CAPITOLUL XV

Intentarea pricinii civile în instanţa de judecată

1. Sesizarea instanţei. Cererea de chemare în judecată

Art. 20 al Constituţiei RM consacră accesul liber la justiţie al oricărei persoane, pentru

apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor sale ocrotite de lege.
În majoritatea legislaţiilor procesul civile activitatea judiciară nu se declanşează din
oficiu, ci la cererea persoanei interesate în salvgardarea unui drept subiectiv, potrivit
principiilor: nimeni nu-şi poate face singur dreptate; instanţa nu poate să judece până ce nu va
fi investită de partea interesată. Astfel, se poate afirma că în materia civilă fără iniţiativa părţii
nu există cerere şi, pe cale de consecinţă, nici un proces.
Sesizarea instanţei se face prin intermediul cererii de chemare în judecată. Deci,
oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere de chemare în
judecată înaintea instanţei competente.
Importanţa cererii de chemare în judecată în asemenea condiţii este evidentă. Cererea
de chemare în judecată este actul procedural prin care reclamantul investeşte instanţa de
judecată cu o pretenţie civilă. Întreaga activitate de soluţionare a litigiului se va derula în
limitele pretenţiilor reclamantului invocate în cererea de chemare în judecată. În aceleaşi
limite va trebui şi judecătorul să statueze, în final, asupra pretenţiilor deduse în justiţie.
Judecătorul nu poate depăşi limitele judecăţii determinate de părţi.
Cererea de chemare în judecată, în primul rând, se înfăţişează ca unul din cele mai
importante acte de procedură, prin care se investeşte instanţa competentă. De asemenea, ea
are ca obiect o pretenţie civilă concretă; obiectul cererii constituie însăşi raţiunea de existenţă
a cererii de chemare în judecată. În fine, cererea de chemare în judecată este un act declarativ,
de exteriorizare a voinţei reclamantului cu privire la o pretenţie, care poate fi îndeplinit, în
principiu, numai de către persoanele ce pot dobândi calitatea de parte în procesul civil.
Cererea de chemare în judecată este forma de manifestare a acţiunii civile prin care se
investeşte instanţa de judecată sau mijlocul procedural prin care cel vătămat într-un drept civil
solicită concursul organelor specializate ale statului în vederea restabilirii situaţiei de drept
încălcate.
Art.166 CPC stabileşte următoarele condiţii de formă şi conţinut pentru cererea de
chemare în judecată care se face în scris şi trebuie să cuprindă:
1) instanţa căreia îi este adresată;
2) numele, IDNP/ denumirea, IDNO ale reclamantului, domiciliul lui (sau sediul
pentru persoanele juridice), datele bancare, cod fiscal, adresa, precum şi numele
reprezentantului, dacă cererea se depune de reprezentant, numărul de telefon,
numărul de fax, poșta electronică sau alte date de contact ale reclamantului și ale
reprezentantului reclamantului. Dacă cererea de chemare în judecată este
depusă de procuror, autorități publice, organizații sau persoane fizice în apărarea
drepturilor și intereselor altor persoane, datele despre reclamant oricum se vor indica
alături de informațiile privind subiectul de sesizare, care în mod obligatoriu va
specifica și temeiul legal expres prevăzut pentru sesizarea instanței, anexând cererea
titularului dreptului încălcat de a intenta procesul (iar în cazul persoanelor incapabile
– hotărârea definitivă privind declararea incapacității).
3) Numele, IDNP/ denumirea, IDNO ale pârâtului, domiciliul lui (sau sediul
persoanei juridice), numărul de telefon, numărul de fax, poșta electronică sau alte
date de contact ale pârâtului dacă reclamantul dispune de aceste date.
 Dacă nu se cunoaște domiciliul pârâtului sau acesta nu are
domiciliu în RM, în cererea de chemare în judecată se va arăta ultimul domiciliu al
