Note de curs 6

Management
Evenimente generatoare ce pot determina acţiuni asupra
sistemelor informaţionale
Privatizarea; Restructurarea companiei. Elaborarea de noi strategii şi politici de
cercetare. Diminuarea vânzărilor, a producţiei. Blocajul financiar. Dificultăţi în
aprovizionarea producţiei, desfacerea mărfurilor. Schimbarea conducerii. Dotarea cu
aparatură performantă. Modernizarea metodelor de conducere. Participarea managerilor la
cursurile de perfecţionare. Schimbări legislative. Expertizarea și diagnosticarea situaţiei
companiei.

Să se acorde atenţie următoarelor:

1. la stabilirea sferei de cuprindere a studiului informaţional.
2. delimitarea sferei de cuprindere a tematicii abordate prin folosirea tabloului de
corelaţii de tipul Cauză – Efect pornind de la Axioma:
“ORICE EFECT ARE O CAUZĂ”

Definirea elementelor pregătitoare majore:

- sursele financiare;
- numărul şi componenţa echipei antrenată în raţionalizarea sistemului;
- perioada de executare a studiului.
3. Formularea obiectivelor pe care le avem de realizat.
- să fie astfel formulate încât obiectivele să fie acceptate de personalul cheie.
Să se stabilească obiectivele economice ce pot fi îndeplinite prin acest studiu:
- efecte directe asupra profitului;
- efecte asupra câştigului personalului;
- efecte ce se regăsesc la consumatori prestaţiei noastre.
4. Perfecţionarea sistemului informaţional.
Să fie precedată de stabilirea cerinţelor de perfecţionare.
Cerinţele de perfecţionare trebuie să se bazeze pe analiza informaţională.
Pe viziunea managerilor şi a specialiştilor privind funcţionarea prezentă şi viitoare a
sistemului informaţional.
Să fie un consens cu privire la modalităţile de lucru, la utilităţi şi la costuri.
Etapele pentru perfecţionare:
I – stabilirea configuraţiei de ansamblu a sistemului ce urmează a fi înbunătăţit:
- fundamentarea;
- dimensiunea bazei de date şi interconectarea acesteia. De asemenea avemm în
vedere modulele, aplicaţiile, echipamentele şi configuraţiile sistemului.
II – proiectarea în detaliu a componentelor în care intervin schimbări. Documentarea,
circuitele, procedurile şi mijloacele. Prin prezentarea detaliată a modificărilor, a
schimbărilor şi a costurilor.
III – calcularea eficienţei aplicării măsurilor preconizate.
Elemente măsurabele (cuantificabile): suporţi informaţionali, timpul și cheltuielile
aferente.
Elemente nemăsurabile (necuantificabile): impactul asupra deciziilor strategice şi
asupra politicilor curente.
Efecte asupra organizării circuitelor informatice şi asupra relaţiilor organizatorice.
Consecinţele asupra metodelor şi tehnicilor manageriale:
- eficienţa sedinţelor de lucru; operativitatea bordului managerial(consiliul de
administrație), cultura organizaţiei și competitivitatea firmei.
1
 Implementarea perfecţionărilor informaţionale presupune o temeinică pregătire având în
vedere aspectele majore cu privire la asigurarea previziunilor tehnico-materiale: umane,
financiare inclusiv a mijloacelor de tratare a informaţiilor şi a suporţilor informaţionali.
Pregătirea climatului din cadrul firmei în scopul minimizării rezistenţei la schimbare.
- antrenarea personalului firmei, inclusiv a managerilor. Evaluarea stării de fapt şi a
performanţelor: cuantificabile și necuantificabile.
Tendinţa în conceperea și funcţionarea sistemelor informaţionale.
Dinamismul managerial ce necesită un sistem informaţional perfecţionat iar între sistemul
informaţional şi sistemul managerial nu trebuie să fie discrepanţe.
Perfecţionarea tehnică şi creşterea numerică a mijloacelor de tratare a performanţelor.
Sporirea pieţei calculatoarelor de mare capacitate cu modificarea raporturilor dintre
software şi hardware în sensul sporirii capacităţii software-ului care este mai scump, mai
complex și operează cu pachete de programe.
Extinderea utilizării calculatoarelor de reţea pentru descentralizarea datelor.
Prelucrarea în paralel a datelor. Comunicarea în timp real. Soluţionarea concomitentă a mai
multor probleme complexe. Simplificarea deservirii şi a accesului. Organizarea de bănci de
date în fişiere de mare capacitate pe domeniu. Conceperea de magistrale informaţionale.
Extinderea complexului conştiinţă-informaţie. Interconectarea de sisteme automate de
prelucrarea informaţiei specializate pe domenii. Rezultanta implementării acestor tendinţe se
regăseşte în remodelarea mentalităţii managerilor, a executanţilor şi a culturii organizaționale
a firmei.

Organizarea firmei moderne

1. Organizarea procesuală:
Concept, componentele, formele de organizare, funcţiile firmei (conţinut şi direcţii de
dezvoltare).
2. Organizarea structurală (conceptul, structurile, componente, clasificări de structuri şi
organigrame).
3. Interdependenţa dintre organizarea formală şi organizarea informală (concept,
conţinut).
4. Metodologii de structurare organizaţională (principii și tendinţe).

Organizarea procesuală

Organizarea firmei presupune stabilirea şi delimitarea proceselor de muncă: fizică sau

intelectuală a componentelor acestora (timp, operaţii, mişcări, lucrări, sarcini, etc.).
Gruparea pe posturi şi pe formaţii de muncă, compartimentate corespunzător unor criterii:
manageriale, economice, tehnice, sociale, etc. în scopul realizării optime a obiectivelor
previzionate ale firmei.

