Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Studii Politice și Economice Europene

,,Constantin Stere”

Facultatea de drept

Clasificarea expertizelor judiciare. Analiza expertizei psihologice judiciare.

CRIMINALISTICA

A efectuat______________Dimitriu(Raevschi)Alina

Coordonator _____________Crijanovschi Sergiu

Dr. conf. univ.

Chișinău 2020
 Clasificarea expertizelor judiciare

Problema clasificării expertizelor judiciare are o importanță nu numai teoretică,

dar și practică, pentru că determină orientarea lor metodică și organizițională.
În literatura de specialitate, problemei clasificării expertizelor judiciare i-a fost
acordată destulă atenție.
Ca bază pentru clasificarea expertizelor au fost luate obiectul și metodica
cercetării, toate expertizele propuând a le diviza în nouă clase, și anume:
criminalistice; medico-legale și psihofiziologice; inginerești de transport; contabile
și economico-financiare; tehnologice-inginerești; tehnice; agricole; ecologice;
biologice și a obiectelor de proveniență animală și vegetală.
Concomitent cu progresul tehnico-științific, cercul acestor domenii se lărgește.
Clasificarea propusă în varianta ei primară rămîne de bază, iar unii autori doar mai
adaugă la acestea altele-noi clase, carea au apărut pe parcurs, cum ar fi:
expertizele merceologice, a obiectelor de artă, produselor alimentare etc.
Activitatea de expertiză demonstrează că la baza creării (apariției) a unor clase de
expertize se află obiectele noi de cercetare, cu care se confruntă organele de
drept pe parcursul urmăririi penale și examinării cauzelor în instanța de judecată.
În scopul cercetării fiecărei clase de obiecte ale expertizelor judiciare se utilizează
o anumită metodică științifică-practică, adică un sistem de metode, procedee
științifice argumentate, precum și aparate, materiale, dispozitive pentru obținerea
rezultatelor necesare la soluționarea obiectivă și justă a cauzelor penale, civile sau
contravenționale.
Formarea și existența claselor, genurilor, tipurilor și varietăților expertizelor
judiciare trebuie privită ca o caracteristică de sistem structural al utilizării
cunoștințelor speciale în procesul penal, dar și în procesul pregătirii inițiale și
continuu a experților judiciari.
La moment, clasificarea expertizelor judiciare se prezintă în următorul fel:
a) După domeniile cunoștințelor speciale și obiectele supuse cercetării;
b) După modul de efectuare a expertizelor;
c) După consecutivitatea efectuării acestora;
d) După volumul cercetărilor;
e) După numărul experților care participă la efectuarea cercetărilor;
f) După complexitatea domeniilor de știință aplicate la efectuarea expertizelor;
g) După locul efectuării expertizelor.
Conform domeniilor cunoștințelor speciale și obiectelor supuse cercetării, toate
expertizele judiciare se prezintă la nivel de clase, genuri, tipuri și varietăți în
următorul mod:
Expertizele criminalistice:
a) tradiționale;
b) netradiționale;
c) ale substanțelor materialelor și a articolelor.
Expertizele criminalistice tradiționale sunt: a scrisului și a semnăturii; traseologică;
dactiloscopică; tehnică a documentelor; balistică; a armelor albe;
fotoportretistică.
Cele netradițiionale criminalistice, apărute în ultimele decenii ale secolului XX,
sun: expertiza fonoscopică; expertiza odorologică; expertiza tehnică foto-video
înregistrării; expertiza dispozitivelor și a substanțelor explosive; expertiza stabilirii
