CATEDRA DE NEUROLOGIE NR.

NEUROLOGIE CLINICĂ

ȘEF CATEDRĂ
academician, profesor universitar,
doctor habilitat în științe medicale Stanislav GROPPA

conferențiar universitar,
doctor în științe medicale Vitalie CHIOSA

conferențiar universitar,
doctor în științe medicale Alexandru GASNAȘ
 Cuprins

1. Neurostomatologie: generalități
2. Examenul neurologic
3. Sindroamele neurologice majore
4. Metode de examinare în neurologie Investigații
complementare și de laborator

2
 Neurologie clinică

Neurologie
(din greaca: νεῦρον- (neûron),
“cordon, nerv" and -logia, “studiul")
este o ramură a medicinei care se
ocupă cu tulburările sistemului
nervos.

Neurologia se ocupă cu diagnosticul și

tratamentul tuturor categoriilor de
afecțiuni și boli care implică sistemul
nervos central și periferic (si
subdiviziunile sale, sistemul nervos
autonomic si somatic), inclusiv
învelișurile sale, vasele de sânge și
toate țesuturile efectoare, cum ar fi
mușchii.

Practica neurologică se bazează foarte

mult pe domeniul neurologiei, studiul
științific al sistemului nervos.
3
Sistemul nervos

Sistemul nervos este cel mai complex si

important sistem de integrare, analiză,
coordonare, distribuție si control a
funcțiilor organismului integrat.
Fără sistem nervos nu este bucurie,
durere si nu exista auz, vedere, dar nu
sunt nici mișcări coordonate si senzații.
Ar fi de neînchipuit efectuarea unor
funcții fiziologice ca digestia sau
respirația, fără a mai vorbi despre
importanta memoriei si a luării de
decizii.
Fără sistem nervos nu putem trai clipe
fericite, sentimente, afectivitate,
gândire sau exprimare a gândirii prin
vorbire si perceperea vorbirii adresate.
 Istoric

• Edwin Smith papyrus(1700 î. Hr) - lucrare veche egipteana

privind chirurgia traumei.

• Descrieri și sugerează tratamente pentru diferite leziuni,

inclusiv neurologice.

• Descrieri ale meningelor, suprafeței externe a creierului,

lichidului cefalorahidian și pulsațiilor intracraniene.
 Istoric
• Hipocrate...
• Aristotel....
• Galen...

• Thomas Willis...
• Paul Broca… Karl Wernicke...
• Charles Scott Sherrington... Charles Darwin... Ivan Pavlov... Sigmund Freud...
• Alois Alzheimer... Alexandru Obrejia… Korbinian Brodmann…

Premii Nobel:
• 2014, John O'Keefe, Edvard Moser, May-Britt Moser, descoperirile lor despre
celulele care constituie un sistem de poziționare (GPS) în creier
• 2017, Jeffrey C. Hall, Michael Rosbash, Michael W. Young, ritmul circadian,
gena „period”
• 2021, David Julius, Ardem Patapoutan, modul de generare și transmitere a
simțului tactil și a temperaturii
 Istoric
Neurologia în Moldova
• Departamentul de Neurologie a fost fondat în octombrie 1945 de
profesorul Boris Șarapov, reprezentant eminent al Științelor
Neurologice din Sankt Petersburg, Rusia. A condus departamentul
până în 1969. Profesorul Șarapov a stabilit baza activității
educaționale, clinice și științifice și a inițiat cercetări dedicate
manifestărilor clinice și patologice ale traumei cerebrale și spinale.

7
 Istoric

Succesorul profesorului Sarapov în 1969, la conducerea

Departamentului de Neurologie a fost fostul său student, Diomid
Gherman, care a continuat această cercetare științifică de succes,
predare și activitate medicală, în particular în atacurile vasculare
cerebrale și ale coloanei vertebrale.

8
 Istoric

1. Din 1998 până în 2010, Catedra de neurologie nr. 1 a fost condusă de

profesorul Ion Moldovanu.

2. Din 2010, este condusă de profesorul Mihail Gavriliuc, care a fost mentorat
de academicianul Diomid Gherman.

9
 Istoric

1. În 1995, a fost înființat al doilea departament de

neurologie, în prezent Catedra de neurologie nr. 2
dedicat pregătirii postuniversitare a neurologilor.
Încă de la început acest departament a fost și este
condus de academicianul Stanislav Groppa.
2. Principalele direcții de cercetare sunt bolile
cerebrovasculare, epilepsia și neurogenetica.
10
 ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos este constituit din doua

parti importante, cu efecte reciproce:

Din punct de vedere structural:

Sistemul Nervos poate fi impartit in:
- sistem nervos central (SNC) , ce include
encefalul si maduva spinarii;
- sistemul nervos periferic (SNP) ce
include componenta somatica (nervii spinali
si cranieni);
- sistemul nervos vegetativ (SNV) -
sistemul nervos simpatic si sistemul nervos
parasimpatic.
 ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

