CAP.

II - FUNDATII
 SEMNIFICAŢIA PICTOGRAMELOR

 = INFORMAŢII DE REFERINŢĂ/CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TEMĂ DE REFLECŢIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNUI CAPITOL SAU

SECŢIUNE
 1. Cuprins
2. Obiectiv general
3. Obiective operaţionale
4. Timpul necesar studiului capitolului
5. Dezvoltarea temei
6. Bibliografie selectivă
7. Temă de reflecţie
8. Modele de teste
9. Răspunsuri şi comentarii la teste

Cuprins

 Fundaţia
 Clasificarea fundaţiilor
 Alegerea tipului de fundaţie
 Stabilirea cotei de fundare
 Fundaţii directe
 Principii de calcul privind fundaţiile

 Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind

clasificarea fundatiilor, criteriile de stabilire a cotei de fundare si metodele
de calcul cu priviri la dimensionarea fundatiilor.

 Obiective operaţionale: Însuşirea metodelor de calcul privind

dimensionarea fundatiilor la constructiile pentru protectia mediului,
precum si alegerea tipului de fundatie, in functie de caracteristicele
geotehnice ale terenului de fundare.

= 4 ore
 CAP.I - FUNDATII

Fundaţia este subansamblul structural al construcţiei, în contact direct cu terenul bun de

fundare şi care transmite acestuia încărcările care solicită construcţia, astfel încât să nu fie
depăşită capacitatea portantă a terenului, iar tasările care rezultă să fie câţ mai uniforme şi în
limitele admise.
Capacitatea portantă a terenului (presiunea de calcul) este determinată de presiunea
maximă pe care o poate prelua terenul de fundare, fără pericolul ruperii acestuia sau al apariţiei
unor tasări care să pericliteze siguranţa construcţiei. Presiunea de calcul depinde de natura
 pământurilor din amplasamentul construcţiei. Geotehnica — ştiinţa care se ocupă cu studiul
Notiuni de
geotehnica pământurilor — consideră pământurile ca fiind constituite din particule solide, provenite prin
dezagregarea pe cale fizică sau chimică a diferitelor roci întâlnite în scoarţa terestră. Existenţa
unor forţe de legătură între particulele solide delimitează pământurile coezive de cele necoezive.
În categoria pământurilor coezive se încadrează pământurile prăfoase şi cele argiloase.
Pământurile prăfoase (praf argilos, praf argilos-nisipos, praf şi praf nisipos) au coeziune şi
plasticitate mijlocie sau redusă si pun probleme dificile de fundare datorită compresibilităţii
mari, tendinţei de a fi uşor antrenate de apa în mişcare şi sensibilităţii la cicluri repetate de
îngheţ-dezgheţ. Un caz particular îl prezintă pământurile prăfoase de origine eoliană (pămân-
 turile loessoide) destul de răspândite în ţara noastră, sensibile la umezire, care pot avea tasări
Clasificarea
importante.
pamanturilor
Pământurile argiloase (argila grasă, argila, argila prăfoasă, argila nisipoasă) au coeziune
şi plasticitate mijlocie, mare sau foarte mare, şi conţinut mare de particule foarte fine.
Comportarea pământurilor argiloase sub solicitări este influenţată de umiditatea lor: la variaţii de
umiditate prezintă modificări sensibile de volum (umflare-contracţie).
În categoria pământurilor necoezive se încadrează blocurile formate din bucăţi mari de
roci, bolovănişurile, pietrişurile şi nisipurile. Acestea constituie în general terenuri bune de
fundare, având un grad redus de compresibilitate, sensibilitate redusă la înmuiere şi la cicluri
repetate de îngheţ-dezgheţ.
Pentru stabilirea tipului şi a modului de fundare sunt necesare cercetări experimentale
pentru identificarea pământurilor care se clasifică după granulozitate, compoziţie mineralogică,
plasticitate, permeabilitate etc., precum şi pentru cunoaşterea proprietăţilor lor mecanice.
 Rezolvarea problemei deformaţiilor — necesară determinării tasării previzibile a
fundaţiei — impune cunoaşterea compresibilităţii pământului, iar rezolvarea problemelor de
capacitate portantă — necesară determinării siguranţei în exploatare — impune cunoaşterea
rezistenţei la forfecare a pământului.
În acest scop sunt necesare determinări cu mijloace adecvate, efectuate pe teren şi în
laborator.

