ZIDIREA LIMBII

ROMÂNE

Revistă omagială
24 octombrie 2022
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE

CUPRINS
Mitul – poveste
pentru

1 2
contemporan Primul roman
alegoric

8
Editorial

3 4
5
Miturile – izvor
de inspirație Interviul
pentru
contemporan Întâii noștri
prozatori

6
Rege între
filozofi și filozof
7 Acrostih
9 Cronicile
trăiesc veșnic
între regi...
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE

L imba română, una dintre cele mai frumoase și

semnificative valori ale poporului român, zi de zi o
vorbim, dar niciodată nu ne-am întrebat cum a
apărut, cum au apărut acele poezii eminesciene,
acele romane ale lui Blaga, Sadoveanu, Dabija. Toți

E
marii noștri scriitori au pornit de la mituri, s-au
inspirat de la cei 3 mari cronicari de vază, doar
datorită lor ne bucurăm astăzi de varietatea marelor
opere geniale. Cu acest mare prilej am realizat
această revistă omagială, dedicată evoluției limbii
D
române.
Aici vom vorbi despre valoarea mitului în viața I
fiecăruia din noi, mitul ca sursă de inspirație pentru
alți autori, formarea și evoluția umanismului T
românesc, dar și altele. Urmați filele pentru a
descoperi informațiile utile. Revista noastră este o O
R
punte de trecere de la trecut la contemporan, dar și o
paletă largă de informații interesante despre

I
transformarea limbii române. Se adresează
cititorilor tuturor vârstelor pasionați și doritori de a

A
cunoaște cât mai multe lucruri despre dezvoltarea
limbii noastre. Vom încerca să vă convingem cât de
important este să cunoașteți istoria propriei limbi, la
fel ca și personalitățile ce au contribuit la
prosperitatea ei. În urma lecturii acestei reviste,
L
sperăm să vă faceți unele concluzii și să aflați multe
lucruri noi.
Sperăm să răsfoiți paginile cu cel mai mare
entuziasm. Vă dorim o călătorie plăcută în lumea
evoluției limbii.
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE
De ce ar trebui omul modern să citească mituri antice?
itul în linii generale
De ce noi simțim supărare? De ce oare soarele
răsare? Cum a apărut omul? Dacă știți răspunsul din
punct de vedere științific și întrebările vă par prea
ușoare, cu siguranță ați învățat într-o școală
contemporană și știți că lumea se bazează pe legile
științelor exacte. În trecut oamenii cu minți proaspete,
cu gânduri previzibile, naivitate și curiozitate de copil,
doreau explicație pentru aceste fenomene, precum noi
căutăm sensul evaziv a vieții, semnal din spațiul
inimaginabil cu patru dimensiuni și motor cu viteza
luminii, și pe când azi sunt organizate mii de cercetări
științifice, omenii trecutului inventau mituri, și
credeau în ele ca noi în gravitate sau ploaie.
Dacă priviți în linii generale, atunci puteți spune că
există un singur mit clasic. Este o poveste uriașă,
complicată, dar foarte interesantă, care a fost
construită pe parcursul unui mileniu întreg sau chiar
mai mult. A început înainte de 800 î.Hr. e. din
tradițiile și poveștile populare din Grecia și a fost
completată de autori romani în secolul al II-lea d.Hr.
e. Are mii de personaje și multe, multe povești
secundare.
„La început, a existat doar un haos etern,
nemărginit, întunecat. În ea se afla sursa vieții lumii.
Totul a apărut din haosul nemărginit - întreaga lume și
zeii nemuritori. Din Haos a venit zeița Pământ - Gaia.
S-a răspândit larg, puternic, dând viață tot ceea ce
trăiește și crește pe ea. Departe sub Pământ, cât de
departe este de noi cerul întins, strălucitor, în adâncul
nemăsurat, s-a născut Tartarul posomorât, un abis
cumplit plin de întuneric etern. Din Haos, izvorul
vieții, s-a născut o forță puternică, care a animat
Iubirea - Eros. Lumea a început să se formeze.
Boundless Chaos a dat naștere Întunericului etern -
Erebus și Noaptea întunecată -Nyukta. Și din Noapte
și Întuneric a venit Lumina veșnică - Eter și Ziua
strălucitoare veselă - Hemera. Lumina s-a răspândit în
întreaga lume, iar noaptea și ziua au început să se
înlocuiască.
(1.VALOAREA MITULUI ÎN VIAȚA NOASTRĂ)
Gaia a născut niște monștri numiți ciclop și
cei sute de mâini. Uranus dezgustat de monștri i-
a aruncat în Tartar (iadul acelor timpuri, un loc
de pedeapsă pentru păcătoși).Gaia, supărată de
Uranus, a căutat să se răzbune pe Uranus. Gaia
și-a folosit fiul, Kronos, care a tăiat organele
genitale ale lui Uranus. Kronos l-a aruncat pe
Uranus în ocean. Din sângele organelor sale
genitale, a fost creată zeița iubirii și a frumuseții,
Afrodita.”
Citind această poveste și părțile din ea -
despre zei, eroi și creaturi magice - putem vedea
imaginea de ansamblu a mitului în general. A
înțelege povestea care era cunoscută de fiecare
copil al Greciei și Romei- a vedea amploarea
incredibilă și vastul univers în care au crezut
strămoșii noștri. Și întrucât aceste povești au
devenit baza marilor tragedii ale lui Euripide,
Sofocle și alții, a înțelege mitul înseamnă a
aprecia și mai profund operele culturii
occidentale pe care le-au creat acești dramaturgi.
Și nu numai acestea: autorii moderni sunt încă
inspirați din mitologie.
Găsim o reflecție modernă
Miturile sunt atât de puternice și atât de adânc
înrădăcinate în mintea occidentală încât nu au
fost niciodată dispărute. Au inspirat nenumărați
pictori, sculptori, compozitori și scriitori încă din
Renaștere.
Zeița pământului Gaia
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE

De ce ar trebui omul modern să citească mituri antice?