autorului spiritual al textului; expertiza determinării însemnelor de marcă
distruse.
De asemenea, la expertizele criminalistice sunt atribuite expertizele: obiectelor de
natură fibroasă; a lacurilor și vopselelor; produselor petroliere și a uleiurilor;
sticlei; metalelor; aliajelor și articolelor din ele; materialelor limerice, maselor
plastice; cauciucului și articolelor confecționate din el; mijloacelor narcotice și
substanțelor psihotropice; lichidelor spirtoase; mijloacelor și articolelor cosmetice
și parfumerice.
Expertizele medico-legale și psihofiziologice. La această clasă se atribuie
următoarele genuri de expertiză: a) medico-legală; b) psihiatrică; c) psihologică.
Expertizele tehnico-inginerești care se divizează în genuri: a) electrotehnică;
b)tehnico-incendiară; c) tehnică de construcții; d) tehnică a calculatoarelor.
Expertizele inginerești ale mijloacelor de transport. Din acestea fac parte:
a)expertiza autotehnică; b) expertiza aviatehnică; c) expertiza feroviar-tehnică;
d)expertiza altor mijloace de transport.
Expertizele inginerești-tehnologice printre care pot fi nominalizate: a) expertiza
tehnologică privind exploziile industriale; b) expertiza calității mărfurilor.
Expertizele economice din care fac parte: a) expertiza contabilă; b) expertiza
economică-financiară, c) expertiza financiar-bancară.
Expertizele biologice. Din acestea pot fi nominalizate: a) expertiza botanică; b)
expertiza zoologică; c) expertiza ihtiologică; d) expertiza entomologică;
e)expertiza ornitologică; f) expertiza microbiologică.
Expertizele agrare. Printre ele se numără: a) expertiza agrobiologică; b) expertiza
agrotehnică; c) expertiza zooveterinară; d) expertiza veterinar-toxicologică.
Expertizele ecologice. La acestă clasă se atribuie: a) expertiza ecologiei mediului;
b) expertiza ecologiei biocenozei.
Expertizele obiectelor de arte. Printre acestea pot fi nominalizate: a) expertiza
tablourilor; b)expertiza obiectelor de anticariat.
După modul de efectuare a expertizelor judiciare acestea pot fi clasificate în:
expertize obligatorii și expertize facultative.
Obligatorii sunt acele expertize judiciare ale căror dispunere și efectuare este
prevăzută de CPP, art.143.
Facultative sunt expertizele judiciare a căror dispunere și efectuare se realizează
la cererea părților prin decizia organului de urmărire penală, instanței de judecată
sau din oficiu dispuse de organul de urmărire penală.
În funcție de consecutivitatea efectuării cercetărilor, expertizelor judiciare se
divizează în: primare și repetate.
Primare sunt acele expertize judiciare, care sunt dipuse și se efectuează pentru
prima dată în cauza cercetată sau examinată în instanță.
Repetate se consideră expertizele care se efectuează cu privire la aceleași obiecte,
fapte, circumstanțe și care au ca sarcină soluționarea acelorași întrebări formulate
la efectuarea expertizei primare și/sau suplimentare. Ele au fost dispuse în
legătură cu faptul că au trezit îndoieli organului respectiv de drept, din motive că
concluziile expertului nu au fost întemeiate sau a fost încălcată ordinea
procesuală de efectuare a expertizei și s-au dispus spre efectuare altor experți.
După volumul cercetărilor, expertizele judiciare pot fi: de bază și suplimentare.
De bază sunt expertizele numite de organul de urmărire penală, procuror sau
instanța de judecată, care necesită stabilirea unor circumstanțe esențiale într-o
cauză.
Expertizele suplimetare se dispun în cazul în care concluziile expertului în
