ANALIZATORII

Analizatorii – sunt sisteme morfofunctionale prin care, la nivel cortical, se realizeaza analiza
cantitativa si calitativa a stimulilor din mediul extern si intern, care actioneaza asupra receptorilor.
Orice analizator are 3 segmente: peroferic, intermediar si central.
1. Segmentul periferic (receptor) = o formatiune specializata care receptioneaza stimulul ce
reprezinta o anumita forma de energie din mediul extern sau intern si pe care o transforma in impuls
nervos.
- este o structura excitabila, care raspunde la stimuli prin
variatii gradate proportional cu intensitatea stimulului.
Ex – vezi receptori la Arcul reflex
- clasificarea receptorilor - vezi receptori la Arcul reflex
2. Segmentul intermediar (de conducere):
– transmite impulsul nervos (care conduce stimulii) de la receptor la cortex
- este format din: - fibre senzitive ale nervilor spinali si cranieni
- cai nervoase ascendente din SNC
- caile ascendente pot fi: - directe – cu sinapse putine
- conduc impulsurile rapid
- se proiecteaza intr-o arie corticala specifica fiecarui
analizator
- indirecte = SAA/SRAA – sistemul reticular ascendent activator:
- retele de neuroni
- conduce impulsurile lent
- se proiecteaza cortical in mod difuz si
nespecific
3. Segmentul central (cortical) = aria din scoarta cerebrala la care ajunge calea de conducere
- analizeaza impulsurile primite si le transforma in senzatii specifice

ANALIZATORUL CUTANAT

Pielea = imens camp receptor, ce contine numeroase si variate terminatii ale analizatorului cutanat,
care informeaza centrii nervosi superiori asupra proprietatilor si fenomenelor cu care
organismul vine in contact.
- contine receptori tactili, termici, durerosi, de presiune si pentru vibratii
- reprezinta segmentele periferice pentru cel putin 3 tipuri de analizatori – tactil, termic,
dureros
- invelis protector si sensibil, se continua cu mucoasele la nivelul orficiilor naturale ale
organismului
Alcatuirea pielii:
1. Epidermul – in contact cu mediul extern
= epiteliu pluristratificat pavimentos keratinizat
- prezinta – profund – stratul germinativ – cu - celule care se divid (keratinocite),
inlocuind celulele superficiale care mor
- celue granulare fagocitare
- melanocite care produc pigmentul melanina
- superficial – stratul cornos – cu celule pline cu keratina
- ultimul strat, de la suprafata, cu celule
moarte, se descuameaza
- nu este vascularizat, fiind hranit prin osmoza de lichidul intercelular
- singurii receptori din epiderm sunt terminatiile nervoase libere (TNL):
 = arborizatii dendritice ale neuronilor senzitivi din ggl. spinali si ai nv.
trigemen (V), distribuite printre celulele epidermului
- exista fibre nervoase care se termina sub forma unui cosulet in jurul
unor celule epiteliale formand discurile tactile Merkel
2. Dermul = tesut conjunctiv dens, ce contine – vase de sange si limfatice
- terminatii nervoase
- anexe cutanate: fire de par, canalele glandelor
exocrine sudoripare, glande sebacee
- muschii netezi erectori ai firului de par
- are 2 straturi: - stratul papilar – spre epiderm
- cu papile dermice – ridicaturi tronconice spre epiderm
- mai evidente la nivelul degetelor, unde formeaza creste papilare, a caror intiparire da amprentele
- stratul reticular – spre hipoderm
- contine - fibre de colagen si fibre elastice formand fascicule groase
- elemente celulare relativ rare
- receptori din derm - terminatii nervoase incapsulate (inconjurate de celule, fibre
conjunctive):
a. receptori tactili – corpusculi Meissner, superficial, in stratul papilar
- corpusculi Krause, superficial
- corpusculi Ruffini, profund, in dermul reticular
b. receptori termici – corpuscului Ruffini – pentru cald
- corpusculi Krause – pntru rece
c. receptori pentru durere – toti receptorii cutanati pot transmite impulsuri care
pot fi interpretate ca durere daca sunt stimulati excesiv
d. receptori pentru presiune – corpusculi Ruffini
3. Hipodermul = tesut conjunctiv lax ce contine si un numar variabil de celule adipoase
- contine – bulbii firului de par
- glomerulul glandelor sudoripare
- receptori pentru vibratii – corpusculi Vater-Pacini: - corpusculi lamelari
- cei mai voluminosi
- corpuscului Golgi-Mazoni – o varietate a corpusculilor Vater-Pacini,
mai mici, localizati in hipodermul pulpei degetelor

