Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare de laborator
Grupa IM51R
Bălți 2022
CUPRINS:
1.Generalităţi
2.1.Absorbţia
Colectoare concentratoare
3.5.Preţul
5. Bibliografie
1.Generalităţi
Omul utilizează într-o aşa măsură combustibilul pe bază de materie fosilizată-petrolul şi
cărbunele- încât rezervele se vor epuiza în a daua parte a secolului viitor.Mai demult s-a crezut
că energia atomică este o soluţie alternativă, dar gradul său de periculozitate este demonstrat de
catastrofa de la Cernobâl, din 1986.S-a demontrat că dintre sursele de energie care ar putea
înlocui combustibilul fosil, energia solară oferă siguranţa şi acurateţea cea mai mare. Energia
produsă în interiorul sferei solare este rezultatul fuziunii nucleare a atomilor de hidrogen: sub
acţiunea presiunilor uriaşe aceştia se transformă în atomi de heliu temperatura rezultată fiind de
zeci de milioane de grade. Originea radiaţiei solare se află în reacţiile de fuziune din centrul
Soarelui:
Soarele este, prin urmare, un reactor nuclear în funcţiune de aproximativ 5 miliarde de ani,
estimîndu-se viaţa sa la încă 5 miliarde de ani şi avînd la suprafaţa sa o temperatură de 5500 0C.
Istoric
Primele utilizări ale energiei solare, prin captare, sunt legate de antichitate. Este suficient să
amintim că „efectul de seră" a fost descoperit şi folosit de vechii egipteni, că Heron din
Alexandria a construit un dispozitiv pentru pompare a apei care folosea ca sursă primară energia
solară, şi în secolul al III-lea î.H., matematicianul grec Arhimede (287 - 212 î.H.) a apãrat cetatea Siracuza
(Sicilia) de atacuri, cu ajutorul unor oglinzi uriaşe care orientau fasciculele de luminã focalizatã spre
navele inamice, incendiindu-le.
Primele suprafeţe mari acoperite cu panouri solare termice au apărut după criza petrolieră din anii 70
fiind utilizate la încălzirea apei din bazinele de înnot publice şi private. Instalarea de panouri solare
termice a primit un impuls suplimentar în Germani datorită sprijinului guvernamental federal şi celui al
landurilor. Chiar şi procese industriale utilizează energia termică solară.
ORDIN nr. 90 din 10 februarie 2009 privind abrogarea Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării
durabile nr. 1.339/2008 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului de înlocuire sau
completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală
şi energie eoliană ori alte sisteme care conduc la îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului.
(3*108m 2 E m/s). Se degajă, deci, o cantitate imensă de energie din care se estimează că
45% este radiată în cosmos (deci neutilizabilă şi doar 55% ar putea fi utilizată. Pămîntul primeşte
de la soare o putere de 1,71* 1017 W. Repartizarea energiei solare nu este uniformă pe suprafaţa
terestră; ea variază de la o zonă la alta a globului terestru, depinzînd de declinaţia soarelui, de
expunerea zilnică, de nebulozitate, etc. Deşerturile din zonele tropicale beneficiază de însorirea
cea mai abundentă. Energia radiată de soare după ce parcurge distanţa de aproximativ 150
milioane de km, ajunge în preajma atmosferei terestre avînd o densitate a fluxului incident pe un
plan perpendicular 1367 2 m , numită constantaI W sc solară. În realitate densitatea fluxului
radiant extraterestru incident pe un plan normal la radiaţia solară are uşoare variaţii datorate
pulsaţiilor solare precum şi distanţei până la pământ: traiectoria în jurul soarelui este uşor
eliptică. În consecinţă intensitatea radiaţiei solare Iext are o variaţie periodic pe parcursul anului ce
poate fi exprimată cu ajutorul numărului caracteristic zilei din an, n (n=1 … 365)
Reprezentarea grafică a expresiei de mai sus, Fig.2.1, indică o variaţie de ±3,3 % faţă de valoarea
medie; minimul se află la 1 iulie cînd distanţa pământ-soare este maximă, iar maximul la 31
decembrie cînd pământul este cel mai aproape de soare. Variaţia intensităţii radiaţiei solare
datorită depărtării de soare este mult mai mică decît cea cauzată de alţi factori (meteorologici,
geofizici) şi de aceea se poate neglija în aplicaţiile solare.
