Grup 2

DO - 2019-2020

1. Cerebelul - configurație externă, lobația și lobulația cerebelului, raporturi

2. Arhicerebelul - morfologie, funcții, aferențe, eferențe, circuitele reverberante și redundante

cerebeloase extrinseci

3. Paleocerebelul - morfologie, funcții, aferențe, eferențe, circuitele reverberante și redundante

cerebeloase extrinseci

4. Neocerebelul - morfologie, funcții, aferențe, eferențe, circuitele reverberante și redundante

cerebeloase extrinseci

5. Scoarța cerebelului, circuite reverberante și redundante cerebeloase intrinseci

6. Fibrele aferente mușchioase (mossy fibers) și agățătoare (climbing fibers)

7. Nucleii cerebelului

8. Aferențele cerebelului - abordare morfologică și funcțională

9. Eferențele cerebelului - abordare morfologică și funcțională

10. Vascularizația cerebelului, leziunile cerebelului

11. Diencefalul - generalități, ventriculul III

12. Circulația lichidului cerebro-spinal

13. Talamusul - configurație externă

14. Talamusul - grupul nuclear anterior

15. Talamusul - grupul nuclear medial

16. Talamusul - grupul nuclear lateral

17. Talamusul - grupul nuclear ventral

18. Funcțiile talamusului, conexiunile talamusului; radiațiile talamice

19. Capsula internă

20. Hipotalamus - configurație externă

21. Hipotalamus - aria hipotalamică laterală

22. Hipotalamus - regiunea preoptică

23. Hipotalamus - regiunea supraoptică

24. Hipotalamus - regiunea tuberală

25. Hipotalamus - regiunea mamilară

26. Conexiunile și funcțiile hipotalamusului

27. Metatalamusul

28. Epitalamusul

29. Subtalamusul

30. Sistemul olfactiv

31. Sistemul limbic

32. Complexul amigdalian

33. Hipocampul - descriere

34. Conexiunile hipocampului

35. Fornixul

1
1.Cerebelul - configurație externă, lobația și lobulația cerebelului, raporturi:
Configurație externă:

Pe secțiunile mediosagitale la nivelul encefalului sunt descrise 3 fețe ale cerebelului:

• fața superioară:

- relativ plană

- separată de fața bazală a lobului occipital al emisferei cerebrale prin cortul cerebelului

- pe fața superioară, vermisul este ;a același nivel sau chiar proeminent comparat cu
emisferele cerebrale

• fața inferioară:

- convexă, rotunjită

- se sprijină pe scuama occipitală având raport cu creasta occipitală internă:

- această creastă servește drept inserție pentru coasa cerebelului

- pe această față vermisul este situat în profunzimea valeculei, fiind separat de emisferele
cerebeloase prin șanțurile valeculei

• fața anterioară:

- privește spre trunchiul cerebral

- formată de cele trei perechi de pedunculi cerebeloși:

- datorită convergenței acestora, în centrul feței anterioare se formează o

depresiune = fastigium

- depresiunea reprezintă recesul median (dorsal) al ventriculului al IV-lea

- formată de substanța albă din constituția pedunculilor cerebeloși

• fețele superioară și inferioară sunt acoperite la suprafață de substanță cenușie ce

formează scoarța cerebeloasă. La nivelul acestor fețe descriem:

- o porțiune mediană: vermisul cerebelos

- 2 porțiuni laterale: emisferele cerebeloase

• pentru a crește suprafața scoarței cerebeloase, la nivelul fețelor superioară și

inferioară există numeroase șanțuri dispuse relativ transversal:

- fisuri:

- cele mai adânci

- delimitează lobii

- șanțuri principale:

- cele mijlocii

- delimitează lobulii

- șanțurile secundare:

- cele mai puțin adânci

- delimitează foliole

Lobația și lobulația cerebelului:

Fața superioară este despărțită de fața inferioară prin fisura orizontală. Aceasta nu participă la
delimitarea celor 3 lobi ai cerebelului. (nu este cea mai adâncă fisură)

Aproximativ la mijlocul feței superioare a cerebelului, regăsim fisura primară (nu este prima care
se dezvoltă în perioada embrionară)

În partea anterioară a feței inferioare se află fisura posterolaterală (prima apărută)

Regiunea scoarței cerebeloase situată la nivelul feței inferioare, anterior de fisura

posterolaterală, constituie lobul floculonodular.