expertiza judiciară de bază sunt incomplete și necesită explicații sau completări,
ori atunci cînd apar întrebări noi referitoare la circumstanțele examinate și, în
aceste situații, răspunsurile nu pot fi obținute prin audierea expertului.
Spre deosebire de expertiza repetată, ea nu verifică expertiza de bază, dar este o
prelungire a cercetărilor de bază, soluționînd noi chestiuni.
După numărul de experți antrenați în efectuarea cercetărilor, expertizele judiciare
se divizează în : individuale și în comisie.
Expertiza individuală este acea lucrare care o efectuează un singur expert judiciar,
în unul sau mai multe domenii de specialitate.
Expertiza în comisie se dispune în cazul în care examinările au un caracter
complicat, de un volum mare de lucru sau dacă există expertize efectuate anterior
care prezintă concluzii divergente. În aceste cazuri, la efectuarea cercetării
participă doi și mai mulți experți de același profil și lor li se pot adresa întrebări
referitoare la cauzele divergențelor între concluziile expertizelor anterioare.
Pornind de la complexitatea domeniilor de știință din care se aplică cunoștințele
speciale la efectuarea expertizelor, acestea se califică în: monospecializate și
complexe.
Expertiza monospecializată se consideră acea ale cărei cercetări se efectuează cu
aplicarea cunoștințelor dintr-un singur domeniu al științei, tehnicii sau alt
domeniu al activității umane.
Expertiza complexă se dispune și se efectuează în cazurile în care pentru
elucidarea faptelor sau circumstanțelor cauzei sunt necesare concomitent
cunoștințe din mai multe domenii ale științei, tehnicii sau alte domenii ale
activității umane.
După locul efectuării expertizelor, ele pot fi clasificate în: expertize efectuate în
instituțiile publice de expertiză judiciară și în afara lor desemnați în regim ad-hoc.
În instituțiile publice de expertiză juducuară lucrările se efectuează de către acel
expert al instituției care este indicat în ordonanță sau încheiere, iar dacă expertul
concret nu este nominalizat, atunci conducătorul instituției respective numește
expertul și despre aceasta comunică ordonatorului expertizei. Și în primul și în al
doilea caz, primind materialele pentru efectuarea expertizei și adresîndu-le
expertului nominalizat sau numit, conducătorul instituției de expertiză explică
expertului drepturile și obligațiile lui, prevăzute în art. 88 CPP și îl previne de
răspundere penală, conform art. 312 CP RM.
În afara instituțiilor publice de expertiză judiciară, lucrările se pot efectua atunci
cînd aceasta solicită partea în proces sau în instituțiile de stat nu sunt experți în
specialitatea necesară. Experți în aceste cazuri sunt persoanele care dețin licența
pentru exercitarea profesiei de expert judiciar, sunt înscriși în Registrul de stat al
experților judiciari și activează într-un birou individual sau asociat de expertiză
judiciară, ori sunt desemnați în regim ad-hoc ca persoane competente în domeniu
și solicitate pentru efectuarea expertizei concrete.
Această clasificare a expertizelor judiciare are o importanță științifico-practică
pentru ordonatorii expertizelor, în primul rînd, precum și pentru executorii
acestora. Ea ajută la determinarea corectă a claselor, genurilor, tipurilor și a
varietăților de expertize, alegerea instituțiilor sau a persoanelor pentru
efectuarea expertizelor judiciare, locului în care pot fi efectuate cercetările,
consecutivitatea, complexitatea acestora etc.