pârâtului în RM. În cazul în care reclamantul va opta pentru instanța de la locul
aflării majorității bunurilor pârâtului, la cerere se vor anexa și înscrisuri care
confirmă acest fapt.
4) esenţa încălcării sau a pericolului de încălcare a drepturilor libertăţilor sau
intereselor legitime ale reclamantului;
5) circumstanţele de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretențiile, precum şi a
dovezilor de care dispune pe care se sprijină fiecare pretenţie. Când se cere dovada
cu martori se arată numele, prenumele şi domiciliul martorilor, lista probelor
anexate, lista probelor solicitate.
Circumstanțele de fapt constau în relatarea anumitor împrejurări în baza cărora
reclamantul crede că i-a fost încălcat dreptul, ceea ce constituie temeiul acțiunii.
Formularea clară a pretențiilor și circumstanțelor de fapt permite instanței de
judecată să verifice dacă nu a fost deja intentat un asemenea proces sau dacă nu
există deja o hotărâre irevocabilă în acest sens.
Dacă la cerere nu sunt anexate acte care adeveresc circumstanțele pe care
reclamantul își întemeiază pretențiile, instanța nu va da curs acesteia. Prezentarea
înscrisurilor la momentul depunerii cererii este necesară pentru a stabili corect
raportul material litigios și ca rezultat determinarea competenței.
6) pretenţiile reclamantului către pârât; cererile de reclamare a probelor, cererile de
efectuare a expertizei, cereile de numire/recuzare a expertului si alte cereri;
7) valoarea acţiunii, dacă aceasta poate fi evaluată;
8) date despre respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale
extrajudiciară dacă aceasta este cerută de lege sau de contractul părţilor;
9) enumerarea documentelor anexate ş.a. date importante pentru soluţionarea
litigiului.
Dacă legea sau contractul prevede respectarea procedurii prealabile, la cererea
de chemare în judecată trebuie anexate actele care confirmă respectarea acestei
proceduri.
10) data şi semnătura. Dacă-i semnată de reprezentant se va anexa documentul ce-i
atestă împuternicirile. Cererea reclamantului formulată de reprezentant trebuie să fie
dactilografiată.
Cererea se depune la instanţa însoţită de atâtea copii câţi pârâţi și intervenienți sunt,
dacă aceștia nu dispun de ele. Când dovada se face prin înscrisuri, la cerere se vor alătura
copii autentificate câţi pârâţi şi intervenienţi sunt şi una pentru instanţă. De asemenea se va
anexa dovada de plată a taxei de stat şi documentele ce legalizează împuternicirile
reprezentanţilor.
Reclamantul poate într-o singură cerere să formuleze mai multe pretenţii dacă acestea
sunt legate între ele. Judecătorul care primeşte cererea are dreptul să separe într-un proces una
sau mai multe pretenţii cuprinse în ea, dacă consideră că judecarea lor separată ar fi mai
raţională. La depunerea cererii judecătorul verifică dacă aceasta întrunește condițiile stabilite
de lege.
În cazul când reclamantul sau reprezentantul lui nu a respectat forma şi conţinutul
cererii de chemare în judecată, n-a depus numărul necesar de copii sau nu a achitat taxa de
stat, judecătorul în termen de 5 zile de la repartizarea cererii pronunţă o încheiere de a nu da
curs cererii, acordându-i persoanei care a depus cererea un termen rezonabil pentru înlăturarea
neajunsurilor, care începe a curge din momentul când persoana a luat cunoștință de încheiere.
Dacă le va înlătura în termen aceste neajunsuri, cererea se va considera depusă în ziua primei
prezentări instanţei. În caz contrar ea nu se consideră depusă şi, împreună cu actele anexate se
restituie reclamantului printr-o încheiere judecătorească, susceptibilă de recurs.
După înlăturarea neajunsurilor, persoana interesată poate să se adreseze repetat în
judecată cu aceeași pretenție.

