat în experiență, trecând în

revistă ideile pe care le au elevii despre relația dintre densitate și temperatură.
Vă puteți întreba, unde s-a mutat apa fierbinte? Elevii ar trebui să descrie o creștere a
apei colorate, care se află în partea de sus a recipientului mare și, după câteva minute, 60
coboară.
De asemenea, întreabă-i dacă apa fierbinte este acum în partea de sus a recipientului,
unde se deplasează apa rece? Invitați-i să facă o diagramă cu săgeți care indică
direcția de mișcare.
Reveniți la situația inițială și discutați, pe baza a ceea ce a fost analizat, cum ar arăta
recipientul 3 atunci când adăugați apă caldă și rece. Se așteaptă ca elevii să fie
capabili să deseneze straturi, identificând apa fierbinte (roșu) în partea de sus, apoi o
zonă incoloră de apă la mijloc și apă albastră rece în partea de jos. Aceste straturi sunt
formate de densitatea apei, care este afectată de creșterea temperaturii; în acest fel,
cel mai puțin dens va fi cel mai fierbinte.
Rugați-i să se gândească la prima experiență în care au identificat mecanismele de

transfer de căldură și să identifice care dintre ele explică mișcarea apei. Cu siguranță, vă
veți aminti de convecție, despre care s-a discutat inițial, ca o modalitate prin care energia
termică poate fi transferată prin fluide precum apa și aerul, din zonele mai calde la cele
mai puțin fierbinți.
Întrebați dacă este necesar contactul direct în cazul convecției și care este dovada acestui
mecanism în experiență. Se așteaptă să recunoască faptul că contactul dintre cele două
mase de apă, cea rece și cea caldă, este necesar și că mișcarea apei colorate arată că
căldura este transferată treptat. Puteți introduce termenul „curenți de convecție” pentru a
denumi circulația apei.

Spuneți elevilor că acest mecanism este una dintre cauzele formării curenților oceanici,
cum ar fi atunci când mase de apă curg din zone mai calde (ecuatoriale) către zone mai
reci (polare) și invers; explică și transmiterea energiei interne a Pământului, atunci când
plăcile litosferice se mișcă. În atmosferă se formează și acești curenți, care vor fi tratați pe
larg în următoarea activitate de învățare.
61
6.1 Există simulări care permit elevului să manipuleze diferite variabile pentru a măsura
transferul de energie. Invitați-i să le exploreze la:
http://energy.concord.org/energy2d/
6.2 Motivați elevii să facă următoarea lectură și, ulterior, să organizeze sub forma unei
reclame, explicația pentru întrebarea, De ce ar trebui să folosesc protecție solară?

Așa cum radiația solară afectează temperatura pământului și favorizează formarea vântului
datorită mișcării maselor de aer cald și rece, ea afectează și organele și țesuturile care
alcătuiesc corpul uman, inclusiv cel mai mare organ care este pielea.
Unul dintre tipurile de radiații de la Soare se numesc ultraviolete, sunt cele care în
62
expunerea prelungită la soare pot afecta sănătatea pielii. În funcție de mărimea lungimii
de undă, această radiație este clasificată ca: radiații UV-A (lungime lungă), UV-B (lungime
medie), UV-C (lungime scurtă). Atât radiațiile de tip B, cât și cele de tip C sunt absorbite
de compoziția chimică a atmosferei, dar razele ultraviolete mai lungi (tip A) intră în
atmosferă și acestea sunt cele care trebuie evitate în cantități mari pentru a preveni
apariția petelor, leziunilor și cancerului de piele.
Tocmai din acest motiv, folosirea cremelor de protecție solară este esențială în zonele de
mare expunere la radiațiile solare, îndeplinind funcția de barieră de prevenire a pătrunderii
acestor raze în piele, utilizarea repetată a acesteia fiind esențială întrucât nu toți blocanții
au aceleași filtru. În supermarketuri puteți observa că, cremele de protecție solară conțin
câteva numere de exemplu: filtru de protecție solară (SPF) 25, 30, 50 și respectiv 60. Ceea
ce indică timpul maxim de expunere la Soare în minute fără aplicarea repetată.

A4. BATE VÂNTUL
63
În această experiență de învățare, elevii vor explora modul în care se formează vânturile
prin descrierea mișcării maselor de aer în atmosferă. Ei vor analiza, de asemenea, modul
în care schimbările de temperatură produse de transferul de energie între Soare, sol,
oceane și atmosferă afectează vremea în diferite regiuni ale Pământului.
La sfârșitul acestei experiențe, elevii sunt așteptați să:
• Recunoască, că mase mari de aer cu proprietăți speciale se mișcă pe suprafața

Pământului formând vânturi.
• Explice modul în care transferul de energie între Soare, Pământ și atmosfera acestuia
afectează vremea.
3. ORIENTĂRI PENTRU PROFESOR
Vântul: este un fenomen meteorologic legat de mișcarea maselor de aer în atmosferă. În

principal, vântul se mișcă orizontal; există totuși și o mișcare a aerului pe direcție verticală din
cauza „curenților de convecție”, produs al transferului de căldură din zonele cu temperatură
mai mare în cea mai joasă.

Mase de aer: sunt volume de aer din zone specifice, care au caracteristici fizice comune.
Se pot stabili două tipuri: mase de aer cald și mase de aer rece. Mișcarea prin convecție
generată în interacțiunea acestor mase de aer se numește vânt și permite reglarea
schimbărilor de temperatură în scoarța terestră.
Curenții de convecție din atmosferă: datorită mișcării maselor de aer cald și rece, se
64
generează fenomenul cunoscut sub numele de convecție, care presupune transferul unor
cantități mari de energie, producând vânt, afectând formarea norilor și ciclul hidrologic.
Principalele cauze ale vântului sunt:
 Radiația solară și mișcarea Pământului. Rotația Pământului menține atmosfera în

mișcare continuă. Datorită gradului de înclinare al planetei, Soarele încălzește regiunile
ecuatoriale mai mult decât pe cele polare, ceea ce generează curenți de convecție,
adică creșterea maselor de aer cald, cauzată de transferul de energie de la suprafața
Pământului din cauza efectelor radiației solare.
 Diferența de temperatură dintre masele de aer. Radiația solară trece prin atmosferă,
norii împrăștie o parte din energia solară, iar cealaltă parte încălzește solul și corpurile de
apă. La rândul său, degajarea de căldură de pe Pământ (sol și apă), încălzește masele de
aer care îl înconjoară. Datorită creșterii temperaturii aerului, acesta se dilată, crescându-și
volumul, motiv pentru care se ridică și locul său este apoi ocupat de masele de aer mai
reci.
Coboară aer uscat și rece
Aer Cald Aer Rece Se ridică Se ridică aer

aer cald și cald și umed
umed
Coboară aer uscat și rece

Încălzirea neomogenă a Pământului face ca aerul cald să devină mai puțin dens, să
câștige altitudine și să se extindă spre poli. În această călătorie, se răcește încet,
devenind mai dens și mai greu, apoi aerul coboară, curge către ecuator unde încheie un
ciclu de convecție.
 Diferențele de presiune atmosferică. Presiunea atmosferică este forța pe care

65
greutatea aerului o exercită asupra suprafeței pământului. Diferențele de temperatură
generează, la rândul lor, modificări ale presiunii atmosferice producând vânt: Aerul de
lângă suprafața pământului este mai fierbinte și mai ușor, astfel încât se ridică formând
zone de joasă presiune; aerul rece este mai dens, deci coboară formând zone de înaltă
presiune. În plus, presiunea afectează direcția vântului, deoarece acestea sunt direcționate
din locurile de presiune mai mare (anticicloni) către cele de presiune mai mică (cicloni sau
depresiuni barometrice).
Alți factori care afectează fluxul și direcția vântului sunt: topografia suprafeței;
distribuția oceanelor și continentelor și efectul Coriolis, care apare perpendicular pe
direcția de mișcare. Datorită rotației Pământului se generează o forță care în emisfera
nordică deviază mișcările maselor de aer și apă spre dreapta iar în emisfera sudică,
produce abaterea spre stânga. În consecință, fluxul de aer dintre ecuator și poli este
împărțit în curele sau celule:
Celule Hadley: Vânturile au direcție nord-est, se Vânturi polare din est Celulă Polară
numesc alize.
Front polar
Celulă Ferrel
Celule Ferrel: La aceste latitudini direcția
Celulă Hadley
predominantă este spre est.
Celule Polare: Peste regiunile arctice și

antarctice, aerul se ridică spre poli și formează
zone de înaltă presiune.

Cum se transferă energia termică?
Radiația solară este principala sursă de energie care încălzește Pământul și un procent
mare este folosit de ființele vii. Datorită efectului de diatermie al atmosferei, aerul nu este
încălzit direct de energia Soarelui, ci de cea care este reflectată de suprafața Pământului.
În acest proces, moleculele de aer își măresc energia cinetică determinând creșterea
66
temperaturii, astfel gazele se extind și își scad densitatea. Întrucât incidența razelor solare
nu este uniformă, unele zone ale atmosferei se încălzesc mai mult decât altele, provocând
dezechilibre în densitatea gazelor care provoacă circulația atmosferică.
Energia solară influențează temperatura suprafeței pământului iar efectul atmosferei este
de a atenua diferențele care apar între zi și noapte și între diferitele regiuni ale planetei
noastre.
4. LOGISTICĂ
a. DURATA APROXIMATIVĂ
Două sesiuni a câte 45 de minute fiecare.
b. SPAȚIUL DE LUCRU
Această activitate poate fi realizată în sala de clasă sau în laboratorul de științe.
c. MATERIALE
Fiecare grupă de patru elevi va avea nevoie de următoarele articole: Foaie de hârtie,
foarfece, ață, ac, 1 lumânare, chibrituri.
Pentru experiența demonstrativă „cutie de convecție”, profesorul va solicita: 2 lumânări,

chibrituri, o cutie de carton (poate fi cutia de pantofi) și un cuter.

d. ALTE RECOMADĂRI
În activitățile propuse elevii vor lucra cu chibrituri. Luați toate măsurile de siguranță
înainte de ai lăsa să manipuleze chibrituri. De asemenea, atunci când aprindeți flacăra,
insistați să păstrați o distanță de siguranță față de materialele combustibile și inflamabile.
Ca regulă de prevenire, ține cont de amplasarea unui stingător și a unei truse de prim
67
ajutor în spațiul în care vor funcționa.
Din motive de siguranță, activitatea „cutie de convecție” se va desfășura pe bază

demonstrativă, întrucât experiența implică un anumit risc pentru manipularea
chibritelor.
Pentru a începe această sesiune, efectuați un sondaj cu elevii dvs. despre proprietățile
aerului, are masă, ocupă spațiu? Este posibil ca în cursurile anterioare să fi construit
unele concepte despre stările materiei, totuși, adesea apar dificultăți atunci când se
vorbește despre o clasă de materie care nu este vizibilă în experiența lor zilnică, precum
gazele sau atmosfera.
Pentru a depăși concepțiile alternative care pot împiedica învățarea precum „aerul nu are
masă sau greutate”, cereți elevilor să se gândească la următoarele situații: Ce s-ar
întâmpla dacă am măsura pe cântar un balon umflat și altul fără aer? Sau, dacă am avea
două baloane de dimensiuni egale într-un sistem în echilibru precum cel din figura 7 și am
perfora unul, ce s-ar întâmpla?
Figura 7
Explorați răspunsurile elevilor și ghidați-i spre ideea că aerul, care este un amestec de
gaze și are o masă formată din atomi și molecule,

particule pe care nu le putem vedea; discutați despre posibilitatea de a măsura masa sau
cantitatea de materie, cum ar fi atunci când se află în interiorul unui balon sau al unui alt
obiect.
Subliniați că aerul care alcătuiește atmosfera Pământului rămâne în jurul planetei

datorită forței gravitaționale, prin urmare, putem spune și că are greutate.
68
Pe de altă parte, pentru a lucra la ideea că aerul ocupă spațiu, întrebați-vă elevii: Ce s-ar
întâmpla dacă am scufunda un pahar cu o bucată de hârtie în fund într-un recipient cu apă
(așa cum se arată în figura 8)? Aflați motivele răspunsurilor lor.
Figura 8
Discutați ideea că aerul, chiar dacă nu îl putem vedea, ocupă spațiu. La scufundarea
paharului, aerul împinge apa și din acest motiv se poate observa că nivelul apei crește în
recipient; În același timp, apa împinge aerul, comprimându-l în interiorul paharului și
împiedicând contactul dintre apă și hârtie.
A înțelege caracteristicile fizice ale aerului, determinat ca materie în stare gazoasă, poate
promova înțelegerea fluxului de aer atmosferic. Cu siguranță, elevii au perceput aerul în
mișcare simțindu-l pe piele, urmărind zmeii zburând sau auzind sunetul unei rafale de
vânt.
Cereți elevilor să formuleze răspunsuri la întrebarea Cum sunt generate vânturile? Luați în
considerare diferitele explicații și rețineți că unii copii pot lua în considerare printre
motivele lor, generarea vântului din cauze mecanice precum ventilatoare sau vehicule în
mișcare, sau cauze naturale care le asociază cu frigul sau mișcarea norilor.

b. DESCOPERIRE
Cereți elevilor să se organizeze în grupuri de lucru. Spune-le că activitățile pe care le vor

dezvolta le vor permite să răspundă la întrebarea pusă în explorarea referințelor.
Activitatea 1. Ce se întâmplă cu spirala?

69
În această experiență, elevii vor verifica efectul încălzirii aerului din apropierea scoarței
terestre, pentru care vor avea nevoie de: o foaie de hârtie, foarfece, ață, ac, lumânare
și chibrituri.
Cereți fiecărui grup să deseneze pe foaie o spirală, asemănătoare cu cea din figura 9,
de aproximativ 15 cm diametru și 1 cm grosime, și să o decupeze.
Figura 9
Ar trebui să lege o sfoară de un capăt al formei spirale și să o țină. Un alt student poate
pune o lumânare pe o suprafață netedă. Așezați spirala la o înălțime de aproximativ 15 cm
de lumânare fără a o aprinde așa cum se arată în figura 10 și înregistrați observațiile dvs.;
acum aprindeți lumânarea și urmăriți ce se întâmplă. Formulează o posibilă explicație
pentru ceea ce vezi.
Figura 10. Ce se întâmplă cu spirala?