Expertiza psigologică judiciară

Expertiza psihologică judiciară contribuie la diminuarea riscului unei erori
judiciare în calificarea acţiunilor subiectului, a comportamentului impus de o
situaţie afectiv tensionată, de neconştientizarea motivului şi caracterului
acţiunilor săvîrşite.
Sarcina principală a expertizei psihologice judiciare este cercetarea problemelor
specifice cu conţinut psihologic importante pentru rezolvarea cazurilor penale şi
civile, de a obţine informaţii obiective, aprecieri nepărtinitoare şi principiale,
importante pentru analiza situaţiei.
Conform Hotărârii de Guvern nr.195 din 24.03.204 privind Nomenclatorul
expertizei judiciare , expertiza psihologică în procesul penal are drept scop
acordarea asistenţei în probaţiunea bazată pe cunoştinţe de psihologie judiciară şi
investigaţii cu conţinut psihologic.
Totodată, conform HG menționate mai sus, în urma expertizei psihologige au loc
următoarele următoarele :
- stabilirea particularităţilor individuale psihologice ale inculpatului, bănuitului
(analiza caracteristicilor psihologice ale personalităţii) şi a influenţei acestora
asupra comportamentului în timpul comiterii delictului incriminat;
- stabilirea corespunderii vîrstei persoanei nivelului de dezvoltare psihologică (din
punct de vedere cronologic);
- stabilirea stării psihologice (afect, stres, frustrare, depresie etc.) a inculpatului,
învinuitului etc. în momentul săvîrşirii faptei incriminate;
- stabilirea tendinţei minorilor spre susceptibilitate, fantezie;
- stabilirea capacităţilor inculpatului (bănuitului) minor retard (cu excepţia
bolnavilor psihici) de a conştientiza acţiunile sale;
- stabilirea capabilităţii victimelor agresiunilor sexuale de a percepe adecvat
caracterul şi importanţa acţiunilor agresorului şi de a le riposta;
- stabilirea capacităţii martorului sau a victimei de a percepe circumstanţele
relevante pentru cauză şi de a-şi exprima adecvat opiniile;
- stabilirea prezenţei sau absenţei la persoană, în perioada premortală, a stării
presuicidale;
- examinarea circumstanţelor legate de conducerea unităţilor de tehnică;
- stabilirea unei eventuale influenţe psihologice asupra actorilor în proces
(martor, victimă etc.) din partea colaboratorilor organelor de drept în perioada
de investigare a cauzei;
- altele asemenea.
Tipurile expertizei psihologice judiciare
1.Expertiza personal și de comisie.
 Expertiza personală este realizată de către un specialist în domeniu
 Expertiza de comisie este realizată de câțiva specialiști dintr-un domeniu
2.Expertiza de bază și suplimentară
 Expertiza de bază este cea ordonată pentru explicarea întrebărilor înaintate
în fața specialistului
 Expertiza suplimentară este ordonată în cazul când concluziile expertizei de
bază sunt incomplete,neclare sau în cazul când apar dubii vis-à-vis de
justețea concluziilor formulate
3.Expertiza primară și repetată
 Expertiza primară este cea realizată prima, în contextual dosarului, și
subiectului respective
 Expertiza repetată se promovează de câteva ori în cazul atitudinii rezervate
față de concluziile formulate anterior
4.Expertiza monospecializată și complexă
 Expertiza monospecializată este realizată de un anumit tip de specialiști
 Expertiza complex este efectuată de un grup din diferiți specialiști (de
exemplu: un medic, un psiholog)

 Expertiza psihologică judiciară se efectuează în baza ordonanţei întocmite

de anchetatorul penal, procurorul sau instanţa de judecată, care decid şi
asupra componenţei ei.
 Cerinţele faţă de întrebările adresate psihologului expert:
 e necesar ca întrebările să nu depăşească limitele competenţei profesionale
a expertului;
 întrebările nu trebuie să conţină aspecte de drept (referitoare la
componenţa crimei, vinovăţia subiectului, aceste probleme fiind de resortul
instanţei de judecată);
 formulările trebuie să fie explicite, concrete, laconice şi în consecutivitate
logică.
 Expertul-psiholog prezintă concluziile formulate organului care a emis
ordonanţa. Reprezentanţii organelor de drept, la rândul lor, apreciază
calitatea, caracterul ştiinţific al concluziilor, plenitudinea lor şi gradul de
argumentare a răspunsurilor pentru a decide dacă aceste concluzii pot fi
folosite în practica judiciară.
 Expertiza psihologică judiciară poate fi ordonată, practic, pe toate dosarele
penale şi în cazul multor dosare civile