Din punct de vedere functional

Sistemul Nervos reprezinta o retea de
neuroni interconectati prin fibre nervoase.
Datorită coordonării şi reglării nervoase
organismul se comportă ca o unitate
funcţională. Proprietatea sistemului nervos
de a realiza această coordonare se numeşte
funcţie integrativă.
Integrarea este o proprietate a tuturor
structurilor sistemului nervos, dar organul
suprem de integrare propriu-zisă, care
subordonează şi funcţiile celorlalte structuri,
este scoarţa cerebrală.
 ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos central :

• encefal - format din cele
două emisfere cerebrale
• formaţiunile de pe baza
creierului
• trunchiul cerebral
• cerebel
• măduva spinării.
 ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

Encefalul este format din: două

emisfere cerebrale, constituite din
Lobii Frontali, Parietali, Temporali,
Occipitali, Insula.

Histologic, Encefalul este format din:

• substanţa cenuşie - numeroase
celule de diferite forme şi
dimensiuni, alcătuind la suprafaţă
scoarţa cerebrală, iar în profunzime
nucleii centrali.
• substanţa albă - formată din:
-fibre de asociaţie - care realizează
legătura între diferite zone corticale;
-fibre comisurale - corpul calos -
legătura între cele două emisfere;
-fibre de proiecţie - legătura între
diferite etaje ale sistemului nervos
central.
 ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

Encefalul:
Formaţiunile de la baza creierului sunt:
diencefalul alcătuit din:
- talamus, (leziunile talamusului
producând grave tulburări de
sensibilitate);
- hipotalamus, coordonatorul sistemului
vegetativ şi al sistemului endocrine;
- corpii striaţi - formaţi dintr-un număr
de nuclei de substanţă cenuşie, ce au un
rol deosebit în realizarea mişcărilor
automate şi a tonusului muscular.
Leziunile acestora duc la apariţia unor
tulburări încadrate în noţiunea generică
de sindrom extrapiramidal.
 ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

Encefalul
Trunchiul cerebral:
prelungirea măduvei spinării, alcătuit din:
-pedunculii cerebrali
-protuberanţa (puntea)
-bulbul rahidian - face legătura cu măduva
spinării. Are un rol imens tinând seama de
importanţa centrilor nervoşi (respiratori,
circulatori, de deglutiţie), a căilor şi a
conexiunilor de la nivelul trunchiului
cerebral, leziunile acestora produc
manifestări complexe, grave şi adesea
mortale.
De la acest nivel pornesc cele 12 perechi de
nervi cranieni care îndeplinesc importante
funcţii motorii şi senzitive.
 ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

Măduva spinării:
se prezintă sub forma de cilindru, începe de la bulb-
până la L2.
Este împărţită în două jumătăţi simetrice, fiind
formată din:

Substanţa albă : căi motorii descendente şi căi

senzitive ascendente.
Se disting trei cordoane de substanţă alba:
-Cordonul anterior - fasciculul piramidal direct;
-Cordonul posterior - fascicule Goli şi Burdach
(sensibilitatea tactilă şi profundă conştientă);
-Cordonul lateral - sensibilitatea termică, dureroasă
şi profundă inconştientă.

Substanţa cenuşie: Coarnele anterioare - motorii,

cele posterioare senzitive, iar cele laterale au funcţii
vegetative.
 ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos periferic,

este alcătuit din fibre nervoase şi organe
terminale numite receptori, care pot fi:
exteroceptori, culeg excitaţiile de la mediul extern
proprioceptori, culeg excitaţiile de la muşchi,
tendoane, articulaţii etc.
interoceptori, care culeg excitaţiile viscerale.

Nervii periferici pot fi: Senzitivi, senzoriali,

motori , sau vegetativi.
nervii periferici sunt mixti, iar leziunea lor
provoaca tulburări clinice motorii, sensitive,
vegetative.

Din nervii periferici fac parte:

nervii cranieni, ( 12 perechi ) si nervii rahidieni.
 SISTEMUL PIRAMIDAL

Sistemul motor cuprinde doua elemente:

• neuronul motor central
• neuronul motor periferic.
Neuronul motor central este situat în scoarţa
circumvoluţiei frontale ascendente si formează
calea piramidală prin intermediul
• Fascicului piramidal, care se divizeaza in
3 parti si se termina:
-fasciculul geniculat (cortico-nuclear) - în
nucleii motori ai nervilor cranieni din
trunchiul cerebral;
-fasciculul piramidal încrucişat - se
termină in coarnele anterioare ale măduvei,
unde majoritatea fac sinapsa cu neuronul
motor periferic,
-fasciculul piramidal direct - un fascicul
foarte subţire, se încrucişează la nivelul
măduvei, cu câteva segmente înainte de a se
termina tot în coarnele anterioare ale măduvei.
 SISTEMUL EXTRAPIRAMIDAL

Neuronii extrapiramidali:

• formează calea extrapiramidală - cale mo-

torie indirectă.
• Corpurile celulare îşi au originea în:
-nucleii cenuşii centrali (lenticular, caudat)
-nucleu roşu
-locus niger.
Toţi aceşti nuclei sunt legaţi între ei prin
fascicule scurte.