Activitatea 2. Cutie de convecție
În această experiență demonstrativă ei vor observa un model, prin care pot explica
formarea curenților de aer.
Datorită riscului pe care îl implică manipularea lumânării într-un spațiu închis, practica va fi
70
efectuată de către profesorul responsabil, care va solicita următoarele materiale: o cutie
de carton, două lumânări și un cuter.
Folosind cuter-ul cu mare atenție, faceți două găuri, una superioară și una inferioară, pe
aceeași față a cutiei, așa cum se arată în figura 11.
Figura 11
În interiorul cutiei, fixați lumânarea, aprindeți-o și închideți cutia, având grijă ca flacăra să
nu fie prea aproape de carton pentru că s-ar putea arde. Așteptați câteva minute,
aprindeți cealaltă lumânare și aduceți-i flacăra în orificiul de jos al cutiei. Faceți același
lucru cu gaura de sus.
Elevii ar trebui să observe flacăra și să înregistreze ce se întâmplă când este adusă

aproape de fiecare dintre găuri. Rugați-i să discute cu colegii lor ideile despre ceea ce sa
întâmplat și să reprezinte grafic explicația lor.
c. REFLECȚIE
În sesiunea precedentă s-a construit ideea că radiația solară încălzește scoarța terestră
în proporții diferite; concentrează acum reflecția pe înțelegerea faptului că solul și
corpurile de apă încălzesc aerul din jur.

Începând cu prima activitate, discutați explicațiile tentative pentru mișcarea spiralei. Fă-i
să creadă că aerul din jurul flăcării lumânării devine fierbinte. Acest aer fierbinte, mai puțin
dens decât aerul din jur, se ridică (mișcare verticală a aerului) și face ca spirala de hârtie
să se rotească în jurul axei sale. Dacă vreun elev persistă să contrazică această explicație,
cereți-i să stingă lumânarea și să observe; fără sursă de căldură, spirala de hârtie nu se va
mișca.
71
Faceți o analogie între această experiență și ideea că căldura reflectată din sol și apă
provoacă acest efect în aerul de lângă suprafața pământului.
În a doua activitate, pentru ca elevii să identifice modelul de circulație a aerului

atmosferic, întrebați-i despre reprezentările grafice a ceea ce s-a întâmplat în interiorul
și în afara cutiei.
Îndrumați discuția spre construirea ideii că aerul, atunci când este încălzit, își scade
densitatea și tinde să urce, să fie înlocuit cu un fluid mai dens și mai rece, de aceea se
poate explica sub forma unui ciclu, intrarea și presiunea aerului din cutia de ieșire, pe
baza dovezilor mișcării flăcării externe, așa cum se arată în Figura 12:
Figura 12. Cutie de convecție

Insistați ca elevii să recunoască curenții de convecție ca un mecanism de transfer de

căldură între aerul din jurul scoarței terestre și troposfera superioară.
72
Pentru a consolida ceea ce s-a văzut la clasă, puteți propune următoarele activități de
aplicare, care completează ideile despre convecție și formarea vântului în atmosfera
Pământului.
6.1 Cum funcționează un balon cu aer cald?
Una dintre aplicațiile curenților de convecție sunt baloanele cu aer cald. Invitați-vă elevii să
construiască un model simplu cu următoarele materiale: pungă de plastic sau hârtie,
sfoară, carton, foarfece, cuter, 4 lumânări care nu se sting în vânt, ceva ceară sau
parafină (a unei alte lumânări) și chibrituri.
Mod de utilizare: Tăiați două dreptunghiuri de carton de 10 cm x 3 cm. Puteți folosi

carton reciclat din cutiile de cereale. Aranjați-le sub formă de cruce, fixați-le cu ață. Cu
cuter-ul faceți mici găuri unde se potrivesc lumânările, introduceți-le și sigilați spațiile care
pot rămâne cu puțină parafină topită. Leagă fiecare dintre capetele dreptunghiurilor de
pungă, astfel încât să fie așa cum se arată mai jos:
Figura 13.
Ieșiți într-un spațiu deschis cu prototipul dvs., aprindeți lumânările și priviți. În cazul în care
doriți să controlați elevația balonului, legați-l din centru cu o sfoară ca un zmeu. ATENȚIE:
Dacă desfășurați această experiență acasă, este obligatorie

prezența unui adult responsabil, deoarece vor lucra cu lumânări aprinse. O altă variantă
este ca aceștia să aducă modelul la clasă și să îl testeze într-un spațiu deschis cu
supravegherea profesorului.
Cereți elevilor să explice balonul lor model unei persoane din familia lor; Pentru a se
pregăti pentru prezentarea lor, cereți-le să descrie cu propriile cuvinte caracteristicile
73
aerului cald, aerului rece și curenților de convecție.
6.2 Cum sunt distribuite masele de aer în atmosferă?
Odată ce elevii evidențiază rolul convecției pentru formarea vântului, rugați-i să se

consulte, care sunt principalele zone în care se produc cele mai reprezentative mase de
aer care generează schimbări de temperatură pe planeta noastră și le localizează pe
următoarea hartă a lumii folosind convenții de culoare (de exemplu, albastru pentru
masele de aer rece și roșu pentru masele de aer cald):
Figura 14. Harta lumii

Faceți o împărtășire a acestei activități în clasă. Puteți folosi următoarele întrebări pentru a
ghida discuția în clasă:
 Convecția ca fenomen atmosferic, cum modifică ea vremea de pe planetă?
 Care sunt zonele de pe harta lumii care au o prezență mai mare a maselor de aer?
74
 Ce efect au masele de aer mai calde care se ridică și sunt mai puțin dense asupra
vremii?
 Ce efect au masele de aer rece descendente și mai dense asupra vremii?
 Ce poate însemna absența sau prezența acestor mase de aer în zona în care ne
aflăm?

75
A5. STAȚIA METEOROLOGICĂ

În această activitate de învățare, elevii vor dezvolta instrumente de măsurare a
variabilelor atmosferice precum girueta (indicator direcție vânt), anemometrul (viteza
vântului), pluviometrul (nivelul precipitațiilor), barometrul (presiunea atmosferică) și
psicrometrul (umiditatea relativă a aerului), cu ajutorul cărora vor construi o stație
meteo, prin care vor colecta informații pentru a pregăti un raport care să permită
prognoze meteo pe termen scurt.
1. OBIECTIVE DE INVĂȚARE
La finalizarea acestei experiențe de învățare, elevii trebuie să:
• Recunoască funcționarea principalelor instrumente de măsurare a indicatorilor atmosferici.
• Interpreteze datele pentru a genera un raport meteo și pentru a prezice comportamentele

meteorologice viitoare.
• Identifice importanța stațiilor meteo pentru măsurarea și înregistrarea regulată a

variabilelor meteo.
Pentru dezvoltarea acestei secvențe este esențial să revizuim următoarele conținuturi de bază:
Girueta: Este unul dintre cele mai cunoscute instrumente de măsurare a direcției vântului prevăzut
cu cele patru puncte cardinale: nord, sud, est și vest.
Anemometru: instrument folosit pentru a determina viteza vântului.

Pluviometru: Este un instrument special conceput pentru colectarea și măsurarea nivelului de
precipitații dintr-o anumită zonă, prin colectare continuă, aproximativ la fiecare 12 ore sau mai
puțin, în funcție de debitul de ploaie și de dimensiunea pluviometrului.
Barometru: Cu acest instrument se poate măsura presiunea atmosferică, care poate fi definită ca
forța exercitată de atmosferă pe o anumită zonă a planetei.
Termometru: Cu acest instrument puteți măsura energia cinetică a corpurilor numită temperatură.
Psicrometru: Este un tip de higrometru, un instrument care permite cunoașterea umidității

relative a aerului.
Raport meteorologic: Este un studiu bazat pe analiza datelor atmosferice care descrie
comportamentul vremii unei regiuni. Cu informațiile colectate se pot face predicții cu privire la
modul în care se vor comporta variabilele atmosferice în următoarele zile sau luni. Acest tip de
raport predictiv este cunoscut sub numele de prognoză.
3. LOGISTICĂ
Elevii vor construi instrumentele de măsurare meteorologică și raportul lor de prognoză, în

două sesiuni a câte 45 de minute fiecare.
b. SPAȚIU DE LUCRU
Elevii vor lucra în interiorul și în afara sălii de clasă în grupuri.
c. MATERIALE
76
SESIUNEA 1. CONSTRUCȚIA INSTRUMENTELOR DE MĂSURARE A VARIABILELOR
ATMOSFERICE
Girueta: 1 băț de plută, carton ondulat, riglă, sferă, foarfece, cuter, silicon sau lipici,
șurub, 2 piulițe, șaibă, o busolă, CD reciclat, marker, compas, o sticlă de plastic cu capac și
nisip.

Anemometru: 5 pahare de plastic, 2 paie de plastic, 1 bețișor, ceas sau cronometru,

compas, silicon sau lipici, foarfece, o sticlă de plastic cu capac și nisip.
Barometru: foarfece, bandă adezivă, un balon, un borcan de sticlă, o pompă, un pai, o

coală de hârtie, o riglă și un creion.
Pluviometru: sticlă de plastic de sifon, foarfece, marker permanent, bandă, riglă, bandă
de măsurare (metru, opțional) și foarfece.
Psicrometru: două termometre de laborator, o foaie de carton ondulat de 30 cm x 15 cm,

o eprubetă, niște bumbac, bandă și puțină apă.
SESIUNEA 2. RAPORT METEO
Foi albe, creioane colorate, riglă, calculator (opțional)
Pentru realizarea obiectivelor acestei activități de învățare se propune desfășurarea a două sesiuni.
În prima elevii vor elabora prototipurile de instrumente de măsurători pentru organizarea stației
meteorologice, iar în al doilea, vor colecta date și vor analiza informații pentru a genera un raport și
a prognoza condițiile atmosferice din regiunea lor pe termen scurt.
SESIUNEA 1. CONSTRUCȚIA INSTRUMENTELOR DE MĂSURARE A

VARIABILELOR ATMOSFERICE
77
În această activitate, elevii vor urma protocoale pentru construirea unor instrumente de
măsură pentru principalii indicatori atmosferici.
Spune că în prima activitate de învățare au cunoscut câțiva parametri pentru a descrie

vremea (precipitații, umiditate, temperatură, presiune, viteza vântului și direcția vântului).

Puteți începe sesiunea întrebând elevii, Cu ce instrumente este posibil să colectați
informații despre vreme? Și cum crezi că funcționează fiecare instrument?
Realizați o evidență cu contribuțiile elevilor, aceasta poate fi sub forma unei liste, în care
notați ideile pe care aceștia le au despre funcționarea fiecărui instrument. Aceste
cunoștințe anterioare vor fi confruntate cu procesul de construcție și utilizare a
prototipurilor.
78
b. DESCOPERIRE
Cereți elevilor să se organizeze în grupuri. Atribuiți cel puțin pentru două grupuri
elaborarea aceluiași instrument. Se așteaptă să construiască două seturi de instrumente
de măsurare pentru a instala două stații meteo pentru clasă.
Oferiți responsabililor de materiale ai fiecărei grupe protocoalele instrumentelor, astfel
încât să le poată citi și să urmeze instrucțiunile de construire a acestora. Mergeți printre
grupuri, susținând procesul de elaborare și acordând atenție preocupărilor.

Giruetă. Pentru construcția sa este necesar: 1 băț de plută, carton ondulat, riglă, pix,
foarfece, cuter, silicon sau lipici, șurub, 2 piulițe, șaibă, o busolă, cd reciclat, marker,
compas, o sticlă de plastic cu capac, apă sau nisip.
Desenați un trapez și un triunghi pe carton, aproximativ de dimensiunea prezentată în

figurile următoare:
79
Figura 15. Trapez și triunghi pentru a elabora girueta
Folosește cu mare atenție cuter-ul pentru a face două fante în capetele unui băț de plută.
Într-unul dintre capete se introduce triunghiul care va indica direcția vântului și în celălalt
capăt ancorați trapezul care va acționa precum coada giruetei. În cazul în care figurile nu
sunt suficient de fixate, acestea pot fi sigilate cu silicon sau lipici.
Trebuie să facă o gaură în centrul capacului sticlei, prin care șurubul să poată trece puțin
forțat, dacă este necesar fixați șurubul cu o piuliță astfel încât să fie bine ajustat la capac.
Introduceți șurubul prin interiorul capacului, umpleți sticla cu apă sau nisip și închideți
sticla cu capacul.
Pe suprafața CD-ului, desenați două diametre perpendiculare, astfel încât să poată marca
cele patru puncte cardinale folosind acronimele N (Nord), S (Sud), E (Est), V (Vest). De
asemenea, pot măsura cu compasul și pot marca unghiurile 10 cu 10 până când se
completează 360°, așa cum se arată în următoarea figură:

80
Figura 16. Busola
Lipiți CD-ul de capac, lăsând șurubul să treacă prin orificiul CD-ului. Pune șaiba pe șurub și
faceți o gaură spre centrul bastonului, prin care poate introduce șurubul. Puneți piulița și
reglați cu atenție, păstrând stabilitatea și mobilitatea prototipului, care ar trebui să arate
ca cel prezentat în figura 17.
Pentru a folosi girueta, așezați-o pe o suprafață plană, într-un spațiu fără obstacole. Cu
ajutorul busolei se verifică punctele cardinale și se orientează discul care marchează
direcția giruetei în așa fel încât să coincidă cu punctele busolei, îndreptate inițial spre nord.
Figura 17. Construcția giruetei

Anemometru. Pentru a construi acest instrument veți avea nevoie de: 5 pahare de
plastic, 2 paie de plastic, 1 băț cu vârf, ceas sau cronometru, compas, silicon sau lipici,
foarfece, o sticlă de plastic cu capac și nisip.
Cu ajutorul foarfecelor, acestea trebuie să deschidă câte o gaură lângă gura fiecăruia 81
dintre cele 4 pahare. În al cincilea pahar se vor deschide și 4 găuri lângă margine, astfel
încât acestea să formeze unghiuri de 90° față de centrul recipientului; În partea de jos a
acestui pahar trebuie să deschidă și o gaură pentru a trece un băț cu vârf.
Distribuiți paharele în așa fel încât paharul cu cele 4 orificii să fie situat în centru și aliniați
orificiile cu cele ale celorlalte pahare, aranjându-le invers, așa cum se arată în figura 18.
Introduceți primul pai într-una din cupe, treceți-o prin cupa centrală prin găurile opuse și
introduceți-o în celălalt pahar.
Atașați paiele de cupe cu silicon sau lipici. Repetați aceeași procedură cu celelalte două
pahare. Puteți sigila cu silicon intersecția paielor din paharul central.
Umpleți sticla cu nisip și faceți un orificiu în capacul de plastic prin care va trebui să
introduceți bastonul cu vârf pentru a fixa ansamblul în așa fel încât să fie stabil în poziție
verticală.
Figura 18. Construcția anemometrului