(1.VALOAREA MITULUI ÎN VIAȚA NOASTRĂ)

Încă folosim expresii și obiecte asociate cu zeii antici -

adesea fără să ne dăm seama. De exemplu, știați că puterea
titanilor a dat numele titanului metalic foarte puternic și
navei „Titanic”? Sau faptul că zeița pământului Gaia ne-a
oferit geografia, sateliții geostaționari și științe geofizice.
Studiul „oaselor” Gaiei este geologia, iar măsurarea
pământului este geometria. Fermierii care au cultivat
pământul („ge-orgos”) ne-au dat numele George și numele
statului Georgia. Intrigile mitologice pot fi văzute peste tot:
în romane, filme, seriale. Arhetipurile din mituri sunt atât de
puternice încât încă le folosim. De exemplu, psihologii (care
au primit numele profesiei în numele miticei prințese
Psyche) se referă la ei atunci când vorbesc despre complexul
lui Oedip sau despre narciși. Acest lucru se datorează
faptului că miturile, în care operează Oedip și Narcis,
descriu anumite aspecte ale vieții umane atât de expresiv
încât nu s-ar putea gândi la un nume mai bun pentru ei.
Lupta cu haosul
Lumea mitologiei nu este în niciun caz atât de haotică
cât pare la prima vedere. Multe dintre povești au teme
comune. Eroii suferă, dar primesc daruri și putere drept
compensație, fecioarele suferă din dragoste, dar până la
urmă dragostea este răsplătită. Poveștile mai întunecate spun
cum viața unei persoane este determinată de fire nemiloase
care sunt toarse, măsurate și tăiate de zeițele destinului, iar
eroului i se cere doar să-și accepte soarta, păstrând curajul și
noblețea. În ciuda conflictelor, dezacordurilor și
neînțelegerilor, zeii, semizeii și oamenii toți stau împotriva
monștrilor și uriașilor care simbolizează forțele dezordinei și
distrugerii directe. Dacă poveștile moderne spun adesea
despre victoria binelui asupra răului, atunci cele antice
reprezentau lupta civilizației și rațiunii împotriva barbariei și
haosului.
În cele din urmă, esența miturilor este de a aduce
valorile umane într-un univers capricios și ostil. Și de aceea
acum, când pare uneori că ura, distrugerea și lipsa rațiunii
învinge, miturile clasice nu și-au pierdut deloc relevanța.

