O trăsătura importantă a sistemului de dirijare japonez este sistemul angajării pe viaţă.

Acest sistem este acea particularitate, care determină multe aspecte ale activităţii japoneze.
Esenţa acestui sistem constă in:
 Firma organizaţia angajează muncitori o dată pe an, de regulă primăvara, când tinerii
absolvesc cursurile de studii;
 Firma analizează un număr mare de lucrători, măcar că nu pentru toţi are de lucru.
Cariera sau creşterea lucrătorilor se planifică la firma dată;
 Persoana care a lucrat 10-20 ani în altă parte, de obicei, nu se primeşte la lucru (nu
poate fi angajată pe viaţă), unele firme nici nu angajează aşa candidaturi;
 Fiind primit la lucru lucrătorul nou rămâne în cadrul firmei, până la ieşirea oficială la
pensie, firma îi garantează, în dependenţă de munca depusă, ridicarea pe scara
ierarhică, mărirea salariului;
 Lucrătorul nu poate fi eliberat de la lucru nici într-un caz, dacă el n-a săvârşit vre-o
crimă, încălcări grave, etc.;
 Eliberarea de la lucru sub formă de pedeapsă este o măsură foarte severă, fiindcă
concediatul pierde posibilitatea de a găsi un loc de muncă la o firmă de acelaşi nivel;
 Împlinind vârsta pensionară, toţi lucrătorii pleacă la pensie, numai un număr mic de
manageri din eşalonul superior al conducerii rămâne;
 Ieşind la pensie, lucrătorul primeşte un ajutor mare bănesc, care este egal cu salariul
lui de 5-6 ani, are dreptul de a lucra prin contract la locul său vechi de muncă, însă nu
se mai consideră angajat pe viaţă;
 În ultimii ani firmele japoneze folosesc şi alte metode de relaţii cu muncitorii
salariaţi:
a) concedierea muncitorilor sezonieri temporari;
b) folosirea săptămânii reduse;
c) ieşirea la pensie înainte de termen;
d) folosirea concediului forţat.

productivitate – încredere - cointeresare