Cum se măsoară viteza vântului?
Anemometrul trebuie amplasat într-un loc liber, la o înălțime considerabilă, unde vântul ia
contact cu instrumentul. Pentru a calcula viteza vântului, trebuie să înregistrați numărul de
rotații făcute de anemometru într-un timp dat, de exemplu într-un minut.
Barometru. Pentru construirea acestui instrument sunt necesare: foarfece, bandă

adezivă, un balon, un borcan de sticlă, o pompă, un pai, o foaie, o riglă și un creion.
82
Tăiați gura balonului, va fi necesară doar partea largă. Apoi, gura sticlei trebuie acoperită
cu balonul, verificându-se că nu există scurgeri de aer. Banda de cauciuc poate fi plasată
pentru a strânge balonul sau pentru a etanșa cu bandă.
Spre centrul balonului așezați paiul pe orizontală și lipiți-l cu bandă adezivă. Pentru a
localiza barometrul, alegeți un loc umbrit, unde nu există schimbări bruște de
temperatură. Pe un perete, fixați o foaie albă la înălțimea sticlei. Așezați sticla lângă foaie
și marcați poziția curentă la nivelul paiului, acest semn va fi linia de ghidare. Măsurați și
marcați linii la fiecare 0,5 cm atât deasupra cât și sub această linie, mărind numerele
pozitive în sus și numerele negative în jos, așa cum se arată în figura 19.
Presiune ridicată
Presiune scăzută
Linie de ghidare
Figura 19. Construcția barometrului

Pentru estimarea presiunii, trebuie înregistrată la aceeași oră a zilei, nivelul marcat de
83
barometru, dacă este deasupra liniei de ghidare, indică faptul că presiunea este mare;
invers, dacă paiele se deplasează sub linia de ghidare, presiunea va fi scăzută în acel
moment.
Figura 20. Construcția pluviometrului
Pluviometrul. Pentru construcția sa veți avea nevoie de: O sticlă de plastic, foarfece,
marker permanent, bandă adezivă, riglă, bandă de măsurare (metru, opțional) și foarfece.
Trebuie tăiată partea superioară a sticlei așa cum se arată în figura 20. Pe fundul sticlei
(bază), pot realiza o scară de măsurare în centimetri cu un marker permanent, cu ajutorul
unei rigle pentru precizie. O altă opțiune este să lipiți banda de măsurare folosind banda
lipicioasă, pe unul dintre pereții sticlei.
Puteți folosi duza sau partea superioară a sticlei ca o pâlnie, răsturnând-o cu susul în
jos și așezând-o în partea de jos a sticlei. Pentru o potrivire mai bună, puteți fixa
piesele cu bandă adezivă.
Prototipul ar trebui să fie ancorat pe o suprafață joasă pentru a colecta apa de ploaie
și a înregistra precipitațiile în milimetri.
Psicrometru. Construcția lui necesită: două termometre de laborator, o foaie de

carton ondulat de 30cm x 15cm, o eprubetă, puțin bumbac, bandă și puțină apă.
Trebuie lipite termometrele de foaia de carton ondulat folosind bandă adezivă,

asigurându-se că sunt la aceeași înălțime și că se află la o distanță de aproximativ 10
cm unul de celălalt. Pe de altă parte, capătul unuia dintre termometre trebuie să fie
învelit cu un bumbac umed și să țină lângă el o eprubetă, în care se va depune apă
pentru a menține bumbacul umed, așa cum se arată în figura 21.

84
Figura 21. Construcția psicrometrului
Așteptați câteva minute pentru ca temperatura să se stabilizeze și înregistrați valoarea

acesteia, ținând cont de măsurătorile fiecărui termometru și de diferența dintre acestea.
Aceste date vor fi esențiale pentru a calcula umiditatea relativă a aerului.
O metodă simplă este utilizarea diagramei psicrometrice, precum cea prezentată în tabelul
9, în care valoarea temperaturii vârfului uscat al termometrului este prezentată în prima
coloană din stânga, iar în primul rând de sus, valorile diferenței dintre ambele temperaturi
(termometru uscat-termometru umed).
Procentul de umiditate relativă se obține prin localizarea în tabel a valorii măsurării

temperaturii vârfului uscat și diferența cu vârful umed, așa cum se vede în exemplul de
mai jos.
Pentru a utiliza psicrometrul, plasați-l în aer liber, unde nu primește lumina directă a
soarelui.

NOTĂ: Stațiile meteorologice constau din instalații care dispun de

instrumentele necesare pentru măsurarea și înregistrarea regulată a variabilelor 85
atmosferice.
Treceți în revistă spațiile școlii și alegeți două locații care întrunesc cele mai bune
condiții pentru a localiza modelele de instrumente, ținând cont de cele mai favorabile
condiții pentru ca măsurarea să fie eficientă.
De asemenea, trebuie stabilite orele și persoanele responsabile cu efectuarea

măsurătorilor în săptămâna în care vor fi colectate datele. În spațiul propus reflecției,
puteți ajunge la înțelegeri cu elevii pentru a ține cont de aceste considerente.

Tabel 9. Diagrama psicrometrică pentru obținerea umidității relative a aerului
Termometru uscat = Temperatura aerului Diferența cu termometrul umed
86
Tabel obținut cu soft-ul dezvoltat de CENTREINAR.

Exemplu: Citirea termometrului uscat: 18,0°C
Citirea termometrului umed: 14,5°C
Diferență: 18,0°C – 14,5°C Umiditate relativă conform tabelului = 68%
Fuente: http://www.eltiempodelosaficionados.com/

a. REFLECŢIE
Ghidați o discuție, în care purtătorii de cuvânt explică construcția și funcționarea fiecărui

instrument.
87
Invitați elevii să creeze o înregistrare colectivă în care adună descrierea modului în care
funcționează fiecare instrument și a modului în care este măsurată fiecare variabilă
atmosferică. Se propune completarea unui tabel ca următorul:
VARIABILĂ
INSTRUMENT CUM FUNCȚIONEAZĂ? ATMOSFERICĂ CE CUM SE MĂSOARĂ?
DETERMINĂ
Anemometru
Giruetă
Pluviometru
Barometru
Psicrometru
Tabel 10. Descrierea instrumentelor de măsurare a variabilelor atmosferice
Amintiți-le că în prima activitate de învățare a acestui manual au vorbit despre cele mai
utilizate unități de măsură pentru a descrie parametrii atmosferici. Luați acele informații și
faceți o comparație între aceste unități și cele care vor fi utilizate în fiecare instrument.
Spuneți elevilor că unele dintre prototipurile dezvoltate doar estimează comportamentul

variabilelor, de exemplu: modelul barometrului indică dacă presiunea este mare sau
scăzută, dar măsurarea înregistrată nu este exactă și nici nu este exprimată în unități de
măsură convenționale.
Dacă aveți vreunul dintre instrumentele în laboratorul instituției dvs. de învățământ, faceți
comparații cu modelele realizate. Puteți profita de ocazie pentru a comenta importanța
calibrării instrumentului, acuratețea acesteia și marja de eroare care trebuie luată în
considerare, în funcție de tehnologia și tehnica de măsurare.

Organizați locurile din școală în care vor fi amplasate stațiile meteo, adică seturile cu
instrumentele elaborate. De asemenea, definiți împreună cu elevii orele de măsurare și cei
responsabili pentru colectarea datelor. Verificați funcționarea corectă a fiecărui prototip,
precum și claritatea procedurii de efectuare a măsurătorii.
88
Cereți elevilor să revizuiască răspunsurile la întrebările formulate în explorarea referințelor
Cu ce instrumente este posibil să se colecteze informații despre vreme?, Cum cred ei că
funcționează fiecare instrument? și, individual, să elaboreze trei concluzii ale sesiunii.
SESIUNEA 2. RAPORT METEO
În această activitate, elevii vor înregistra măsurători și observații ale variabilelor

atmosferice timp de o săptămână și vor pregăti un raport meteo pentru regiunea lor.
Începeți sesiunea întrebând: Cum ați putea prezice vremea mâine? Notați
răspunsurile elevilor pentru a le folosi la sfârșitul orei pentru a organiza concluziile.
b. DECOPERIRE
Atribuiți grupuri de studenți uneia dintre stațiile meteo pentru colectarea datelor.
Pentru desfășurarea acestei activități, fiecare grupă va avea nevoie de foi albe, creioane
colorate și o riglă.

Este de așteptat ca timp de cinci zile, să facă două măsurători zilnice, mereu la aceeași
oră, una dimineața și alta după-amiaza.
Pe lângă valorile indicatorilor atmosferici determinate de fiecare instrument, aceștia
trebuie să-și descrie observațiile asupra condițiilor meteorologice asociate cu frigul, vântul
și cât de senin sau înnorat este cerul. Pentru colectarea informațiilor, se recomandă
utilizarea unui tabel ca următorul: 89
INFORMAȚII DE LA STAȚIA
METEOROLOGICĂ
Instrumente și parametrii de măsurare
Anemometru Girueta Barometru Pluviometru Psicrómetro
(ture pe (direcție (mare sau (mm de apă (%
Data Ora Observații
minut) determinată scăzută, în strânsă) umiditate
de punctele funcție de relativă a
cardinale) scala aerului)
instrumentu
lui)
AM
PM
AM
PM
AM
PM
AM
PM
AM
PM
Tabel 11. Informațiile stației meteorologice
După cele cinci zile, analizați tabelul de date și creați un raport meteo pentru săptămână.
Elevii pot construi grafice pentru descrierea vitezei vântului, a presiunii, a precipitațiilor și a
umidității relative. Deoarece s-a propus înregistrarea a două măsurători zilnice, puteți
invita elevii să ia media fiecărei variabile pe zi pentru a facilita reprezentarea lor pe grafic.
Pentru construirea graficelor se recomandă definirea axelor, care sunt legate de variabilele
dependente (y) și independente (x). Variabila dependentă este factorul care este observat
și măsurat pentru a determina comportamentul său asociat cu modificarea variabilei
independente.

De exemplu, pentru a reprezenta un grafic despre precipitațiile din timpul săptămânii de
observații, definiți axele după cum urmează:
Axa X (Timp măsurat în zile): fiecare bară este o zi de colectare
Axa Y (Precipitația măsurată în mm de apă de ploaie): cantitatea de apă de ploaie

colectată pe zi.
Precipitații în mm
14 90
12
10
8
6 Precipitații în mm
4
2
0
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 Ziua 4 Ziua 5
Prognoza meteo: Analizând fiecare dintre variabilele atmosferice și observațiile

condițiilor înregistrate atât dimineața cât și după-amiaza, scrieți un paragraf în care
preziceți cum ar putea fi vremea pentru a șasea zi de măsurători. Prognoza poate fi
însoțită de o hartă de suprafață a zonei în care se află școala. Prezintă-l creativ colegilor
tăi.
c. REFLECŢIE
În ceea ce privește înregistrarea variabilelor atmosferice, întrebați elevii despre, Cât de

asemănătoare sunt valorile obținute între grupuri pentru fiecare instrument? Dacă ar
exista diferențe semnificative între valorile de măsurare ale instrumentelor, care ar putea fi
cauza acestor diferențe?
Promovați discuțiile despre precizia măsurării, subliniind că s-au luat măsuri de precauție
pentru a minimiza erorile, cum ar fi verificarea funcționării instrumentelor și a procedurilor
pentru măsurători, stabilirea aceleiași ore și desemnarea unei persoane din fiecare grup
pentru a efectua măsurătorile.

Mai târziu, ghidați discuția, cerând fiecărui grup să-și prezinte prognoza meteo pe baza
analizei informațiilor colectate la stația meteo.
Subliniați relația dintre comportamentul variabilelor, de exemplu, dacă presiunea este

mare, este de așteptat ca temperatura să fie scăzută, că viteza vântului va scădea, că va fi 91
puțin înnorat, prin urmare, precipitații scăzute sau deloc și procentul de umiditate relativă
a aerului ar putea fi mare.
În urma acestei analize, aceștia au putut verifica datele obținute și prognoza cu

informațiile din rapoartele meteorologice ale regiunii lor pe parcursul zilelor observate.
Elevii pot determina, de asemenea, importanța prognozării condițiilor meteorologice

pentru desfășurarea activităților în regiunea lor, de exemplu, în situații simple precum: Ce
s-ar întâmpla dacă un fermier are nevoie de irigare permanentă cu apă pentru legumele
sale și datorită unui fenomen s-a prezis că nu va mai fi ploaie până în luna următoare? Se
așteaptă ca elevii să fie capabili să adopte o poziție critică și reflexivă a informațiilor și să
analizeze consecințele.
Încheiați sesiunea, făcând elevii să reflecte asupra următorului lucru: Cât de exacte sunt
datele care apar în prognozele meteo pentru țară?, Ce factori pot afecta acuratețea
prognozelor meteo pentru regiunea noastră?, contrastând ideile inițiale ale explorării
referenților și exerciţiul desfăşurat în faza de descoperire.
5. PENTRU A EXPLORA ÎN AFARA SALEI DE CLASĂ
6.1 Proiectarea instrumentelor
Întrebați elevii: Ar putea ei să proiecteze aceleași instrumente pentru măsurarea

variabilelor atmosferice folosind materiale diferite? Cum ar arăta designul lor?

Rugați-i să se gândească la aspectele care ar putea implica utilizarea diferitelor materiale

în același scop și să proiecteze unul sau mai multe prototipuri, indicând elementele pe care
le-ar folosi și modul în care ar efectua măsurătorile.
92
Propuneți o expoziție de lucrări și o discuție despre avantajele și dezavantajele

prototipurilor acestora.
6.1 Partajarea informațiilor despre vreme
Dacă în instituția de învățământ pot instala o stație meteo cu instrumente mai precise și pot
organiza o strategie de colectare zilnică a datelor, s-ar putea alătura Rețelei de Observatori Meteo
Atmosferic.

EVALUARE INTERMEDIARĂ
NUME: CURS:
1. Analizați informațiile de pe hărți și explicați diferența dintre climă și vreme
93
Clima foarte umedă a junglei ecuatoriale, cu ploi pe tot parcursul anului
Climă umedă, cu ploi pe tot parcursul anului, dar cu perioade mai

puțin ploioase.
Climă de savană, periodic umedă, cu ploi zenitale.
Climă de deșert, foarte caldă. Vegetație xerofită sau fără vegetație

Climă de stepă, foarte caldă.
Vegetație xerofită și ploi zenitale.
Climă umedă, cu regiuni temperate și reci. Temperatură în funcție

de înălțime între 12° și 18° și ploi zenitale (1800 m până la 2800 m).
Climă umedă cu regiuni reci (2.500 – 3.100 m). Păduri umede (pădure
de apă, ceață)
Climat tropical de munte înalt. Altitudine mai mare de 3100

m. Temperatură mai mică de 10°. Lipsa vegetației arborilor.
Zăpadă și gheață tropicală peste 4700 m de altitudine.