(Baciu Isidora)
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE
Miorița început sau continuare îndrăzneață
(2.DEZVOLTĂ, AFIRMAȚIA LUI NICHITA STĂNESCU:
FĂRĂ MIORIȚA NOI N-AM FI FOST NICIODATĂ POEȚI. )
P oezia
„Poezia”, spune decizia UNESCO, „poate fi
răspunsul la cele mai acute și profunde întrebări
spirituale ale omului modern, dar pentru aceasta este
necesar să se atragă asupra ei cea mai largă atenție
publică”.
Poezia este una dintre cele mai vechi forme de
artă. Se crede că cele mai vechi versuri-imnuri au fost
create în secolul XXIII î.Hr. Autorul poemelor este
fiica regelui akkadian Sargon, care a cucerit Ur
(Iranul modern), poetesa-preoteasa En-hedu-ana.
Primele poezii din istoria omenirii au fost dedicate
zeului lunii Nanna și fiicei sale, zeița stelei dimineții
Inanna. Forma poetică până la Renaștere a fost
venerată în Europa ca una dintre principalele condiții
ale frumuseții și a fost practic singurul instrument de
transformare a cuvintelor în artă.
Versificare antică
În critica literară, antichitatea este înțeleasă ca un
sistem de versificare în Grecia antică, unde a apărut
încă din secolul al VIII-lea. î.Hr, iar în Roma antică,
unde în secolul al III-lea. î.Hr a venit din Grecia.
În lumea antică, poeții nu își citeau poeziile, ci
cântau, poetul a fost în același timp cântăreț
(rhapsod), a fost înfățișat cu un instrument muzical -
o liră.
Versificarea antică mai este numită și
metrică (din latină Metron - măsură). Greaca
veche și latina erau caracterizate de sunete
vocale lungi și scurte. Prin urmare, baza
acestui sistem de versificare este alternanța
silabelor scurte și lungi, care au fost combinate
în stopuri, asemănând cu o combinație de note
într-o măsură muzicală. Repetarea unor astfel
de picioare a format un vers - o linie poetică și
i-a determinat ritmul intern.
Poezii - deși fără rimă - erau deja scrise de
vechii sumerieni și egipteni, aceștia din urmă
preferau în general vorbirea organizată ritmic
oricărei alte. Unii filologi cred că primul poet a
fost egipteanul, care și-a rimat impresiile sale,
cu cinci mii și jumătate de ani înaintea erei
noastre, despre Nil. Acest lucru este însă de
netăgăduit: poezia egipteană antică a produs în
principal texte instructive și didactice pe teme
morale și socio-politice, disprețuind versurile.
Prima lucrare în întregime rimată este
Instructions latină a lui Commodian (270), dar
aici o rimă curge pe tot parcursul poemului.
Rima variată și schimbătoare cu fiecare cuplet
apare în așa-numitul hexametru leonin, unde
prima jumătate de linie rimează cu sfârșitul.
Apoi din anul 600 o găsim în poezia latină
bisericească, unde din anul 800 devine
obligatorie și de unde trece în poezia seculară a
celticului și romanicului, iar apoi a popoarelor
germanice.
Rima a fost introdusă în poezia germană sub
influența formelor romanice, prima mare
lucrare germană în versuri rimate este
Evanghelia consolidată a lui Otfried (868).
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE
Miorița început sau continuare îndrăzneață
(2.DEZVOLTĂ, AFIRMAȚIA LUI NICHITA STĂNESCU:
FĂRĂ MIORIȚA NOI N-AM FI FOST NICIODATĂ POEȚI. )
Primele vorbe rimate din lume (nici măcar poezia
încă) au apărut probabil chiar înainte de apariția
scrisului. Este un mnemonic puternic. Romanii, de
altfel, aveau rima, dar nu de fapt în poezie, ci în
proverbe. Uneori, de exemplu, Catullus folosea rima
internă. Unele dintre cuvintele biblice au ceva
asemănător cu rima.
Prima poezie în română
Psaltirea în versuri este considerată cea dintâi
poezie cultă românească. Mitropolitul Dosoftei, pe
numele de mirean Dimitrie Barilă, este primul care a
realizat transpunerea în versuri, în limba română, a
poeziei psalmilor. El și-a dorit ca în felul acesta să
apropie şi mai mult de sufletul oamenilor imnurile
regelui David. Așadar, prima poezie românească a
fost una religioasă.
Principala operă a mitropolitului Dosoftei, Psaltirea
în versuri, apare în anul 1673, într-un orășel polonez,
Uniev şi cuprinde psalmii biblici, pe care acesta i-a
versificat într-o manieră artistică impresionantă. La
sfârșitul Psaltirii, Dosoftei tipărește şi versurile lui
Miron Costin privitoare la originea neamului
românesc.
Originalitatea, frumuseţea şi muzicalitatea
Psalmilor lui Dosoftei vor fi un izvor de
inspirație pentru marii scriitori români, în
poezia religioasă a lui Coşbuc şi Goga, ori
Blaga şi Voiculescu. Mai mult, ispirația o
găsesc și cei care acordă o atenţie aparte
dramei omului modern aflat în căutarea
sinelui prin raportare la Dumnezeu, mai
exact sunt Macedonski (cu ciclul Psalmi
moderni), Tudor Arghezi (cu seria celor 19
psalmi) şi Ştefan. Augustin Doinaş (cu cei
100 de psalmi). Totuşi, nu doar specia
literară psalmul va face scriitorii următori
sa-şi întoarcă faţa către opera lui, ci şi
temele abordate, geneza, tema morţii sau
modul original de versificare ori tonul şi
muzicalitatea pe care psalmii o expun.
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE

Miorița început sau continuare îndrăzneață

(2.DEZVOLTĂ, AFIRMAȚIA LUI NICHITA STĂNESCU:
FĂRĂ MIORIȚA NOI N-AM FI FOST NICIODATĂ POEȚI. )
Miorița
Istoricii consideră că balada datează din secolele
XII-XIII. Scriitorul Alecu Russo a auzit-o la lăutari în
1846 și a consemnat versiunea sa despre Miorița, care
a fost publicată ulterior de un alt scriitor, Vasile
Alecsandri. Câțiva ani mai târziu, Alecsandri a făcut
cunoștință cu o altă versiune a baladei, a modificat
textul original și a publicat Miorița renovată în două
colecții de poezie populară.
Alecu Russo trăia cu convingerea că balada
reprezintă doar rămășițele unei vaste epopei
naționale. În Transilvania, e numit generic Colinda
păcurarului. Episodul Oaia năzdrăvană a fost
adăugat numai după ce cântecul a traversat Carpații și
s-a transformat în baladă. Astfel, în sudul și estul
țării, rapsozii îl numeau generic Cântecul mioarei.
Titlul baladei, Miorița, a fost propus pentru prima
dată de către Vasile Alecsandri (1850), în mod
convențional și ulterior acceptat unanim (la vremea
respectivă versiunea primară, Colinda păcurarului nu
era cunoscută de către folcloriști).
Istoria vastă a baladei și transformările prin care a
trecut, au creat balada pe care o cunoaștem azi, și
care a inspirat pe poeți pe parcursul istoriei literaturii
române. Poate fi presupus că aceasta a fost una dintre
primele încercări a poporului vechi român de a
compune, dar istoria dovedește că poezia a apărut cu
mult mai devreme, în întreagă lume și teritoriu
român, deci Miorița este o sursă de inspirație, dar nu
și principala cauză a apariției poeților.
(Baciu Isidora)
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE

Miturile – izvor de inspirație pentru contemporan

(3. MITURILE - IZVOARE DE INSPIRAȚIE PENTRU SCRIITORI)