Temeiuri pentru ordonarea obligatorie a expertizei psihologice judiciare

1)Retard în cazul minorului delincvent. În asemenea caz, se recomandă ca

expertiza psihologică judiciară să fie dispusă doar după efectuarea expertizei
psihiatrice judiciare, iar competenţele expertizei psihologice judiciare ţin de:
2)Stabilirea abaterilor de la nivelul dezvoltării psihice normale şi descrierea
manifestărilor lor;
3)Gradul de influenţa a devierilor în dezvoltarea psihică a subiectului asupra
capacităţii lui de a conştientiza acţiniunile săvârşite;
4)Capacitatea subiectului de a-şi dirija propriile acţiuni.
5
5)Determinarea capacităţii subiectului de a percepe corect circumstanţele
importante pentru cazul cercetat şi de a depune mărturii corecte despre ele.
6)Stabilirea sau negarea stării de incapacitate a victimei în cazul analizei crimelor
sexuale.
7)Prezenţa semnelor supraexcitaţiei emoţionale apărute prin surprindere.

Se recomandă efectuarea expertizei psihologice judiciare pe următoarele tipuri de

dosare:
a) Toate dosarele cu participarea minorilor, indiferent de locul şi rolul lor în
cadrul procesului penal: infractor, victimă, martor. În cazul minorului pot
apărea întrebări referitoare la:
 capacitatea lui de a percepe şi reproduce adecvat evenimentele;
 de a conştientiza cele întîmplate;
 predispoziţia de a exagera cele percepute;
 sugestibilitate mărită, care condiţionează posibilitatea de a influenţa din
exterior mărturiile minorului;
 agresivitate şi demonstrativitate în comportament;
 prezenţa unor particularităţi psihologice individuale care ar putea să
influnţeze esenţial comportamentul minorului.
În practica expertizei psihologice judiciare, prin „influenţă esenţială” se
subînţelege limitarea substanţială a capacităţilor subiectului de a conştientiza şi
de a- şi controla propriile acţiuni.
b) Crimele comise în stare de afect sau în altă stare de tensiune psihică.
Concluziile expertizei psihologice judiciare indică posibilitatea prezenţei
afectului sau a altei stări de tensiune psihică (stres, frustrare etc.).
c) Dosarele de viol. În cazul dosarelor de viol expertiza poate fi dispusă atît în
privinţa victimei, cît şi în privinţa inculpatului
 în privinţa victimei, poate fi analizată capacitatea ei de a percepe şi
reproduce adecvat evenimentele, de a conştientiza acţiunile săvârşite cu
ea şi de a opune rezistenţă activă.
 în privinţa violatorului, se analizează capacitatea lui de a percepe şi de a
aprecia adecvat acţiunile proprii, prezenţa particularităţilor psihologice
individuale care ar fi putut să influenţeze esenţial comportamentul lui în
situaţia analizată.
Concluziile psihologului pe dosarele de viol sunt foarte importante, dat fiind
faptul că în practica judiciară persistă tendinţa de a califica comportamentul
victimei, lipsit de reacţii active de autoapărare, drept comportament de acceptare
a relaţiei sexuale.
Incapacitatea victimei de a opune o rezistenţă activă violatorului poate fi
condiţionată de mai mulţi factori:
a) neînţelegerea de către victimă a conţinutului real al situaţiei (se analizează
în cazul victimei minore sau cu retard mental);
b) apariţia fobiei puternic manifestate, care blochează reacţiile de apărare,
capacitatea de a opune rezistenţă în situaţiile de abuz fizic şi psihologic.
În psihologia judiciară încă nu este studiată la un nivel satisfăcător problema
legată de comportamentul violatorului, determinat de stereotipurile formate în
mentalitatea acestuia vizând femeile, în general şi pesonalitatea victimei, în
particular, culpabilizarea neîntemeiată a victimei de către violator, precum şi
perceperea negativă de către acesta a relaţiilor dintre sexe.