Clima din
Columbia. Ecuatorul climatic.
Principalele orașe din Columbia, Joi 10 Mai

2. Observați următoarea diagramă și explicați cum se formează briza mării în timpul

zilei
94
3. În următorul raport sunt prezentate valorile zilnice ale fiecărei variabile atmosferice,
măsurate pe parcursul unei săptămâni la ora 9:00:
Înnorare
Viteza Umiditate
Ziua Temperatura Precipitații (% din cer
vântului relativă
acoperit)
1 8°C 5Km/ 6.5 mm 75% 85%
h
2 10°C 7Km/ 3.0 mm 70% 80%
h
3 13°C 9Km/ 0 mm 62% 60%
h
4 16°C 9Km/ 0 mm 60% 60%
h
5 11°C 9Km/ 0 mm 64% 65%
h
6 10°C 6Km/ 2.7 mm 70% 75%
h
7 9°C 5Km/ 5.4 mm 72% 85%
h
Dacă vi s-ar cere să preziceți vremea pentru dimineața zilei de 8, ce ați spune?

A6. EFECTUL DE SERĂ

95
Sesiunile anterioare au studiat modul în care radiația solară influențează Pământul,

analizând transferul de energie termică. Din această activitate de învățare se va investiga
importanța gazelor prezente în atmosferă în fenomenul cunoscut sub numele de efect de
seră. La rândul lor, se vor stabili relații între nivelurile acestor gaze din atmosferă și
variația temperaturii planetei.
2. OBIECTIVELE ÎNVĂŢĂRII
La sfârșitul acestei activități, elevii trebuie să fie capabili să:
• Investigheze condițiile de încălzire a atmosferei terestre, printr-un model experimental al

efectului de seră.
• Analizeze reprezentări grafice ale nivelurilor de concentrație ale unor gaze din atmosferă
și impactul acestora asupra temperaturii planetei.
• Explice cum este generat efectul de seră și importanța acestuia pentru echilibrul termic
al Pământului.
„Efectul de seră” este un fenomen natural care are loc pe planetele cu atmosferă, în
care o parte din energia emisă de suprafață este prinsă de unele gaze prezente în
atmosferă și trimisă înapoi pe planetă.

Pe Pământ, atmosfera este formată din diferite gaze, inclusiv vapori de apă, care absorb o
parte din energia pe care o emite suprafața ca urmare a încălzirii cauzate de radiația
solară. Acest mecanism previne pierderea de căldură a planetei, menținând o temperatură
medie de 15°C, adecvată dezvoltării vieții.
Pământul absoarbe lumina solară care reușește să treacă prin atmosferă în benzile
ultraviolete, vizibile și infraroșii și ulterior emite radiații electromagnetice în domeniul 96
infraroșu. O parte din această radiație este absorbită de moleculele care se află în aer
(ozon, vapori de apă și dioxid de carbon) și în consecință atmosfera se încălzește, altfel
temperatura suprafeței terestre ar fi considerabil scăzută (-18°C aproximativ).
În sistemul Pământ-atmosferă, se menține echilibrul dintre radiația solară primită și emisia

de radiație infraroșie. Această acțiune de echilibrare se numește echilibrul energetic al
Pământului și menține temperatura într-un interval îngust care face posibilă viața.
Radiația solară de intrare în atmosferă este compensată de radiația de ieșire, deoarece
dacă una ar fi mai mare decât cealaltă, ar produce o încălzire sau, în caz contrar, o răcire.
Orice alterare a acestui echilibru de radiații, fie din cauze naturale, fie cauzată de om,
implică modificări ale climei.
Fluxurile de energie de intrare și de ieșire interacționează în sistemul climatic provocând

numeroase fenomene în atmosferă, ocean sau pe uscat. Energia solară cu unde scurte
este transformată pe Pământ în căldură. Acea energie nu se risipește; poate fi depozitată
ceva timp, transportată sub diverse forme, dând naștere unei mari varietăți de vreme si
fenomene turbulente în atmosferă sau ocean. În cele din urmă, este emisă înapoi în
atmosferă ca energie radiantă cu undă lungă.
Un proces important de echilibru termic este efectul albedo, prin care unele obiecte
reflectă mai multă energie solară decât altele. Obiectele deschise la culoare, cum ar fi norii
sau suprafețele înzăpezite, reflectă mai multă energie, în timp ce obiectele întunecate
absorb mai multă energie solară decât reflectă.

Se estimează că planeta noastră absoarbe energie solară în valoare de 168 w/m² și din
efectul de seră al atmosferei primește 324 w/m², ceea ce însumează 492 w/m², întrucât
suprafața emite un total de 492 w/m² ( vezi figura pagina 104) sistemul este în bilanţ
energetic. 70% din efectul de seră provine din vaporii de apă din atmosferă. Rețineți că
acest lucru nu are nicio legătură cu norii, care nu sunt vapori de apă, ci apă în
suspensie (nu este un gaz). 97
Totuși, acest punct de echilibru se poate schimba în funcție de compoziția atmosferei și,
prin urmare, de cantitatea de energie pe care o va absorbi și se va întoarce pe Pământ.
Gaze cu efect de seră (GES): Acestea sunt gaze care fac parte în mod natural din
atmosferă, deși concentrația lor poate varia în funcție de activitatea umană și în această
măsură pot modifica efectul de seră. Unele sunt: vapori de apă, dioxid de carbon (CO2),
metan (CH4), ozon (O3), oxizi de azot și clorofluorocarburi (CFC). Aceste gaze au calitatea
de a absorbi radiația infraroșie emisă de sol; această energie este transferată între
moleculele prezente în atmosferă sub formă de căldură, care trece înapoi la suprafața
pământului.
Dacă cantitatea acestor gaze și apoi efectul de seră crește, echilibrul este atins la o
temperatură mai mare a atmosferei. Astăzi, 56% din creșterea efectului de seră provine
din creșterea concentrației de CO2.
2. LOGISTICĂ
Această activitate se poate desfășura pe parcursul a două sesiuni de 45 minute.

b. SPAȚIU DE LUCRU
Este recomandat să aveți un spațiu deschis și însorit pentru a desfășura prima activitate
experimentală. Cealaltă sesiune poate avea loc într-o încăpere în care mobilierul permite
organizarea de grupuri.
98
c. MATERIALE
Materialele pentru grupe de câte 4 elevi, în fiecare dintre activități, sunt specificate mai
jos:
Activitate 1. Simularea efectului de seră: 3 sticle mari de plastic de 1½ L (care să fie

la fel), un cuter, plastic transparent, 2 benzi de cauciuc, pământ negru, iarbă, un capac
metalic, o bucată de lemn, chibrituri, trei termometre, bandă de mascare, foaie de hârtie.
Activitatea 2. Efectul de seră în cifre: 1 fotocopie pe grupă cu anexa 2, foi de grilă și

pixuri.
Se recomandă să desfășurați activitatea 1 într-o zi însorită și să acordați suficient timp

pentru realizarea modelelor și înregistrarea datelor.
Începeți sesiunea întrebându-vă elevii: Ce ați auzit despre efectul de seră? (ce este, unde
se întâmplă, de ce se întâmplă etc.); Rugați-i să răspundă la această întrebare individual în
caiete și apoi să împărtășească răspunsurile, notând toate ideile care apar într-un spațiu
de pe tablă sub titlul „ce gândim”.

Este posibil ca printre idei să existe concepții greșite, cum ar fi faptul că încălzirea globală
este similară cu acest efect. Spune-le că în activitățile pe care le vor desfășura vor analiza
factorii care intervin în efectul de seră și consecințele pentru planetă atunci când acest
fenomen se intensifică.
99
a. DESCOPERIRE
După ce au înregistrat idei despre efectul de seră, invitați-vă elevii să facă următoarele
activități în grupuri.
Activitatea 1. Simularea efectului de seră
Persoana responsabilă cu materialele ar trebui să ia elementele necesare și să le aducă

grupului. Tăiați partea superioară a fiecăreia dintre cele 3 sticle. Puneți aproximativ
aceeași cantitate de pământ în interiorul fiecăruia și aranjați iarba deasupra. În interiorul
fiecărei sticle, lipiți termometrul pe unul dintre pereți. Acoperiți becul termometrului cu o
bucată de hârtie, astfel încât radiația solară să nu cadă direct pe acesta, așa cum se arată
în figura 22
Fixați termometrul
pe peretele interior
al recipientului
Acoperiți vârful termometrului

cu o bucățică de hârtie.
Pământ negru
Figura 22. Model pentru simularea efectului de seră

În interiorul uneia dintre sticle, așezați capacul metalic în care va trebui să ardeți o bucată
de lemn (rețineți regulile de precauție la manipularea chibriturilor și a focului) și imediat
acoperiți sticla cu o bucată de plastic călit, reglați-o cu bandă sau o bandă de cauciuc.
Sigilați o altă sticlă în același mod și lăsați al treilea recipient descoperit, după cum
urmează:
100
3 2 1
Figura 23
Așezați sticlele într-un loc unde vor primi lumina soarelui și înregistrați temperatura inițială
în fiecare recipient și ulterior, la fiecare trei minute timp de o jumătate de oră, într-un
tabel ca următorul:
Temperatură
Timp Sticla 1 Sticla 2 Sticla 3
0 min
3 min
6 min
9 min
12 min
15 min
18 min
21 min
24 min
27 min
30 min
Tabla 12. Înregistrarea temperaturii pentru diferite modele
Realizați un grafic al temperaturii în funcție de timp, plasând variabila timp pe axa X și

temperatura pe axa Y. Utilizați culori diferite pentru a diferenția rezultatele fiecărei sticle.

• Descrieți modificările pe care le-ați observat în interiorul fiecărei sticle.
• Pe baza graficului dvs., în ce sticlă a crescut cel mai mult temperatura? Care credeți că a
fost motivul pentru care sa întâmplat acest lucru?
b. REFLECŢIE
101
Adunați elevii într-un grup mare și încurajați-i să împărtășescă observațiile, cerând

purtătorilor de cuvânt să prezinte graficul generat în prima activitate și să explice motivele
cărora le atribuie variațiile de temperatură din fiecare sticlă.
Acum adresați următoarele întrebări pentru discuții în grupuri mici și apoi ca o clasă
întreagă:
• Ce rol joacă plasticul în modelul elaborat? Discutați despre gazele care alcătuiesc
atmosfera, dintre care unele au capacitatea de a absorbi o parte din radiația emisă
de suprafața pământului și de a o reradia. Plasticul îndeplinește funcția atmosferei,
permițând trecerea radiației solare.
• Dacă în sticla 2 s-ar folosi un alt tip de ambalaj decât plasticul, cum ar fi folie de
aluminiu, ce s-ar întâmpla cu rezultatele? Discutați că, dacă s-ar folosi un material
opac, o parte din radiația solară ar fi absorbită și alta ar fi reflectată, dar razele
solare nu ar intra direct pentru a încălzi solul sau iarba, așa cum se întâmplă în mod
natural în transferul de energie între Soare, atmosferă și Pământ. Ar fi posibilă o
creștere a temperaturii din interiorul recipientului datorită efectului radiațiilor.
• Cum s-ar putea compara ceea ce s-a întâmplat în sticlele 2 și 3 cu efectul gazelor
asupra planetei? Îndrumați elevii să creadă că ambele sticle rețin aer, care este
încălzit de radiația solară. La numărul 2, porțiunea de aer conține vapori de apă si
CO2, gaze esențiale pentru efectul de seră; în numărul 3, concentrația acestor gaze
crește datorită procesului de ardere a bucății de lemn. Dacă, concentrația de gaze
este mai mare, efectul de seră se intensifică și temperatura crește. Subliniați elevilor
că în Modelul 3, temperatura de asemenea, este crescută, deoarece arderea
eliberează căldură care nu poate scăpa prin plastic.

• Cu ce se diferențiază ceea ce se întâmplă la modelele sticlelor 2 și 3 față de

efectul de seră? Explicați elevilor că experimentul efectuat doar simulează două
dintre efectele procesului natural: transparența la radiația solară și încălzirea
102
ulterioară a Pământului, care la rândul său va emite radiații infraroșii. În
modele, ca și în serele tradiționale, aerul este menținut cald deoarece
recipientul etanș previne convecția, provocând o temperatură mai mare în
interior decât în exterior, dar în sistemul Soare-Atmosferă-Pământ, în condiții
normale, cu curenți de convecție, cantitatea de energie care ajunge pe planetă
este egală cu cea emisă, iar efectul de seră menține mai mult timp energia
dintre atmosferă și suprafață, înainte ca aceasta să fie returnată în spațiul
cosmic.
NOTĂ: Trebuie să menționați că în lumea științifică a fost generată o
controversă sub numele de „efect de seră”, deoarece acest mecanism natural

menține căldura Pământului într-un mod diferit de modul în care funcționează o
seră. Ceea ce se întâmplă în sticle sau într-o seră ține mai mult de absența
transferului prin mișcarea aerului (ceea ce se numește convecție) decât de
acțiunea gazelor conținute în seră.
• De ce crezi că sticla 1 a fost implicată în experiment? Discutați cu elevii importanța

implicării unui grup de control sau eșantion în experimente, pentru a compara efectele
variabilelor.

103
NOTĂ: Diverse experimente care recreează efectul de seră pot fi găsite pe
internet, dar fără o discuție amănunțită pot promova concepții greșite, cum ar fi că
atmosfera acționează ca un strat solid sau că „efectul de seră” își ia numele deoarece
se bazează pe exploatarea locurilor destinate cultivării. Este necesară apoi formularea
întrebărilor adecvate pentru a reflecta asupra modelului ales și asupra fenomenului de
studiu, pentru a-i determina pe elevi să elaboreze explicații bazate pe dovezi.
Activitatea 2. Efectul de seră în cifre
Sugerați elevilor să formeze perechi și rugați-le să efectueze analiza întrebărilor din anexa 3
pe foile grilă.

Anexa 3. Efectul de seră în cifre
1. Următoarea imagine prezintă diagrama bilanţului energetic anual al planetei.