• Căile descendente se termină în coarnele

anterioare ale măduvei prin diferite
fascicule:
-rubro-spinal
-olivo-spinal
-tecto-spinal
-vestibulo-spinal.
SISTEMUL PIRAMIDAL
 SISTEMUL PIRAMIDAL

Neuronul motor periferic:

• este porţiunea terminală a căilorii motorii.
• Corpurile celulare se găsesc în coarnele
anterioare ale măduvei
• axonii trec prin rădăcina anterioară în nervii
periferici, terminându-se în muşchi.
Legătura între nervi şi muşchi se face la nivelul
unei formaţiuni de tip sinaptic
 SENSIBILITATEA

Informarea sistemului nervos se efectuaza

prin intermediul receptorilor specializaţi
pentru toate tipurile de sensibilitate.

se disting:
-sensibilitate elementară ce cuprinde:
-sensibilitatea superficială sau cutanată,
pentru tact, căldură şi durere (termică, tactilă
şi dureroasă);
-sensibilitatea profundă sau
proprioceptivă, care provine din muşchi,
tendoane, ligamente, oase şi articulaţii;
-sensibilitatea viscerală (interoceptivă),
sub controlul sistemului nervos vegetativ.
- sensibilitate sintetică - cuprinde: senzaţii
complexe, rezultate din diferenţierea şi
combinarea senzaţiilor elementare.
 SENSIBILITATEA

• Simțurile somatice generale - receptorii sunt larg răspânditi

– Atingere
– Durere
– vibrație
– Presiune
– Temperatura
• Simțurile proprioceptive - detectarea prin receptori in tendoane și mușchi
– Simțul corporal– poziția și mișcarea corpului în spațiu
• Simțurile somatice speciale
– Auz
– Echilibru
– Vedere
– Miros
• Simțul visceral
– general – durere viscerala, temperatură, greață, foame, resimțit pe scară largă
în tractul digestive, urinar, organele de reproducere
– simțurile viscerale speciale - gust
 SENSIBILITATEA

Căile sensibilităţii se efectuaza

printr-o înlănţuire de trei neuroni ce

alcătuiesc:

• calea sensibilităţii termo-algice, sau

superficiala

• calea sensibilităţii tactile, sau profundă,

conştientă (mio-artrokinetică,
vibratorie şi barestezică);

• calea sensibilităţii profunde

inconştiente (relaţii despre tonus şi
echilibru).
 SENSIBILITATEA

Căile sensibilităţii cuprind trei neuroni

-Primul neuron se găseşte pe traiectul rădăcinii
posterioare a nervului rahidian, în ganglionul
spinal;

-Al doilea neuron transmite excitaţia senzitivă

la thalamus:
pentru sensibilitatea superficială,
- prin fasciculul spino-talamic anterior - pentru
sensibilitatea tactilă,
- prin fasciculul spino-talamic posterior- pentru
sensibilitatea termo-algică,

pentru sensibilitatea profundă,

fibrele care pornesc din nucleii Goli şi Burdach - se
încrucişează în bulb, pe linia mediană şi se termină în
talamus.

-Al treilea neuron constitue porţiunea căilor

senzitive cuprinsă între talamus şi circumvoluţia
parietală ascendentă.
SENSIBILITATEA
 STRUCTURI DE PROTECTIE ALE CREIERULUI

• Craniul

• Meningele:
– Dura mater
– Arahnoida
– Pia mater

• Lichidul cerebrospinal
(LCR)

• Bariera
hematoencefalica
 MENINGELE

Foițele meningeale - protejează țesutul nervos

Figure 9-4b
 LICHIDUL CEFALORAHIDIAN

• Format prin transportul selectiv între celule ependimale

• Volum 125-150 ml și se înlocuiește> de 3 ori / zi, debit menținut de gradient
de presiune de 10 mm Hg
• Cale: ventricule și spațiu subarahnoidian, reabsorbite în sânge în sinusurile
durale prin vilozităților arachnoide
 LICHIDUL CEFALORAHIDIAN

• Un mediu de protejare
si de absorbție a șocului

• Oferă un mediu optim și

stabil pentru generarea
impulsurilor nervoase

• Oferă un mediu pentru

schimbul de substanțe
nutritive și a deșeurilor
între sânge și țesut
nervos
 BARIERA HEMATOENCEFALICA

• Capilarele extensive si sinusurile joncțiunilor strânse promovate de astrocite

• Limitele de permeabilitate pentru cele mai multe molecule cu excepția O2, CO2, alcool,
steroizi, H2O
• Protejeaza creierul: hormoni si substante chimice circulante
– Protejează a SNC de fluctuațiile chimice
– Previne intrarea substanțelor nocive
– Previne intrarea de molecule care ar putea acționa ca
neurotransmițători
• Creierul primeste 15% din sânge pompat de inimă
• Creier responsabile pentru aproximativ jumatate din consumul de glucoză al
organismului
• transportorilor membrana muta glucoza din plasmă în lichidul interstițial cerebral