2. Primirea cererii de chemare în judecată. Efectele juridice ale

pornirii procesului

Cererea de chemare în judecată se depune la sediul instanței, fie judecătorului de

serviciu, fie cancelariei, ori se expediază prin poștă. Dacă cererea este trimisă prin poştă sau
curier, la registratură, primeşte, în aceeaşi zi, dată certă, după care se predă preşedintelui
instanţei, având ataşat şi plicul. Aceasta este necesar uneori pentru a verifica, în raport cu
data poştei dacă scrisoarea a fost introdusă în termen.
În cazul în care reclamantul sau reprezentantul lui se înfăţişează personal la instanţă,
judecătorul care primeşte cererea urmează să verifice dacă cererea se referă la un raport
litigios sau la un interes ce se poate realiza numai pe calea justiţiei şi deci este necesară
sesizarea instanţei judecătoreşti. Dacă cererea este de competenţa altei instanţe ori a unui
organ fără activitate jurisdicţională, sau dacă nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută
de lege, se vor da reclamantului sau reprezentantului lui îndrumările corespunzătoare.
Cererile de chemare în judecată precum și oricare alte cereri sau acte procedurale pot
fi depuse în instanța de judecată prin intermediul Programului integrat de gestionare a
dosarelor, care este unic pentru întreg sistemul judecătoresc. În acest caz, cererea și actele
anexate la ea sub formă de documente electronice trebuie să fie semnate cu semnătura
electronică avansată calificată. La documentele depuse prin intermediul Programului integrat
de gestionare a dosarelor se anexează obligatoriu dovada semnăturii electronice, conform
legislației.”
Cererea de chemare în judecată introdusă în instanță se repartizează în termen de 24 de
ore completului unipersonal sau colegial de judecată în mod aleatoriu, prin intermediul
Programului integrat de gestionare a dosarelor.
Printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, judecătorul acceptă cererea de chemare în
judecată în decurs de 5 zile de la repartizare, dacă legea nu prevede altfel.
Pentru depunerea și primirea spre examinare a cererii de chemare în judecată este
necesară nu doar respectarea condițiilor de formă și conținut, ci și persoana interesată trebuie
să dispună de dreptul de a intenta procesul, iar acest drept apare în prezența anumitor
circumstanțe – numite premisele dreptului la acțiune – totodată acest drept se cere ca să fie
realizat cu respectarea condițiilor cerute de lege – așa zise condiții de exercitare a acțiunii.
Premisele dreptului la intentarea pricinii în judecată sunt faptele juridice, enumerate
exhaustiv de lege, a căror prezență sau absență face imposibilă intentarea procesului civil.
Premisele dreptului la intentarea procesului au un caracter ireparabil, astfel depistarea
de către judecător la depunerea cererii în judecată a lipsei sau prezenței uneia dintre
circumstanțele juridice enunțate la art.169 CPC constituie temei legal pentru a refuza primirea
cererii.
Judecătorul refuză primirea cererii:
1) dacă cererea nu urmează a fi judecată de către instanţele judecătoreşti în
procedură civilă, deoarece cererea se examinează şi se soluţionează într-o altă ordine
judecătorească.
În primul rând, se are în vedere nerespectarea unor norme de competență generală.
Totodată, nu trebuie să considerăm că în acest caz se are în vedere doar nerespectarea
normelor competenței generale, deoarece în procedură civilă nu se vor examina cererile care
se supun examinării în procedură contravențională, penală.
2) dacă există o hotărâre irevocabilă sau o încheiere irevocabilă de încetare a
procesului prin care s-a întărit renunţarea reclamantului la o acţiune sau tranzacţia de
împăcare privitor la litigiul între aceleaşi părţi asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi
temeiuri.
În aceste cazuri se aplică inadmisibilitatea înfăptuirii justiției în mod repetat, datorită
puterii lucrului judecat a hotărârilor judecătorești irevocabile.
Acțiunea civilă se consideră identică și în cazul în care cererea este depusă repetat de
către succesorii în drepturi, procuror, autorități publice, organizații sau persoane fizice în
interesul aceluiași reclamant cu aceleași pretenții și având aceleași temeiuri;
3) dacă instanţa a încuviinţat retragerea acţiunii civile izvorîtă din cauza penală;
4) dacă cererea este depusă de un organ al autorităţii publice, organizaţie sau o
persoană în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane fără
drept de a se adresa în judecată în acest scop.
Instanța trebuie să verifice dacă în cererea de chemare în judecată este indicat suportul
legal care legitimează sesizarea instanței. Dacă temeiul de drept nu se menționează în cerere,
considerăm că cererii nu i se va da curs, iar dacă el în genere nu există din lipsa prevederii
legale, instanța va refuza primirea cererii. Dar în acest caz, persoana în interesul căreia se
intentează procesul se va putea adresa instanței nemijlocit sau prin reprezentant, formulând o
cerere cu același obiect și temeiuri.
5) există o hotărâre obligatorie pentru părţi a judecăţii arbitrale cu privire la litigiul
dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri, cu excepţia cazurilor