Urmăriți-l și răspundeți la întrebările de mai jos.
104
Radiații Radiația Emisii de

solare solară radiație
reflectate emanată 235 W/m²
342 W/m²
107 W/m²
Reflectat
de nori și
atmosferă
77
Emis de Fereastră
atmosferă atmosferică
Gaze cu
Absorbit de efect
atmosferă de seră
Reflectat
de
suprafață Radiații
30 care se
întorc
Termice Evapotrans Radiații de

Absorbit de suprafață pirație suprafață Absorbit de
suprafață
Sursă: NASA, The Earth Observer. Noiembrie - Decembrie 2006. Volumul 18(6), p38, pe
baza măsurătorilor programului SORCE în 2006. Numerele din paranteză indică diferențele
față de anul 1996.
• Câți W/m2 primește suprafața Pământului direct de la Soare?
• Câtă radiație primește suprafața Pământului ca urmare a efectului de seră?
• Câtă radiație primește suprafața Pământului în total?
• Prin ce mecanisme emite Pământul căldură?
• Câte radiații emite Pământul?
• Care este valoarea absorbției nete de căldură a Pământului? Și ce înseamnă

această valoare?

2. Pentru a studia efectul activității umane asupra planetei, concentrațiile de dioxid de

carbon (CO2) din atmosferă sunt măsurate în diferite părți ale lumii. Mai jos este un
grafic al datelor luate într-un laborator pe vârful unui munte din Hawaii:
Concentrație atmosferică de CO2 măsurată la institutul Mauna Loa.

105
Actualizat 19.01.2012
Sursă: Institutul Mauna Loa

Elaborare: AVANZA-CO2/ETSIMM
www.avanzaco2.es
Analizați graficul împreună cu profesorul și raspundeți la următoarele întrebări:
• Dacă ar fi să alegeți un alt loc pentru a determina concentrațiile de CO2 din

atmosfera Pământului, ce loc ați sugera? Justificati răspunsul.
• În 52 de ani, cât a crescut concentrația de CO2 în atmosferă? Ce consecințe
poate aduce această creștere a dioxidului de carbon asupra planetei?
• Graficul arată că din 1990 până în 2010 s-a înregistrat o creștere de 10,57%
Analizați factorii naturali și antropici (produși de om) care au putut influența
această creștere de CO2 în atmosferă.

3. Într-un alt studiu, măsurătorile concentrației de CO2 și ale temperaturilor medii

globale au fost comparate pe o perioadă de 51 de ani și s-a obținut următorul grafic:
Temperatura globală și concentrația de CO2 (1959 – 2010)
Temperatură globală Concentrație de CO2 (ppm)

(°C)
106
Concentrație de CO2 (ppm)

Analizați graficul și răspundeți:
• Care este comportamentul variabilelor (temperatura și concentrația de CO2?
• Am putea deduce o relație între aceste două variabile? De ce?
• Dacă am măsura temperatura medie a planetei și concentrația de dioxid de

carbon din atmosferă astăzi, care credeți că ar putea fi rezultatele? Justificați
răspunsul.
4. Următorul tabel prezintă informații despre unele dintre gazele care contribuie la
efectul de seră. Formulează 3 întrebări la care se poate răspunde analizând datele
furnizate. Apoi, schimbă întrebările tale și rezolvă-le pe cele ale altui grup.
Denumire Formulă Concentrație Concentrație Creștere Sursă

chimică pre- în 1994 procentuală antropică
industrială
Combustibili
fosili;
Dioxid de 278 părți per
CO2 358 ppm 0.3 schimbarea
carbon milion (ppm)
utilizării
terenului;
producție de
ciment.

Denumi Formulă Concentrație Concentrație Creștere Sursă

re chimică pre- în 1994 procentuală antropică
industrială
Combustibili fosili;
700 părți per
câmp cu orez;
Metan CH4 miliard 1721 ppmm 2.4
gropile de gunoi.
(ppmm)
Îngrășăminte;
procese
Oxid
N2O 275 ppmm 811 ppmm 0.15 industriale;
de 107
combustibili fosili
azot
Nu există în mod
natural; este
Hexafluorură
SF6 0 0.032 ppmm generată în
de sulf
procese
industriale
5. Următorul grafic prezintă datele aproximative privind emisiile de CO2 măsurate în miliarde
de tone peste un secol:
Miliarde de tone
Lume
America Latină
și Caraibe
 Scrieți o concluzie despre informațiile prezentate de grafic.

 Propune graficului un titlu adecvat în funcție de informațiile pe care le
reprezintă.

c. REFLECŢIE
Acum cereți să împărtășeașcă răspunsurile la activitate: Efectul de seră în cifre. La punctul 108
1, se urmărește exercitarea înțelegerii literale, deoarece informațiile pentru a răspunde la
întrebări sunt afișate în mod explicit în același grafic.
La punctele 2 și 3 se așteaptă ca elevii să dea dovadă de un nivel de înțelegere

inferențială, deoarece trebuie să analizeze contextul unei investigații, pot ține cont de
altitudinea și de puțina influență directă a activității umane pentru a alege locul în care
măsoară; De asemenea, se caută să se gândească la efectele concentrației de dioxid de
carbon în atmosferă (intensificarea efectului de seră, creșterea temperaturii) și la cauzele
creșterii acestui gaz, de exemplu, erupțiile vulcanice, creșterea industriilor și utilizarea
combustibililor fosili. Acest nivel de înțelegere le cere, de asemenea, să stabilească relații
între variabile și să fie capabili să prezică din tipare.
La punctele 4 și 5 se lucrează nivelul de înțelegere critică, în care se așteaptă de la elevi

răspunsuri de tip propozițional, care presupun ridicarea întrebărilor și tragerea de
concluzii.
În cele din urmă, cereți elevilor să-și amintească ideile inițiale despre efectul de seră.
Invitați-i să discute asupra veridicității diferitelor puncte de vedere, argumentându-și
motivele în analiza activităților desfășurate și să le noteze în față sub titlul „ce
concluzionăm”:
Ce credem… Ce concluzionăm…

Propune elevilor tăi să aprofundeze informațiile despre efectul de seră și încălzirea globală,
analizând următoarele resurse:
 Simularea efectului de seră: http://co.tiching.com/link/17629 

 Video “Gazele cu efect de seră” http://www.nationalgeographic.es/video/medio- 109
ambiente/calentamiento-global/env_greenhouse_gases_cl
 Video “Curs de bază despre încălzirea globală”
http://www.nationalgeographic.es/video/medio-ambiente/calentamiento-
global/env_global_warming_101_cl
Mai târziu, stabiliți diferențe între efectul de seră și încălzirea globală, printr-o paralelă
ca următoarea:
Caracteristici Efect de seră Încălzire globală
Constă în…
Este produs de…
Începând cu ce epocă s-
a produs?
Originea sa este
naturală sau
antropică?
Cum afectează viața de pe

planetă?

A7. CĂLDURĂ ȘI
COMBUSTIBILI FOSILI
110
În experiențele anterioare, elevii au explorat căldura din transferul de energie

termică și relația acesteia cu condițiile meteorologice și clima. În următoarea
activitate de învățare se urmărește abordarea ideilor legate de transformarea
energiei fosile, din utilizarea combustibililor precum petrolul, cărbunele și gazele
naturale, precum și consecințele consumului excesiv al acestora.
Odată cu dezvoltarea acestei activități de învățare, se așteaptă ca elevii să:
 Să recunoască faptul că arderea derivaților petrolului, precum și a cărbunelui sau a

gazelor naturale, generează căldură, vapori de apă și CO2.
 Analizeze consumul de combustibili fosili atât la nivel local, cât și global și impactul
acestora asupra mediului.
3. RECOMANDĂRI PENTRU CADRUL DIDACTIC
Combustibilii fosili sunt resurse neregenerabile, care s-au format în sol cu

milioane de ani în urmă din transformarea materiei organice. În prezent, cea mai
mare parte a energiei utilizate în lume provine din cei trei combustibili principali:
petrol, cărbune și gaze naturale.

 Petrol: este un lichid uleios, insolubil în apă, compus din carbon și hidrogen în
proporții diferite. Se găsește între 600 și 5.000 de metri adâncime. Este principala
sursă de energie din lume și, de asemenea, constituie o materie primă
fundamentală în industrie, deoarece din petrol se pot produce materiale plastice,
săpunuri, asfalt, cauciuc artificial, cerneluri, nafta, benzină, printre altele.
 Cărbune: este un mineral (rocă sedimentară) care s-a format din resturi vegetale 111
preistorice. Este compus în principal din carbon, dar are și elemente precum
hidrogen, oxigen, sulf și azot într-o măsură mai mică. Importanța cărbunelui constă
în puterea sa energetică ca și combustibil și constituie materia primă pentru
oțelării, sisteme de încălzire, producția de plastic și coloranți.
 Gaze naturale: este compus în principal din metan. Este extras din zăcăminte
independente sau este asociat cu prezența petrolului sau a cărbunelui. Principalele
sale aplicații sunt în sectorul energetic, în metalurgie, încălzire și gaze naturale
pentru vehicule.
Arderea: este o reacție chimică de oxidare, în care o mare cantitate de energie este
eliberată sub formă de căldură și lumină. În toată arderea există un element care arde
(combustibil) și altul care produce arderea (oxidant), în general oxigen.
Cele mai frecvente tipuri de combustibil sunt materialele organice care conțin carbon și
hidrogen (derivate din petrol, gaze naturale și cărbune). Elementele care alcătuiesc
combustibilii se oxidează complet, la o anumită temperatură și presiune la care vaporii lor
ard spontan. Produșii arderii sunt în principal dioxid de carbon (CO2) și apă; atunci când
are loc arderea incompletă sau parțială, se va produce CO (monoxid de carbon).
Consumul de combustibil: Combustibilii fosili sunt resurse limitate care sunt utilizate
pentru a obține energie, în principal electricitate, și sunt esențiale pentru funcționarea
mașinilor și dispozitivelor. Transporturile, industria agricolă și sectorul comercial sunt cele
care solicită cel mai mult folosirea derivaților petrolului în lume.

2. LOGISTICĂ
Această activitate se poate realiza în două sesiuni de câte 45 minute.
b. SPAȚIU DE LUCRU
112
Activitățile se pot desfășura într-o încăpere în care mobilierul permite organizarea de
grupuri.
c. MATERIALE
Fiecare grup de elevi va avea nevoie de:
Activitate 1. Ce substanțe sunt combustibile?: O tavă de aluminiu, frânghie sau

sfoară, foarfece, riglă, alcool, ulei, apă, lumânare sau parafină, săpun lichid, chibrituri,
bandă de mascare, ceas sau cronometru.
Activitatea 2. Care sunt produsele arderii?: O lumânare, chibrituri, un pahar, o

bucată de metal și o bucată de hârtie.
Activitatea 3. Cât de mult depindem de combustibilii fosili?: Anexa 4, foi de grilă,

pixuri.
Elevilor trebuie să li se reamintească măsurile de precauție atunci când lucrează cu

chibrituri și foc. Aveți la îndemână o trusă de prim ajutor și un stingător ca regulă de
prevenire a accidentelor.
Dacă este posibil, utilizați spațiul de laborator și lucrați în prealabil, reglementările de

siguranță, precum și procedura în caz de inhalare, ingerare de substanțe și arsuri.
Profesorul poate decide dacă realizează în mod demonstrativ experiențele care implică un
risc mai mare și adaptează activitățile sugerate în această secvență la nevoile lor.

Pentru a începe, cereți-le elevilor să răspundă individual la următoarele întrebări: De ce

este nevoie pentru a face un foc de tabără? Ce consecințe poate aduce
113
aprinderea unui foc asupra mediului înconjurător?
Invitați-i să includă argumente în răspunsurile lor, de exemplu, dacă un elev spune că

„este nevoie de lemn”, îndemnați-i să explice de ce consideră că acest material este
necesar.
Este posibil ca atunci când se gândesc la consecințele aprinderii unui incendiu, elevii să
caute relații cu daune aduse mediului. Unii ar putea spune chiar că fumul generat distruge
stratul de ozon, ceea ce nu este adevărat.
Ghidați discuția, înregistrați și utilizați ideile acestor elevi ca punct de plecare pentru a
lucra asupra conceptelor de ardere și consum de combustibili fosili.
b. DESCOPERIRE
Se sugerează să se lucreze la activitățile 1 și 2 în prima sesiune. Cereți elevilor să formeze

grupuri și să urmeze instrucțiunile date.
Activitatea 1. Ce substanțe sunt combustibile?
Pentru prima parte a activității, elevii vor avea nevoie de o tavă metalică, sfoară, foarfece,
riglă, alcool, ulei, apă, lumânare sau parafină, săpun lichid, chibrituri, bandă de mascare,
ceas sau cronometru.
O persoană din grup trebuie să taie 6 fâșii de frânghie, fiecare de 10 cm. Luați o
bandă și scufundați aproximativ 9 cm de sfoară într-una dintre substanțe; întindeți-l pe
tavă și etichetați cu bandă de mascare pentru a identifica substanța care a fost
adăugată. În cazul parafinei, trebuie să aprindă lumânarea și să lase să cadă picături
de ceară pe frânghie. Una dintre frânghii se va folosi drept control, deoarece nu i se va
aplica nicio substanță. Elevii trebuie să aibă grijă cu substanțele să nu se amestece și
să existe o distanță considerabilă între o frânghie și alta, așa cum este ilustrat mai jos.

Figura 24
Control
Apă
114
Ulei
Alcool --------------------------------------------------
Săpun
Parafină --------------------------------------------------
Aprindeți cu mare atenție un chibrit și aduceți-l aproape de fiecare dintre frânghii, pe

partea care nu a fost expusă substanței. Faceți-o cât mai repede posibil pentru a reduce
eroarea în timpul de pornire a arderii. Asigurați-vă că aprindeți fiecare frânghie. Elevii pot
măsura timpul necesar pentru arderea fiecăreia și pot nota tot ceea ce observă (culoarea
flăcării, dimensiunea, forma, degajarea de fum etc.) Evitați să lăsați vântul sau respirația
să le stingă. Înregistrați rezultatele, descriind modul în care fiecare frânghie a ars.
Acum, vor testa dacă este posibil să aprindă o lumânare de la distanță. Rugați-i să pună
lumânarea pe o suprafață plană și să o aprindă. Mai târziu, stingeți-o, aprindeți un chibrit,
apropiați-l de fumul pe care îl degajă lumânarea fără să atingeți fitilul și observați, ce s-a
întâmplat?
Elevii trebuie să ia notițe și să facă desene din observațiile lor, care vor fi folosite în
reflectarea activității.
NOTĂ: Se recomandă să luați în considerare utilizarea brichetelor folosind

diferitele substanțe, astfel încât elevii să identifice mai sigur combustibilii. O altă
variantă este de a desfășura această experiență într-un mod demonstrativ, fiind
profesorul care manipulează substanțe care pot fi inflamabile, atenuând în practică
riscurile de accidente.

