CURS 4

BOLI DIGESTIVE ȘI SISTEMICE:

BOALA DIAREICĂ ACUTĂ BACTERIANĂ ŞI VIRALĂ:
Caracteristicile agentului patogen cu implicaţii în epidemiologie;
structura procesului epidemiologic, prevenţia generală şi
specifică, combaterea

CONF. UNIV. DR. MIOARA MATEI

01
Boala diareică acută
- cea mai comună îmbolnăvire a copilului din grupa de vârstă 6 luni-2 ani
- frecvent întâlnită la copiii > 6 luni alimentaţi artificial sau cu deficite
nutriţionale importante
- risc crescut de deces prin denutriţie, tulburări hidro-electrolitice grave sau
sepsis

DEFINIŢIE DE CAZ (OMS):

= manifestări clinice variate dominate
de prezenţa scaunelor apoase şi în
număr de peste 3 în 24 de ore
- diareea acută: debut brusc, cu evoluţie de câteva zile, cel mai frecvent de
etiologie infecţioasă
- diaree cronică: manifestări clinice trenante, cu o durată > 14 zile
 entităţi clinice cu etiologie variată (virusuri, bacterii, fungi, paraziţi,
protozoare, metazoare
 polimorfism epidemiologic, clinic, de laborator
 răspândire universală
 principala maladie a voiajorilor
 cauză importantă de morbiditate, pierderi economice:
 în ţările slab dezvoltate: afecţiune comună, anual > 40% din total decese de la
nivel mondial la copiii < 5 ani
 în ţările dezvoltate: al II-lea loc dintre cauzele care determină adresarea
populaţiei la consult medical (medicul de familie); risc de îmbolnăvire anual >
30% din populaţie (mai ales prin consum de alimente contaminate)
 1978 – primul program OMS de luptă contra BDA
 în prezent: derularea în 110 ţări de programe naţionale; 26 programe
coordonate de OMS pentru prevenţia şi combaterea BDA
 în România: 600-800 cazuri la 100.000 loc. – în derulare program de
supraveghere a BDA.
 83968
81544
81352

794331
 ETIOLOGIE
 BACTERII
- vibrioni: cholerae O1 biotip clasic şi El Tor, cholerae non O1, parahaemoliticus;
- E. coli enterotoxigen, multe serotipuri (recent O 157H7)

- Shigella, cu 4 serogrupuri şi multe serotipuri;

- Campylobacter jejuni şi foetus;
- Yersinia enterocolitica cu multe serotipuri;
- Salmonella, cu peste 200 serotipuri (primul loc în etiologia BDA din România);
- altele: stafilococ, Bacillus cereus, clostridii (Clostridoides difficile – IAAM)
 VIRUSURI
- enterovirusuri nepoliomielitice (ECHO, Coxsackie);
- rotavirusuri (50% din diareile copiilor de 6-24 luni);
- coronavirusuri;
- virusul Norwalk etc.
• Zonare geografică:
- ţări în curs de dezvoltare: E. coli, Shigella, rotavirusuri
- ţări industrializate: rotavirusuri, Shigella, Campylobacter
- România: Salmonella (S. enteriditis, S. typhimurium) + Shigella + rotavirusuri
PATOGENIE
A. Mecanism endotoxinic
1.- agenţii patogeni implicaţi produc enterotoxină care determină hipersecreţia însoţită de
scăderea reabsorbţiei, de unde rezultă bogăţia scaunului (ex.: V. cholerae, E. coli
enterotoxigenă)
2. - producerea de toxine în mediul alimentar care, ingerat, determină aceleaşi fenomene
(ex.: V. parahemolitic, Y. enterocolitica, B. cereus)
3. - producerea de enterotoxină după ce sporii ajunşi în intestin devin forme vegetative (ex.:
Cl. perfringens)
B. Lezarea intensă a enterocitelor (ex.: rotavirusuri, Giardia, Lamblia, Cryptosporidium -
protozoare)
C. Invadarea mucoasei şi multiplicarea în celulele epiteliului intestinal (toţi agenţii cauzatori de
BDA)
D. Invadarea mucoasei şi a ganglionilor mezenterici, urmată de bacteriemie (ex.: Salmonella, Y.
enterocolitica, Campylobacter, Aeromonas ş.a.)

