CEREBELUL

Localizare: - în fosa posterioară a cutiei craniene, fiind separat de emisferele cerebrale prin cortul
cerebelului, o excrescență a durei mater cerebrale.
- este situat posterior față de bulb și punte, cu care delimitează cavitatea ventriculului IV.

Morfologie: - este alcătuit din 2 emisfere cerebeloase și o porțiune mediană – vermis.

- suprafața cerebelului este brăzdată de numeroase șanțuri paralele:
- superficiale – delimitează lamelele/foliile cerebeloase
- mai adânci – delimitează lobulii
- foarte adânci – delimitează cei 3 lobi: - lobul floculonodular = arhicerebelul
- lobul anterior = paleocerebelul
- lobul posterior = neocerebelul
Cerebelul este legat de TC prin cele 3 perechi de peduncului cerebeloși:
- superiori – leagă cerebelul de mezencefal, conțin fibre aferente și eferente
- mijlocii – leagă cerebelul de punte, conțin numai fibre aferente
- inferiori – leagă cerebelul de bulb, conțin fibre aferente și eferente

Structura internă:
1. substanța cenușie – la exterior formează scoarța cerebeloasă, care trimite prelungiri în interior dând
aspectul de coroană de arbore (arborele vieții)
- la interior formează nuclei – ex. –nucleul dințat (neocerebel)
 - nucleul fastigial (arhicerebel)
2. substanță albă – în interior, este alcătuită din 3 tipuri de fibre:
- de asociație – leagă zone ale aceleași emisfere cerebeloase
- comisurale – leagă între ele cele 2 emisfere cerebeloase
- de proiecție – aferente – vin la cerebel de la alte organe ale SNC
- eferente – pleacă de la cerebel
a. aferențele cerebelului – prin pedunculii cerebeloși inferiori vin fibrele – fasc spinocerebelos direct
- fibrele vestibulocerebeloase
- fibrele olivocerebeloase
- fibre cuneocerebeloase
- prin pedunculii cerebeloși mijlocii vin - fibrele cortico-ponto-cerebeloase
- prin pedunculii cerebeloși superiori vin – fasc spinocerebelos încrucișat
- fibrele tectocerebeloase
- fibrele trigeminocerebeloase
b. eferențele cerebelului – prin pedunculii cerebeloși inferiori – fibre fastigiovestibulare
- fibre fastigioreticulate, care nu se
încrucișează și ajung la nucleii vestibulari și substanța reticulată de aceeași parte.
- prin pedunculii cerebeloși superiori pleacă – fibre dentotalamice
- fibre dentorubrice, care se
încrucișează.
Funcțiile cerebelului:
1. Arhicerebelul – are rol îm menținerea echilibrului pe baza impulsurilor care vin de la receptorii
vestibulari din urechea internă (creste maculare în canalele semicirculare și macule în utriculă și
saculă) și de la proprioreceptori.
2. Paleocerebelul – are rol îm menținerea tonusului muscular (alături de nucleul roșu, substanța
reticulată și scoarța cerebrală)
- stimularea paleocerebelului determină scăderea tonusului muscular iar
extirparea lui determină creșterea tonusului muscular.
- intervine prin căi extrapiramidale (fasc vestibulospinal, reticulospinal,
rubrospinal)
3. Neocerebelul – intervine în realizarea mișcărilor fine comnadate de scoarța cerebrală.
- extirparea neocerebelului este urmată de pierderea capacității de execuție a
mișcărilor fine, tulburări în mers și atonie.
- e reprezentat de scoarța cerebeloasă și nucleul dințat; scoarța cerebeloasă are 3
straturi de neuroni, cel mai important fiind stratul mijlociu format din celulele Purkinje. Axonii
acestor neuroni ajung la nucleii cerebeloși.
Extirparea totală a cerebelului este compatibilă cu viața, funcțiile sale fiind preluate treptat de
cortex. Extirparea cerebelului produce:
- astenie = scăderea forței voluntare
- astazie = incapacitatea de a sta în poziție verticală (tulburări ale ortostatismului)
- atonie = scăderea tonusului muscular
 DIENCEFALUL

Diencefalul este alcătuit din mai mulți nuclei de substanță cenușie:

1. Talamusul – stație de releu (întrerupere sinaptică) pentru toate sensibilitățile, mai puțin cea
olfactivă, vizuală și auditivă.
2. Metatalamusul (meta = după) – cuprinde:
a. corpii geniculați laterali – stație de releu pentru sensibilitatea vizuală
b. corpii geniculați mediali – stație de releu pentru sensibilitatea auditivă
din corpii geniculați pornesc fibre spre cortex (aria vizuală, respectiv auditivă) și spre coliculii
cvadrigemeni (pentru reflexele de orientare a capului după stimul sonor sau luminos)
3. Epitalamusul (epi = deasupra) – conține epifiza și are mai ales funcții olfactive.
4. Hipotalamusul (hipo = sub) – este centrul de integrare și coordonare a funcțiilor vegetative,
numindu-se și ”creier vegetativ”.
- coordonează metabolismul intermediar (al proteinelor, glucidelor, lipidelor)
- reglează secreția adenohipofizei
- reglează aportul de alimente (prin centrul foamei și centrul sațietății) și
aportul de apă (prin centrul setei)
- are rol în termoreglare
- coordonează ritmul somn-veghe
- intervine în stări emoționale și de comportament.
La nivelul diencefalului se găsește ventriculul III, care comunică cu ventriculul IV prin ductul
mezencefalic (Sylvius).