Activitatea 2. Care sunt produsele arderii?
Pentru această activitate, elevii vor încerca să obțină dovezi ale produselor de ardere prin
aprinderea unei lumânări.
115
Cereți responsabilului de materiale să aducă la masă o lumânare, chibrituri, un pahar, o
bucată de metal și o bucată de hârtie.
O persoană din grup va aprinde lumânarea. Observați și desenați flacăra și dacă se produc
sau nu alte elemente (fum, foc). Acum acoperiți lumânarea cu un pahar și descrieți ce se
întâmplă. Descrieți și desenați tot ce observați. Ridicați paharul și uitați-vă la pereții lui, ce
s-a întâmplat?
Acum aprindeți din nou lumânarea și țineți o bucată de metal la aproximativ 5 cm de

flacără pentru câteva secunde. Observați metalul, descrieți și desenați ceea ce vedeți.
Apoi, aprindeți un capăt al unei bucăți de hârtie și puneți metalul la 5 cm de flacără.

Observați și descrieți ceea ce vedeți.
b. REFLECŢIE
Adunați elevii într-un grup mare și ghidați discuția. Prima parte a discuției, orientați-o spre
ardere. Reveniți la ideile inițiale la întrebarea:
De ce este nevoie pentru a face un foc de tabără? Cu siguranță vor fi menționat

focul și lemnele.
Cereți purtătorului de cuvânt din fiecare grup să-și împărtășească observațiile despre
prima experiență și să facă o înregistrare colectivă. Invitați-i să compare cum au ars
diferite substanțe. În toate acestea, focul este o manifestare a energiei sub formă de
lumină și căldură.

Întrebați-i dacă toate corzile au ars în același timp sau cu aceeași intensitate. În cazul în
care o frânghie nu a ars complet, întrebați-i despre motivele pentru care cred că acest
lucru s-ar fi putut întâmpla. Evidențiați funcția oxigenului ca oxidant și a combustibililor ca
materiale capabile să elibereze această energie.
În ceea ce privește încercarea de a aprinde o lumânare de la distanță, cereți unui elev să

deseneze pe tablă ceea ce a observat și să comenteze ce explicație a dat pentru ceea ce
s-a întâmplat. Explicați modificările stării materiei la aprinderea lumânării și menționați
capacitatea combustibililor de a arde sub formă gazoasă.
Din practica asupra produselor de ardere, faceți o expoziție de desene. Se așteaptă să fi

reprezentat flacăra, degajarea fumului și aburul care se formează în sticlă. În această 116
experiență, studenții ratifică nevoia de oxigen pentru a menține lumânarea aprinsă.
Pentru a evidenția prezența carbonului produs în ardere, rugați-i să vorbească despre

funinginea care trebuie să se fi format pe bucata de metal. Este posibil ca la arderea
hârtiei să nu se formeze în concentrații mari, acest lucru se explică deoarece conținutul de
hidrocarburi din parafină este mai mare ca derivat al petrolului.
NOTĂ: Puteți profita de această reflecție pentru a le spune elevilor despre modificările
chimice ale materiei și pentru a introduce formula de ardere:
Combustibil + O2 → H2O + CO2 + energie
Pentru a lucra la ideea consumului de combustibili fosili și a impactului acestuia asupra mediului,
reveniți la răspunsurile la întrebarea: Ce consecințe poate avea aprinderea unui foc de
tabără pentru mediu? Pe lângă riscul de incendiu, elevii probabil cred că fumul produs este un
poluant.
La arderea lemnului, fumul care este degajat are anumite concentrații de carbon în compuși
precum CO, CO2 și funingine. La aprinderea unui foc, efectul asupra poluării aerului este minim, dar
utilizarea pe scară largă a combustibililor fosili, în special în producția industrială, generează gaze
care afectează calitatea aerului datorită conținutului lor ridicat de hidrocarburi și formării de oxizi de
azot și sulf.

Activitatea 3. Cât de mult depindem de combustibilii fosili?
Propuneți să rezolvați Anexa 4 în perechi.
Anexa 4. Cât de mult depindem de combustibilii fosili?
1. Priviți schema unei centrale termice și răspundeți:
Gaze de ardere
Stâlp electric de
Vapori de apă înaltă tensiune
Turbină
117
Generator
Circuit de
Cazan apă
Apă caldă
Pompă Condensator
Turn de
răcire
Carbon Gaz Petrol Apă rece
 Cum se transformă energia?

 Care pot fi dezavantajele consumului de combustibili fosili?

Mai jos veți găsi informații despre consumul de combustibili fosili și alte surse de
energie din lume.
 Faceți o descriere detaliată a conținutului fiecărui grafic.

 Comparați ambele grafice. Ce relație poate exista între consumul de energie și
emisiile globale de CO2?
 Ce mesaj le-ați transmite oamenilor care trăiesc în regiunile cu cele mai mari
emisii de CO2 din lume?
2. În 2009 s-a realizat un studiu despre consumul de energie în Columbia și s-au 118
obținut următoarele date:
 Care sunt principalele sectoare în

care energia este consumată cel mai mult
în Columbia?
 Ce alternative puteți propune,

pentru a reduce consumul de energie în
casele voastre?
3. Mai jos veți găsi câteva întrebări preluate din studiul pilot al testelor PISA 2015.
Citiți, discutați și rezolvați:

Combustibilii fosili
Multe centrale electrice ard combustibili derivați din carbon și emit dioxid de carbon
(CO2). CO2 emis în atmosferă are un impact negativ asupra climei planetei. Inginerii
au folosit diferite strategii pentru a reduce cantitatea de CO2 care este emisă în
atmosferă.
O astfel de strategie este arderea biocombustibililor în loc de combustibili fosili. În timp
ce combustibilii fosili provin de la organisme care au murit cu mult timp în urmă,
biocombustibilii provin din plante care au trăit și au murit recent.
O altă strategie este de a capta o parte din CO2 emis de centralele electrice și de a-l
stoca adânc în subteran sau în mare. Această strategie se numește captarea și
stocarea carbonului.
Utilizarea biocombustibililor nu are același efect asupra nivelurilor de CO2 din

atmosferă ca și combustibilii fosili. Care dintre următoarele afirmații o explică cel mai
bine? Marcați cu un X
Biocombustibilii nu emit CO2 atunci când sunt arși

Plantele folosite pentru biocombustibili absorb CO2 din atmosferă pe măsură ce cresc.
119
Când sunt arși, biocombustibilii preiau CO2 din atmosferă
CO2 emis de centralele care utilizează biocombustibili are proprietăți chimice diferite decât
CO2 emis de centralele care utilizează combustibili fosili.
În ciuda avantajelor biocombustibililor pentru mediu, utilizarea combustibililor fosili

este încă foarte comună. Tabelul de mai jos compară energia și CO2 generate atunci
când uleiul și etanolul sunt arse. Petrolul este un combustibil fosil, în timp ce etanolul
este un biocombustibil.
Dioxid de carbon emis (mg

Energia generată (kJ de
Sursă de combustibil de CO2/kJ de energie produsă de
energie/g de combustibil)
combustibil)
Petrol 43,6 78
Etanol 27,3 59

 Conform tabelului, de ce ar putea cineva prefera să folosească petrol în loc de
etanol, deși costul acestuia este același?
 Ce avantaj are utilizarea etanolului pentru mediu în locul petrolului?
Captarea și stocarea carbonului
Captarea și stocarea carbonului implică captarea unei părți din CO2 emis de centralele
electrice și stocarea acestuia acolo unde nu poate fi emis înapoi în atmosferă. Un posibil
loc de depozitare este marea, deoarece CO2 se dizolvă în apă.
Oamenii de știință au dezvoltat un model matematic pentru a calcula procentul de CO2
care rămâne stocat după pomparea acestuia în mare, la 3 adâncimi diferite
(800m, 1500m și 3000m). Modelul se bazează pe ipoteza că CO2 este pompat în mare în
anul 2000. Următorul grafic arată rezultatele acestui model:
CO2 care este încă sctocat în mare (%)
 Folosiți datele din grafic pentru a

explica modul în care adâncimea
120
afectează eficiența pe termen lung a
stocării de CO2 în mare.
ANI
800 m profunzime
1500 m profunzime
3000 m profunzime
4. Citiți informațiile și rezolvați punctele care se fac ulterior.
„În anii 1980, a existat îngrijorare globală cu privire la gaura din stratul de ozon. Cu
siguranță nu este o gaură în atmosferă. Se numește așa deoarece scade concentrația de
ozon în anumite zone. Studiile au demonstrat că ozonul este distrus printr-o reacție
fotochimică, în care radiațiile ultraviolete lovesc moleculele compușilor care conțin clor,
cum ar fi clorofluorocarburile (CFC), și eliberează acești atomi, care atunci când sunt
combinate cu ozonul, îl distrug. Se estimează că un singur atom de clor este capabil să
distrugă până la 100.000 de molecule de ozon. În 1987 a fost semnat un acord
internațional, Protocolul de la Montreal, privind substanțele care distrug stratul de ozon,
pentru a controla producția și consumul acestora, totuși, clorul poate ajunge în atmosferă
în mod natural, prin gazele vulcanice.”
 Întrebați despre CFC și în ce fel de produse le putem găsi.

 Dacă am reuși să eliminăm consumul de CFC, ar mai exista așa zisă „gaură din stratul
de ozon”?
 Ce i-ai spune unei persoane care susține că CO2 este cauza distrugerii stratului de
ozon?
 Explicați două avantaje ale dioxidului de carbon în natură.
c. REFLECŢIE
Rugați purtătorii de cuvânt ai fiecărui grup să-și prezinte răspunsurile din anexa 4.
Subliniați că, combustibilii fosili sunt folosiți pentru obținerea energiei sau a mișcării și
pentru a realiza acest lucru trebuie să fie „arse” sau să treacă printr-un proces de ardere, 121
în acest fel, energia chimică stocată în aceste materiale este eliberată sub formă de
căldură (energie termică) și este transformată în energie electrică. Centralele
termoelectrice funcționează sub acest principiu.
Energia electrică este cea mai utilizată la nivel mondial și pentru a o genera, combustibilii
fosili sunt folosiți ca surse primare. Consumul este legat de dezvoltarea industriei într-o
țară. În acest fel, economia statelor se bazează pe consumul de energie. Discutați cu elevii
dvs. analizele graficelor și concluziile la care au ajuns. Faceți o listă pe tablă cu strategiile
pe care le-au formulat pentru a reduce consumul de energie electrică.
În ceea ce privește întrebările testului PISA, acestea explorează relația dintre arderea
combustibililor fosili și nivelurile de CO2 din atmosferă. Se stabilește comparația dintre
combustibilii fosili și biocombustibili, în speranța că elevii recunosc că ambele produc
dioxid de carbon, dar biocombustibilii reduc impactul în măsura în care plantele folosite
absorb CO2. Sunt abordate și avantajele și dezavantajele ambelor tipuri de combustibili.
În cele din urmă, îi puteți întreba: Ce rezerve de energie se epuizează pe termen scurt?
astfel încât ele raportează termenul „neregenerabil” cu acest tip de resurse naturale.

Cereți elevilor să calculeze „Amprenta de carbon” la nivel personal.
Amprenta de carbon este măsura cantității totale de emisii de gaze cu efect

de seră (GES) produse direct sau indirect de oameni, organizații, produse,
evenimente sau țări. Emisiile directe provin din utilizarea energiei electrice
sau a combustibililor fosili si indirecte, datorate mijloacelor de transport si
folosirii produselor.
Acest instrument permite calcularea contribuției personale la emisiile de gaze, prin date
privind consumul intern, mijloacele de transport și stilul de viață în ceea ce privește
alimentația și achiziția de produse.
122
Intrând în următorul link îți poți calcula amprenta de carbon:
http://calculator.carbonfootprint.com/calculator.aspx?lang=es
Pe baza rezultatelor activității, cereți elevilor să definească 3 strategii pentru a-și reduce
amprenta de carbon. Cereți-i să împărtășească acest instrument cu familia lor.

A8. FĂCÂND DIFERENȚA
123
În experiența anterioară, combustibilii fosili au fost analizați ca surse primare de energie și

implicațiile consumului excesiv al acestora. În următoarea activitate de învățare, elevii vor
recunoaște că există surse alternative de energie în care sunt utilizate resurse
regenerabile, care au un impact mai mic asupra mediului. În plus, ei vor investiga strategii
pentru a genera schimbări în obiceiurile lor de consum și vor folosi mai bine materialele pe
care le folosesc zilnic.
La finalizarea acestei activități de învățare, elevii vor fi capabili să:
 Identifice avantajele surselor alternative de energie în comparație cu consumul de

combustibili fosili.
 Explice prin modele, felul în care energia solară, eoliană și biomasă sunt folosite
pentru a produce căldură sau electricitate.
 Analizeze impactul asupra mediului al materialelor utilizate în produsele de zi cu zi,
propunând strategii de reutilizare sau de reducere a consumului acestora.
Energiile alternative sunt cele care pot înlocui sursele de energie fosilă. Ele sunt obținute
din resurse regenerabile, cum ar fi lumina soarelui, vântul, mareele, apa, valurile, materia
organică și căldura internă a Pământului.

În această experiență se va aborda în principal:

124
 Energia solară: este radiația electromagnetică de la Soare, care este folosită prin
panouri și colectoare, pentru a o transforma în energie electrică sau termică.
 Energia eoliană: este energia cinetică generată de curenții eoliani, care este
transformată în energie electrică prin intermediul turbinelor eoliene.
 Energia din biomasă: provine din materia organică care este transformată prin
procese biologice sau mecanice pentru a obține produse precum biocombustibili
(bioetanol, biodiesel, biogaz) care constituie o alternativă la utilizarea
combustibililor fosili.
Printre avantajele energiilor alternative se numără impactul mai scăzut asupra mediului și
disponibilitatea resurselor regenerabile, deoarece procesul de restaurare naturală a
acestora are loc într-un ritm mai rapid decât consumul.
Pe de altă parte, în educația pentru mediu, ideologia celor cinci R (5R) este cunoscută
ca o strategie de a gândi și a acționa în favoarea mediului. Fiecare persoană poate face
diferența atunci când: Reduce, Respinge, Reciclează, Refolosește și Restaurează produsele
pe care le consumă pentru a-și satisface nevoile.
4. LOGISTICĂ
Patru sesiuni de câte 45 minute fiecare.
b. SPAȚIU DE LUCRU
Este necesară o sală care să permită organizarea muncii în grup.
c. MATERIALE
Pentru fiecare grup de patru elevi, sunt necesare următoarele materiale:

Activitatea 1. Soluții de reciclare și reutilizare
Hârtie reciclată: deșeuri de hârtie (folosită pe ambele fețe, curată, neunsă), 1 tavă de 125
plastic, 1 bol de plastic, 1 strecurătoare (opțional), 1 cadru de plasă (sită), apă, 1 cârpă de
bumbac, rolă (opțional), ziare sau reviste pentru presare.
Cărămizi ecologice: o sticlă PET (tereftalat de polietilenă) cu capac, precum cele pentru
apă, suc sau sifon, care trebuie sa fie curată și uscată, se alege o dimensiune standard
(500ml sau 1L), un băț de frigărui și mânuși.