Locul de acţiune
1. numai colon - Shigella, Entamoeba hystolitica
2. ambele niveluri - Salmonella, Campylobacter
3. numai intestinul subţire - toţi ceilalţi agenţi patogeni implicaţi în BDA
Etapele acţiunii: ingestia, depăşirea barierei gastrice, multiplicarea în intestin, aderarea la
enterocite
SEMNE CLINICE DE RECUNOAŞTERE
- manifestări clinice variate; frecvent asimptomatice
- diferente după: grupa de vârstă; zona geografică
- diagnosticul clinic: semne şi simptome specifice:
 debut brusc după o incubaţie scurtă (ore);
 scaune apoase, > 3/24 ore;
 dureri abdominale difuze/colicative;
 febră (inconstant);
 semne de deshidratare de diverse grade;
 alterarea stării generale (gravă în sepsis)
- diagnostic de laborator de certitudine  80% din cazuri
- evoluţie variată:
ex. sugarul şi copilul mic: sindroame severe acute şi supraacute (sepsis în 5-10% din
cazuri); decese în > 25% din cazuri
- raportare OMS - BDA de toate cauzele; cu specificare pentru: febra tifoidă,
dizenteria bacilară, enteroviroze
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
(model BDA cu Salmonella, excepţie S. typhi)
Surse de agenți patogeni:

- animale domestice (porcii = primul loc; bovine, ovine, caprine, păsări,

pisici, câini) şi sălbatice bolnave cu forme tipice sau atipice (10%);

- animale domestice şi sălbatice purtătoare:

- preinfecţioşi (1-3 zile);
- sănătoşi (zile-săptămâni);
- foşti bolnavi: convalescenţi, uneori cronici

- omul: idem
 Moduri şi căi de transmitere:
- Modul direct: - familii aglomerate, mod de viaţă neigienic;
- zooveterinară;
- gospodării individuale;
- abatoare;
- câini; - pisici; - păsări de colivie;
- infecţii nosocomiale;
- populaţii defavorizate socio-economic

- Modul indirect: - puternic implicat

- alimentele:
- origine animală: carne insuficient tratată termic, ouă şi derivate (praf, creme, maioneze,
îngheţată); animale acvatice: peşte, crustacee, broaşte etc.; lapte şi derivate etc.
- origine vegetală: legume, fructe, zarzavaturi, drojdie uscată, pudră şi fulgi de cereale, lapte de
soia, nuci de cocos, ciuperci etc.
- origine mixtă: salată verde, cu adaos de carne, ouă, “fructe de mare” etc.;
- apa contaminată: băut, scăldat, spălat vase, ustensile, legume, zarzavaturi, igienizare etc.;
- altele: obiecte, mâini, insecte vector, medicamente cu uz fracţionat (ingestie, inhalaţie etc.) ş.a.
Receptivitatea:
- nu există imunitate încrucişată între tipuri, grupuri, serotipuri;
- doza infectantă este mare (zeci de mii – miliarde de Salmonella);
- dependenţa de: agent, rezistenţa generală a gazdei;
- receptivitate crescută la gazda compromisă (diabetici, distrofici, cirotici, neoplazici,
gastrectomizaţi, hipoclorhidrici, vârstnici, gravide, cu transplanturi etc.;
- sugar – copil mic: 30% forme severe  25% decese.

Factori dinamizatori-favorizanţi
- sezonul călduros (averse de ploaie);
- dezastre naturale: cutremure, inundaţii;
- condiţii socio-economice generale şi ocupaţionale deficitare;
- dezastre sociale (războaie, revoluţii, migraţii).

Forme de manifestare a procesului epidemiologic:

- 3 entităţi principale: boală diareică acută de etiologie variată, toxiinfecţiile alimentare şi IAAM;
- în toate situaţiile predomină manifestarea sporadică (cazuri tipice) şi epidemică (microizbucniri);
- epidemii extensive pot fi semnalate prin consum de lapte şi apă contaminată (“de cofetărie”), în
unităţi de asistenţă medico-socială, închisori, cantonamente militare sau pentru refugiaţi, grupuri
mobile, sezoniere pentru muncă.
 168
163 149 137