Campul receptor al unui neuron implicat in sensibilitatea cutanata

= aria tegumentara a carei stimulare determina modificari in rata de descarcare a neuronului
respectiv
- suprafata lui este invers proportionala cu densitatea receptorilor din regiune

Acuitatea tactila = pragul de percepere distincta a doua puncte diferite (cu esteziometrul Weber)
- este distanta minima la care, prin stimularea a doua puncte apropiate, se
percepe atingerea fiecaruia dintre ele.
- este 2 mm la varful limbii si 50 mm in anumite zone de pe toracele posterior
Segmentele analizatorului cutanat
1. Segmentul periferic = receptorii cutanati:
a. Receptorii tactili = mecanoreceptori, stimulati de deformari mecanice
- in derm, mai numerosi in tegumentul fara par
- genereaza senzatii tactile, de presiune sau vibratorii
- pentru atingere – superficial – corpusculi Meissner, discuri Merkel
- pentru presiune – profund – corpusculi Ruffini
- pentru vibratii – profund – corpusculi Pacini – se adapteaza foarte rapid
 - pentru atingere si presiune – superficial – TNL
b. Receptorii termici = termoreceptori
- sunt: - TNL cu diametrul mic si nemielinizate
- de 2 tipuri – pentru cald – corpusculi Ruffini
- pentru rece – corpusculi Krause – mai numerosi
- se percepe diferenta de temperatura, nu temperatura in sine
c. Receptorii pentru durere = chemoreceptori, (algoreceptori)
- in principal TNL
- stimulati de factori mecanici, termici si chimici
- toti receptorii cutanati pot transmite impulsuri care pot fi
interpretate ca durere daca sunt stimulati excesiv
- se adapteaza putin sau deloc in prezenta stimulului
- persistenta stimulului poate duce la cresterea in intensitate a senzatiei
- durerea viscerala poate fi determinata de distensia organului
- algoreceptorii sunt mai rari in viscere si, de aceea, durerea viscerala
nu poate fi localizata precis
- deoarece impulsurile sunt conduse pe aceleasi cai medulare, atat
pentru sensibilitatea dureroasa somatica cat si pentru cea vegetativa, durerea somatica este insotit de
reactii vegetative (accelerarea ritmului cardiac, lacrimare, secretie sudoripara), iar durerea viscerala
este insotita de reflexe somatie (contractia musculaturii abdominale)

2. Segmentul intermediar= calea sensibilitatii exteroceptiva – fibre senzitive ale nervilor spinali
si ale nv.V trigemen
- cai ascendente ale MS
- este alcatuit din 3 neuroni: - N1 – ggl. spinal si ggl. nv. V
- N2 – coarnele post ale MS pt sensibilitatea tactila protopatica, termica
si dureroasa
- bulb pt sensibilitatea tactila epicritica
- nucleii trigemenului din TC
- N3 – talamus, are proiectie corticala

3. Segmentul central = ariile somestezice din girul postcentral al lobului parietal

- reprezentarea grafica a proiectiei corticale a sensibilitatii generale a corpului formeaza un
homunculus senzitiv, in care suprafata proiectiei corticle nu este proportionala cu suprafata cutanata
ci cu gradul de sensibilitate (cu densitatea receptorilor). De aceea, cele mai mari suprafete de
proiectie corticala le au fata (mai ales buzele), mainile (mai ales degetele) si limba.