Unele activități trebuie desfășurate într-un loc deschis și însorit, prevăzând spațiile 126
necesare fiecărei activități.
Pentru experiențele în care elevii trebuie să manipuleze materia organică sau să selecteze
deșeuri (hârtie sau plastic), se recomandă să folosească mănuși și măști de față ca
standard de siguranță.
Este important să se verifice caracteristicile materialelor ce urmează a fi utilizate; unele

sunt propuse ca opționale. Nu uitați să verificați în prealabil funcționarea prototipurilor
pentru a anticipa soluții la dificultățile care pot apărea.
Începeți prima sesiune întrebând: Ce surse alternative de energie cunoașteți?

Scrieți-le pe tablă și rugați-i să numească aplicații ale acestor tipuri de surse de energie. În
cazul în care le este greu să se gândească la alte surse de energie decât cele
convenționale, întreabă-i dacă pot distinge vreun dispozitiv sau mecanism care
funcționează fără baterii sau fără electricitate.
În plus, vor fi abordate acțiuni de atenuare a problemelor de mediu, propunându-se

strategii care să promoveze schimbarea obiceiurilor de consum ale produselor și
materialelor potențial poluante. Pentru a lucra la aceste idei, cereți-le elevilor să se
gândească la activitățile pe care le fac în fiecare zi și să explice, care dintre ele este cea
care generează cel mai mare impact asupra mediului și de ce? Împărtășiți-le răspunsurile
și spuneți-le asta în momentele de descoperire și explorare din afară sălii de clasă, vor
analiza experiențe pentru a reflecta asupra soluțiilor alternative de utilizare a deșeurilor
solide.
DESCOPERIRE

Soluții de reciclare și reutilizare

127
Hârtie reciclată: În această activitate, elevii vor aplica o tehnică de a face hârtie
artizanală din hârtie uzată.
Pentru această experiență veți avea nevoie de: deșeuri de hârtie (folosită pe ambele
părți, curată, neunsă), 1 tavă de plastic, 1 bol de plastic, 1 strecurătoare (opțional), 1
cadru plasă (sită), apă, 1 cârpă de bumbac, rolă (opțional), ziare sau reviste de presat.
Elaborarea hârtiei artizanale se propune în trei etape: prepararea pastei; formarea foii
și uscarea hârtiei.
Pregătirea pulpei: Începeți activitatea tăind hârtia în bucăți mici (sau se poate rupe cu
mâna). Așezați hârtia în vasul de plastic și adăugați apă până este acoperită complet.
Amestecați până obțineți o pastă omogenă, cu cât pulpa este mai subțire, cu atât
hârtia va fi mai fină. Elevii pot strecura hârtia și schimba apa, pentru a elimina
cerneala.

Formarea foilor: Scufundați pulpa într-o tavă de

plastic. Introduceți cadrul plasă pe fundul tăvii,
128
distribuiți pasta uniform peste plasa cadrului și
scurgeți-o. Pentru a accelera procesul, puteți usca
plasa cu mare grijă de dedesubt cu o cârpă și faceți
același lucru cu pasta de hârtie care se află pe plasă.
Uscarea: Acum, răsturnați cu grijă foaia de hârtie încă

umedă pe o cârpă de bumbac, opțional o puteți
aplatiza cu o rolă. Pentru a o usca, așezați-o în mijlocul
revistelor sau ziarelor, la care puteți adăuga greutate
pentru a presa hârtia.
Comparați foile de hârtie cu cele din caiete și descrieți caracteristicile lor.
De discutat…
Cereți purtătorului de cuvânt din fiecare grup să citească descrierile hârtiei reciclate.
Spuneți-le că hârtia este un material format din fibre vegetale, în principal celuloză și
pastă de lemn. Reciclarea este una dintre soluțiile pentru a reutiliza acest material și a
reduce producția lui, evitând defrișarea pădurilor.
Întrebați-vă elevii despre impactul pe care procesul de fabricare artizanală a hârtiei îl

poate avea asupra mediului? Aceștia pot menționa că cerneala poate fi potențial
contaminant a apei și că, în cazul producției de masă, unele procese precum uscarea
sau presarea pot consuma energie electrică.

De asemenea, îi puteți întreba: De câtă hârtie reziduală au avut nevoie și câtă hârtie
reciclată au obținut?
Explicați-le că, consumul de energie pentru producția de hârtie reciclată este mult mai
mic decât pentru producția de hârtie nouă. În plus, sunt necesari mai puțini copaci și
resurse de apă, iar poluarea apei este de doar 5% în comparație cu procesul industrial
129
de fabricație.
Întrebați-i și ce acțiuni pot pune în practică zilnic împotriva consumului de hârtie. Ascultați
contribuțiile lor și scrieți-le pe o listă undeva în sală, la rubrica „angajamente de mediu”.
Aflați ce alte măsuri pot fi legate de conservarea arborilor ca principali furnizori de lemn
pentru fabricarea hârtiei.
Cărămizi ecologice: În această experiență, elevii trebuie să aplice o strategie de

reciclare și reutilizare a plasticului.
Pentru a începe procesul de realizare a unei cărămizi ecologice, fiecare elev va avea
nevoie de: o sticlă PET (tereftalat de polietilen) cu capac, precum cele pentru apă, suc sau
sifon, care trebuie să fie curată și uscată; se poate alege o dimensiune standard (500ml
sau 1L), un băț de frigărui și mânuși.
Pentru a construi cărămida, fiecare elev trebuie să colecteze pungi de plastic, care trebuie
introduse în sticlă și comprimate cu ajutorul bățului, evitând să rămână spații de aer, așa
cum se arată în figura 29.
Ei pot folosi mănuși ca mijloc de protecție atunci când ridică materialul. Ideea este ca elevi
să recicleze pungile care nu mai sunt de folos; daca sunt murdare, pot fi spălate și uscate
înainte de a le pune în sticlă. Ele pot fi, de asemenea, umplute cu ambalaje din celofan
sau folie, cum ar fi ambalaje pentru cipsuri și biscuiți.

130
Figura 29
Acest proces poate dura mult timp, odată ce sticla este plină trebuie acoperită și poate fi
folosită împreună cu alte cărămizi ecologice pentru construcția a ceea ce este necesar. Mai
jos sunt câteva alternative:
Garduri sau
ziduri
Jardiniere sau ghivece
Scaune sau
mobilier
Cereți elevilor să proiecteze un produs sau o structură în grupuri folosind cărămizi

ecologice ca materie primă. Alte domenii precum matematica, artele și tehnologia pot fi
integrate în acest proiect.

De discutat…
Ghidați o discuție despre modelele produselor realizate de grup, beneficiile pentru

comunitate și potențialele capcane în realizarea acestora.
Plasticul este un material sintetic, produs prin procese de polimerizare a compușilor

131
organici derivați din petrol. Se poate degrada de la 100 la 1000 de ani, în funcție de tipul
de componente care îl constituie. Întrebați-vă elevii care sunt avantajele fabricării unui
produs de zi cu zi folosind plastic reciclat ca materie primă??
Pune în considerare grupului de elevi posibilitatea realizării oricăreia dintre proiectele

propuse.
b. REFLECŢIE

Subliniați că a fi conștienți de consumul de energie și a înțelege implicațiile de producție și

costurile economice și de mediu ale surselor de energie fosilă față de sursele regenerabile,
este un început pentru a ne sensibiliza și pentru a putea lua decizii informate cu privire la
obiceiurile noastre.

132
Încurajați-vă elevii să participe în grupuri la realizarea unei reviste de educație pentru

mediu, pentru care trebuie să aleagă unul dintre următoarele materiale: plastic, hârtie,
carton, aluminiu, sticlă sau textile. Faceți o interogare despre materialul ales și organizați
informațiile sub forma unui articol, urmând instrucțiunile de mai jos:
Titlu (maxim 15 cuvinte): Trebuie să fie atractiv pentru cititor și să prezinte subiectul
articolului.
Rezumat (maxim 150 cuvinte) Trebuie să sintetizeze obiectivul interogării, informația

asupra materialului și a strategiilor de reducere, reciclare și reutilizare a acestuia, precum
și concluziile privind impactul acestor acțiuni asupra îngrijirii mediului.
Cuvinte cheie (între 3 și 10) Sunt termeni care permit cititorului să se situeze în
subiectele care sunt tratate în articol.
Introducere (maxim 500 cuvinte) Prezintă scopul interogării și de ce este important să

ne gândim la gestionarea și reducerea consumului acestui material.
Cadrul teoretic (maxim 700 de cuvinte) Caracteristicile materialului, utilizări, procedeul

de producție, avantajele și dezavantajele utilizării acestui material.
Metodologie (între 1500 și 2500 cuvinte) Elevii trebuie să prezinte o strategie pentru
fiecare dintre „R” (reducerea, reciclarea și reutilizarea) legate de materialul pe care l-au
ales. De exemplu, dacă este vorba despre dezvoltarea unui produs nou, descrieți cum ați
face acest lucru și materialele necesare pentru realizarea acestuia.
Reducere Reciclare Reutilizare
Concluzii (maxim 500 cuvinte) Sunt ideile fundamentale pe care le prezintă articolul.
Acesta include învățarea despre materialul pe care l-ați consultat si recomandările de
reutilizare sau de reducere a consumului acestuia.

Referințe (cele care au fost folosite pentru consultare) Sunt prezentate la finalul articolului.
Acestea pot fi prezentate în felul urmator: Cărți: Prenume, Inițiala -autorului sau autorilor-. (Anul
publicării). Titlul cartii. Locul publicării: Editura. Documente pe internet: Nume, Inițiala -
autorului sau autorilor-. (Anul publicării). Titlul resursei web. Preluat de la: (URL).
133
Îl pot prezenta pe suport digital (fișier Word). Odată ce profesorul revizuiește
articolele, poate desemna un comitet editorial în rândul elevilor pentru a le aduna într-
un singur document și a le publica sub formă de revistă, pentru a o face cunoscută
comunității educaționale.

EVALUARE FINALĂ
Nume: Curs:
Următorul test cuprinde câteva întrebări lansate de ICFES și PISA în zona Științelor Naturii,
legate de ideile abordate în manualul „Atmosferă și Energie”, prin care se va putea verifica 134
învățarea realizată.
1. Citește cu atenție și notează cu un X răspunsul corect
Condițiile atmosferice predominante într-un loc dat și într-o perioadă scurtă de timp, luate
în funcție de parametri precum temperatura, precipitațiile, lumina soarelui, umiditat ea,
vântul, înnorarea și determinate prin forțarea factorilor radioactivi (radiația solară, efect de
seră), factori fizici ( altitudinea, latitudinea, orografia și diferitele interrelații ale sistemului
climatic (biosferă, atmosferă, hidrosferă, litosferă, antroposferă), sunt cele care ne permit
să vorbim despre starea vremii, adică starea vremii este:
A. Analiza teoretică și practică a fiecăruia dintre factorii fizici geografici ai sistemului

climatic.
B. Rezultatul unei serii de elemente care se combină între ele, constituind
caracteristicile atmosferice pentru un moment dat.
C. Media fiecăruia dintre elementele climatice care apar într-un loc, în momente de
amiază.
D. Ansamblu de două fenomene meteorologice care caracterizează starea medie a
atmosferei.
2. Figura următoare arată modul în care apa furnizată locuințelor orașului este
transformată în apă potabilă.
Rezerva de apă
(rezervor sau lac)
Apă de la
robinet
(1) Grilaj
(2) Decantor (3)Filtru (4)Se adaugă clor (5)Se analizează calitatea apei

Este important să aveți o rezervă de apă potabilă de bună calitate. Apa găsită în subteran
se numește apă subterană.
 Oferiți o explicație a motivului pentru care există mai puține bacterii și particule
poluante în apele subterane decât în apele de suprafață, cum ar fi lacurile și râurile.
135
 Purificarea apei se face de obicei în mai multe etape, care necesită tehnici diferite.
Procesul de purificare prezentat în figură cuprinde patru etape (numerotate de la 1
la 4). În a doua etapă, apa este colectată într-un decantor. Cum contribuie această
etapă ca apa să fie mai curată?
A. Apa devine mai puțin acidă.

B. Bacteriile din apă mor.
C. Se adaugă oxigen în apă.
D. Pietrișul și nisipul se așează pe fund.
E. Substanțele toxice se descompun.
 În a patra etapă de purificare se adaugă clor în apă. De ce se adaugă clorul în apă?
 Să presupunem că oamenii de știință care testează apa de la stația de epurare

descoperă prezența bacteriilor periculoase după finalizarea tratamentului. Ce ar
trebui să facă consumatorii cu apa, acasă, înainte de a o bea?
3. Citiți următoarele texte și răspundeți la întrebările care apar mai jos.
EFECTUL DE SERĂ: REALITATE SAU FICȚIUNE?
Ființele vii au nevoie de energie solară pentru a supraviețui. Energia care susține viața pe
Pământ vine de la Soare, care, fiind foarte fierbinte, radiază energie în spațiu. O mică
parte din această energie ajunge pe Pământ.
Atmosfera Pământului acționează ca un strat protector pe suprafața planetei noastre,
prevenind variațiile de temperatură care ar exista într-o lume fără aer.