Sfera de cuprindere.
1. Organizarea activităţilor în ansamblu;
2. Organizarea componentelor (fabricaţie, aprovizionare, desfacere, marketing, etc.).
Organizarea se exercită în două forme care trebuie tratate în interconexiune: de către
manageri, de către echipe specializate, pe compartimente sau poziţii de organizare.
Funcţii: de previziune, de organizare (include şi echipe speciale), antrenare, coordonare,
evaluare şi control.
Prin funcția de previziune se stabilesc sisteme de obiective în ansamblu ce conţin
caracteristicile cantitative și calitative ale firmei.
1. obiectivele fundamentale prin care se exprimă scopul esenţial al firmei: cifra de
afaceri, obiective derivate, etc.
2
 2. obiective derivate de grad 1. Acestea sunt corelate cu cele fundamentale prin care se
realizează obiectivele fundamentale şi implică o parte considerabilă a proceselor de muncă
din firmă.
3. obiective derivate de grad 2. Ele sunt derivate din elementele de grad 1 și se referă la
procesele de muncă mai restrânse dar cu aceleaşi caracteristici esenţiale. De exemplu:
asimilarea unui produs prin care se asigură o nouă dimensiune a producţiei.
4. Obiectivele specifice sintetizează utilitatea unor acţiuni legate de înfăptuirea
obiectivelor derivate. De exemplu: stabilirea consumurilor specifice pentru produsele noi.
5. Obiectivele individuale care se concretizează în obiectivele specifice de la nivelul
persoanalului. De exemplu: inginerul x caută o activitate.
La nivel de vârf predomină elaborarea obiectivelor fundamentale.
Pe măsură ce apar obiective, acestea se înmulţesc până la individ.

Forme ale organizării

- organizarea procesuală prin care se stabilesc principalele categorii de muncă.
Procesele necesare realizării obiectivelor derivate de grad I. Acestea au ca obiect
funcţiile, activităţile, sarcinile şi atribuţiile fiecărui compartiment sau executant în
parte.
- organizarea structurală prin care:
Se grupează funcţiile, activităţile, atributele, sarcinile conform unor criterii stabilite anterior;
Repartizarea atribuţiilor şi sarcinilor pe subdiviziuni. Acestea asigură condiţii pentru
îndeplinirea obiectivelor firmei și se concretizează sub forma unei structuri organizatorice.
Firmele moderne acţionează cu având cinci funcţii principale:
- cercetare-dezvoltare;
- comercială (marketing, aprovizionare, vânzare);
- producţie;
- financiar- contabilă;
- personalul.
Fiecărei funcţii i se atribuie activităţi omogene, ce concură la înfăptuirea unor
obiective derivate de gradul al II-lea.
În cadrul activităţilor deosebim atribuţiile care sunt legate de procesele de muncă,
precis conturate cu frecvenţă continuă, constantă ce implică cunoştinţe speciale şi contribuie
la înfăptuirea obiectivelor companiei.

Atribuţile se divid în sarcini:

Componentele de bază ale procesului de muncă care sunt complexe sau simple şi se realizează
de regulă de o singură persoană.
Funcţiile firmei
Cercetarea-dezvoltarea desemnează în ansamblu, activităţile prin care se concepe, respectiv se
implementează progresul ştiinţific, tehnic. Vizează toate tipurile de procese din firmă. Conţine
activităţile:
- previzionarea ce constă în elaborarea proiectelor, strategiilor, politicilor firmei concretizate
în prognoze şi implementarea acestora pe perioade curente(scurte), mijlocii sau îndelungate la
toate subdiviziunile firmei.
Atribuţiile de previziune. Aceasta are în vedere elaborarea proiectelor, a prognozelor, a
politicilor în ansamblu.
Participă la elaborarea politicilor pe domenii, la urmărirea îndeplinirii strategiilor, la
organizarea evidenţei capacităţilor de producţie și la analiza utilizării acestora.

Direcţii de perfecţionare:
1. fundamentarea funcţionării şi dezvoltării pe baza strategiei firmei;

3
 2. situarea pe primul plan în previzionare a factorilor economici (obiectivele, modalităţile
de implementare, resursele exploatabile, etc.).
3. reorientarea elaborării şi conţinutului previziunilor, în sensul de a acorda prioritate
pieţei înainte de producţie.
4. fundamentarea perfecţionării, dezvoltării firmelor având în vedere o viziune pe termen
scurt și mediu cu caracter operaţional.
5. promovarea unor concepţii tehnice evoluate care să includă cercetări aplicative şi
fundamentale care să se regăsească în activitatea companiei. Aceasta implică un aport
ştiinţific original fără a modifica domeniul de activitate al firmei.
6. conţine următoarele activităţi: conceperea și asimilarea de produse noi şi modernizate.
Luarea în atenţie a ciclului de viaţă al produselor, uzura morală a acestora precum și
evoluţia internaţională în domeniu.
7. organizarea în cadrul acestei funcţii are în vedere resursele reunite în ansamblul
proceselor de elaborare, adaptare şi introducerea de noi concepte şi tehnici
organizatorice.
Inovaţiile organizatorice spre deosebire de cele tehnice presupun studii de specialitate. Pe
ansamblul firmei dar şi pe componentele sale. Ce perfecţionări sunt recomandate:
- mutarea accentului de la organizarea de tip corectiv (post factum) la cea de tip
preventiv (profilactic).
- integrarea organizării cu concepţia tehnică urmărind perfecţionarea în toate
compartimentele companiei. Prin creşterea funcţionalităţii şi organizării
managementului și prin reproiectarea sistemului de management din perspectiva
economiei de piaţă.