2014 2015 2016 2017 2018 201

Evoluţia cazurilor noi de dizenterie, în România, în perioada

1970-2019
PREVENŢIA
 numai metode şi mijloace generale, comune cu cele pentru HVA şi HVE,
poliomielită, febră tifoidă, dizenteria bacilară etc.;
 cooperarea populaţională prin educaţie este fundamentală;
 măsuri speciale de supraveghere epidemiologică a alimentelor şi alimentaţiei, a
apei potabile şi de uz domestic;
 relaţii cu zooveterinarii pentru cunoaşterea stării de sănătate a animalelor;
 investigaţii cu laboratorul pentru alimente şi apa potabilă;
 intervenţia cu antibiotice în situaţii stabilite de către specialişti

COMBATEREA
 anchete epidemiologice în cooperare cu zooveterinarii;
 depistarea, izolarea şi tratarea cazurilor de BDA, inclusiv pentru urgenţe
epidemiologice (toxiinfecţii alimentare);
 reglementări speciale pentru alimente, alimentaţie şi sursele de apă potabilă;
 depistarea formelor atipice şi a purtătorilor de Salmonella şi “sterilizarea”
acestora.
02
Febra tifoidă şi
Dizenteria bacilară
• atipismul epidemiologic şi clinic
• dependenţa de condiţiile socio-economice problemă de sănătate
• existenţa purtătorilor cronici populaţională
• lipsa unor vaccinuri eficiente
 Formele de manifestare ale PE
Sporadică: - România, Europa, America de Nord  populaţie cu standard
socio-economic ridicat
- falsa sporadicitate  atipismul epidemiologic şi clinic

Endemică: - caracteristică în trecut

- în prezent: extensivitate redusă
- în condiţii cu risc crescut: epidemii severe (hidrice,
alimentare)

Sezonieră:
- Europa - vârfuri de cazuri în septembrie și sfârșitul primăverii, reflectă
călătoriile în perioadele de vacanță.
- Asia - vârf epidemic în perioada mai – octombrie (Raport ECDC, 2020)
În Anglia – aprox. 30% din toate cazurile raportate în în UE / SEE - majoritatea
infecțiilor au fost dobândite de călători în India.

În Franța – aprox. 20% din toate cazurile raportate în UE / SEE - infecțiile

dobândite în timpul călătoriilor în Africa și Asia.

Mondial - anual = 11 - 21 milioane de cazuri de febră tifoidă și paratifoidă (Rap.

ECDC, 2020).

Povară crescută pentru sist.de sănătate - țările cu venituri mici / medii

Asia de Sud
Africa subsahariană.

Rezistenta antimicrobiană - majoritatea izolatelor de S. Typhi și S. Paratyphi A

din Asia de Sud - rezistente la fluorochinolone și au profil de multirezistenţă

ECDC și OMS – recomandă utilizarea a trei vaccinuri anti – f. tifoidă autorizate

Succesul mai multor strategii de vaccinare anti tifoidă este limitat datorită
faptului că preparămân subutilizate
 Incidența febrei tifoide în Europa – ECDC, Raport 2020

ECDC - Numărul de cazuri raportate de infecții cu Salmonella enterica serotit Typhi și

Salmonella serotip Paratyphi
 350

300 298

250

200
cazuri noi

150

100
68
50
19 19 4
12 1115 9 13 10 16
2
7 3 2 2 0 15 2
3 2 0 0 0
1 3
0 0 0 1 1 2
1970
1980
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
Evoluţia cazurilor de febră tifoidă, în România,
în perioada 1970-2019
PREVENŢIA
Generală
• supravegherea epidemiologică a grupurilor şi zonelor cu risc, a focarelor
epidemice “stinse”
• acţiuni de depistare a purtătorilor cronici urmate de măsuri de
“neutralizare”
• investigaţii periodice a foştilor bolnavi sau purtători cronici
• analiza structurii morbidităţii prin BDA
• igienizare, salubrizare, decontaminare, dezinsecţie, deratizare  zone,
colectivităţi etc.
• educaţie populaţională  diferenţiată

Specifică, specială
• vaccinare “de necesitate epidemiologică”
• grupuri cu risc: salubritate, staţii tratare ape uzate, şantiere, zone
endemice etc.
 Vaccinuri – Recomandarea CDC
Vaccin oral:
 poate fi administrat persoanelor peste vârsta de 6 ani.
 4 pastile luate o dată la două zile și trebuie terminat cu cel puțin 1 săptămână
înainte de călătorie.
Vaccin injectabil:
 poate fi administrat persoanelor peste vârsta de 2 ani.
 trebuie administrat cu cel puțin 2 săptămâni înainte de călătorie.

