Note de curs 4

Management
Implementarea strategiei de management
Implementarea strategiei de management necesită existenţa unor coordonate importante:

1.Pregătirea climatului firmei pentru minimizarea rezistenţei la schimbări şi obţinerea implicării

personalului; Întâlniri ale managerului cu salariaţii; Prezentarea obiectivelor urmărite (a
avantajelor, aşteptărilor pentru firmă şi pentru salariaţi pe termen scurt şi pe termen lung).

2. Modificarea culturii organizaționale a firmei în scopul înţelegerii, acceptării de către salariaţi a

ideii nou promovate (care poate fi economică, tehnică, tehnologică urmărind abordarea unor
probleme fundamentale); menţinerea coerenţei coordonării indivizilor; relaţii bancare
perfecţionate; metode moderne de fundamentare a costurilor; principii noi de gestiune.

3. Problemele umane: Îmbunătăţirea structurii profesionale şi sociale a personalului angajat;

pregătirea ca aceştia să poată aborda într-un nou mod cooperant relaţia manager-sindicate;
îmbunătăţirea raporturilor de relaţii formale(oficiale).

4. Aspecte manageriale: Funcţionarea perfecţionată a sistemului de conducere pe toate palierele;

perfecţionarea structurii organizatorice a firmei; promovarea managementului evoluat
(perfecţionat, cu influienţă asupra eficienţei economice).

2. Evaluarea rezultatelor strategiei de management.

Se realizează nu la sfârşit nici postfactum ci la sfârşitul implementării, etapă cu etapă

permanent pe două componente:
- cuantificabile (lei, profit, materiale);
- necuantificabile (starea de spirit, devotament față de firmă, cultura organizațională a
firmei, starea de satisfacţie a personalului angajat).
Se are în vedere gândirea sistemică (feed-back, buclă inversă).

Întreprinzătorul

Este o persoană care crează o nouă întreprindere şi se caracterizează prin:

- este realizator de lucruri noi; este o persoană cu reacţii rapide: (pozitive, negative);
- este o persoană cu grad mare de implicare în promovarea noului şi în inovarea
fenomenelor existente;
- motivarea sa este determinată de insatisfacţii;
- adesea îşi riscă cariera, familia şi banii;
- îşi riscă propria imagine; poziţia sa socială nu-l mulţumeşte iar autorealizarea
constituie pentru el un obiectiv major;
- se implică în finalizarea eforturilor pentru realizarea de noi firme şi maximizarea
profitului;
- transformarea unei persoane în întreprinzător este determinată de câteva variabile:(de
atracţia faţă de scopul propus, de psihologia şi predispoziţie către o asemenea
preocupare, de experienţa profesională şi sociologică şi de variabilele economice
(resurse, spaţiu, bani)).
1
 Sistemul decizional al firmei

I.1. Concept; 2.Importanţă; 3. Factorii primari ai deciziei; 4. Abordări;

II. Modelul decizional strategic;
III. ,,Elementele cheie” ale procesului decizional;
IV. Cerinţe de raţionalitate privind simularea şi etapele sale, optimizarea deciziilor în condiţii de
risc şi Analiza Sistemului Decizional.

I. Concept
În sistemul de conducere (de management) al firmei componenta decizională este
esenţială.
Decizia = este esenţa managementului, este instrumentul prin care se exprimă; piesa de rezistenţă
ce implică cursul de acţiune ales pentru atingerea unuia sau a mai multor obiective.
Elementele componente:
a. Implică existenţa mai multor obiective:
- presupune prezența mai multor variante;
- necesită alegerea;
- selectarea procesului optim pentru una din posibilităţile căutate.

Decizia este un act specific speciei umane.

Decizia managerială are consecinţe directe asupra tuturor deciziilor, acţiunilor,

comportamentelor, a minimum încă unei persoane.
Spre deosebire de decizia personală, cotidiană, decizia managerială presupune:
- implică conducerea şi a altor persoane care pot fi: (alte cadre de conducere, sau a celor
aflați pe poziția unei funcții de execuție);
- are implicaţii directe la nivelul grupului şi anume poate avea: interese, motivaţii
obiective de grup sau motivații obiective personale;
- determină efecte directe dar şi efecte propagate de exemplu: economice, umane,
tehnice şi educaţionale;
- implică un grad superior de responsabilitate în elaborare şi în execuţie.
Are două forme:
- forma de Arc Decizional;
- forma de Proces Decizional.

Arc decizional.
Se desfăşoară într-o perioadă scurtă de timp:
- se referă la procese de complexitate redusă;
- are un caracter repetitiv;
- variabilele pe care le implică sunt cunoscute de către decident;
- este tipul unei decizii de rutină;
- sunt predominante.

Proces decizional.
Constă în ansamblul fazelor prin intermediul căruia se pregăteşte, adoptă, aplică şi se
evaluează decizia managerială.
Presupune:
- abordarea analitică şi are un caracter eterogen;
2
 - nu este o activitate de rutină;
- repetabilitate mai mică.
Factorii primari ai deciziei manageriale.
Decidentul: manager (conducător) sau un organism de decizie care în baza unei
împuterniciri poate dispune într-o anumită situaţie sau domeniu.
Tendinţe cu privire la persoana decidentului:
- amplificarea capacităţii de decizie ca o consecinţă a creşterii nivelului de
profesionalism atât a managerilor cât şi al executanţilor;
- se apelează la consultaţii în materie îndeosebi la regiile economice sau la marile
companii;
- se dorește proliferarea deciziilor strategice, de grup.
Decidenţi se pot regăsi în: consiliul de administraţie, adunare generală.