D e ce societatea a avut și are nevoie de mituri,

cu toate că s-a modernizat și aproape totul este explicat
Cei ce au luat la bază miturile scandinave și
le-a inclus în arena cinematografică mondială au
din punct de vedere științific?
fost cei de la Universul Cinematografic Marvel
cu filmul Thor realizat în anul 2011, al cărui
Ce este mitul? Mitul, în esența sa, relatează despre o
regizor a fost Kenneth Branagh care a lucrat și
întâmplare sacră ce dezvăluie un mister, căci personajele
asupra renumitului film Harry Potter and the
mitului nu sunt oameni simpli, ci zei ce sunt înzestrați cu
Chamber of Secrets(Harry Potter și Camera
niște puteri supranaturale prin intermediul cărora se dă
secretelor), Thor are un box office mondial de
explicația apariției a unor fenomene și la ceea ce a avut
449,3 mlrd de dolari americani.
loc înainte de apariția lumii. Acești zei erau ființele divine
Mituri – izvor de inspirație pentru scriitori.
cărora se închinau oamenii, fiecare având puterile
Sigur că dacă sunt filme și desene animate
specifice, și în dependență de nevoile persoanei, acesta se
bazate pe mituri există și cărți inspirate din
închina zeului corespunzător, deci cum spunea marele
acestea. Rick Riordan este un scriitor american
iluminist François Voltaire „Dacă Dumnezeu nu ar exista,
care este autorul a celor mai renumite cărți
el ar trebui inventat” ceea ce au și făcut. Fiecare popor are
bazate pe mitologia greacă și egipteane din zilele
miturile sale, însă în literatura universală sau remarcat cel
noastre. Seria de cărți Percy Jackson și Olimpicii
mai pronunțător cele a Greciei Antice și a Scandinaviei.
care a devenit liderul absolut de vânzări în SUA,
Filmile și desene animate inspirate din mituri. La
pe baza căreea s-au produs două filme, regizorii
momentul actual miturile sunt o sursă de inspirație pentru
cărora erau Chris Columbus și Top Freudenhal.
diferiți scenariști și regizori, căci atmosfera de mister
Cum am obesrvat lumea s-a modernizat, nu
fascinează spectatorul indiferent de vârsta acestuia. Cel
crede în mituri și nu se închină zeilor pentru a
mai popularizat mit printre filme și desene animate, care
obține bunăvoința lor, acum miturile sunt luate
cuprinde în lista sa peste 40 de adaptații, este cel a lui
drept povești ce stau la baza filmelor, desenelor
Hercule, fiul lui Zeus, din mitologia greacă, primul film
animate și a cărților, cu ajutorul cărora ne putem
cu participarea personajului Hercule a fost filmat în anul
scufunda în lumea fantastică și să ne simțim și
1933 și poartă denumirea de The Warrior’s
noi printre zeii lumii antice.
Husband(Soțul Războinicii). Filmul ne relatează despre
(Petrușca Dorina)
povestea amazoanelor, care au stăpânit peste oameni
Christopher Hemsworth -
datorită brâului sacru al Dianei, și a lui Hercule care a actorul principal din
venit să-l fure. Filmul se bazează pe o producție de pe filmul „Thor”

