Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.

Este următoarea cerere din

ruăciunea Tatăl nostru. În Geneza 2:18  Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur;
am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Atunci au început relaţiile interumane prin relaţia de
căsătorie dintre Adam şi Eva. Dumnezeu a ştiut că omul poate funcţiona mai bine în relaţii. Dacă
privim la crearea Evei vom vedea că Dumnezeu a creat o persoană identică cu Adam dar totuşi foarte
diferită: nu opusă, ci complementară.

În unitate, în colaborare există o forţă, pe care oamenii nu o pot obţine niciodată trăind individual. De
aceea Domnul Isus se roagă în Rugăciunea Sa de Mare Preot pentru unitatea copiilor lui Dumnezeu,
iar cu altă ocazie afirmă că lumea va vedea că suntem ucenicii Săi din dragostea noastră unii faţă de
ceilalţi.

Relaţiile noastre sunt de două feluri: pe verticală cu Dumnezeu şi pe orizontală cu cei din jurul nostru.
Aici nu ne rugăm pentru relaţia noastră cu Dumnezeu pentru că dacă Îl numesc pe Dumnezeu Tatăl
meu, sfinţesc Numele său în viaţa mea, mă rog să vină Împărăţia sa şi să se facă voia Sa înseamnă că
am o relaţie bună cu Dumnezeu. Domnul Isus avertizează că această relaţie bună poate fi umbrită de
o relaţie pe orizontală stricată. Noi trebuie să păstrăm relaţii sănătoase în familie, în biserică în
societate. Când am un conflict cu cineva şi relaţia se strică, Domnul îmi cere să fac tot îmi stă în
putinţă pentru refacerea relaţiei.

În Matei 5 Domnul Isus prezintă cazul celui care se duce să se închine lui Dumnezeu. Probabil a ales
cel mai frumos miel din turmă şi este la templu la altar gata să-l junghie ca şi dar Domnului. Dar dintr-
o dată un gând negru sare afară din memorie: ieri te-ai certat cu nevasta, cu vecinul, cu sora ta sau cu
fratele tău. Ok. Doamne, dar lasă-mă mai întâi să mă închin înaintea ta aducându-ţi această jertfă
frumoasă, fără cusur şi apoi o să mă duc să mă împac”. Nu! lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-
te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul! Şi domnul Isus avertizează că există
consecinţe grave ale neiertării. Mulţi se întreabă de ce sunt legaţi şi nu progresează, de ce sunt
chinuiţi de tot felul de boli, de stări şi viaţa lor este departe de a fi ceea ce promite Cuvântul lui
Dumnezeu. În pilda robului nemilostiv Domnul Isus trage o concluzie tragică: ,, Tot aşa vă va face şi
Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” Ce va face Tatăl? Îi
va da pe mâna chinuitorilor. Iar la sfârşitul rugăciunii Tatăl nostru Domnul Isus vine cu o notă de
subsol: 14-15  Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile
voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Prin rugăciunea ,,şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” ori ne
binecuvântăm ori ne blestemăm pe noi înşine. Nu e de mirare că mulţi o sar atunci când biserica
rosteşte în cor rugăciunea Tatăl nostru. Nu ierţi, nu eşti iertat.
Iertarea este un act greu de realizat datorită eului nostru care a fost lezat. Dar Biblia ne ajută să
iertăm aducându-ne aminte că şi noi la rîndul nostru am avut parte de iertarea lui Dumnezeu. În
Coloseni 3:13  Pavel ne spune ,,Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul,
iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Atunci când ţi-e greu să ierţi, te
provoc să priveşti la Crucea Domnului Isus şi să te vezi pe tine acolo cu ciocanul şi cuiele în mînă iar
pe El rugându-se: ,,Tată iartă-l că nu ştie ce face” De fapt asta vroia Pavel să ne spună în Coloseni.
Iertarea este o decizie şi nu un sentiment după care aştepţi să-l simţi. Iertarea te face să semeni cu
Domnul Isus, neiertarea te face să semeni cu pârâşul fraţilor.
Roagă-te Domnului ca Duhul sfânt să-ţi aducă în memorie orice incident nerezolvat, orice persoană
cu care ai avut un conflict şi căreia nu i-ai oferit iertare din plin. Fă o listă, cere apoi ajutorul Domnului
să poţi lua decizia de iertare. Cere Domnului să-ţi de-a putere să refaci relaţia cu persoana respectivă
şi comunică-i apoi acelei persoane iertarea ta pentru că este ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi
chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