Pakistan, Asia de Sud –

epidemie de f. tifoidă
cu S. typhi cu
antibiorezistență
extensivă
COMBATEREA
- ancheta epidemiologică
- depistarea bolnavilor
- izolarea bolnavilor şi suspecţilor în spital
FT = nominală, urgentă
- raportare
DB = numerică, periodică (excepţie: epidemiile)
- purtătorii cronici: excluşi până la “sterilizare”  copii, apa, alimente, asist.
bolnavi
FT = 21 zile
- contacţii: supraveghere epid., clinică, de lab.
DB = 10 zile
- convalescenţii: investigaţii epidemiologice, clinice, de laborator (coprocultura,
vacc.)  3, 6, 12 luni – externare
- ig. globală, toate categoriile
- decontaminare chimică
- vaccinare, revaccinare
- educaţie populaţională  diferenţiată
 03
Infecţia cu Clostrodoides difficile
• Cea mai frecventă IAAM digestivă
• Clostridoides difficile (CD), bacil gram-pozitiv, anaerob, sporulat,
producător de enterotoxină, principalul agent etiologic al
sindromului diareic după terapia cu antibiotice
• Sursele de CD sunt extrem de variate de la contaminarea directă cu
formele sporulate de CD de la purtătorul sănătos sau omul bolnav excretor
până la surse posibile din regnul animal (câini, pisici, cabaline, bovidee,
păsări, etc.) sau contaminarea cu spori de CD – extrem de rezistenţi pe o
perioadă îndelungată de timp – din sol, nisip, ape naturale, piscine, ape de
canal şi obiecte, suprafeţe, dotări tehnice, etc. din habitatul de viaţă.
• Calea dominantă de transmitere a CD (în primul rând prin formele
sporulate, formele vegetative se distrug în 4-6 ore în mediul
extern) este enterală prin mâini contaminate cu spori sau prin
transmiterea sporilor prin alimente contaminate (în primul rând
vegetale, fructe şi produse lactate neprelucrate
termic/nepasteurizate).
Începând din august 2014 - implementat la nivel
național un sistem de supraveghere a infecţiilor cu
Clostridium difficile (ICD) - perioada august-
decembrie 2014 = 2970 ICD raportate - din care 8.4
% = cu evoluție severă

Infecții cu Clostridium difficile:

- 79,9% IAAM
- 12,4% comunitare
- 7,7% cu origine nedeterminată
 Factori de risc pentru ICD:

• Utilizarea antibioticelor
- 81,5% dintre cazuri - tratament cu antibiotic în perioada imediat
anterioară debutului bolii
- 22,7% dintre pacienți - mai multe cure de tratament antibiotic
- 20,2% dintre pacienți - asocieri de antibiotice
- cele mai utilizate antibiotice: cefalosporinele de generaţia a 3-a =
51,2%
și fluorochinolonele = 32,4% ( în special ciprofloxacina = 74% dintre prescrierile
de fluorochinolone)

• contact anterior cu un caz de ICD = 57,3 %

• tratament antisecretor = 35,1%

• intervenții chirurgicale în sfera gastro-intestinală = 7,6%

 Diagnosticul de laborator = în proporţie de 93% - prin evidenţierea prezenţei

toxinei A/B.
Numărul de cazuri raportate de infecții cu C.difficile și incidența în
funcție de gen, grupe de vârstă, rasă, în SUA – Raport CDC 2020
 HA-CDI – infecție cu C.d din spital

CA-CDI – infecție cu C.d din

comunitate

Incidență în scădere în
ultimul deceniu:

Anglia
100/100.000 loc în 2008
24/100.000 loc. în 2018

Germania
53/100.000 loc. în 2009
42/100.000 loc. în 2016

Finn, E., Andersson, F.L. & Madin-Warburton, M. Burden of Clostridioides difficile infection (CDI) - a systematic review of the epidemiology
of primary and recurrent CDI. BMC Infect Dis 21, 456 (2021).
 ROMÂNIA

Incidența la 100 externați a cazurilor de Distribuția geografică a incidenței la 100

ICD raportate de spitalele din România, în externați a cazurilor ICD raportate de
perioada 2015-2018 spitalele din România în 2018