când judecata a respins cererea de eliberare a titlului executoriu a hotărârii judecății arbitrale
sau a desființat hotărârea arbitrală.
6) reclamantului și/sau pârâtului îi lipsește capacitatea de folosință a drepturilor
procedurale.
În cazul refuzului de a primi cererea de chemare în judecată, judecătorul în termen de
5 zile de la data repartizării cererii de chemare în judecată emite o încheiere motivată în acest
sens, ce poate fi atacată cu recurs.
Refuzul judecătorului de a primi cererea de chemare în judecată exclude posibilitatea
adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant cu aceeaşi acţiune împotriva aceluiaşi
pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri.
Spre deosebire de prezența dreptului la intentarea procesului, condițiile de exercitare a
acestui drept, obligă persoana interesată să se conformeze unor reguli stabilite de lege pentru
intentarea procesului care au drept scop soluționarea justă a pricinii. Dacă nu au fost
respectate condițiile de exercitare a dreptului la intentarea procesului, judecătorul conform
art.170 CPC va restitui cererea de chemare în judecată.
În decursul a 5 zile de la data repartizării cererii de chemare în judecată, judecătorul
dispune, printr-o încheiere, restituirea cererii şi remite reclamantului încheierea şi cererea cu
toate documentele anexate dacă:
1) reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale
extrajudiciară (sau nu a prezentat dovada exercitării procedurii prealabile), dacă aceasta este
cerută de lege sau de contractul părţilor;
2) instanţa dată nu este competentă să judece pricina (se are în vedere competența
jurisdicțională);
3) la depunerea cererii în procedură specială se constată un litigiu de drept;
4) cererea nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită de a o
semna ori este semnată fără a se indica calitatea procesuală a semnatarului.
 Nerespectarea exigenței referitoare la semnarea cererii nu va determina instanța să nu
dea curs cererii, ci să o restituie. Motivația legiuitorului este evidentă în acest sens, fiindcă
procesul civil se intentează în conformitate cu principiul disponibilității și, primind o cerere
nesemnată sau semnată de o persoană fără împuterniciri, instanța nu va putea verifica cine
este titularul de drept care sesizează instanța de judecată.
5) cererea a fost depusă în numele persoanei interesate de către o persoană
neîmputernicită de a porni şi a susţine procesul.
În virtutea reprezentării obligatorii, doar reprezentanții legali îndeplinesc în numele
celui reprezentat toate actele procedurale pe care acesta are dreptul să le exercite. Pentru
aceasta reprezentantul legal trebuie să anexeze actele care confirmă calitatea lui procesuală.
Pentru depunerea și semnarea cererii de chemare în judecată de către reprezentantul
contractual este necesară indicarea acestei împuterniciri în mandatul autentificat
corespunzător.
6) soţul a înaintat acţiunea de desfacere a căsătoriei fără consimţământul soţiei, în
timpul sarcinii sau în primul an de la naşterea copilului (acordul soției la divorț trebuie
exprimat în scris);
7) la aceeaşi instanţă sau la alta, se află în procedură un litigiu între aceleaşi părţi,
asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri;
8) reclamantul îşi retrage cererea înainte de emiterea încheierii privind intentarea
procesului.
9) reclamantului și/sau pârâtului îi lipsește capacitatea de exercițiu a drepturilor
procedurale.
10)
În încheierea de restituire a cererii de chemare în judecată, judecătorul indică
modalitatea de înlăturare a circumstanţelor ce împiedică intentarea procesului.
Restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în
judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect
şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat impedimentele.
Intentarea procesului produce anumite efecte, pe care le putem clasifica în:
1) procedurale şi 2) material juridice.
Efecte procedurale:
1) se investeşte instanţa cu soluţionarea litigiului ce l-a determinat pe reclamant să
apeleze la justiţie;
2) cererea de chemare în judecată stabileşte cadrul procesual în care se desfăşoară
judecata cu privire la părţi şi la obiectul litigiului. Instanţa nu poate lărgi cadrul
procesual prin introducerea din oficiu a altor persoane în proces, această facultate
având-o doar părţile. La fel, instanţa este ţinută de limitele cererii de chemare în
judecată, neputând da mai mult decât s-a cerut de către reclamant.
Efecte material juridice:
1) de la data introducerii cererii operează punerea în întârziere a pârâtului, ceea ce
face ca el să suporte riscurile pieirii bunului în cazul cererii ce are ca obiect predarea unui bun
determinat;
2) pensia alimentară, de regulă, se încasează din momentul depunerii cererii de
chemare în judecată;
3) se întrerupe termenul de prescripţie, chiar dacă cererea a fost introdusă la o
instanţă necompetentă, numai dacă cererea a fost adresată unui organ cu activitate
jurisdicţională şi s-a făcut înăuntrul termenului de prescripţie. Prescripţia este întreruptă în
favoarea reclamantului și are efect împotriva pârâtului.