Clasificarea fundaţiilor. Fundaţiile se pot clasifica după diverse criterii:

După adâncimea de fundare (adâncimea la care se găseşte terenul bun de fundare), pot fi:
— fundaţii de suprafaţă (de mică adâncime) sau fundaţii directe;
— fundaţii de adâncime sau fundaţii indirecte (pe piloţi, chesoane, puţuri, coloane etc.).
După modul de execuţie faţă de nivelul apelor subterane sunt:
— fundaţii executate deasupra nivelului apei freatice (fundaţii executate în uscat);

Clasificarea — fundaţii executate sub nivelul apei freatice (fundaţii executate sub apă).
fundatiilor
După materialele folosite, pot fi:
— fundaţii rigide (din piatră naturală, cărămidă, beton simplu sau ciclopian);
— fundaţii elastice (din beton armat).
După forma lor în plan se deosebesc:
— fundaţii izolate;
— fundaţii continue sub ziduri sau sub stâlpi (tălpi continue);
— fundaţii cu reţele de grinzi (tălpi încrucişate);
— fundaţii pe radier general — placă continuă., placă cu grinzi.
După tehnologia de execuţie, pot fi:
— fundaţii executate la faţa locului, direct în groapa de fundaţie;
— fundaţii prefabricate.

Alegerea tipului de fundaţie. Tipul de fundaţie, adâncimile de fundare, presiunile efective pe

teren, materialele pentru fundaţii se stabilesc ţinând seama de:
— condiţiile climatice (adâncimea de îngheţ, cantitatea de precipitaţii etc.);
— condiţiile de stabilitate generală a amplasamentului
 — adâncimile, natura, grosimile şi caracteristicile fizico-mecanice şi chimice ale
straturilor de pământ de sub talpa fundaţiei, determinate cu ajutorul studiilor
 geotehnice ;
Criterii de alegere a
fundatiilor — condiţiile hidrogeologice ale terenului (ape subterane şi de suprafaţă, proprietăţile lor
chimice, agresivitatea, posibilitatea pătrunderii acesteia la fundaţii etc.);
— gradul de importanţă a clădirii;
— gradul de protecţie antiseismică a clădirii;
— caracteristicile structurii de rezistenţă a construcţiei, existenţa subsolurilor, densitatea
şi tipul elementelor portante verticale (pereţi, stâlpi);
— mărimea şi uniformitatea în plan a încărcărilor transmise de structură la teren;
— particularităţile funcţionale ale construcţiei (agresivitatea apelor industriale, încălzirea
excesivă a fundaţiei şi a terenului de fundaţie, răcirea sau îngheţarea artificială a
acestuia etc.)
Pentru a-şi îndeplini rolul în cadrul structurii, fundaţiile trebuie să satisfacă o serie de
condiţii fundamentale, printre care:
— sistemul de fundare trebuie astfel ales încât să prezinte siguranţă în exploatare,
deoarece reparaţiile şi consolidările acestuia sunt dificile şi costisitoare ;
— soluţiile de fundare trebuie să asigure evitarea tasărilor diferenţiate; în acelaşi scop se
urmăreşte ca repartiţia presiunilor pe talpa fundaţiei să fie cât mai uniformă;
— fundaţiile se execută din materiale rezistente la acţiunile agresive ale apelor subterane
sau ale terenului de fundare;
— fundaţiile trebuie să fie economice, să necesite manoperă cât mai redusă şi să
folosească pe cât posibil materialele locale; să permită mecanizarea şi industrializarea lucrărilor;
în acelaşi scop se evită fundarea clădirilor în apă sau execuţia subsolurilor pe amplasamentele în
care nivelul apei subterane este apropiat de suprafaţa terenului.

