Delimitări conceptuale: politici educaționale,

legislație școlară

CURS 1
Politica
➢implicarea în conducerea statului sau a cetăţii (polis)
➢arta de a guverna oamenii ce trăiesc într-o societate
Politica - accepţiune restrânsă
➢ansamblu de intenţii şi decizii ce funcţionează într-un cadru instituţional delimitat prin
competenţe profesionale specifice
◦ politica educaţiei
◦ politica sănătăţii
◦ politica relaţiilor internaţionale ș.a.
Politica educaţiei
➢ în sens de acţiune a grupărilor sau a personalităţilor politice: set de principii, proceduri şi
procese acţionale stabilite în statut, cod administrativ şi reglementări instituţionale care
determină starea şi orientarea de educabilitate a populaţiei
➢Educaţia reprezintă un scop strategic al tuturor naţiunilor, iar politica educaţiei reflectă orientarea
evoluţiei societăţii în ansamblu.
Politica educaţiei
În sens restrâns, cu referire la demersurile central-guvernamentale, politica educaţională se
întreprinde prin decizii obiectivate în documente oficiale (legi, hotărâri de guvern,
regulamente ministeriale, etc.).
Politica educaţiei
În sens larg, cu referire la transferarea şi multiplicarea deciziei prin descentralizare, până la
nivelul instituţional, politica educaţională poate fi asimilată cu planurile sau programele
educaţionale (politicile), concepute şi aplicate global sau sectorial, inclusiv la nivelurile de
politici ale universităţii, ale şcolii, ale clasei.
Niveluri de generalitate
1. internaţional, naţional, local, instituţional;
2. global (ex. politica educaţiei în România, sau în universitatea/şcoala x, analizată pe toate
dimensiunile);
3. sectorial (se analizează o doar una sau câteva dimensiuni : politicile din domeniile curriculum-
ului, pregătirii personalului didactic, ale educaţiei pentru categoriile de elevi cu nevoi speciale,
politicile de parteneriat educaţional, etc.).
Accepțiuni
➢expresia judecăţilor de valoare care fundamentează educaţia, dându-i orientările majore,
prioritare, la un moment dat (filosofia educației, vezi idealul educațional)
➢modul de traducere în fapte a opţiunilor fundamentale: adoptarea unui curriculum
determinant şi luarea unor măsuri sociale, economice, administrative, privind realizarea acestui
curriculum (punerea în practică)
Criterii de clasificare a tipurilor de politici
educaţionale - UNESCO 2013
➢politică educaţională pozitivă, care dă răspuns unei probleme date
➢politică educațională negativă, care elimină efectele unor acţiuni

➢politică educaţională explicită, care formulează coduri prestabilite

➢politică educațională implicită (nu formulează, ci se bazează pe coduri nescrise, neexplicate prin
regulamente)
 Criterii de clasificare a tipurilor de politici
educaţionale - UNESCO 2013
➢politică normativă, care stabileşte condiţii şi criterii
➢politică procedurală (stabileşte procedee, moduri de acţiune)

➢politici publice care aparţin statului

➢politici nonpublice care aparţin societăţii civile

➢politici centralizate, care sunt coordonate şi implementate de un for superior, de o instituţie central
➢politici descentralizate, care se realizează la fiecare nivel, domeniu, zonă geografică prin
responsabilitatea şi altor instituţii, zonale, locale
Conţinutul politicii educaţionale
➢organizarea sistemului de învăţământ
➢funcţionarea instituţiilor de toate nivelurile
➢finanţarea învăţământului
➢evaluarea
➢managementul 2
➢curriculumul
➢selectarea, formarea şi promovarea personalului didactic