Figure 9-6: The blood-brain barrier

 Cuprins

1. Neurostomatologie: generalități
2.Examenul neurologic
3. Sindroamele neurologice majore
4. Metode de examinare în neurologie Investigații
complementare și de laborator

33
 Organizarea cerebrală
Brain component

Cerebral cortex Cerebral cortex

Basal nuclei
(lateral to thalamus)
Basal nuclei

Thalamus
(medial) Thalamus

Hypothalamus
Hypothalamus
Cerebellum
Cerebellum

Midbrain
Brain stem
Brain stem Pons (midbrain, pons,
and medulla)
Medulla Spinal cord
 Funcțiile Majore

1. Percepția senzorială
2. Controlul voluntar al mișcărilor
Cortexul cerebral 3. Limbajul
4. Trăsături de personalitate
5. Evenimente mentale sofisticate, cum ar fi de gândire de memorie,
de luare a deciziilor, creativitate și conștiință de sine
1. Inhibarea tonusului muscular
Nucleii Bazali 2. Coordonarea mișcărilor lente, susținute
3. Suprimarea modelelor inutile ale mișcărilor
1. Stație de releu pentru toate intrările sinaptice
Talamus 2. Conștientizarea brută a senzației
3. Un anumit grad de conștiență
4. Rolul în controlul motorului
1. Reglementarea multor funcții homeostatice, cum ar fi temperatura, sete,
Hipotalamus ingestia de alimente
2. Legătură între sistemul nervos și endocrin
3. Implicarea extinsă cu emoție și modele comportamentale
1. Menținerea echilibrului
Cerebel 2. Creșterea tonusului muscular
3. Coordonarea și planificarea activității specialiștilor musculare voluntare
1. Originea majorității nervilor cranieni periferice
Trunchiul cerebral 2. cardiovasculare, respiratorii și centre de control digestiv
(Mezencefal, Punte, 3. Reglementarea musculare reflexe implicate în echilibru și postura
Măduvă) 4. Primirea și integrarea tuturor intrare sinaptice de la măduva spinării;
excitare și activarea cortexul cerebral
5. Rolul în ciclul somn-veghe
 Examenul neurologic

Anamneza 1. Nervii cranieni

Acuze 2. Sensibilitatea
3. Motilitatea
4. Semnele de elongare
5. Functia cerebeloasa
6. Semnele meningiene
7. Functia vegetativă
Examen instrumental și 8. Activitatea cerebrală superioară
de laborator

36
 Anamneza și acuzele

• Ca în toate celelalte specialități medicale, Acuzele si

Anamneza completă și țintită joacă un rol primordial.

• Cuprind istoricul bolii actuale, antecedentele personale

și cele familiare.
 Nervii cranieni

• Fiecare din funcțiile celor 12 nervi

cranieni se examinează în parte
 Sensibilitatea

Există cinci tipuri de sensibilitate,

care se examinează separat:

• simțul tactil (atingerea)

• presiunea
• simțul pozițional
• durerea
• temperatura
 Reflexe

Reflexele osteo-tendinoase
(reflexul rotulian), se examinează
cu ciocanul de reflexe.
• pot fi: exagerate, diminuate
sau abolite.
Reflexele cutanate
(abdominale, cremasteriene)
se examinează cu un ac, de
preferință bont.
 Motilitatea

Se verifică:
• Motilitatea pasivă și activă a
extremităților;
• Forța diverselor grupuri
musculare;
• Troficitatea musculară;
• Reflexele fiziologice si
patologice.
 Tonusul muscular

• Normotonie
Prin mișcări pasive ale
extremităților se poate constata
starea functională a tonusului
muscular.

• Hipertonie
De tip:
- Spasticitate, rigiditate
("rigor"),
- Plasticitate, fenomenul de
"roată dințată",

• Hipotonie
 Reflexe patologice "piramidale"

• Afecțiunea fascicolului piramidal

("tractus cortico-spinalis").

• Cel mai cunoscut este semnul Babinski: la

excitarea marginii externe a plantei
piciorului apare extensiunea halucelui).

• Alte semne piramidale: semnul Chaddock,

semnul Oppenheim.
 Coordonarea

• Se controlează echilibrul
(stațiunea și mersul) și
felul cum sunt executate
mișcările extremităților.
• În cazuri patologice apar
tulburări de coordonare.
 Semne meningiene

Redoarea cefei
Semnul Kernig
Semnul Brudzinski
 Examenul neurologic, statutul mental

1. Nivelul constientei (GCS)

2. Atentia
3. Orientarea
4. Limbajul – fluenta, intelegerea, repetitia,
numirea, citirea, scrierea
5. Memoria – imediata, recenta, retrograda
6. Intelectul - cunostinte generale, abstrctia,
logica, rationamentul
7. Afectul
 Examenul funcțiilor cognitive