Stabilirea cotei de fundare . Una din problemele de bază ale proiectării fundaţiilor este
stabilirea cotei de fundare. Aceasta se alege ţinându-se seama de următoarele elemente: cota
minimă de îngheţ, cota fundaţiilor vecine, cota minimă constructivă de fundare, cota apelor
freatice, caracteristicile geotehnice ale pământului etc.


Stabilirea cotei
de fundare
 a. Cota minimă de îngheţ Hi = Adâncimea de îngheţ este în funcţie de zona climatică şi
are valori cuprinse între 60 ... 70 cm (minime) şi 1,10 ... 1,15 cm (maxime); adâncimea de îngheţ
se măsoară de la cota terenului nivelat din jurul construcţiei. Cota minimă de fundare pentru
talpa fundaţiei se stabileşte întotdeauna cu 10 ... 20 cm sub adâncimea minimă de îngheţ.
b. Cota fundaţiilor vecine. La stabilirea cotei de fundare se impune corelarea între cota
noii fundaţii şi cele ale fundaţiilor vecine, pentru a se evita perturbarea stabilităţii acestora.
c. Cota apelor freatice. Se urmăreşte proiectarea fundaţiilor astfel încât cota de fundare
să rămână deasupra cotei apelor freatice, deoarece execuţia fundaţiilor în apă este dificilă şi
necesită cheltuieli ridicate.
d. Caracteristicile geotehnice. Cercetările geotehnice (stabilirea caracteristicilor
geotehnice, a presiunii de calcul, a tasărilor etc.) sunt indispensabile în vederea furnizării datelor
cu privire la terenul de fundare şi determină soluţiile ce urmează a fi adoptate,
e. Cota minimă constructivă de fundare H. Aceasta se ia:
— pentru ziduri exterioare (sau interioare reci) între Hi şi Hi + 20 cm, unde Hi este
adâncimea de îngheţ şi în general nu mai puţin de 80 ... 90 cm pentru construcţii definitive şi 60
... 70 cm pentru construcţii provizorii;
— pentru ziduri interioare în spaţii calde şi la construcţii fără subsol. 40 ... 50 cm; la
construcţii cu subsol 40 cm, de la nivelul plăcii subsolului.
Tălpile fundaţiilor trebuie să pătrundă cel puţin 20 cm în stratul de teren bun de fundare.
În cazul terenurilor sensibile la umezire şi al celor argiloase cu contracţii mari, adâncimea
minimă de fundare este cuprinsă între 1,20 şi 1,50 m de la cota trotuarului.
Cota minimă constructivă de fundare poate fi determinată şi de elementele funcţionale ale
clădirii. Astfel, când construcţia are subsol, cota este legată de caracteristicile acestuia (înălţime,
număr de subsoluri etc.). Tot în cazul subsolurilor, atunci când sunt şi canale tehnice pentru
instalaţii, fundaţiile se amplasează cu circa 20 cm mai jos decât nivelul radierului canalelor.
Alegerea cotei de fundare optime este o problemă complexă, care poate fi rezolvată prin
calcule comparative, luând în considerare mai multe variante posibile.
Având în vedere cota de fundare, rezultă următoarele sisteme de fundare:
 — fundarea directă, când cota minimă constructivă de fundare coincide practic cu cota
Sisteme de
fundare
terenului bun de fundare, în acest caz fundaţiile se numesc fundaţii de suprafaţă sau fundaţii de
mică adâncime;
 — fundarea indirectă, când terenul bun de fundare se află la adâncime, caz în care
transmiterea încărcărilor de la construcţie la terenul bun de fundare se face indirect rezultând
fundaţiile de adîncime sau fundaţiile indirecte, în această categorie intră fundaţiile pe piloţi (din
beton armat, din lemn), pe piloţi de pământ, pe chesoane, puţuri, coloane etc.