Distribuția cazurilor ICD raportate de

spitalele din România în funcție de
originea infecției, 2018 (N=10241)
 Vârsta = 0-101 ani
 Mediana = 68 ani
 Femei = 51%
 M:F = 1:1
https://www.cnscbt.ro/index.php/analiza-date-supraveghere/infectii-nosocomiale-1/1225-analiza-evolutiei-
infectiei-cu-clostridium-difficile-in-spitalele-din-romania-2018/file
Distribuția cazurilor de ICD in funcție de factorii de risc asociați și
clasificarea cazului, România, 2018

https://www.cnscbt.ro/index.php/analiza-date-supraveghere/infectii-nosocomiale-1/1225-analiza-evolutiei-
infectiei-cu-clostridium-difficile-in-spitalele-din-romania-2018/file
Distribuţia în România
Distrbuţia
geografică a
Infecţiilor cu
Clostridium
difficile în
România
Distrbuţia cazurilor
de Infecţie cu
Clostridium difficile
în România, în
funcţie de grupa de
vârstă (2014)
PREVENŢIA
 PREVENŢIA
a. Evitarea excesului de tratament antibiotic (doză, durată, factori de risc)
b. Protecţia antibioterapiei cu probiotice
c. Izolarea pacienților cu ICD probabil/cert
saloane special dedicate la nivel de spital, marcate corespunzător, în care să fie
a nu se utiliza materiale sau echipamente refolosibile imposibil de decontaminat
corect (de ex: fără termometre electronice)
b. Măsuri de protecție pentru personalul medical și auxiliar care deservește
mănuși, halate de unică folosință și săpun alocat pentru aceste saloane în cantitate
corespunzătoare,
spălarea pe mâini cu apă și săpun a personalului medical (nu cu soluții alcoolice)
c. Curățenia și dezinfecția
d. Educația pacienților/familiilor lor
04
Infecţia cu rotavirusuri
 • 95% dintre copii la nivel
mondial sunt infectati pana la
varsta de 3–5 ani1

• Cea mai comuna cauză de

spitalizare prin gastroenterită
severa2

• Vârful de incidență: între 6–

24 luni1

1Linhares AC and Bresee JS, Pan Am J Public Health 2000;8(5):305–330

2Parashar UD et al, Emerg Infect Dis 1998;4(4):561–570

Image: Service Urgences Pédiatriques Hôpital Armand Trousseau Paris, France.

 Mortalitatea cauzată de rotaviroze, la nivel
mondial, în 2016 (cea mai recentă raportare OMS)
 Structura rotavirusului

VP6 formeaza capsida

mijlocie

VP4(P)
formeaza capsida
VP7(G) externă

Figure: reproduced with permission from Prof. B.V. Venkataram Prasad, PhD (TX, USA)
 Clasificarea rotavirusurilor

A
Familia Grupuri B
(7) C, D, E, F, G VP6
Reoviridae
Tipuri

VP7 VP4
G P
(1-14 ) (1-14)2

Cele mai frecvente tipuri

G1P[8] G2P[4] G3P[8] G4P[8] G9P[8]

Modified from 1Parashar UD et al, Emerg Infect Dis 1998;4(4):561–570; 2 Santos N, Hoshino Y. Rev Med Virol 2005;15:29-56
Distribuția celor mai frecvente 6 serotipuri de rotavirus în țări din Europa –
raportare prin rețeaua de supraveghere EuroRotaNet

https://www.ecdc.europa.eu/en/rotavirus-infection/facts
 Transmiterea
 Modul predominant de transmitere
este pe cale enterală 1,2,3
◦ Până la 1012 particule virale sunt
eliminate per gram de materii fecale
◦ Transmiterea incepe înainte de apariția
simptomelor și persistă după dispariția
simptomelor
◦ obiectele contaminate (ex. jucarii)
raman infectioase mai multe
zile/saptamani

 Transmiterea apare chiar în condiții de

igienă îmbunătățite4

1 Fischer
TK et al Vaccine 2004; 22S:S49-S54, 2Dennehy PH Pediatr Infect Dis J, 2000;19:S103–5;
3LinharesAC and Bresee JS, Pan Am J Public Health 2000;8(5):305–330; 4Parashar UD et al, Emerg Infect Dis 1998:4(4):561–570;
Image: Ross Whitaker/Getty Images 5. Fragoso M et al.Diagn Microbiol Infect Dis 1986;4(1) : 87-8
 Consecințele gastroenteritei severe cu
rotavirus (GERV)