Se cercetează:
• starea de conștiență (vigilitatea),
• atenția, memoria,
• funcțiile vorbirii,
• mișcările automate și deliberate
(patologic: apraxie),
• percepția și recunoașterea
(patologic: agnozie vizuală,
auditivă, "neglect", anozognozie,
etc.)
 Cuprins

1. Neurostomatologie: generalități
2. Examenul neurologic
3.Sindroamele neurologice majore
4. Metode de examinare în neurologie Investigații
complementare și de laborator

48
 Sindroamele neurologice majore

1. Sindromul de neuron motor central

2. Sindromul de neuron motor periferic
3. Sindroame senzitive
4. Sindroamele medulare
5. Sindroamele vestibulare
6. Sindroamele cerebrale
7. Sindroamele talamice
8. Sindroamele hipotalamice
9. Sindroamele extrapiramidale
10. Sindroamele corticale
11. Sindromul meningean
12. Sindromul de hipertensiune intracraniană
 Sindromul de neuron motor central

Etiologie:
1.leziunile vasculare sunt cauza cea
mai frecventă (infarcte sau
hemoragile cerebrale);
2.procesele expansive
intracraniene (tumori cerebrale
primitive, metastaze
cerebrale, parazitoze etc);
3.meningoencefalita;
4.traumatismele cerebrale;
5.encefalopatiile infantile;
6.bolile demielinizante (scleroză
multiplă) etc.
 Sindromul de neuron motor central
Tulburare de motilitate activă
(pareza / plegie):
• afectează predominent mişcările
voluntare
• pentru membrul superior
predomină pe extensori, supinatori,
rotatori externi şi adductori a braţului
• pentru membrul inferior predomină
pe flexorii dorsali ai piciorului, flexorii
gambei, adductori şi rotatori externi ai
coapsei.
• respectă musculatura axială
• pareză facială de tip central
Tulburare de motilitate pasivă
(hipertonie):
• se poate instala de la debut în condiţiile
instalării lente a leziunilor sau după 3
săptămâni de la debutul brusc al afectării
neuronului motor central;
• este mai exprimată distal;
• cedează continuu, fiind elastică
(fenomenul " lamei de briceag");
• se amplifica la emoţii, ortostaţiuni şi
frig.
Tulburările de reflex osteotendinoase
(hiperreflexie).
 Sindromul de neuron motor central

• Reflexele patologice piramidale (pozitive);

• Reflexe cutanate: abolite.
• Clonusul: o succesiune de contracţii rapide, ritmice, declanşate de elongaţia bruscă, cu
menţinerea în tensiune a unor muşchi.
 Sindromul de neuron motor periferic

1. Tulburarea de motilitate activă (pareză sau plegie);

2. Tulburarea de motilitate pasivă (hipotonie);
3. Tulburare de reflexe osteotendinoase (hiporeflexie).
 Sindroame senzitive

In dependenta de nivelul localizarii:

• Sindromul senzitiv al nervilor periferici ;

• Sindromul senzitiv radicular;
• Sindromul de ganglion spinal;
• Sindromul cornului posterior şi al substanţei cenuşii
centromedulare;
• Sindromul de cordon posterior;
• Sindromul de fascicol spinotalamic sau cordon lateral;
• Sindromul de hemisecţiune medulară Brown–Sequard;
• Sindromul de secţiune medulară totală;
• Sindroamele senzitive de trunchi cerebral (sindroame alterne);
• Sindromul talamic;
• Sindromul senzitiv cortical.
 Sindroame senzitive
• Nevralgia - durerea resimţită
spontan sau la o provocare, pe traiectul
unui nerv senzitiv sau al ramificaţiilor
• Durerea proiectată (referită) se prezintă
sale.
prin senzaţii dureroase resimţite de bolnav
într-un teritoriu cutantat superficial aflat la
• Simpatalgia - durerea surdă cu
distanţă de viscerul afectat. Acesta apare
senzaţie de arsură, localizare difuză şi
datorită fenomenelor de convergenţă şi
caracter continuu.
sumaţie ale impulsurilor nervoase la nivelul
celulelor din coarnele posterioare medulare.
• Cauzalgia - o durere continuă
difuză, cu caracter de arsură însoţită de
• Durerea talamică poate apărea spontan
tulburări vasomotorii, trofice (îngroşarea
sau poate fi provocată de stimuli care în mod
pielii, căderea părului, subţierea
obişnuit nu sunt algogeni (frig, atingere, etc)
degetelor), psihice.
conferindu-i caracter hiperpatic.
• Algodistrofia - o durere vie, cu
caracter de arsură percepută în special
noaptea apare după traumatisme ale
umărului şi se localizează în întreg
membrul superior.
 Sindroame vestibulare
În contextul sindroamelor vestibulare întâlnim semne subiective şi semne obiective

• Semnul subiectiv major este vertijul.

o Acesta este o senzaţie falsă de deplasare a propriei persoane sau a obiectelor din
jur asociate cu imposibilitatea aprecierii exacte a poziţiei capului în spaţiu.
o Vertijul este subiectiv şi/sau obiectiv, sistematizat sau nesistemtizat, poate fi
permanent sau să apară în crize şi de obicei este însoţit de fenomene vegetative
(freaţă, vărsături, paloare, transpiraţii) sau tulburările psihice (anxietate).