Fundaţii directe. Funuaţiile directe sau de mică adâncime se execută în condiţiile

 terenului bun de fundare situat la adâncime mică faţă de nivelul terenului natural şi pot fi:
Fundatii directe — fundaţii rigide, continue sau izolate, executate din piatră naturală, beton simplu sau
beton ciclopian, care se comportă avantajos numai la compresiune ;
— fundaţii elastice, continue sau izolate, executate din beton armat, lucrează avantajos
atât pentru preluarea solicitărilor de compresiune, cât şi a celor de încovoiere, armătura având
rolul de a prelua eforturile de întindere datorate încovoierii.
a. Fundaţiile pereţilor (zidurilor), încărcările ce revin pereţilor portanţii (de zidărie sau
beton) se transmit la terenul bun de fundare în mod obişnuit prin intermediul unor fundaţii
continue, directe, în general axate faţă de pereţi. La rosturile de tasare, la pereţi solicitaţi de
împingerea pământului, la pereţi de calcan etc. pot apărea abateri faţă de axa pereţilor.

Fig. 1.1 Fundaţii din beton simplu, cu secţiune

dreptunghiulară, la construcţii fără subsol: Fig. 1.2. Fundaţie din beton simplu
a — Ia peretele exterior; b — la peretele interior; ' 1 — perete; 2 — cu evazări:
bloc de fundaţie; 3 — izolaţie hidrofugă orizontala; 4 — placa 1 — perete; 2 — fundaţie; 3 — izolaţie hidrofugă
suport a pardoselii; 5 —strat de balast pentru ruperea capilarităţii; 6 orizontală; 4 — placa suport a pardoselii; 5 — strat
— teren natural; 7 — soclu de beton; 8 — umplutură de pâmânt de balast pentru ruperea capiiarităţii; 6 — teren
bine compactată; 9 — trotuar; 10 — dop de bitum; 11—tencuială natural.
hidrofugă de protecţie a soclului; 12 — nisip

Fundaţiile pereţilor pot fi continue din beton simplu, continue din beton armat sau cu
descărcări pe reazeme izolate.

Fundatii
continue
 Fundaţiile continue din beton simplu, după forma secţiunii transversale, pot fi
dreptunghiulare, cu evazări sau în trepte.
Fundaţiile cu secţiune dreptunghiulară (fig.1) sunt cele mai utilizate în practică.
inalimea blocului de fundaţie trebuie să fie mai mare decât a zidului sau soclului cu 5 ... 10 cm
de fiecare parte, pentru a permite corectarea unor abateri de la trasarea fundaţiei. Soclul (dacă
există) se proiectează cu lăţimea secţiunii mai mare cu cel puţin 2,5 cm de fiecare parte a zidului,
astfel încât se poate considera că valoarea minimă pentru lăţimea constructivă a fundaţiei este:
B ≥ b0 + (10 ... 20) cm, [1.1]
unde b0 este grosimea peretelui (zidului) care reazemă pe fundaţie.
Fundaţiile de secţiune dreptunghiulară se execută de regulă pentru lăţimi ale tălpii de
fundaţie care nu depăşesc 1,00 m.
Fundaţiile cu evazări (fig. 2) se proiectează pentru lăţimi ale tălpii care rezultă malmari
decât grosimea peretelui cu 25.....35cm de fiecare parte a acestuia, iar terenul are coeziune
suficientă pentru execuţia cu evazări a săpăturii. La execuţia acestor fundaţii se recomandă
următoarele măsuri constructive:
 — lăţimea evazării să fie de cel mult 15 cm;
Fundaţiile cu — panta evazării să fie de circa 4/1;
evazări Fundaţiile
cu evazări Sisteme — săpătura să se execute cu puţin timp înainte de turnarea betonului.
de fundare
Fundaţiile cu trepte (fig. 3) se prevăd când talpa fundaţiei rezultă mai lată cu 35 ... 40 cm
 de fiecare parte a zidului. Treptele trebuie să aibă înălţimea de cel puţin 40 cm, iar tg a valori
Fundaţiile cu cuprinse între 1,1 şi 1,8, în funcţie de presiunea pe teren şi marca betonului din care se realizează
trepte
fundaţia (tab. I). Fundaţiile cu trepte au avantajul economisirii betonului, dar necesită folosirea
cofrajelor.