Broadway din 1932 a piesei lui Julian Thompson din

1924.
În 1997 pe ecranele televizorului a apărut desenul
animat american Hercules produs de Walt Disney Feature
Animation și lansat inițial de Walt Disney Pictures.
Hercules este cel de-al 35-lea film de animație Disney și
cel de-al optulea film de animație produs în timpul
Renașterii Disney, filmul a fost regizat de Ron Clements
și John Musker. Acest desen animat ne descrie mitul lui
Hercule doar că adaptat pentru vizionarea copiilor, cu
Ron Clements și John
elemente de eroism, dragoste și a victorie binelui asupra Musker - regizorii
desenului animat
răului.
„Hercules”
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE
Interviul
P entru a afla mai multe opinii despre anumite
subiecte, am dat colegilor mei întrebări luând la
bază temele articolelor revistei pe care o răsfoiți
acum, astfel discuția a fost următoarea:
- Care a fost cel mai memorabil mit și de ce?
- Mitul lui Ahile, deoarece ne demonstrează
faptul că chiar și cel mai puternic om are un punct
vulnerabil. (Porumbrica Ecaterina, eleva clasei a
X-a „A”)
- Mănăstirea Argeșului, deoarece m-a
impresionat momentul când creatorul a jertfit cu
ceea ce a avut mai scump și mai drag – soția.
(Grossu Artiom, elev a clasei a XI-a „A”)
- Care este cel mai preferat personaj din
mitologie?
- Thor (Grossu Artiom, elev a clasei a XI-a „A”)
- Ghilgameș, pentru că a căutat metoda de-al învia
pe prietenul său, dar din păcate nu a reușit.
(Porumbrica Ecaterina, eleva clasei a X-a „A”)
- Loki (Baciu Feodosia, eleva clasei a IX-a „B”)
- Știi vreo curiozitate despre Dimitrie Cantemir?
- Dimitrie Cantemir era un poliglot. El cunoaștea o
mulțime de limbi ca rusa, persana, araba și altele.
(Baciu Feodosia, eleva clasei a IX-a „B”)
- A fost primul membru român din Academia de
Științe din Berlin. (Grossu Artiom, elev a clasei a
XI-a „A”)
- Miturile ale cărui neam te atrag mai mult?
- Indian (Porumbrica Ecaterina eleva clasei a X-a
„A”)
- Român (Grossu Artiom, elev a clasei a XI-a „A”)
- Dacă ai avea posibilitate de fi martor la
numeroase evenimente istorice ai deveni
cronicar? De ce?
- Nu, căci știu că unii cronicari au participat la
aceste evenimente și au avut mari șansă de a
deceda, iar aceasta nu-mi va permite să scriu alte
opere. (Grossu Artiom, elev a clasei a XI-a „A”)
- Da, aș deveni cronicar, deoarece aș dori să
înregistrez aceste evenimente istorice pentru
urmași, pentru ca ei să cunoască istoria din punct de
vedere a omului care este martor la aceste
evenimente, și pentru ca să le mărturisesc adevărul,
fără hiperbole și păreri subiective, utilizate de alți
cronicari.
(Baciu Feodosia, eleva clasei a IX-a „B”)
(Petrușca Dorina)
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE
Întâii noștri prozatori
I storia poporului nostru, oare de unde noi în
prezent o cunoaștem dacă odată cu apariția
umanismului, care transforma limba din mijloc de
comunicare în mijloc de transmitere și de creație a
culturii, țara noastră nu a preluat această activitate și
a rămas în urmă cât cu dezvoltarea scrisului cât în
dezvoltarea conștiinței istorice ce se naște din
încercarea de a construi identitatea unui popor. Însă
de-a lungul timpului, marii cronicari a țării noastre
au săltat literatura română pe cele mai înalte culmi,
ei se împărtășeau cu gândurile sale cu ajutorul
cronicilor, unde se găsesc primele rudimente ale
literaturii române originale, narațiuni, caracterizări
sau portrete, tablouri și descripții, reflecții și atitudini
morale, primele exerciții de compunere în limba vie
a poporului.
Marii cronicari ai sec.XVII-lea și ai începutului
sec.XVIII-lea și întâii noștri prozatori din literatura
istorică medievală românească ce s-au afirmat ca
personalități cu talent indiscutabil, fiecare cu stilul
său, sunt Grigore Ureche, Miron Costin, Ion
Neculce, Dimitrie Cantemir, Radu Popescu. Ei cu
nesaț studiau, făcând extrageri din istoriile
universale, din numeroasele cronici și lucrări
istoriografice poloneze, și alți fruntași ai culturii
moldovenești constatau cu mare mahnă că acasă la
ei, în Moldova, „scriitorii noștri n-au avut de unde
strânge cărți” zicea G. Ureche. Cu toate că, apariția
cronicilor în limba moldovenească a fost prilejuită,
întâi de toate, de necesitatea spirituală, condiționată
de gradul de dezvoltare a societății moldovenești