• Simptomul major obiectiv este nistagmusul.

• este constituit de o mişcare involuntară conjugată a globilor oculari sub forma de
oscilaţii (secuse) ritmice orizontale, verticale sau giratorii.
• poate fi bifazic sau pendular, poate apărea spontan sau numai după provocare, poate
fi permanent sau epuizabil.
Sindroame cerebelare
 Sindroame cerebelare
• Ataxia - dificultatea sau imposibilitatea
coordonării mişcărilor voluntare,
mersului, şi vorbirii, în absenţa unui
deficit motor.
• Dimetria - imposibilitatea de a
dimensiona şi de a ghida precis mişcările,
ceea ce face ca mişcarea să se oprească
înainte de ţintă (hipometrie) sau să
depăşească ţinta.
• Adiadocokinezia - imposibilitatea de a
efectua cu repeziciune şi regularitate
mişcări simetrice, succesive, ritmice, în
absenţa unui deficit motor.
• Disartria - vorbirea sacadată, scandată,
explosivă.
• Mersul - o baza largă de susţinere, mers
ezitant, nesigur, ebrios şi titubant.
• Hipotonia musculară se datorează inhibiţiei
de motoneuronii alfa şi gamma. Aceasta este
mai evidentă în leziunile acute decât în cele
cronice.
• Asinergia - imposibilitatea de a coordona
acţiunea diferitelor grupe musculare în
vederea executări unei mişcări complexe
(mişcări descompuse în componentele lor
elementare).
• Nistagmusul este datorat lipsei de
coordonare a musculaturii globilor oculari.
• Macrografia cerebelară - o modificare a
scrisului (mare, neregulat şi cu litere
inegale).
• Tremorul international (kinetic) - oscilaţii
ale membrelor (mai ales la cele superioare)
care cresc în intensitate la sfârşitul mişcărilor
involuntare atunci când pacientul
intenţionează să atingă o ţintă. Acest tremor
este mai bine evidenţiabil (la proba indice-
nas) dacă se adaugă în mână o greutate.
Apare în leziuni ale căii dento-rubrice
(talamice).
Sindroame cerebelare
 Sindroame hipotalamice

Functiile hipotalamusului:

1.Reglarea metabolismului apei

2.Reglarea temperaturii corpului
3.Regalarea adenohipofizei
4.Reglează funcţia somn-veghe
5.Rol în metabolismul glucidelor
6.Rolul în metabolismul grăsimilor
7.Rol în reglarea unor funcţii gastro-intestinale
8.Rol în reglarea tensiunii arteriale
9.Reglarea aportului de hrană
10.Reglarea funcţiilor sexuale
11.Reglarea emoţiei şi a altor funcţii psihice

12.Circuitul Papez (hipocampo-mamilo-talamo-cingulo-hipocampic) - descris în 1937,

extins de MacLean în 1955 la amigdală şi la cortexul prefrontal de asociaţie, face parte din
sistemul limbic şi este implicat în stările emoţionale şi de comportament (sindromul Klüver-
Bucy).
 Sindroame hipotalamice
• Diabetul insipid (leziunea hipotalamusului anterior - nucleii supraoptici ale tractului
hipotalamo-hipofizar): polidipsie şi poliurie.

• Distrofia adipozo-genitală Babinski-Frolich: obezitate, insuficienţă sexuală şi nanism;

o două forme: tipul infantil/prepuberal la copii si tipul adolescent/adult.

• Sindromul Laurence-Berdet-Moon-Biedl: obezitate, infantilism sexual, retinită

pigmentară, polidactilie, deficit intelectual, caracter familial al bolii.
• Hipernatremie / Hiponatremia;

• Tulburări ale funcţiei veghe – somn;

• Tulburările reglării termice;

• Hipertermie;

• Tulburările hematopoiezei.

• Tulburările respiratorii şi
cardiovasculare
 Sindroame extrapiramidale

Sistemul extrapiramidal (SEP) este constiuit din totalitatea formaţiunilor motorii şi a

conexiunilor acestora care, împreună cu sistemul peramidal şi cerebral, reglează şi
controlează motilitatea somatică şi tonusul muscular.

• Descris de Kinner Wilson în 1912, SEP reprezintă, de fapt, un concept funcţional care se
bazează pe un grup de circuite deschise sau de tip „feed-back” suprapuse şi interpuse.

• Conceptul de SEP nu are limite anatomice rigide şi se întinde de la cortex la olivele

bulbare.

• SEP are multiple conexiuni aferente şi în cadrul său se găsesc atât căi excitatorii, cât şi
inhibitori.