Tabelul 1
Presiune pe teren, Valorile minime tgα pentru betoane
daN/cm2 de marcă:

B 50 E 100 B 150
P<2 1,3 1,1 1,0
p=3 1,6 1,3 1,1
p=4 1,8 1,5 1,3
p=6 - 1,8 1,6
 Spaţiul dintre peretele săpăturii şi fundaţie se umple cu pământ bine compactat.
Fundaţiile pereţilor de subsol se execută curent cu secţiune dreptunghiulară, având
înălţimea minimă de 40 cm (fig. 4). La pereţii exteriori ai subsolului talpa fundaţiei se execută
 mai lată decât peretele cu 10 ... 15 cm spre exterior, pentru a permite rezemarea unui zid de 7,5
Fundaţii
continue sub sau 12,5 cm grosime, pentru protecţia izolaţiei hidrofuge verticale (fig. 4, a).
pereti
Lăţimea B a tălpii unei fundaţii continue din beton simplu se alege cea mai mare dintre
urrnătoarele valori: dimensiunea obţinută prin calcul, dimensiunile minime necesare execuţiei
săpăturilor sub formă de şanţuri, grosimea zidurilor ce sprijină pe fundaţie.
Lăţimea fundaţiei se rotunjeşte la 5 cm.
Lăţimile minune B, necesare pentru executarea săpăturilor la fundaţiile continue, în
funcţie de adâncimea H a săpăturii sunt:

H ≤ 0,40 m B = 0,30m
0,40< H ≤ 0,80 m B = 0,40m
0,80< H ≤ 1,20 m B = 0,45m
H ≤ 1,20 m B = 0,50m

Fig. 1.3. Fundaţii din beton simplu cu secţiune dreptunghiulară, la construcţii cu subsol: E
a – la peretele exterior; b – la peretele intreior ; 1 – perete; 2- fundaţie; 3 – izolaţie hidrofugă orizontală şi verticală; 4 – placa
suport a pardoseli; 5 – strat pentru ruperea capilaritatii; 6 – teren natural; 7 – zidarie de protecţie a izolaţiei hidrofuge verticale; 8 fortu
- trotuar; 9 – nisip; 10 – dop de bitum; 11 - tencuiala hidrofugă pentru protectia solului
rile
de întindere din încovoiere ale fundaţiilor continue din beton simplu sunt neglijabile dacă se
respectă condiţia:
tg α ≥ tg αminim, [1.2]
La fundaţiile din beton simplu sau beton ciclopian tg aminim = H/l, ) are valorile
din tabelul 1
 În cazul fundaţiilor din zidărie de piatră sau cărămidă tg α > 2.
Fundaţiile continue din beton armat se adoptă când solicitările sunt mari iar terenul de
fundare este neuniform sau are rezistenţă mică. In aceste cazuri apare necesitatea lăţirii tălpii
 fundaţiei; pentru respectarea condiţiei tg α > tg αminim se impune creşterea corespunzătoare a
Fundaţii înălţimii secţiunii. In aceste condiţii, fundaţiile din beton simplu nu mai sunt economice şi se
continue
din beton adoptă soluţia fundaţiilor din beton armat; se poate adopta o fundaţie elastică în locul celei rigide
armat şi pentru a evita execuţia sub apă sau în cazul terenurilor cu tasări inegale. La lăţimi mici,
fundaţiile continue elastice sub ziduri se prevăd cu secţiune dreptunghiulară (fig. 5, a), iar la
lăţimi mai mari teşite (fig. 5, b) sau sub formă de grindă întoarsă (fig. 5, c).
Fundaţia se toarnă pe un strat de beton de egalizare de 5 ... 10 cm grosime. Pentru
asigurarea rigidităţii necesare repartizării presiunilor pe teren raportul H/B limitează la valorile
minime date în tabelul,2 înălţimea H se alege cel puţin 30 cm (multiplu de 5 cm). Înălţimea
1 1
minimă la marginea fundaţiei se alege h =  ...  H, dar cel puţin de 15 cm.
3 2
Betonul folosit la fundaţii este de marcă minimă B 100.
Armătura de rezistenţă se prevede la partea inferioară a fundaţiei si este alcătuită din bare
drepte de oţel-beton cu diametrul minim de 10 mm aşezate la distanţe de 10 ... 25 cm dispuse
transversal şi din armătură longitudinală

Fig. 1.4. Fundaţii continue, elastice sub ziduri:

a — cu secţiune dreptunghiulară ; b — cu pante (teşita); c — sub formă de grindă întoarsă; 1 — perete; 2 —
fundaţie din beton armat; 3 — beton de egalizare 5 ... 10 cm grosime ; 4 — izolaţie hidrofugă orizontală.