(aflate oricum sub influența europeană prin filiere
poloneze și maghiare). Oricum umanismul a
influențat nu mai puțin stilul cronicarilor, oferindu-le
modele de întocmire și redactare a cronicilor lor.
Alte idei, ca de pildă cea despre originea divina a
monarhiei, vin din mentalitatea religioasă feudală,
dar lucru demn de subliniat cronicarii, boieri patrioti
blestemau dominația turceasca visând scuturarea
jugului prin acțiunea unității a popoarelor creștine.
(5.CRONICARII ȘI CONTRIBUȚIA LOR ISTORICĂ)
Grigore Ureche
(1590-1647) a scris Letopisețul Țării Moldovei
de când sa descălecat țara și de cursul anilor
și de viața domnitorilor de la Dragoș Vodă
până la Aron Vodă (1359-1594) ca „să rămâie
feciorilor și nepoților, să le fie de învățătură,
despre cele rele să se ferească și să socotească,
iară despre cele bune să urmeze și să învețe și
să se îndrepteze” afirma el. Cronica are scop
instructiv și educativ. Ea vrea să lase urmașilor
pagini adevărate și-n istoria Moldovei, dar să-i
și educe pentru activitățile lor viitoare. Pentru
aceasta, Grigore Ureche s-a documentat,
cercetând atât cronici străine cât și românești,
însă între izvoarele cele mai importante
folosite, se afla o cronică polonă a lui Joachim
Bielski. Notațiile lui Grigore Ureche din
Letopisețul Țării Moldovei sunt atât de agere în
formularea lor laconică, încât scriitorii de mai
târziu care s-au inspirat din opera lui n-au avut
de schimbat nimic și n-au avut nevoie decât de
puține adaosuri, iată creațiile autorilor ce s-au
inspirat din cronicile lui: Constantin Negruzzi
în nuvela Alexandru Lăpușneanu, Vasile
Alecsandri în drama Despot-Vodă,
Delavrancea în trilogia Apus de soare, Viforul,
Luceafărul, Mihail Sadoveanu în Viața lui
Ștefan cel Mare, Șoimii și Nicoara Potcoavă
etc.
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE
Întâii noștri prozatori
Miron Costin
(1633-1691) e un povestitor evoluat, cunoscător al
procedeelor narațiunii istorice. Letopisețu Țării
Moldovei de la Aron – Vodă încoace, de unde este
părăsitu de Ureche, vornicul de Țara-de-Giosu,
scosu de Miron Costinu, vornicul de Țara-de-
Giosu.... este nici vorbă întâi de toate un document
care descrie în totalmente perioada 1594-1661, atât
de prețios încât este unicul, dar cronica este departe
de a rămâne un simplu document. Miron Costin nu
se mărginește să relateze fapte bazate pe istorii
străine, ci pune la contribuție mai ales memoria vie a
oamenilor, mărturia contemporanilor și, adesea,
calitatea sa de actor implicat în desfășurarea
evenimentelor. Cronica lui Miron Costin este, în cea
mai mare parte, o scriere memorialistică în care
participarea autorului se face simțita la tot pasul,
psihologic, afectiv, liric: „O! Moldova!- reflectează
la un moment dat cronicarul patriot di-ar fi domnii
tăi, carii stăpânesc în tine, toți înțelepți, încă n-ai peri
ase lesne. Ce domniile neștiutoare rândul tău și
lacome șanțu pricine peirei tale. Că nu căuta să
agonisească sie nume bun ceva la țara, ce caută
desfrânați numai în avuție să strânge, carea apoi
totuș să risipește și încă și cu primejdii casele lor, ca
blestemul săracilor, cum să dzice nu cade pre copaci,
cât de târziu.”
(5.CRONICARII ȘI CONTRIBUȚIA LOR ISTORICĂ)
Ion Neculce
(1672-1745) spre deosebire de ceilalti înaintași,
nu a avut o cultura sistemetică. Faptul de a fi
participat din plin la evenimentele povestite și,
mai ales, un mare talent fac din Neculce primul
nostru cronicar artist, în toată puterea
cuvântului, inaugurând astfel proza ​
moldovenească. Cronica sa Letopisetul Tarii
Moldovei de la Dabija-Vodă (1661) până la a
doua domnie a lui Constantin Mavrocordat
(1743) este superioară, din punct de vedere
literar, cronicii lui Miron Costin. În centrul
cărții se afla domnia lui Dimitrie Cantemir,
care ocupa, oarecum disproporționat, dacă
avem în vedere scurtimea ei, cel mai mare
număr de pagini. De astă dată valoare artistică
a povestirii covarșește pe cea documentară,
importantă și ea pentru propria-i persoană.
Scriind la bătrânete, având o memorie
excelentă și o slobozenie a limbii ferită de
complicații cărturarești, Neculce adopta tonul
omului sfătos, compătimitor pe alocuri, barfitor
când se ieste prilejul, totdeauna însoțit de
gesturi care te fac să crezi că mai curând a
dictat cuiva cele mai bune ce a avut a spune.
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE

Întâii noștri prozatori (5.CRONICARII ȘI CONTRIBUȚIA LOR ISTORICĂ)

Nicolai Milescu
Spătaru
(1636-1708) este primul învăţat, scriitor şi diplomat
moldovean cu prestanţă şi prezenţă
interecontinentală. Personalitatea şi creaţia lui, ca şi
ale lui D. Cantemir, sunt cunoscute mai larg şi
preţuite mai înalt peste hotarele Moldovei. Copiile şi
traducerile lucrărilor sinologice sale se află printre
cele mai preţioase achiziţii ale unor biblioteci
europene. Contribuţia lui Nicolai Milescu Spătaru la
dezvoltarea ştiinţei universale (sinologiei) este
incontestabilă. Întreaga lui activitate diplomatică,
ştiinţifică demonstrează cât se poate de grăitor
potenţialul creator al celor mai înzestraţi fii ai
Moldovei de la hotarul veacurilor XVII -XVIII.
Deci valoarea literară a cronicilor este nespus de
mare, deoarece ele cuprind primele noastre narațiuni
artistice cu care, prin arta revocării sau a portretului,
prin gradarea conflictului și intuiția psihologică, ori
prin utilizarea unor mijloace artistice, se creează
bazele literaturii noastre beletristice de mai târziu.

(Carpov Nelea)
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE

Cronicile trăiesc veșnic

(6. PERMANENȚA INSPIRAȚIEI DIN CRONICI)

C ronicile realizează cea dintâi imaginea scrisă a

istoriei noastre. Cronica este scrierea istorică în care sunt
consemnate în ordine cronologică evenimentele dintr-o
Ion Neculce și legendele sale i-au inspirat
pe: Gh. Asachi în nuvele istorice, D.
Bolintineanu în operile Daniil Sihastrul,
anumită perioadă, după surse diverse, atât scrise, cât și
Mănăstirea Putna, Petru Rareș, Mama lui
orale. În spațiul medievalității românești, denumirea ei este
Ștefan cel Mare, C. Negruzzi Aprodul Purice,
de letopiseț și limba de expresie este la început slavona,
V.Alecsandri Movila lui Burcel, Altarul
limba oficială, de cancelarie, preluată din mediul bisericesc
mănăstirii Putna, Dumbrava Roșie, Visul lui
care o consacrase ca limba a culturii scrise. Ștefan cel Mare
Petru Rareș, G. Călinescu Istoria literaturii
este promotorul acestei acțiuni, continuate ulterior și de alți
române de la origini până în prezent etc.
domnitori, pentru ca în secolele următoare să devină operă
Grigore Ureche din cronicile lui s-au
de autor, atât în Moldova, cât și în Țara Românească.
inspirat Constantin Negruzzi în nuvela
Marii cronicari se inspirau din toate documentele
Alexandru Lăpușneanu, Vasile Alecsandri în
vremii, ei au început cu scopul declarat de Ureche, ca
drama Despot-Vodă, Delavrancea în trilogia
urmașii să cunoască istoria, care are caracter moralizator, și
Apus de soare, Viforul, Luceafărul, Mihail
ca să fie învățătura de minte celor tineri despre cele rele să
Sadoveanu în Viața lui Ștefan cel Mare, Șoimii
se ferească să se socotească.
și Nicoara Potcoavă etc.
„Revolta fondului nostru nelatin” de Lucian Blaga
Concluzie: Deci cum ați observat o
este un articol apărut în revista Gândirea în anul 1921 se
sumedenie de autori și-au pus început creațiilor
încadrează în viziunea tradiționalistă a acestei reviste fiind
sale inspirându-se din lucrările marilor
scris pentru a contracara exclusivismului latin în
cronicari care și-au asumat libertatea propriilor
configurarea componentei spirituale a poporului român.
gânduri și sentimente, apropiindu-se de istorie
„Nu este un lucru nou: Suntem morminte vii ale
cu conștiința responsabilității față de adevăr.
strămoșilor, între ei sunt aceia pe care-i ocrotim și-i
Cronicarii au avut o valoroasă contribuție cu
îmbrățișăm cu toată căldura din motive istorice și politice:
deosebire în domeniul istoric. Ei au subliniat
Dar avem și strămoșii pe care îi tratăm ca pe niște copii
pentru prima dată la noi necesitatea scrierii
vitregi ai noștri.” Lucian Blaga dezvăluie cu argumente
istoriei. Iar mai târziu urmașii lor au continuat
convingătoare o asemenea opinie.
era literaturii având la bază marele creații a
„Momento mori” de M. Eminescu a fost scrisă în anul
strămoșilor săi.
1872 în perioada studiilor la Viena și Berlin sub influența
scientismului filozofului german Shopenhauer și conținând
Lucian Blaga
1300 versuri. Poemul ilustrează idea că rolul e atotputernic
în lume și că oricâte culmi ar fi atins omenirea în evoluția
ei, a urmat prăbușirea în Neamț. În această poezie
Eminescu ilustrează istoriile în strânsă legătură cu tema Mihai Eminescu
timpului fiind evocate printr-o succesiune de civilizații
surpate sub nisipul trecerii, un document de zădărnicie, o
adevărată „panorama a deșertăciunilor”. „Dacia este un
ținut fabulos, tutelat de zona Dacia, imaginea fiind loc
răsfățat de zei și aster, Sori și luna repezite printr-a norilor
dunbrave ard albastrele armure ale zeilor romani.”