Regiunea scoarței cerebeloase situate la nivelul feței superioare, anterior de fisura primară,
constituie lobul anterior.

Cea mai mare parte a scoarței cerebeloase, situată situată și pe fața superioară și pe cea
inferioară, cuprinsă între fisura primară și cea posterolaterală, constituie lobul posterior

Pe suprafața lobilor anterior și posterior, șanțurile principale delimitează lobulii cerebeloși.

Dinspre superior (partea anterioară a lobului anterior) spre fisura orizontală și apoi spre inferior și
anterior (spre lobul floculonodular) la nivelul vermisului și emisferelor cerebeloase descriem:

• la nivelul lobului anterior: (paleocerebelul)

- lingula: (nu are echivalent pe scoarța emisferei cerebeloase)

2
 - lobul central: (pe emisfera cerebeloasă îi corespunde aripa lobului central)

- culemn: (pe emisfera cerebeloasă îi corespunde lobulul cvadrangular)

• la nivelul lobului posterior: (neocerebelul)

- declive: (pe emisfera cerebeloasă îi corespunde lobulul simplex)

- folium: (pe emisfera cerebeloasă îi corespunde lobulul semilunar superior)

- tuber: (pe emisfera cerebeloasă îi corespunde lobulul semilunar inferior)

- pyramis: (pe emisfera cerebeloasă îi corespund 2 lobuli

- gracil: situat posterior

- biventer: situar anterior)

- uvula:pe emisfera cerebeloasă îi corespunde lobulul tonsila

• la nivelul lobului floculonodular: nodulus (pe emisfera cerebeloasă îi corespunde lobulul

flocculus) (arhicerebelul)

2. Arhicerebelul - morfologie, funcții, aferențe, eferențe, circuitele reverberante și

redundante cerebeloase extrinseci:

Din puncte de vedere filogenetic, cerebelului îi descriem 3 porțiuni distincte și ca rol în controlul
și coordonarea mișcărilor. Arhicerebelul se ocupă cu menținerea echilibrului.

Arhicerebelul:

• se dezvoltă împreună cu nucleii vestibulari

• reprezentat de lobul floculonodular și de lingulă - la nivelul scoarței cerebeloase, respectiv de

nucleii fastigiali

Aferenţele arhicerebelului sunt reprezentate de:

• fibrele vestibulocerebeloase

• tractul tectocerebelos

• tractul tectopontocerebelos

Fibrele vestibulocerebeloase sosesc de la nucleii vestibulari şi urmând calea pedunculilor

cerebeloşi inferiori ajung la scoarţa arhicerebelului. Există şi fibre care nu fac sinapsă în nucleii
vestibulari, ele venind de la neuronii ganglionului lui Scarpa.

Eferenţele arhicerebelului sunt realizate de:

• fibrele cerebelovestibulare directe

• fibrele cerebelovestibulare încrucişate

Toate conexiunile cerebelului sunt realizate prin intermediul celor 3 de pedunculi cerebeloși:

• inferior

• mijlociu

• superior

Toate aceste eferențe și aferențe realizează circuitele reverberante cerebeloase extrinseci.

Arhicerebelul folosește circuitul vestibulo-cerebelo-vestibular (PCI eferențe).

3. Paleocerebelul - morfologie, funcții, aferențe, eferențe, circuitele reverberante și

redundante cerebeloase extrinseci:
Paleocerebelul este despărțit de neocerebel prin fisura primară.

Conexiunile paleocerebelului:

Aferenţele paleocerebelului sunt reprezentate de:

• tractul spinocerebelos posterior (direct, Flechsig) cu origine în coloana lui Clarcke din măduva
toracală inferioară şi lombară. Acest fascicul duce spre cerebel sensibilitatea proprioceptivă
inconştientă a trunchiului şi membrelor inferioare. Ajunge prin pedunculul cerebelos inferior la
scoarţa vermisului, dar şi la scoarţa paleocerebeloasă a emisferelor

• tractul spinocerebelos anterior (încrucişat, Gowers) cu origine în nucleul lui Bechterew.