Tabelul VI.2
Presiunea Valori H/B peste care nu mai este necesară
maximă pe verificarea la forţă tăietoare
teren, p, H/B minim
daN/cm2 B 100 B 150
 1 0,20 0,20 0,20
2 0,21 0,21 0,21
3 0,23 0,22 0,22
4 0,26 0,23 0,23
5 0,28 0,26 0,24
6 0,30 0,28 0,25

de repartiţie, alcătuită din bare Φ 6 mm/25 cm. Se recomandă armarea fundaţiei cu plase
sudate STNB (STPB). Procentul minim de armare se limitează la 0,05% iar armătura înclinată se
prevede numai dacă rezultă din calcul şi are diametrul minim 12 mm.
În cazul pereţilor de beton armat (diafragme), fundaţiile sunt prevăzute la partea superioară cu o
centură (talpă armată), în care se prevăd mustăţi din oţel-beton pentru legătura peretelui cu
fundaţia (fig. 6). Dimensiunile centurii se aleg astfel încât raportul ho/a≥ l; în acest caz, armarea
transversală a centurii se prevede numai cu etrieri Ø6 mm/25 cm. Când raportul ho/a≥ 2,
armătura transversală se determină prin calcul şi se execută sub formă de etrieri şi bare drepte,
cel puţin Ø10 mm la 10 ... 20 cm. Armătura longitudinală a centurilor se compune din bare
având diametrul minim de 10 mm reprezentind cel puţin 0,2% din secţiunea de beton

Principii de calcul privind fundaţiile

Fundaţiile trebuie să asigure transmiterea încărcărilor de la construcţie şi din greutatea

proprie, la terenul bun de fundare, astfel încât să nu se depăşească capacitatea portantă a acestuia.
Pentru calcul este necesar să se cunoască:
 — rezultanta încărcărilor la nivelul tălpii fundaţiei în care sunt cuprinse încărcările
Calculul
fundatiilor permanente, utile, accidentale şi extraordinare, inclusiv greutatea fundaţiei;
rigide — presiunea convenţională de
solicitate
centric calcul p la nivelul tălpii fundaţiei, când cal-
culul se face la starea limită de capacitate
portantă. Calculul unei fundaţii poate avea
două aspecte: dimensionarea unei fundaţii
care se proiectează şi verificarea unei
fundaţii existente.
a. Calculul fundaţiilor rigide
solicitate centric. Dimensionarea
fundaţiei, în cazul încărcării centrice,

Fig. 1.6. Schema de calcul a unei

fundaţii solicitată centric.
 presiunile se repartizează uniform pe talpa fundaţiei (fig. 6). Dacă fundaţia are în plan
dimensiunile A şi B, presiunea efectivă uniform repartizată pe talpă are expresia:
N +G
pef =  p, [1.4]
A B
unde:
N este rezultanta tuturor încărcărilor de calcul (permanente, utile, accidentale etc.)
care solicită fundaţia, în daN ;
G — greutatea proprie a fundaţiei, în daN ;
A, B — dimensiunile în plan ale tălpii fundaţiei;
p — presiunea convenţională sau de calcul, în daN/cm2, stabilită conform
normelor.
Din această condiţie rezultă suprafaţa necesară a tălpii de fundaţie:
N +G
A B = , [cm 2 ] [1.5]
p
Dimensionarea fundaţiilor continue rigide sub pereţi se reduce la determinarea lăţimii
 tălpii fundaţiei, considerând un tronson de l m din lungimea fundaţiei, adică A = 100 cm, deci,
Dimenesionarea N +G
B= , [cm] [1.6]
continue rigide 100 p
sub pereti În care N este încărcarea transmisă de peretele care reazemă pe fundaţie, pe l m, în
daN/m, iar G — greutatea proprie a unui metru din fundaţie, în daN/m.
Greutatea proprie a fundaţiei fiind funcţie de dimensiunile acesteia, deci tot necunoscută,
în practica de proiectare se procedează la aproximarea ei şi anume, G = (0,1 ...0,15)N, deci:
(1.10......0.15) N
B= , [cm] [1.7]
100 p