Concluziile expertizei psihologice judiciare sunt utilizate în procesul judiciar în

următoarele situaţii:
- În cazul studierii mecanismelor crimei săvârșite : dinamica, motivele,
cauzele crimei
- Pentru demonstrarea și calificarea acțiunilor, concluziile expertizei având
statut de probă, în special vizând component subiectivă a crimei (vina,
motivația), precum și pentru argumentarea necesității de a efectua alte
expertize specializate
- La verificarea cazurilor de pricinuire involuntară a daunei de către o
persoană care nu a putut să evite urmările negative ale acțiunii proprii
- Pentru a stabili circumstanțele care atenuează pedeapsa (efectul, retardul
mental, dar care nu exclude capacitatea de exercițiu)
- În scopul aplicării măsurilor judiciare echitabile vis-à-vis de inculpat, țânînd
cont de particularitățile lui individuale și de impactul situației asupra
comportamentului respectivului subiect
Utilitatea în scopuri tactice
- Pentru stabilirea contactului psihologic în timpul anchetei și a altor acțiuni
de anchetă
- Pentru a identifica comportamentul simulat
- Pentru a depista cauzele denaturării neintenționate a informațiilor de către
martor
Modele de întrebări adresate expertizei psihologice judiciare pe diferite tipuri de
dosare:
a) Întrebări care ajută la constatarea prezenţei sau lipsei afectului sau altor
stări de tensiune psihică la inculpat, care au putut să influenţeze esenţial
conştiinţa şi comportamentul lui în momentul comiterii crimei:
 Ţinînd cont de particularităţile psihologice individuale ale personalităţii,
precum şi de specificul situaţiei analizate, s-a aflat oare subiectul în
momentul săvârşiri acţiunilor incriminate în stare de afect? Care au fost
cauzele apariţiei afectului?
 Ţinând cont de particularităţile psihologice individuale ale personalităţii,
precum şi de particularităţile situaţiei analizate, s-a aflat oare
respondentul în momentul săvârşiri acţiunilor incriminate într-o stare
emoţională (tensiune psihică, frustrare, confuzie) care ar fi putut să
influenţeze esenţial conştiinţa şi starea lui psihică? în caz că da - în ce
mod a putut să se întâmple acest lucru?
 S-a aflat oare inculpatul în stare de tensiune neuropsihică maximă în
perioada premergătoare acţiunilor săvârşite?
 Există o legătură cauzală între starea psihică a subiectului,
premergătoare acţiunilor, şi starea lui psihică în momentul comiterii
acţiunilor analizate?
 În cazul în care în momentul săvârşirii acţiunilor subiectul s-a aflat în
stare de tensiune neuropsihică şi emoţională maximă, în ce măsură
această stare a influienţat capacitatea lui de a conştientiza importanţa
propriilor acţiuni şi capacitatea de a le controla?
 Ţinând cont de starea psihică a subiectului, de particularităţile lui
psihologice, şi de circumstanţele cazului, a putut el să coreleze corect
acţiunile proprii de autoapărare cu cerinţele obiective ale situaţiei în
care s-a aflat?
 Care particularităţi psihologice individuale ale subiectului au putut să
influenţeze esenţial comportamentul acestuia în situaţia analizată?
b)Întrebări care ajută la stabilirea capacităţilor psihice ale subiecţilor (inculpat,
martor, victimă), aflaţi în stare de sănătate psihică, de a percepe corect
circumstanţele importante pentru dosar şi de a depune mărturii adecvate.
 Ţinînd cont de particularităţile individuale şi de vîrstă, precum şi de
condiţiile concrete în care s-a produs acţiunea, a putut oare subiectul să
perceapă corect circumstanţele importante pentru dosar?
  Ţinînd cont de starea psihică în care s-a aflat subiectul în momentul
percepţiei, a putut el să înţeleagă corect circumstanţele importante pentru
dosar ?
c)Întrebări care ajută la stabilirea capacităţilor psihice ale victimelor, aflate în
stare de sănătate psihică, de a înţelege corect caracterul şi importanţa acţiunilor
săvârşite cu ele şi de a opune rezistenţă în situaţiile de viol.
 Posedă oare respondenta (-ul) unele particularităţi psihologice individuale
care ar fi putut să influenţeze esenţial comportamentul în situaţia
analizată?
 Luînd în calcul particularităţile psihologice, starea psihică şi conţinutul
situaţiei analizate, a putut respondenta (-ul) să înţeleagă corect caracterul
şi conţinutul acţiunilor săvârşite cu ea (el)?
 Ţinând cont de particularităţile psihologice individuale, starea psihică şi
conţinutul situaţiei analizate, a putut respondenta (-ul) să opună
rezistenţă?
d)Întrebări care ajută la stabilirea capacităţilor psihice şi a particularităţilor
psihologice ale minorului (inculpat, martor, victimă):
 Ţinînd cont de dezvoltărea psihică a respondentului, a putut el să
conştientizeze acţiunile proprii şi să le controleze?
 Luînd în calcul particularităţile individuale şi de vârstă, precum şi de
condiţiile concrete în care s-a produs acţiunea, a putut respondentul să
perceapă corect circumstanţele importante pentru dosar, să le memorizeze
şi să le reproducă adecvat?
 În cazul crimelor comise în grup: Ţinând cont de particularităţile ce vîrstă şi
individuale ale respondentului, ce influenţă a putut să aibă membrii
grupului asupra lui; s-a aflat el în stare de dependenţă psihologică de acest
grup?
 Manifestă respondentul semne de sugestibilitate mărită?
 Manifestă respondentul predispoziţia de a exagera evenimentele produse
şi de a fantaza?
e) Întrebări care ajută la stabilirea capacităţilor minorului inculpat cu retard în
dezvoltare psihică de a conştientiza importanţa acţiunilor proprii şi deteminarea
capacităţii lui de a dirija acţiunile proprii.

