-Tradiţionalismul -

„ACI SOSI PE VREMURI”

de Ion Pillat

Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete

La casa amintirii cu-obloane şi pridvor,  Te vezi aievea numai în ştersele portrete.
Paienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor.
Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta, 
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita...
De când luptară-n codru şi poteri, şi haiduc.
Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu:
În drumul lor spre zare îmbătrânira plopii. Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secară.
Nerăbdător bunicul pândise de la scară Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară.
Berlina legănată prin lanuri de secară.
Subţire, calci nisipul pe care ea sări.
Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină Cu berzele într-ânsul amurgul se opri...
Sări, subţire, -o fata în largă crinolină.
Şi m-ai gasit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram
Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,  Când ţi-am şoptit poeme de bunul Francis
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac. Jammes.

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,  Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub
Îi spuse Sburatorul de-un tânar Eliad. lună
Şi-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,
Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea...
Şi totul ce romantic, ca-n basme, se urzea. M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, 
Şi ţi-am părut romantic şi poate simbolist.
Şi cum şedeau... departe, un clopot a sunat, 
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din Şi cum şedeam... departe, un clopot a sunat,
sat. Acelaşi clopot poate, în turnul vechi din sat...

Dar ei, în clipa asta simţeau că-o să ramână... De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din
De mult e mort bunicul, bunica e batrână... sat.

Prezentarea generala a curentului.

Tradiţionalismul reprezinta o mişcare literară manifestată în perioada interbelică a carei
ideologie preia elemente din orientarile antebelice (sămănătorism şi poporanism). Temele
fundamentale ale tradiţionalismului interbelic au fost viaţa rurala, credinţa, folclorul,
timpul. Motivele care sustin aceste teme sunt: motivul strămoşilor, al bisericii, al naturii etc.
O trăsătură esenţială a tradiţionalismului este lipsa ambiguităţii specifice modernismului,
textele fiind uşor de înţeles.Figurile de stil sunt simple, predominând epitetul şi
comparaţia. Versificaţia este simplă, existând întotdeauna rimă, ritm şi nefiind utilizat
ingambamentul.
Reprezentanţii tradiţionalismului în lirica română sunt Ion Pillat, Vasile Alecsandri şi Adrian
Maniu.
 Introducere operă + Temă şi motive literare
Ion Pillat reprezintă în literatura română interbelică un reper pentru doctrina tradiţionalistă
deoarece volumele sale denotă teme specifice curentului.
Poezia  „Aci sosi pe vremuri” face parte din cilcul „Trecutul viu” din volumul „Pe Argeş în sus”
şi are ca temă trecerea timpului care, însă, nu poate altera iubirea. Macrotema este susţinută de o
serie de motive literare specifice tradiţionalismului: motivul satului, motivul bisericii (al clopotului),
motivul bunicilor şi al bibliotecii (enumerarea unor titluri de opere literare care se constituie în
repere temporale).
Poezia aprţine tradiţionalismului prin idilizarea trecutului, prin cadrul rural, dar şi prin tema
timpului trecător – fugit irreparabile tempus.
Tipul de lirism
Autorul imbină lirismul obiectiv cu cel subiectiv deoarece pasajele în care se prezintă
întâlnirea romantică a bunicilor nu cuprind mărci ale eului liric. Acestea apar însă în pasajul meditativ
despre trecerea timpului şi în fragmentul final al textului(„şi m-ai gasit zâmbindu-mi”).
Explicarea titlului
Titlul poeziei marchează identitatea dintre trecut şi prezent prin asocierea adverbului deictic
„aci” cu verbul la perfect simplu „sosi” şi sintagma „pe vremuri”.
Comentarea secventelor lirice
Din punct de vedere structural , poezia este alcatuită dintr-un prolog (primele trei strofe), o
secvenţă lirică în care se descrie întâlnirea bunicilor, un pasaj meditativ despre timp, secvenţa în care
eul îşi prezintă propria experienţă de dragoste şi un epilog. Textul este alcătuit din 19 distihuri,
iar epilogul este un vers izolat.
Incipitul operei constituie prologul şi are rolul de a contura coordonatele spaţiale şi
temporale, punându-se accent pe motivul amintirii. Ideea trecerii timpului este redată prin metafore
şi personificări: „la casa amintirii... păienjeni zăbreliră şi poartă şi zăvor”, „hornul nu mai trage din
ciubuc”.
Prima secvenţă lirică descrie, cu mijloacele lirismului obiectiv, întâlnirea bunicilor, proiectată
pe fundalul unui peisaj rural idilic. Se utilizează motivul bibliotecii şi alte trimiteri temporale pentru a
plasa întâlnirea la jumătatea secolului al XIX-lea: „Pe-atunci nu erau trenuri ca azi” şi „o fată în largă
crinolina”. Atmosfera descrisă este romantică, iar cei doi îndrăgostiţi simt că iubirea lor va fi
veşnica: „iar ei în clipa asta simţeau că-o să rămână”.
Trecerea către secvenţa următoare întrerupe firul idilic al descrierii anterioare şi atrage
atenţia asupra trecerii brutale a timpului: „de mult e mort bunicul, bunica e bătrână...”. Eul
liric reflectează asupra trecerii timpului constatând cu durere efectele îmbătrânirii, idee sugerata prin
metafora „te vezi aievea numai în ştersele portrete”.
Cea de-a treia secvenţă poartă mărcile lirismului subiectiv şi realizează o paralela între
povestea din trecut şi cea actuala: „ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu”. Asemănarile au rolul de a
sugera permanenţa iubirii. Deşi timpul este ireversibil, iubirea va rămâne mereu aceeaşi.
Epilogul poeziei cuprinde de fapt refrenul „un clopot a sunat – de nuntă sau de moarte – în
turnul vechi din sat”. Astfel, se redă ideea că iubirea şi moartea sunt elementele esenţiale ale
condiţiei umane.
Elemente de prozodie (versificaţie)
Nivelul prozodic al textului respectă conservatorismul specific acestui curent literar: cele 19
distihuri au rimă împerecheată, ritm iambic si măsura variabilă.
Analiza pe niveluri de interpretare
La nivelul stilistico-textual se observă lipsa ambiguităţii şi preferinţa pentru epitete şi
personificare în detrimentul metaforei.
Nivelul morfo-sintactic este reprezentat mai ales de utilizarea verbelor la imperfect şi perfect
simplu pentru a sugera apropierea celor două poveşti de dragoste.
 O particularitate a nivelului lexical este folosirea cuvintelor cu tentă arhaică şi
regională, „haiduc”, „poteră”, „berlină”, „crinolină”, „aievea”, „pridvor”.
Concluzie
În concluzie, poezia „Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat este reprezentativă pentru
tradiţionalismul interbelic datorită temei timpului, motivelor literare specifice (satul, biserica),
prozodiei şi lipsei ambiguităţii.