Deoarece fundaţiile rigide lucrează numai la compresiune, înălţimea minimă H a blocului

depinde de unghiul αmln de repartizare a presiunilor în masivul fundaţiei (v. tab. 1):
B − b0
H tg min , [cm] [1.8]
2

în care: B este lăţimea fundaţiei, în cm, iar b0 — grosimea peretelui care reazemă pe
fundaţie, în cm.
 Dimensionarea fundaţiilor rigide izolate, sub stâlpi constă în determinarea dimensiunilor
Dimensionarea blocului de fundaţie (A, B, H), respectiv ale cuzinetului (a, b, h), precum şi calcularea armăturii
fundatiilor din cuzinet.
gide sub stalpi Dimensiunile în plan ale blocului de fundaţie (A, B) se aleg astfel ca presiunea transmisă
terenului să nu depăşească presiunea de calcul, adică:
N +G
pef =  p, [1.9]
A B

înălţimea minimă H a blocului rezultă din condiţia de rigiditate

Dimensiunile cuzinetului se aleg pe baza recomandărilor constructive Calculul armăturii
din cuzinet se face considerând cuzinetul ca o consolă încărcată de jos în sus cu reacţiunea
blocului de beton, stabilindu-se momentele încovoietoare pe cele două direcţii în secţiunile de
încastrare de la marginile stâlpului (fig. 1.7):
 — armătura după direcţia x— x se dimensionează la momentul încovoietor din secţiunea 9—1—
2—11, dat de presiunile de pe porţiunea 5—1—2—6;
— armătura după direcţia y—y se dimensionează la momentul încovoietor din secţiunea 10—1—
4—12, dat de presiunile de pe porţiunea 5—1—4—8.
Procentul de armare pe fiecare direcţie trebuie să fie de cel puţin 0,05%.
Verificarea fundaţiei. Cunoscând dimensiunile fundaţiei şi încărcarea la care este solicitată, se
pot verifica presiunile efective pe teren:
— la fundaţii rigide continue, sub pereţi:

N +G
pef =  p, [1.10]
100 B

— la fundaţii rigide izolate, sub stâlpi:

N +G
pef =  p, [1.11]
A B
unde pef este presiunea efectivă pe teren, în daN/cm2.

 b. Calculul fundaţiilor rigide solicitate excentric.

In cazul încărcării excentrice, rezultanta P a tuturor
Calculul
forţelor ce acţionează asupra fundaţiei nu coincide cu
fundatiilor
centrul de greutate al acesteia în acest caz diagrama
rigide
presiunilor pe talpa fundaţiei poate avea una din
solicitate
formele din figura 8 în situaţia unei diagrame
excentric
trapezoidale (fig.8,a.) presiunea maximă are expresia:
Fig. 7- Schema de calcul a cuzinetului la
fundatii solicitate centric

P M
p1 = + , [1.12]
S W

unde:
P = N + G;

M este momentul încovoietor care acţionează în planul tălpii fundaţiei si are valoarea
M =
S suprafaţa tălpii fundaţiei, egală cu A-B;
E excentricitatea încărcării P faţă de axul fundaţiei;
1
W= A*B2 modulul de rezistenţă al suprafeţei tălpii fundaţiei în raport cu axa de încovoiere.
6

Fig. 1.7- Schema de calcul a fundaţiilor solicitate excentric:

a —când e < B/6; b — când e = B/6; c — când e > B/6.
Rezultă relaţia:

P  6e  P  6e 
p1 ,2 = 1   = 1  , [1.13]
A B  B S B

care este valabilă pentru cazul când rezultanta P nu iese din limitele sâmburelui central (e<B/6),
în acest caz, presiunile p1 şi p2 sunt eforturi unitare de compresiune.
Dacă excentricitatea e = (rezultanta se găseşte la marginea sâmburelui central) relaţia (1. 12)
devine:
P  6B  2P
p1 = pmax = 1  = [1.14]
A  B  6B  A  B
respectiv
P2 = Pmax = 0.