ANALIZATORUL KINESTEZIC

Analizatorul kinestezic –informeaza SNC asupra pozitiei spatiale a corpului, a diferitelor sale
segmente si a gradului de contractie a muschilor
- intervine impreuna cu analizatorii vestibular, vizual si cutanat

Segmentele analizatorului
1. Segmentul periferic = proprioceptori din muschi, tendoane, articulatii, periost, ligamente:
a. Corpusculii Vater-Pacini – din periost si articulatii
- identici cu cei din piele
- sensibili la miscari si modificari de presiune
b. Corpusculii Ruffini – din stratul superficial al capsulei articulare
- receptioneaza pozitia si miscarile din articulatii
c. Corpuscului neurotendinosi Golgi – alcatuiti din: - capsula conjunctiva
- fibre de colagen
- 1-3 fibre dendritice senzitive
- situati la jonctiunea muschi – tendon
- sunt stimulati de intinderea puternica a tendonului
- ajuta la prevenirea contractiei sau alungirii exagerate a
muschiului
d. TNL – se ramifica in toata grosimea capsulei articulare
- transmit sensibilitatea dureroasa articulara
e. Fusurile neuromusculare – situate in muschi striati,
- dispuse paralele cu fibrele extrafusale ale muschiului
- alcatuite din: - capsula conjunctiva
- 5-10 fibre intrafusale: – fibre musculare modificate, care au:
- partea perifeirca contractila, cu aspect striat
- partea centrala necontractila, cu multi nuclei
- sunt de 2 tipuri: - fibre cu sac nuclear, mai groase
- fibre cu lant nuclear, mai subtiri
- au inervatie dubla, senzitiva si motorie:
a - inervatia senzitiva – asigurata de dendrite ale neuronilor senzitivi din ggl. spinali si ggl.
nv. V, care formeaza:
– fibre senzitive anulospirale in partea centrala a fibrelor intrafusale cu sac nuclear
- fibre senzitive „in floare”, la periferia fibrelor intrafusale cu lant nuclear
b - inervatia motorie – asigurata de axonii somatomotori ai neuronilor gama din cornul
anterior al maduvei, care ajung la partea periferica, contractila, a fibrelor intrafusale cu sac nuclear
si lant nuclear
Dispunerea in paralel a fibrelor intrafusale face ca intinderea fibrelor extrafusale sa
determine si intinderea celor intrafusale.
La contractarea portiunii periferice a fibrelor intrafusale are loc intinderea portiunii centrale,
ceea ce duce la stimularea fibrelor senzitive anulospirale si „in floare”. Impulsul nervos se transmite
motoneuronului alfa medular, ceea ce duce la contractia muschiului. Relaxarea musculara este
prevenita prin intinderea si activarea fusurilor, care la randul lor, declanseaza o contractie reflexa.
Acest mecanism produce o intindere si o tensiune musculara de relaxare -tonusul muscular.

2. Segmentul de conducere – impulsurile de la proprioceptori sunt conduse pe 2 cai:

a. pentru sensibilitatea kinestezica (simtul pozitiei si miscarii in spatiu) – prin fasciculele
spinobulbare
b. pentru sensibilitatea proprioceptiva de reglare/control a miscarii (simtul tonusului muscular) –
prin fasciculele spinocerebeloase direct (dorsal, Flechsig) si incrucisat (ventral, Gowers)

3. Segmentul central – aria somestezica din girul postcentral al lobului parietal

ANALIZATORUL OLFACTIV

Simtul olfactiv este slab dezvoltat la om comparativ cu unele animale

Analizatorul olfactiv –rol in: - depistarea prezentei in aer a substantelor mirositoare, eventual nocive
- aprecierea calitatii alimentelor
- declansarea reflexa a secretiilor digestive
Segmentele analizatorului:
1. Segmentulperiferic: - chemoreceptori = neuroni bipolari mucoasa olfactiva
- situata in partea postero-posterioara a foselor nazale
= protoneuronul caii olfactive
Mucoasa olfactiva alcatuita din: - celule de sustinere din epiteliul columnar (pseudostratificat)
- celule bazale care prin diviziune si diferentiere inlocuiesc
neuronii bipolari morti
- glande mucoase care secreta mucus
- celule (neuroni) bipolare cu – dendrita scurta si groasa, care
se termina cu o vezicula numita buton olfactiv, prevazuta cu cili
- axon care pleaca de la polul bazal