• Filiogenetic, SEP are o vechime mai mare decât sistemul piramidal, el găsindu-se singular
la peşti şi cu rol motor major la reptile, păsări şi mamiferele inferioare.
 Sindroame extrapiramidale

• Sindromul atetozic (boala

Hammond):
o „ fenomene negative”:
dizartrie, disfagie, afectarea • Sindroamele distonice;
mişcărilor verticale ale globilor
oculari • Sindromul hemibalic: rar monobalice (la
o „ fenomene pozitive”: un membru) sau bibalice (la toate
mişcările atetozice (ale membrele);
segmentelor şi musculaturii
bulbare). • Sindromul mioclonic;

• Sindromul ticurilor;

• Sindromul panstriat: combinaţie a

diferitelor tulburări de tonus muscular şi
mişcări involuntare.
Sindroame meingiene
 Sindroame meingiene

Cefaleea:
• intensă, localizată frontoocipital şi cu
caracter pulsatile;
• exacerbări şi atenuări spontane sau la
mişcările active şi pasive ale capului,
la tuse, strănut, eforturi fizice,
presiunea venelor jugulare;

Vomele:
• apar spontan, uneori fără a fi
precedate de greaţă;
• se produc fără efort, sunt explozive şi
nu sunt ritmate de alimentaţie;
• apar la debutul bolii.
Fotofobia şi fonofobia;
Rahialgia:
• cel mai frecvent difuză, dar poate fi mai
accentuată în regiunea cervicală şi lombară;
• intensificată de percuţia coloanei sau de
presiunea apofizelor spinoase;
• cu iradieri dureroase cu caracter de
radiculalgie.
• SIMPTOME MENINGIENE
 Sindroame meingiene

Cefalea:
• devine permanentă şi nu răspunde la antialgice;
• se accentuează spre dimineaţă, la trecerea din
clino - în ortostatism, după tuse, strănut,
defecaţie sau în cursul eforturilor fizice care
implică manevra Valsava.

Vomele:
• inconstante, nu au legătură cu alimentaţia şi au,
uneori, un caracter explosiv („în jet”).

Staza papilară (in 70-85% cazuri de HIC):

• este bilaterală, excepţional unilaterală;
• atât acuitatea vizuală, cât şi modificările de
câmp vizual se conservă mult timp, iar
ingustarea câmpului vizual şi scăderea
acuităţii vizuale apar odată cu instalarea
atrofiei.
 Sindroame corticale

Emisferele cerebrale reprezintă Între cele două emisfere există conexiuni de

structura cea mai înaltă organizată de substanţă albă:
SNC. a) comisura hipocampului;
Ele alcătuiesc telencefalul. b) comisura anterioară (uneşte formaţiuni
olfactive: bulbul olfactic, nucleul
Emisferele formează o structură ovoidă, amigdalian, alte formaţiuni ale lobului
împărţită de un şanţ interemisferic în: temporal);
- emisfera dreaptă şi emisfera stângă. c) corpul calos: rostrul, genunchiul, corpul,
spleniul).
 Sindroame corticale

Structura cortexului cuprinde peste70 miliarde de celule, grupate în 6 straturi:

I - molecular (plexiform)
II - granular extern (celule piramidale mici)
III - celule piramidale mijlocii
IV - granular intern
V - ganglionar (celule piramidale mari)
VI - celule fusiforme
 Cuprins

1. Neurostomatologie: generalități
2. Examenul neurologic
3. Sindroamele neurologice majore
4.Metode de examinare în neurologie
Investigații complementare și de laborator

70
 Investigații complementare și de laborator
în neurologie și neurochirurgie
1. Fundul de ochi
2. Examene electrofiziologice:
a. Electroencefalografie (EEG)
b. Electroneuromiografie (ENMG)
c. Potențiale evocate (PE)
d. Stimulare magnetică transcranială (TMS)
3. Examene neuroimagistice:
a. CT
b. RMN
c. PET
d. SPECT
e. RMN funcțional
4. Examene USG:
a. Dopplerografia vaselor extra- și intracraniene
5. Examenul LCR
6. Biopsia musculară
7. Examene neuro-genetice
 Fundul de ochi

Examinarea oftalmoscopică a
fundului de ochi
 EEG și videoEEG

• Reprezintă o metodă de explorare a activității electrice cerebrale,

care se realizează prin înregistrarea grafică a variației de
potențial dintre doi electrozi plasați pe scalp.

• Acitvitatea electrică a creierului are aspecte diferite în funcţie de

vârstă, starea de vigilenţă a subiectului (veghe, somn cu unde
lente, somn paradoxal), starea generală (stres, hipoglicemie,
medicaţia administrată în prealabil) şi anumite condiţii
patologice, precum epilepsia.

