1.

În text este vorba despre numeroși profesori de limba germană care erau ba antididactici,
ba în vârstă, care, din păcate, nu reușeau să se conecteze cu elevii lor pentru o bună
învățare și înțelegere a materiei.
2. Probleme de comunicare educativă erau apăreau din cauza vârstei înaintate a
profesorului, de unde știm că diferența aceasta majoră dintre generații făcea imposibilă
comunicarea, mai ales cea didactică care este esențială, sau din cauza faptului că, nu era
de ajuns ca un profesor să aibă toate cunoștințele necesare, să aibă cunoștințe vaste și
variate sau alte aptitudini remarcabile, dacă este un antididact desăvârșit și nu poate
transmite toate aceste informații către elevii săi, astfel încât acestea să poată fi înțelese.
De asemenea, în zadar dorința de ,,camaraderie” cu elevii, dacă terenul nu este
prielnic, sau dacă însăși elevii sunt sfidători și îl ,,atacă” pe dascălul care este ,,dezarmat”.
3. Aș putea spune că în educație mergea atunci ca și acum, nu pare să se fi schimbat prea
multe, dacă nu cumva... totul e chiar la fel. Erau atunci profesori mult prea în vârstă care
erau luați în râs și care nu mai puteau să dea randament așa cum făceau cu ani în urmă, de
unde rezultă și dezinteresul elevilor pentru materia predată și apariția glumelor.
De asemenea, faptul că un profesor este antididact este un alt exemplu pentru care
elevii nu învață, pentru că nu înțeleg cerințele și nici materia predată, nici măcar la un
nivel minim. Aceștia își pierd rapid interesul, și, deși profesorul respectiv are toate
cunoștințele necesare, această inadaptibilitate la nevoile elevilor este reală, dureroasă și
de luat în seamă.
4. Aș putea da ca exemplu orele de muzică din școala generală. Nu eram, desigur, la un
liceu de arte, deci muzica intra în categoria ,,orelor ușoare” și ,,nefolositoare”, totuși,
lipsa de tact a profesorului a stricat foarte mult în acest caz, iar dintr-o oră care putea fi
foarte ușor una recreativă, s-a transformat, într-o debandată totală unde glumele față de
profesor și sfidarea acestuia erau la ordinea zilei.
5. Considerați că elevii trebuie să fie autodidacți?
Considerați că între elevi și profesori trebuie să existe o distanță, o barieră din punct de
vedere al comunicării sau nu?
Obișnuiți să îi ,,taxați” pe elevii care par să aibă un comportament deviant?
6. Presupunând că este vorba despre învățământul online, câteva metode posibile de a preda
eficient ar putea fi: jocuri interactive care să respecte subiectul lecției vizate, prezentări
Power-Point, scurte chestionare care nu vor fi evaluate.
7. ,,Î: Ce materii ai simțit că ai nevoie să recuperezi?
R: Chiar dacă şcoala online a fost OK eu totuşi am simţit că unele noţiuni nu le-am fixat
foarte bine şi aş fi vrut să recuperez cât mai multe materii.”
Comentariu personal: Un lucru destul de evident este acela că, școala online, cel puțin la
nivelul la care a fost în România, în timpul pandemiei, a fost incompletă, iar elevii și
studenții au rămas cu un mare deficit de informație.

,,Pandemia nu a generat provocări noi în sistemul educațional românesc ci le-a

amplificat, în sensul în care inegalitățile din educație s-au adâncit, numărul copiilor și tinerilor

1
din afara școlii a crescut, relevanța față de o piață a muncii în permanentă schimbare a scăzut, ca
și bugetul alocat educației. Închiderea școlilor cauzată de criza COVID-19 a pus presiune pe
sistemul de educație și estimăm un regres al învățării, o creștere a abandonului și părăsirii
timpurii a școlii, mai ales în rândul celor mai vulnerabili dintre elevi, dar și o rată a
analfabetismului funcțional mai mare cu zece la sută.”

Comentariu personal: Pandemia a amplificat problemele deja existente în sistemul de

învățământ din România, fapt pentru care tinerii ce nu aveau acces la internet, în mod evident, nu
au avutr acces nici la educație în această perioadă și mulți dintre ei au abandonat studiile, pe
lângă multe alte deficiențe pe care această criză le-a adus din nou înaintea noastră, fără prea
multe șanse de rezolvare, din păcate.