2. Mediul ambiant:
Decizional este constituit din ansamblul elementelor endogene şi exogene ale firmei care
determină strategia decizională şi pot produce efecte directe şi/sau efecte indirecte ce pot
influenţa rezultatele deciziei.

3. Factorii primari ai deciziei se reflectă în: situaţii decizionale generate de (certitudine,

incertitudine sau de risc).

Abordări moderne decizionale

Există o multitudine de variante de abordare care pot fi grupate în funcţie de caracterul lor
în două categorii:
a. descriptive care prezintă procesul de luare a deciziilor pe măsură ce ele se derulează;
b. normative care prezintă procesul, metodele în care firma ar trebui să procedeze pentru
fundamentarea, adoptarea, aplicarea, urmărirea şi analiza deciziei.

Distingem trei forme de abordare normativă:

- studiilor de caz care găsesc în cărţii, reviste de specialitate;
- metode şi tehnici de raţionalizare a proceselor decizionale în ansamblul lor sau pe faze;
- elaborarea de concepţii complexe, unitare privind structurarea deciziei complexe.

1. Implică o viziune sistemică subordonată scopului (deci raţionalizarea deciziei).

2. Nu este abstractă şi corelată cu tipul conducerii (participativ autoritar).
3. Este raţională (porneşte de la nivelele superioare ale conducerii, are în atenţie obiectivele
majore ale companiei şi deţine un rol fundamenal în deciziile normative.
Are şi limite: Decizia strategică se poate referi la domenii limitative ale organizaţiei: producţie;
comercial; financiar sau la mai multe alte domenii.

II. Modelul decizional strategic

Etapele:
1. Identificarea, definirea problemei;
2. Delimitarea în timp şi spaţiu cu precizarea elementelor şi a obiectivelor;
3. Stabilirea alternativelor, a variantelor de decizie care presupune: recoltarea ideilor şi
ordonarea logică a acestora;
4. Alegerea obiectivului, respectiv a alternativei convenabile.
3
5. Aplicarea deciziei: pregătirea temeinică; planurile de măsuri (caietul de sarcini); elaborarea
drumului critic; pregătirea climatului social; metode manageriale participative.
6. Evaluarea rezultatelor, controlul care presupune: examinarea cauzelor care au generat abaterii
de la decizie; evidenţierea factorilor imprevizibili de influenţă.

III. Elementele cheie ale procesului decizional-raţional.

1. Scopul deciziei: presupune soluţionarea dezvoltării profitabile de ex: privatizarea,

restructurarea, suprimarea blocajului financiar.
2. Calitatea muncii factorului uman: fiecare trebuie să stabilească o corelaţie cu factorul uman.
3. Factorii de mediu: interni şi externi.

Impactul factorilor de mediu trebuie examinat pentru fiecare etapă a actului decizional.
Etapele deciziei şi evaluarea rezultatelor, au un rol hotărâtor direct, nemijlocit asupra
mediului decizional.
Modelul este o concretizare a abordării sistemice a procesului decizional, privit ca o unitate
organică a tuturor fazelor implicate anterior enunţate.
Modelul sugerează interdependenţa între diferitele decizii. Fiecare decizie prin aplicarea sa
furnizează noi situaţii de stimulare.

IV. Cerinţele de raţionalitate privind decizia.

1. Să fie fundamentată ştiinţific. Să ia în calcul legităţile ce guvernează viaţa economico-

socială. Ex: legea creşterii continue a muncii.
2. Să fie împuternicite adică să fie adoptată de persoane autorizate. A se evita (Păşirea
elementelor componente de decizie) – pasarela.
3. Să fie integrată, armonizată în ansamblul deciziilor adoptate sau proiectate a se lua
respectiv să asigure coerenţa actului de decizie atât pe verticală cât şi pe orizontală.
4. Să se încadreze în perioada optimă de elaborare şi de aplicare cu maximum de
eficienţă.
5. Să aibă formulare corespunzătoare, adică să fie clară, concisă, fără ambiguităţi, să
conţină obiectivele şi parametri operaţionali, să indice modalităţile de executare şi să asigure
sursele de implementare, să conţină limitele temporare, sursele de finanţare şi eficienţa aşteptată.

Simularea decizională este practica ce constă în crearea unui model decizional pe baza
identificării şi stabilirii relaţiilor logice dintre variabile, și serveşte în proiectarea mai multor
variante pentru alegerea celei optime din mai multe alternative.

Etapele simulării:
1. delimitarea situaţiei decizionale tipice;
2. identificarea variabilelor implicate;
3. stabilirea modelului decizional pe bază de analize matematice;
4. elaborarea programelor pe calculator pentru operaţionalizarea modelului;
5. testarea modelelor, a programelor pentru definitivarea soluţiei;
6. elaborarea documentaţiei necesare utilizării curente a simulări;
7. simularea decizională propriu-zisă pentru adoptarea deciziilor de către conducere
corespunzătoare intereselor firmei.
Avantajele simulării:
- asigură decizii de mare eficienţă;
4
- diminuează riscul;
- favorizează experimentul conturat;
- crește profitabilitatea.