Cea mai mare parte a energiei radiate de Soare trece prin atmosfera Pământului.
Pământul absoarbe o parte din această energie, iar o altă parte este reflectată de
suprafața Pământului. O parte din această energie reflectată este absorbită de atmosferă.
Ca urmare, temperatura medie deasupra suprafeței Pământului este mai mare decât ar fi
dacă nu ar exista atmosferă. Atmosfera Pământului funcționează ca o seră, de unde și
termenul de efect de seră. Se spune că efectul de seră a fost accentuat în cursul secolului
XX.
136
Este un fapt că temperatura medie a atmosferei a crescut. Se afirmă frecvent în ziare și
reviste că principala cauză a creșterii temperaturii în secolul al XX-lea este emisia de dioxid
de carbon.
Un student pe nume Andrei este interesat de posibila relație dintre temperatura medie a
atmosferei Pământului și emisia de dioxid de carbon pe Pământ.
Următoarele două grafice se găsesc într-o bibliotecă:
Emisia de dioxid de
carbon (miliarde de tone
pe an)
Ani
Temperatura medie
a atmosferei
Pământului (°C)
Ani

Din aceste două grafice, Andrei concluzionează că este adevărat că această creștere a
temperaturii medii a atmosferei Pământului se datorează creșterii emisiilor de dioxid de
carbon.
 Ce observați în graficele care susțin concluzia lui Andrei?
137
 O altă studentă, Ioana, nu este de acord cu concluzia lui Andrei. Ea compară cele
două grafice și spune că unele părți ale graficelor nu susțin această concluzie.
Selectați ca exemplu o zonă a graficelor care nu confirmă concluzia lui Andrei.
Explica-ți răspunsul.
Andrei insistă asupra concluziei sale. Creșterea temperaturii medii a atmosferei

Pământului se datorează creșterii emisiilor de dioxid de carbon. Dar Ioana crede că este
prematură concluzia acestuia. Ea spune: „Înainte de a accepta această concluzie,
trebuie să vă asigurați că ceilalți factori care ar putea influența efectul de seră sunt
menținuți constanți”. Numiți unul dintre factorii la care se gândește Ioana.
4. Graficul reprezintă o erupție vulcanică. Unele erupții își pot proiecta emisia de praf,
gaze și cenușă până la altitudini de 30 și 50 de kilometri; elemente care pot rămâne în
suspensie în troposferă și stratosfera inferioară pentru perioade lungi de timp.
Stratosferă Ploaie de cenușă
Troposferă
Erupție
Vulcan

Din interpretarea graficului se poate propune că va apărea:
A. O scădere ușoară a temperaturii la nivel regional.

B. O contaminare a apelor continentale, afectând toată planeta.
C. O creștere a efectului de seră asupra planetei.
D. O deteriorare mai rapidă a stratului de ozon.
5. Schimbările climatice globale sunt legate de dinamica proceselor naturale și a

138
activității umane. Acesta din urmă afectează mediul global în mod direct, fie prin
acumularea de modificări locale sau regionale. Printre procesele care accelerează
schimbările climatice globale se numără defrișările și emisiile de gaze în atmosferă
rezultate din utilizarea combustibililor fosili. O caracteristică a acestora este că efectele
lor spațiu-timp variază, putându-se manifesta respectiv în:
A. Regiunile și efectele lor pot fi măsurate în zile.

B. Orașele mari, unde se poate face o monitorizare permanentă.
C. În toată lumea și se poate măsura în zile.
D. Într-o țară și se desfășoară pe perioade de la zeci de ani până la milenii.
6. Primarul unui municipiu interzice arderea anvelopelor și folosirea prafului de pușcă la

festivitățile de sfârșit de an, dar permite și instalarea unei industrii care degajă gaze
toxice. În această situație mediul local ar fi afectat, deoarece:
A. Poluarea produsă de arderea anvelopelor și a prafului de pușcă este mai mică decât
cea cauzată de industrie.
B. Nu există coerență în managementul problemei poluării aerului, întrucât nu se
poate concluziona că o activitate poluează mai mult pentru că nu este industrială.
C. Este de preferat arderea anvelopelor și a prafului de pușcă în timpul festivităților,
decât poluarea produsă de industrie.
D. Veniturile din impozitele plătite de industrie către municipalitate nu sunt suficiente
pentru realizarea programelor de reîmpădurire și reciclare.
7. Problema poluării, mai ales în țările din America Latină și Asia, devine din ce în ce
mai acută, datorită faptului că tehnologiile impuse caută productivitate și rezultate mai
mari, fără a prevedea daunele pe care le produc mediului. În cazul industriilor mari,
multe dintre acestea contribuie la poluarea atmosferei, crescând rata bolilor
respiratorii. În fața acestei situații, unele măsuri de atenuare ar putea pleca de la:
A. Amplasarea industriilor în zonele rurale, cât mai departe posibil de marile orașe.
B. O implementare strictă a reglementărilor, cum ar fi cerința de filtre în coșuri.
C. Desfășurarea campaniilor de educație și conștientizare pentru comunitate și industrie.
D. Interzicerea implementării mai multor fabrici, deoarece sunt agenți foarte poluanți.

8. Mulți oameni cred că energia eoliană este o sursă de energie

electrică care poate înlocui centralele electrice pe bază de
petrol și cărbune. Structurile văzute în imagine sunt turbine
eoliene cu pale care sunt răsucite de vânt. Aceste rotații produc
energie electrică în generatoare care sunt mișcate de palele
rotorului.
139
Graficele de mai jos reprezintă viteza medie a vântului în patru locații diferite pe
parcursul unui an. Care grafic indică locul cel mai potrivit pentru instalarea unei turbine
eoliene?
Viteza vântului
Viteza vântului
Ianuarie
Ianuarie
Decembrie
Decembrie
Viteza vântului
Viteza vântului
Ianuarie
Ianuarie
Decembrie
Decembrie
Cu cât vântul este mai puternic, cu atât paletele turbinei eoliene se rotesc mai repede și se
generează mai multă energie electrică. Cu toate acestea, în realitate nu există o relație
directă între viteza vântului și energia electrică generată. Mai jos sunt patru condiții reale
de lucru în funcționarea unei turbine eoliene:
• Palele vor începe să se rotească atunci când vântul atinge viteza V1.
• Din motive de siguranță, rotirea palelor nu va crește atunci când viteza vântului este mai
mare decât V2.
• Producția de energie electrică atinge maximul (W) când viteza vântului este V2.
• Palele se vor opri când viteza vântului atinge V3.

Dintre următoarele grafice, care este cel care reprezintă cel mai bine relația dintre
viteza vântului și energia electrică generată, ținând cont de cele patru condiții de lucru
menționate mai sus?
Electricitate
Electricitate
140
Viteza vântului Viteza vântului

Electricitate
Electricitate
La aceeași viteză a vântului, dacă turbinele eoliene sunt situate la o altitudine mai mare,
acestea se rotesc mai încet. Dintre următoarele motive, Care este cel care explică cel mai
bine de ce palele turbinelor eoliene se rotesc mai încet în locurile situate la
altitudini mai mari, la aceeași viteză a vântului?
A. Aerul este mai puțin dens odată cu creșterea altitudinii.

B. Temperatura este mai scăzută odată cu creșterea altitudinii.
C. Gravitația scade pe măsură ce altitudinea crește.
D. Plouă mai des pe măsură ce altitudinea crește.
Specificați un avantaj și un dezavantaj al producerii de energie electrică din energia

eoliană în comparație cu producerea de energie electrică din combustibili fosili, cum ar fi
cărbunele și petrolul.
Un avantaj
Un dezavantaj

IDEEA CENTRALĂ PERFORMANȚE

AȘTEPTATE
Meteorologia este o știință care Identificarea Descrie vremea din Compară istoria
studiază atmosfera, Meteorologiei ca înregistrările de observare meteorologiei cu
comportamentul și importanța disciplină științifică a acoperirii norilor, a progresele științifice
acesteia pentru înțelegerea temperaturii, a vântului, actuale pentru a
pentru studiul
fenomenelor naturale asociate cu ploaie și altele. caracteriza
vremea. atmosferei. vremea atmosferică.
starea vremii. 141
Procesul de evaporare a apei face Recunoașterea rolului Distinge factorii care Verifică unele
parte din ciclul hidrologic, în care evapotranspirației în influențează formarea procese de
vegetația zonei ajută la indicarea ciclul apei și relația norilor, cum ar fi decontaminare a
nivelului de precipitații; precum și acestuia cu tipul de schimbarea stării apei, apei, punând în
evapotranspirația din plante. vegetație dintr-un variația temperaturii și valoare importanța
ecosistem. presiunii conservării resurselor
atmosferice. de apă.
Căldura este transferul de energie Analizează că unele Relaționează Construiește modele

termică între substanțe care se află substanțe sunt încălzite transferul de energie pentru a explica
la temperaturi diferite. Mecanismele în moduri diferite și în între fluide la diferite transferul de energie
de radiație, conducție și convecție, diferite perioade de temperaturi, cu asociat cu mișcările
permit transferul de căldură în
timp. formarea fenomenelor maselor de apă.
Sistemul Soare-Atmosferă-Pământ.
atmosferice.
Diferențele de temperatură ale Explicarea modului în Asociază schimbările Discută modul în care
maselor de aer din atmosferă care masele de aer la de temperatură și distribuția maselor de
generează curenți numiți vânturi diferite temperaturi fluxul de energie cu aer în atmosfera
care facilitează fluxul de căldură generează vânturi. schimbările de vreme. Pământului afectează
și reglarea temperaturii în vremea atmosferică a
scoarța terestră. planetei.
O stație meteo vă permite să Construiesc instrumente Organizează datele Analizează variabilele

monitorizați și să înregistrați pentru măsurarea obținute din măsurători meteorologice ale
schimbările prezente în atmosfera variabilelor atmosferice repetate pentru a face mediului său și face
și interpretează unitățile predicții asupra
Pământului pentru a prezice rapoarte meteo.
de măsură comportamentului său
comportamentul acesteia în viitor. care îi caracterizează. pe termen scurt.
Unele substanțe prezente în mod Investighează modul în Explică consecințele Analizează datele și
natural în atmosferă, cum ar fi care este generat creșterii graficele cu privire la
CO2 și vaporii de apă, captează efectul de seră și produselor de ardere în efectul creșterii
energia termică de la Soare și importanța acestuia atmosferă. concentrațiilor de gaze
generează pentru echilibrul termic în atmosferă.
modificări ale temperaturii al Pământului.
atmosferei.
Arderea derivatelor petroliere, Identifică principalele Se ia în considerare Evaluează alternative
utilizate în prezent ca sursă de produse ale arderii implicațiile utilizării de reducere a
energie, produce derivatelor utilizate în excesive a consumului de
CO2 și vapori de apă, precum și obținerea energiei. combustibililor fosili combustibili fosili.
energie sub formă de căldură. pentru
schimbarea climei.
Cantitatea de combustibili fosili pe Evaluează importanța Distinge avantajele Reflectează asupra
care o consumăm zilnic ar putea fi surselor alternative de utilizării energiilor obiceiurilor lor de
redusă prin utilizarea altor surse de energie pentru alternative în consum, aplicând
energie și prin promovarea utilizării reducerea impactului comparație cu strategii de reutilizare
raționale a resurselor naturale și asupra mediului. combustibilii fosili. a produselor și
materiale. materialelor de zi cu
zi.
CRITERII DE EVALUARE A ÎNVĂŢĂRII: MANUAL ATMOSFERA ȘI ENERGIA





Atmosfera Pentru Cei Mici

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Atmosfera Pentru Cei Mici

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Atmosfera și Energia

Experiențe de învățare pentru elevi de clasa a doua și a treia

Toate drepturile rezervate.

Secvențe didactice: Ángela Peña Díaz, Margarita Gómez

Revizuire pedagogică: Carolina Laverde, Mónica Rosero,

Experimento 8+ Document pentru Educatori

EVALUARE INIȚIALĂ ..................................................................................... 13 3

A2. NORI, PLOAIE ȘI GRINDINĂ .................................................................... 31

A3. SOARE ȘI CĂLDURĂ: ENERGIA TERMICĂ .................................................. 47

A4. BATE VÂNTUL ......................................................................................... 63

A5. STAȚIA METEOROLOGICĂ ....................................................................... 75

EVALUARE INTERMEDIARĂ ........................................................................... 93

A6. EFECTUL DE SERĂ .................................................................................. 95

A7. CĂLDURĂ ȘI COMBUSTIBILI FOSILI ........................................................ 110

A8. FĂCÂND DIFERENȚA .............................................................................. 123

EVALUARE FINALĂ ...................................................................................... 134

Experimento 8+ Document pentru Educatori

Experimento 8+ Document pentru Educatori

Atmosfera și Energia Experimento 8+

Proiectul Experimento 8+ este o inițiativă a Fundației Siemens și al Programei Pequeños

În acest manual, elevii se angajează în investigarea timpului atmosferic (vremea) din

Activitățile sunt organizate urmând un parcurs de construcție conceptuală, care permite

Experimento 8+ Document pentru Educatori

3. RELAȚIA CU STANDARDELE COMPETENȚELOR DE BAZĂ ALE MINISTERULUI EDUCAȚIEI

Potrivit Ministerului Educației, la finalul ciclului, elevii trebuie:

 Să identifice condițiile de schimbare și echilibru între ființe și ecosisteme.

Aceste competențe se relaționează cu studiul timpului meteorologic și

 Justificarea importanței apei în susținerea vieții.

 Observarea fenomenelor specifice.

Experimento 8+ Document pentru Educatori

Dinamica muncii de cooperare care implică realizarea activităților de învățare,

Experimento 8+ Document pentru Educatori

Atunci când se caută descrierea fenomenului vântului, este necesar să se determine un

5. OBIECTIV PRIMAR DE ÎNVĂȚARE

Experimento 8+ Document pentru Educatori

6. SECVENȚĂ DE CONSTRUCȚIE CONCEPTUALĂ

Există diferite metode de decontaminare a apei A2.1

Soarele încălzește pământul, apa și aerul planetei. Energia termică se transferă de la un

Mase mari de aer cu proprietăți particulare se deplasează pe suprafața Pământului,

Plecând de la prognozele meteo precum, norii, temperatura, presiunea, viteza vântului și

Energia Soarelui poate fi utilizată pentru a produce mișcare sau

Vântul se poate utiliza pentru a genera mișcare sau electricitate.

Deșeurile pot fi folosite pentru a produce energie. A8.3

Putem reutiliza și recilca unele materiale. Altele nu sunt ușor de

Experimento 8+ Document pentru Educatori

1. REZUMATUL ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE

A1. Prognoza meteo

A2. Nori, ploaie și grindină

A3. Soarele și căldura: energia termincă

A4. Suflă vântul

În această activitate, elevii vor recunoaște că transferul de energie termică între

A5. Stația meteorologică

Experimento 8+ Document pentru Educatori

A6. Efectul de seră

A7. Căldura și combustibilii fosili

A8. Făcând diferența

Experimento 8+ Document pentru Educatori

Următoarea activitate are un caracter diagnostic, la care nu se va da o notă. Obiectivul

1. Din expresia “Vremea după-amiază va fi la fel de bună ca în această dimineață,

Informația este adevărată, pentru că prognozele sunt întotdeauna exacte.

Realizează investigații despre problemele de mediu.

Experimento 8+ Document pentru Educatori

4. Analizați infomațiile prezentate în grafic și răspundeți la următoarele întrebări:

Temperatura medie globală: 1880-2004