Diagrama presiunilor rezultă triunghiulară (fig. 1.7, b).

Dacă excentricitatea e creşte peste valoarea B/6, în planul tălpii fundaţiei apar şi eforturi
unitare de întindere (fig. 1.7, c). Deoarece în teren nu se pot dezvolta astfel de eforturi se
consideră numai lăţimea (zona) activă a fundaţiei, adică zona unde apar eforturi de compresiune:
B1 = 3c = 3 (0,5B— e).
În cazul când fundaţia este solicitată excentric se va urmări ca rezultanta tuturor
încărcărilor să se menţină în treimea mijlocie a bazei, astfel ca întreaga ei lăţime să fie activă la
transmiterea presiunilor pe teren, iar pmax nu trebuie să depăşească presiunea convenţională de
calcul p:
Pmax < P [1.15]

Dimensionarea fundaţiilor continue rigide sub ziduri solicitate excentric când e > B/6 se face cu
relaţia:

2P 2P 2P
pmax = p1 = = , pentru A=1m [1.16]
A  B1 3 A  c 3c

În cazul fundaţiilor rigide izolate sub stâlpi, solicitate excentric după o direcţie, dimensionarea
blocului de fundaţie se face cu relaţia:

N + G  6e 
p1,2 = 1  ;
A B  B
p1 = pmax ≤ 1,2 pconv
p2 = pmin ≥ 0
p1 + p2
pmed = [1.17]
2
Excentricitatea e are valoarea:
 M
e= [1.18]
N +G
unde M este momentul tuturor încărcărilor în raport cu axa fundaţiei.

Principii de calcul privind fundatiile elastice.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. Tratate şi monografii.
1. CARACOSTEA A. s.a – Manual pentru calcului
constructiilor vol I – Ed. Tehnica – 1977 Bucuresti;
2. MAIOR N s.a – Geotehnica si fundatii – Ed.
Didactica si Pedagogica – 1977 – Bucuresti;
3. PESTISANU C. s.a – Constructii civile,
industriale si agricole – Ed Didactica si Pedagogica -
1981 – Bucuresti;
4. Petrescu N. – Constructii pentru lucr.de.IM –
vol.I– Ed. Valahia University Press – 2007 –
Targoviste;
5. Petrescu N. – Constructii pentru lucr.de.IM –
vol.II – Ed Valahia University Press – 2007 –
Targoviste.

TEST DE AUTOEVALUARE
1. Precizați care este rolul fundatiilor si tipurile de de fundatii , care se preteaza la
digurile de aparare la inundatii, la barajele din pamant si la barajele din anrocamente?
 TEMĂ - Referat ( minim 10 apgini)

Reflectați asupra faptului ca avem un studiu de caz cu un dig de aparare

la inundatii executat din gabioane. Cum se va dimensiona fundatia digului de
aparare la inundatii ?

MODELE DE ÎNTREBĂRI

Întrebările vor fi tip grilă, cu cel puţin un răspuns fiecare întrebare.

1. Fundatiile reprezinta elementul de rezistenta al constructiei, care este solicitata la
:
a. Compresiune ;
b. Tractiune;
c. Incovoiere

2. Pamanturile de constructii din punct de vedere geotehnic pot fi :

a. Coezive;
b. Necoezive;
c. Plastice

3. Cota de fundare se alege in functie de :

a. Cota minima de inghet;

b. Cota maxima de inghet;
c. Cota fundatiilor vecine;
d. Caracteristicile geotehnice.

4. Fundatiile directe sunt :

a. De mare adancime;
b. De mica adancime;
c. Rigide;
d. Elastice

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI

1.
2.
3.
4.