Măsurătorile efectuate în afara atmosferei terestre au arătat o distribuţie spectrală ca cea din fig.
2.2. pentru distanţa medie pămînt-soare solară, adică densitatea fluxului radiant incident pe un
plan normal la radiaţia solară, în exteriorul atmosferei şi la o distanţă medie faţă de soare de
1,496*108 km. Constanta solară rezultă prin integrarea funcţiei distribuţiei spectrale
reprezentând aria de sub curbă.
Forma acestei distribuţii spectrale corespunde unui corp negru avînd temperatura de 5800 K, aria
de sub curbă reprezentînd chiar constanta solară. Din aceeaşi figură se mai poate observa că
marea majoritate a energiei solare primite de pămînt este distribuită în intervalul lungimilor de
unde scurte, adică 0,29…2,3 μm. Aceasta corespunde domeniului ultraviolet (UV), vizibil şi
infraroşu (IR) avînd ponderile arătate în figura 2.3.
A.Unde scurte: este radiaţia care provine de la soare şi are lungimea de undă cuprinsă în
domeniul 0,3 micrometri până la 3 micrometri.
Pământul se află în echilibru termic la scară globală, însă la nivel local, la un anumit moment,
echilibrul termic nu este o regulă întrucît poate fi prea cald, ori prea rece. Pământul se află sub
incidenţa întregului spectru al radiaţiei electromagnetice emise de soare (λ=0,1 μm …100 m),
însă la nivelul solului ajunge doar radiaţia termică (unde scurte λ= 0,3 … 2,0 μm). Este
important de subliniat că 99% din energia radiată de soare se situează în intervalul 0,28…4,96
μm. În urma impactului cu suprafeţele solide are loc conversia în radiaţie cu lungime de undă
mare (λ=3,0…30 μm) care este reradiată către spaţiul cosmic. Atunci cînd radiaţia solară străbate
atmosfera terestră au loc o serie de interacţiuni complexe şi anume:
2.1.Absorbţia este însoţită de conversia energiei radiante în energie termică (căldură) şi este
urmată de re-emisia unei radiaţii de lungime de undă mai mare. Diversele gaze componente ale
atmosferei (ozonul, O3 , oxigenul O2 , azozul N2 , dioxidul de carbon CO2 monoxidul de carbon
CO, vaporii de apă) absorb radiaţia solară diferenţiat. Astfel, radiaţia X şi radiaţia UV extremă
sunt absorbite în mare măsură de către azot, oxigen şi alte gaze atmosferice. Ozonul absoarbe
preponderent radiaţia UV(λ<0,40μm) iar vaporii de apă radiaţia infraroşie (λ.0,79 μm). Radiaţia
cu lungime de undă mai mică decît 0,29 μm şi mai mare de 2,3 μm este aproape complet
absorbită de către atmosfera terestră, astfel că la suprafaţa solului aceste componente sunt
complet neglijabile. Oxigenul atmosferic absoarbe radiaţia ultravioletă descompunându-se în
oxigen atomic şi formând apoi ozonul; în schimb apa şi dioxidul de carbon absorb şi emit
radiaţia din spectrul infraroşu. Soarele emite pe un spectru larg de lungimi de undă, însă
contribuţia radiaţiei avînd lungime de undă mai mare de 2,3 μm este neglijabilă.
*40-50% recuperare de energie pentru fiecare 1m2 de colector montat pe fiecare persoană
*60% recuperare de energie pentru fiecare 1,5m2 de colector montat pentru fiecare persoană
Tunuri vidate asigură:
*40-50% recuperare de energie pentru fiecare 0,5m2 de colector montat pentru fiecare persoană
*60% recuperare de energie pentru fiecare 0,7m2 de colector montat pentru fiecare persoană
Sistemele solare poate fi clasificate în două categorii:
3.5.Preţuri
***cursurile
***www.wikipedia.ro
***www.e-referat.net
***www.sonnenenergie.de/uploads/media/4_Save_Rema:SOLPOOL_H01 _ENG_HUN.pdf
***http://www.google.ro/search?client=firefox-a&rls=org.mozilla% 3Ahu
%3Aofficial&channel=s&hl=hu&q=iradia%C5%A3ia&meta=lr
%3Dlang_ro&btnG=Google+keres%C3%A9s
***www.soltech.ro
***www.centralesolare.ro
Lucrare de laborator
Grupa IM51R
Bălți 2022