(Carpov Nelea)
 (7. DIMITRIE CANTEMIR – PERSONALITATE
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE MULTILATERALĂ A CULTURII ROMÂNE ȘI EUROPENE)

Rege între
filozofi și filozof
între regi...

D

imitrie Cantemir este primul
savant român cu recunoaștere
internațională. Exegeza cantemiriană
susține că D. Cantemir reprezintă
modelul unui homo universalis și homo
culturalis, prin faptul că a fost un erudit
și un analist profund care a ilustrat cu
strălucire toate domeniile culturii din
acel timp: cultura muzicală, cultura
literară, cultura istorică, cultura
filozofică, cultura religioasă.
Prin lucrările sale, a dus neamului o
glorie mai mare decât războaiele din
acea perioadă, influențată de
umanismul Renașterii, s-au oglindit
cele mai importante probleme ridicate
de dezvoltarea social-istorică a
Moldovei de la sfârșitul secolului al
XVII-lea și începutul secolului al
XVIII-lea.

ZIDIREA LIMBII ROMÂNE
Rege între filozofi și filozof între regi...
Prin adeziunea sa, Societatea noastră a
dobândit o nouă strălucire și o podoabă ne
întrecută. Încă din 1714 D. Cantemir fusese
ales membru al Academiei din Berlin și la
îndemnul membrilor acestei adunări de
învătați s-a apucat să scrie cartea cu titlul
intuitiv: Descriptio Moldaviae( Descrierea
Moldovei ) . Descrierea Moldovei cuprinde
trei părți: partea geografică - cu date despre
originea poporului român, împărțirea pe
ținuturi, munți etc.; partea a doua, politica,
tratează organizarea statului feudal al
Moldovei, adică domnia, dregătorii, veniturile
etc. ,deci cu mult mai mult decât anunța titlul .
În sfârșit partea a treia este intitulată Despre
cele bisericești și ale învățăturii în Moldova,
în care intră capitole despre religie și biserică,
limbă și literatura română.
Istoria ieroglifică scrisă la Constantinopol
în română (1703 - 1705). Este considerată
prima încercare de roman politico-social,
alegoric și autobiografic. Cantemir satirizează
lupta pentru domnie dintre partidele boierești
din țările române. Această luptă alegorică se
reflectă printr-o dispută filosofică între două
principii, simbolizate de Inorog și Corb.
Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri
care reflectă influența poeziei populare.
A fost filozof și ne-a lăsat Divanul sau
gâlceava înțeleptului cu lumea și o lucrare
despre filozofia istorieri, creșterea și
descreșterea monarhiilor în general.
Lucrarea care i-a adus faimă universală
rămâne Istoria Imperiului Otoman, reprezintă
o autoritate în tot ce privește evenimentele
istorice, moravurile și limba turcilor. A scris
un tratat de istorie a muzicii otomane și a
realizat primul sistem de notare pentru muzica
otomană.
(7. DIMITRIE CANTEMIR – PERSONALITATE
MULTILATERALĂ A CULTURII ROMÂNE ȘI EUROPENE)
Numele lui D. Cantemir figurează și pe frontispiciul
Bisericii Sainte-Geneviève din Paris, alături de alte
nume importante ale culturii europene, între care
amintim pe Racine, Dryden, Bossuet, Locke,
Leibnitz, Newton.
În scurta sa domnie, Dimitrie Cantemir a făcut
unele reforme, pentru anumite pături sociale mai
puțin bogate. La înscăunarea în domnie, Cantemir a
scăzut "birul steagului", adică darea ce se lua la
domnie nouă, ca să plătească cheltuielile steagului de
domnie de la turci. O altă reformă fiscală a fost
desființarea dijmei, care privea în special boierimea
mică. În politica sa internă, Cantemir s-a sprijinit pe
aceleași pături sociale ca și tatăl său Constantin și
fratele său Antioh. Cronicarii vremii ni-l arată ca pe
un domn foarte popular. "Că așa arăta de bun și de
blând - spunea Ion Neculce (Ion Neculce,
Letopisețul) încât tuturor le era ușa sa deschisă și era
nemăreț de vorovea cu toți copiii".
Dimitrie Cantemir este prin ideile preluate din
filozofia antică un umanist, prin spiritul
enciclopedic, un reprezentant al iluminismului
european, iar prin cultura teologică și credință, un
bun creștin.
(Popușoi Violeta)
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE
Primul roman alegoric
(8. ROMANUL ”ISTORIA IEROGLIFICĂ”, O CAPODOPERĂ A
„I
storia ieroglifică" este o scriere alegorică a lui
Dimitrie Cantemir, primul roman politic românesc, aduce
în prim-plan o competiție politică între bine și rău.
Întruchipat de Inorog(D. Cantemir), Binele îl înfruntă pe
Corb(C. Brâncoveanu), simbol al puterii arogante și
egoiste. Scena politică a Țărilor Române demască defectele
morale ale celor meniți să le conducă. Lipsa de demnitate,
corupția și slugărnicia sunt dezvăluite fie în timpul
Divanurilor reunite, fie în raporturile cu ceilalți eroi ai
narațiunii. Eroul principal, alter ego al autorului,
dobândește, în cele din urmă, perfecțiune morală și își
redobândește rolul de conducător.
Titlul complet al scrierii cunoscute îndeobște ca Istoria
ieroglifică este Istoriia ieroglifică în doasprădzece părți
împărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită,
la începătură cu scară a numerelor streine tâlcuitoare. El
ne sugerează istoria secretă a unui conflict prelungit între
Molodova și Țara Românească privind ocuparea tronului
din Moldova de către o rudă a lui Brâncoveanu, Cantemir,
demascând intrigile subterane ale politicii din acea vreme.
Tema universală abordată în operă, prezentă atât în
Divanul, cât și în romanul Istoria ieroglifică, acestea având
o structură asemanătoare: dialog/teatru + comentarii. În
spectacolul lumii din roman sunt angajate personaje-
personalități contemporane. Motivantă este, în acest sens,
intenția autorului prin afirmația „Lumea este ca un tezaur
dacă o vei folosi spre bine, iar dacă o vei folosi spre rău,
rea va fi pentru tine”.
Tema, ideea, mesajul operei: Tema operei o
constituie conflictul dintre Brâncoveni si Cantemirești
pentru ocuparea tronului Moldovei de câtre M. Racoviță, o
rudă a domnitorului din Țara Românească, în defavoarea
fraților Cantemir. Conflictul s-a manifestat între ani 1688-
1705 și este prezentat sub forma alegoriei luptei dintre Țara
Păsărilor și Țara Patrupedelor, vreme de 17 ani. Ideea
creației: Numai în pace și unire între locuitorii celor două
principate se poate prospera și obține libertatea. Mesajul
romanului: Veșnica zvârcolire a omului pentru a-și asigura
subzistența ori lăcomia îl împiedică să vadă imaginea
globala a vieții.
LITERATURII ALEGORICE.)
Scopul autorului declarat într-un
cuvânt de adresare cititorului este: să
demaște faptele condamnabile ale unor
domni și boieri, ce contravin intereselor
țării; să dea o formă mai frumoasă operei
sale; să se cunoască sentințele cu care este
dotat romanul, pentru a releva valoarea
științei și înțelepciunii; să justifice lupta
dusă împotriva lui Constantin
Brâncoveanu.
Spectaculosul romanului se
evidențiază prin structura alegorică:
alegorie, dominantele morale ale
personajelor; semnele simbolice distinctive
ale stemelor principatelor române: Țara
Păsărilor, personificând Muntenia, și Țara
Animalelor; Moldova ce are semnul
bourului în centru stemei.
În opinia lui Vasile Coroban
Istoria ieroglifică îmbină perfect cugetarea
sentențioasă filozofică și expresia literară,
limbajul logic și imaginația poetică,
rămânând o creație aproape irepetabilă în
istoria spirituală a poporului nostru.
Istoria ieroglifică devine o "Istorie
secretă", comparabilă cu cea a lui
Procopius din Cezareea, despre epoca lui
Justinian. Epoca de care se ocupă Dimitrie
Cantemir, în Istoria ieroglifică, este
sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul
secolului al XVIII-lea de la urcarea în
scaunul Țării Românești a lui Constantin
Brâncoveanu (1688) și până la cea de a
doua domnie a lui Antioh Cantemir (1705)
în Moldova romanul vizează ingerințele lui
Constantin Brâncoveanu în treburile
interne ale Moldovei. Conflictul principal
este cel dintre Constantin Brâncoveanu și
Dimitrie. Tragica și zbuciumata istorie!
(Popușoi Violeta)

 ZIDIREA LIMBII ROMÂNE

Acrostih

10

Vrednicia fără întelepciune ca o frumusețe fără ochi.

Remediul nenorocirii este echilibrul sufletesc.
E bine să fii bun decât să fii rău și nu ai nicio vocație.
Mă îndoiesc, deci cuget. Cuget, așadar exist.
Urma lupului de a câinelui puțin se dosebeste.
Nedreptățile scrie-le în nisip, iar binefacerile pe marmură.
Zece înțelepți nu pot să descurce ceea ce un nebun a încurcat.
E rău când nu e bine și e bine când nu e rău.
Câinele moare de drum lung și prostul de grija altora.
E mai bine în coliba ta decât în palatul altuia.
ZIDIREA LIMBII ROMÂNE

CASETA REDACȚIONALĂ

Redactor şef: Muntean Cristina

Redactor şef adjunct: Petrușca Dorina
Colaboratori: Popușoi Violeta
Carpov Nelea
Baciu Isidora