2. Segmentul intermediar – are 2 neuroni:

N1 – neuronii bipolari din mucoasa olfactiva
- axonii acestor neuroni 10-20 de nervi olfactivi, care strabat lama ciuruita a
etmoidului si se termina in bulbul olfactiv
N2 – celulele mitrale (neuroni multipolari) din bulbii olfactivi
- axonii lor formeaza tractul olfactiv care se proiecteaza cortical

3. Segmentul central –aria olfactiva se afla in girul hipocampic si nucleul amigdalian de pe

fata mediala a lobului temporal
O substanta odoranta trebuie: - sa fie volatila si solubila pentru a traversa stratul de mucus si a
stimula celulele olfactive
- sa aiba o anumita concentratie in aerul respirator (aer inspirat prin
inspiratie profunda sau inspiratii scurte si repetate)
Pragul sensibilitatii olfactive = concentratia minima din substanta odoranta care provoaca senzatia
de miros
- mai mic pentru mosc decat pentru eter
- se determina cu olfactometrul
Acuitatea olfactiva este invers proportionala cu concentratia substantei odorante
Omul poate distinge pana la 10000 de mirosuri diferite, dar exista aproximativ 50 de mirosuri
primare, din a caror combinare, in proportii diferite, poate rezulta intreaga diversitate de senzatii
olfactive.

ANALIZATORUL GUSTATIV

Analizatorul gustativ are rolul: - sa informeze asupra calitatii alimentelor

- sa declanseze reflexul neconditionat de secretie a glandelor digestive

Segmentele analizatorului:
1. Segmentul periferic = chemoreceptori = receptorii gustativi = mugurii gustativi de la
nivelul papilelor gustative din mucoasa linguala
Exista mai multe tipuri de papile gustative:
- papile caliciforme (circumvalate) – in forma de cupa
- situate la baza limbii, sub forma literei V cu
deschiderea inainte (V-ul lingual)
- papile fungiforme – in forma de ciuperca
- in partea anterioara si laterala a limbii
- papile foliate – in forma de foi de carte
- pe partea postero-laterala a limbii
 - papile filiforme – in forma de fire
- pe partea dorsala centrala a limbii
- nu contine muguri gustativi
Mugurelegustativ – are forma ovoidala
- alcatuit din: - celule de sustinere
- celule senzoriale care prezinta – la polul apical, un microvil
care proemina in porul gustativ de la partea superioara a
mugurelui gustativ
- la baza, terminatii nervoase
senzoriale ale nervilor VII, IX si X
2. Segmentul intermediar – are 3 neuroni:
a. N1 – in ggl. senzitivi de pe traseul nervilor (anexati nervilor) VII, IX, X
b. N2 – in nucleul solitar sin bulbul rahidian
- axonii lor se incruciseaza
c. N3 – in talamus

3. Segmentul central–aria gustativa din partea inferioara a girului postcentral din lobul
parietal, in apropierea zonei de proiectie a sensibilitatii generale a limbii

Au fost identificati cel putin 13 posibili receptori chimici in celulele gustative.

Exista 4 senzatii gustative primare: dulce, sarat, acru, amar. Sensibilitatea maxima este pentru amar
Zonele de perceptie a celor 4 gusturi primare: - pentru dulce – varful limbii
- pentru sarat – marginile anterioare si laterale
- pentru acru – partile laterale ale limbii
- pentru amar – „V-ul” lingual
Cei mai multi muguri gustativi pot fi stmulati de 2 sau mai multi stimuli gustativi (inclusiv stimuli
care nu intra in categoria celor primari), dar, de obicei, predomina 1 sau 2 dintre categoriile
descrise.
Substantele sapide: - trebuie sa fie solubile in apa sau saliva
- la contactul cu celulele senzoriale, se leaga de molecule proteice receptoare
determinand - deschiderea canalelor ionice
- patrunderea ionilor de sodiu
- depolarizarea si aparitia potentialului de receptor si apoi a PA
Pragul sensibilitatii gustative = concentratia cea mai slaba la care stimulul produce o senzatie
- variaza foarte mult de la o substanta la alta:
– mai ridicat la substante dulci (1 g/l pentru zahar)
- mai scazut la substante amare (0,005 g/l pentru chinina
- depinde de temperatura – optim la 24 grade
- bauturile prea calde sau prea reci nu au gust
- degustatorii de vinuri pot deosebi peste 300 de gusturi diferite