• EEG este esențială în diagnosticul, clasificarea, evaluarea şi

managementul pacienţilor cu crize epileptice, oferind informații
asupra tipului şi locației activității epileptiforme cât și asupra
activității electrice intercritice.
videoEEG
 HD EEG (256 canale)

• EEG de densitate înalta, utilizată preponderent în

evaluarea pacienților cu crize epileptice și
epilepsie, cu scopul determinării localizării
precise, tridimensionale a activității epileptiforme
și focarului epileptogen și înlăturarea lui
ulterioară prin metode neurochirurgicale.
 ENMG

• reprezintă înregistrarea potenţialelor de acţiune,

generate în fibrele musculare în stare de repaus, în
contracţia musculară voluntară sau după
stimularea directă a muşchiului sau indirectă a
fibrelor nervoase, ori a scoarţei cerebrale motorii
ce inervează muşchiul in cauză.
 Potențiale evocate

răspunsurile evocate prin stimularea senzitivosenzorială a

receptorilor periferici se evidenţiază prin activitatea unuia
sau a mai multor complexe neuronale, reflectând aspecte ale
mecanismelor implicate în prelucrarea informației specifice
primite;
somatosenzoriale, motorii, auditive, vizuale, proprioreceptive,
vegetative;
se utilizează in determinarea integrității sistemului vizual,
auditiv, motor, somatosenzorial etc si nivelului afectării.
 TMS

se utilizează în evaluarea diferitor aspecte ale

excitabilității, ce permite studierea modificării
fiziologiei corticale în cadrul tulburării cerebrale, în
aprecierea rolului funcţional al unei anumite arii
corticale
în aprecierea pragului motor, în aprecierea
morfologiei şi latenţei potenţialelor evocate motorii, a
timpului de conducere nervoasă centrală, în
determinarea mapping-ul cerebral
 CT cerebrală

• Rezultatul prelucrării digitale a numeroaselor imagini cu raze X,

obținute din unghiuri diferite pentru a reproduce imagini ale
secțiunii transversale (tomografice) („secțiuni" virtuale) din
anumite zone ale unui obiect scanat, permițând vizualizarea
structurilor cerebrale.
• Neurologie – util în diagnosticul AVC, tumorilor, hematoamelor
intracerebrale, TCC...
CT cerebrală
 RMN cerebrală

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este o tehnică:

1. ...care folosește un câmp magnetic și unde radio pentru
a crea imagini detaliate ale organelor și țesuturilor din
corpul uman.

2. ...bazată pe computer, care poate oferi informații atât

anatomice, cât și fiziologice, în mod non-invaziv, fără
utilizarea radiațiilor ionizante.

3. ...diagnostică în care rezonanța magnetică a nucleelor

active sunt utilizate pentru a genera imagini în planuri
transversale, coronale și sagitale în scop diagnostic.

• patologia cerebrala (ex: boli cerebro-vasculare, tumori,

neuroinfectii, afectiuni demielinizante, epilepsie,
malformatii congenitale, etc);
• patologia coloanei vertebrale (ex: afectiuni degenerative,
tumori, infectii, etc).
RMN cerebrală
 PET

Preparat radiofarmaceutic
– 2-fluorodeoxi-D-glucoză ([18F]-FDG )
– [11C] metionină
– [18F] flutemetamol
– [18F] florbetapir
– [18F] florpetapen
– [18F] AZD4694 (NAV4694)

83
 PET

• tulburări cognitive (boala Alzheimer)

• epilepsie
• tumori cerebrale

84
 SPECT
Preparat radiofarmaceutic • AVC
– technetium-99m • demențe (inclusiv boala Alzheimer)
– iodine-123 • boala Parkinson
– xenon-133 • TCC
– thallium-201 • tumorile cerebrale
– fluorine-18 • dereglările de mișcare
• epilepsia farmacorezistentă

85
 RMN f

► RMNf – determină modificările fluxului sanguin în funcție de activitatea cerebrală

► Imagistica bazată pe perfuzie (perfusion images) – tehnici RMN capabile să ofere
informații despre perfuzia țesuturilor cu sânge
► BOLD images - imagistica dependentă de nivelul de oxigenare a sângelui
(BOLD). Este tehnica standard utilizată pentru a genera imagini în studiile RMNf și
se bazează pe diferențele regionale ale fluxului sanguin cerebral pentru a delimita
activitatea regională 86
RMN f

87
 Dopplerografia vaselor extra- și intracraniene

Christian DOPPLER (1803-1853)

88
Efectul DOPPLER

89
 Dopplerografia vaselor extra- și intracraniene

• Evaluarea structurii și dimensiunilor peretelui vascular.

• Evaluarea direcției și vitezei de circulație sanguină.
• Iformațiile sunt prezentate grafic utilizând efectul
spectral, cel direcțional sau non direcțional (care intră și
în zona audio, putând fi ascultat).
 Examenul lichidului cefalo-rahidian

Lichidul cefalo-rahidian (LCR), sau

cerebro-spinal se obține prin:
• rahicenteză, cel mai adesea
prin puncție lombară;
• în cazuri speciale prin puncție
sub-occipitală sau cisternală
(întrodusă de neuropsihiatru
român Alexandru Obregia)
 Biopsia musculară

• în cazul bolilor neuro-musculare, a miopatiilor.

Examene neuro-genetice
94