 Manifestă minorul semne de retard în dezvoltare psihică, necondiţionate

de boală psihică? În cazul prezenţei respectivelor semne, prin ce anume se
 manifestă ele şi cum au influenţat acestea comportamentul respondentului
în situaţia analizată?
 Ţinînd cont de nivelul dezvoltării psihice, a fost în stare minorul să
conştientizeze impotanţa acţiunilor proprii?
 Luînd în calcul nivelul dezvoltării psihice, a putut minorul să dirijeze
acţiunile proprii?
f) Întrebări care ajută la stabilirea stărilor psihice, particularităţilor psihologice
individuale care pot să condiţioneze accidentele rutiere sau tehnice:
 S-a aflat oare respondentul în momentul săvârşirii acţiunilor analizate într-o
stare psihică, ce ar fi putut influienţa esenţial capacitatea lui de a-şi realiza
funcţiile?
 Ţinând cont de particularităţile psihologice individuale, starea psihică şi
circumstanţele situaţiei analizate, a putut respondentul să aprecieze
adecvat situaţia, să ia decizii corecte şi să le realizeze?
g) Întrebări care ajută la stabilirea prezenţei stărilor psihice predispozante la
suicid
 Ţinînd cont de particularităţile psihologice individuale şi de caracterul
situaţiei, s-a aflat respondentul în perioada premergătoare decesului într-o
stare psihică ce a predispus la suicid?
 Care au fost cauzele acestei stări?
 BIBLIOGRAFIE

1. Codul de procedură penală al Republicii Moldova Nr.122 din 14.05.2003

2. Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar Nr.68 din
14.04.2016
3. Hotărârii de Guvern nr.195 din 24.03.204 privind Nomenclatorul expertizei
judiciare.
4. Mihail Gheorghiță „Tratat de criminalistică”, Chișinău 2017
5. http://cnej.gov.md/ro/content/ghiduri, 19.11.2020, ora 17:19