A treia cerere personală din rugăciunea Tatăl nostru este rugăciunea pentru biruinţă în lupta
spirituală. 13  şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Dragii mei, odată trecuţi în Împărăţia
lui Dumnezeu, am devenit ţintă sigură pentru Împărăţia întunericului. În societăţile noastre vestice,
foarte influenţate de materialism împărăţia întunericului a fost mult banalizată. Diavolul şi demonii
sunt prezentaţi ca nişte drăcuşori care fac tot felul de năzbâtii, chiar simpatici. Dacă am muşcat
momeala asta am încurcat-o rău de tot. Domnul Isus ne avertizează la modul cel mai serios că lupul,
adică diavolul nu vine decât să fure să junghie şi să prăpădească. Diavolul nu este simpatic deloc ci
spune Petru că dă târcoale ca un leu şi caută pe cine să închită. Este suficient să te uiţi în jur şi să-i
vezi victimele peste tot.

De aceea Domnul Isus introduce ca şi temă de rugăciune nevoia noastră de protecţie faţă de
împărăţia întunericului. Noi suntem vulnerabili şi de aceea avem nevoie de ajutor. Apostolul Pavel în
Efeseni ne avertizează că trebuie să ne echipăm cu toată armătura lui Dumnezeu să putem ţinea
piept uneltirilor diavolului. Deci frate drag, bine ai venit în război!

Expresia şi nu ne duce pe noi în ispită o putem traduce cel mai bine: ,,Doamne, nu ne lăsa singuri în
ispită că nu ai pe cine”. Suntem prea fragili ca să ţinem piept singuri. Izbăveşte-ne. Rugăciunea este
de fapt o alianţă pe care noi o încheiem cu Împărăţia lui Dumnezeu ca să fim ajutaţi în lupta cu
împărăţia întunericului

Şi Iacov ne dă o strategie de luptă: Iacov 4:7  Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă
diavolului, şi el va fugi de la voi. Orice strategie de luptă cu cel rău care nu începe cu o alianţă cu
Dumnezeu este reţetă sigură pentru eşec. În orice situaţie te-ai găsi, primul pas este să te ascunzi în
Dumnezeu, să te înarmezi cu Cuvântul Său cu promisiunile Sale şi să te îmbraci în autoritatea
Domnului Isus. Când David se duce la luptă cu Goliat, oamenii au încercat să-l echipeze cu strategii
omeneşti, dar el renunţă le ele şi se înarmează cu cea mai puternică armă la dispoziţia credinciosului:
iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel pe care ai
ocărît-o. 1 Sam 17:45

Oricare ar fi lupta pe care o duci, înarmează-te cu Cuvântul lui Dumnezeu. Puterea diavolului stă în
amăgire. El nu-i poate obliga pe copiii lui Dumnezeu să-i facă voia, dar îi poate convinge amăgindu-i.
Domnul Isus a spus: veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi.

Fie că te lupţi cu o dependenţă, fie că te lupţi cu gânduri negre, cu depresie, cu influenţe la care nu le
faci faţă, ori cu atacuri asupra familie, asupra copiilor sau poate te lupţi cu deznădejde, cu împietrire,
roagă-te şi spune-i Domnului că nu faci faţă, că nu te descurci, cereţi iertare pentru păcatul respectiv
şi apoi înarmează-te cu autoritatea Domnului Isus. Ridică-te ca un stăpîn şi spune un NU hotărât
diavolului. Renunţă la atitudinea de victimă. Altfel eşti pradă uşoară. Noi suntem mai mult ca biruitori
prin Acela care ne-a iubit şi care l-a învins pe cel rău pentru noi.