• Consecințele potențiale ale unei GERV

severe netratate cuprind:
• Deshidratare severă
• Dezechilibru electrolitic
• Hipovolemie
• Colaps circulator
• Deces

D’Agostino J. Clin Pediatr 2006;45:203-212; Image: Dr. D. Mahalanabis, World Health Organization
 Incidența europeană estimată a GERV
(3.6 milioane de cazuri anual in 25 de tari EU)

Riscul de apariție a Eveniment

evenimentului
1 : 14 000 231 decese

1 : 54 87 000 internari in spital

1:7 700 000 consultatii in

ambulator

1:1 2.8 milioane episoade la

domiciliu

Soriano-Gabarro M et al. Pediatr infect Dis J 2006; 25(1):S7-S11. N.B. These figures are estimated from a model
 Distribuția pe grupe de vârstă a
gastroenteritei cu rotavirus în Europa
Distributia cazurilor de gastroenterita cu rotavirus dupa varsta (luni)

5
% cazuri de GERV

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36

Varsta (luni)
REVEAL: Rotavirus gastroenteritis Epidemiology & Viral types in Europe Accounting for Losses in public health & society
Adapted from Van Damme P, Presented at 7th International Rotavirus Symposium; Lisbon, Portugal:12-13 June 2006. Available at:
http://sabin.org/files/PDF/Rota06/04.VanDammePresentation.pdf [Accessed March 2008]
 GERV - una dintre principalele infecții asociate
asistenței medicale la copii

La fiecare 4 cazuri de infectie cu RV comunitară ce necesită internare

în spital există 1 caz de GERV asociată asistenței medicale1

Infectie asociata asistentei medicale

Prevalenta din toate infectiile cu RV: 21% (interval: 5-51)

4 GERV poate creste durata spitalizarii cu 3 – 5

zile in aproximativ 50% dintre cazuri1

Infectie comunitara

The Pediatric ROTavirus European CommitTee (PROTECT), Epidemiol Infect 2006;134:908-916

PREVENŢIA

Generală:
• supravegherea epidemiologică a grupurilor cu risc
• igienizare, salubrizare, decontaminare – atenție: risc de
infecție asociată asistenței medicale !
• educaţie populaţională  diferenţiată

Specifică
- vaccinarea
 Vaccin monovalent (RV1) - dezvoltat dintr-o tulpină
de rotavirus uman atenuată

 Vaccin pentavalent reasortant rotavirus uman-bovin

(RV5) derivat din tulpini de rotavirus uman și o
tulpină de rotavirus bovin
 Vaccinarea împotriva RV în Europa
Recomandări ESPID/ESPGHAN
Recomandarea 1:
Vaccinarea împotriva infecției cu rotavirus (RV) trebuie să fie oferită tuturor
copiilor sănătoși din Europa

Recomandarea 2:
Vaccinarea împotriva infecției cu rotavirus poate fi inclusă în toate schemele
de vaccinare europene.

Recomandarea 3:
În țările unde se mai foloseste vaccin anti-polio oral nu este recomandată
coadminstrarea cu vaccinul anti-rotavirus.

ESPID - European Society for Paediatric Infectious Diseases; ESPGHAN - European Society of Paediatric Gastroenterology Hepatology and Nutrition
. Vesikari T et al, J Pedatr Gastroenterol Nutr 2008;46:615-18
Ex. Schema de vaccinare în Germania / vaccinarea anti-rotavirus

https://www.efcni.org/health-topics/going-home/immunisation-and-vaccination/
Vaccinarea anti rotavirus în România
• Nu este inclusa în PNV
• Se realizează opţional la recomandarea medicului şi solicitarea
părinţilor
• Prepate disponibile: vaccin viu atenuat ROTARIX (3 serotipuri)
ROTATEQ (4 serotipuri)
• Calea de administrare: orală
• Calendar de administrare 2 luni şi 4 luni simultan cu vaccinurile
Hexavalent + Pneumococcic
Este de preferat ca schema de vaccinare să fie administrată înainte de vârsta de 16
săptămâni, dar trebuie finalizată înainte de vârsta de 24 săptămâni.
• Reacţii adverse: tulburări gastro-intestinale (diaree, dureri
abdominale, flatulenţă, foarte rar invaginaţie
• Nu se administreaza la copiii cu imunodeficiente