Transportă spre cerebel sensibilitatea proprioceptivă inconştientă a membrelor superioare.
Ajunge la cerebel prin pedunculul cerebelos superior şi se termină în vermisul superior (lobulul
central şi culmen)

• fibre care sosesc de la nucleii lui Goll, Burdach şi von Monakow prin intermediul pedunculului
cerebelos inferior şi se termină în uvulă, pyramis, culmen, lobulul central, lingulă

• tractul olivocerebelos

• tractul reticulocerebelos. Formaţiunea reticulară bulbopontină fiind 


aferentată de scoarţa cerebrală motorie realizează prin fibrele reticulocerebeloase o acţiune de
optimizare a funcţiilor tonice a cerebelului

• tractul tectocerebelos, care soseste la cerebel prin pedunculii cerebeloşi superiori asociind
funcţia de echilibru şi de reglare a tonusului muscular cu centrii reflexelor vizuale şi acustice.


3
 În concluzie, principalele aferenţe paleocerebeloase sunt reprezentate de sensibilitatea
proprioceptivă inconştientă, sensibilitatea proprioceptivă conştientă, şi exteroceptivă provenită
mai ales de la formaţiunile trunchiului cerebral

Eferenţele paleocerebelului sunt realizate de:

• tractul cerebelorubric ce trec prin pedunculul cerebelos superior, încrucişează linia mediană la
nivelul decusaţiei lui Werneckink şi ajung la porţiunea magnocelulară a nucleului roşu. De la
nucleul roşu pleacă fibrele rubrospinale ce încrucişează din nou linia mediană şi ajung la
măduvă

• tractul cerebeloolivar care trece prin pedunculul cerebelos inferior spre oliva bulbară de partea
opusă

• tractul cerebeloreticular Unele fibre trec prin pedunculul cerebelos mijlociu şi se termină la
formaţia reticulată pontină controlaterală, altele trec prin pedunculul cerebelos inferior spre
porţiunea medială a formaţiei reticulate bulbare.

Prin aceste legături paleocerebelul controlează tonusul postural al muşchilor somatici şi

reglează sinergia mişcărilor vieţii de relaţie.

Împreună cu arhicerebelul constituie cerebelul static cu rol în reflexele de orientare, echilibru şi

de control a tonusului muscular.

4. Neocerebelul - morfologie, funcții, aferențe, eferențe, circuitele reverberante și

redundante cerebeloase extrinseci:
Neocerebelul este reprezentat de emisferele cerebeloase ale lobului posterior, de partea laterală
a emisferelor cerebeloase ale lobului anterior precum și de declive, folium, tuber - la nivelul
scoarței cerebeloase, respectiv de partea laterală a nucleului dințat.

Conexiunile neocerebelului:

Aferenţele neocerebelului sunt realizate de:

• fibrele corticopontocerebeloase, cu origine în cortexul cerebral temporal, frontal şi accesor în

cortexul parietooccipital. Aceste fibre fac releu în nucleii punţii, apoi prin pedunculii cerebeloşi
mijlocii ajung la cortexul cerebelos controlateral. Prin acest circuit corticopontocerebelos fiecare
regiune a scoarţei cerebrale se conectează cu o regiune determinată a scoarţei cerebeloase

• tractul olivocerebelos ce pleacă din olivă şi ajunge prin pedunculul cerebelos inferior la scoarţa
emisferului de partea opusă

• tractul reticuloneocerebelos

• fibre rubrocerebeloase

• fibre arciforme

Eferenţele neocerebelului sunt realizate de:

• fibrele dentorubrice care pleacă de la nucleul dinţat, trec prin pedunculul cerebelos superior şi
se încrucişează la nivelul decusaţiei lui Werneckink şi ajung la nucleul roşu

• fibrele dentotalamice urmează traiectul pedunculului cerebelos 


superior, nu se încrucişează şi se termină la nucleii laterali şi centromedian al talamusului. De la
talamus pleacă fibre spre scoarţa cerebrală în special spre T2 şi ariile prefrontale. În felul acesta
se închide circuitul cortico-ponto-cerebelo-dento-talamo-cortical. Ca urmare a acestui circuit
fiecare arie corticală este informată de starea funcţională a ariei cerebeloase corespunzătoare şi
invers. 

Neocerebelul îndeplineşte funcţia de control a motilităţii voluntare. Prin circuitele sale
neocerebelul are o funcţie dinamică.

5. Scoarța cerebelului, circuite reverberante și redundante cerebeloase intrinseci:

Structural, cerebelul este format din:

• substanță cenușie:

- dispusă periferic = scoarța cerebeloasă

- dispusă profund = nucleii cerebeloși (intrinseci)

• substanță albă

Structura scoarței cerebeloase este trilaminaă

Dinspre superdicial spre profunzime:

• strat molecular:

- rol de asociere

- conține 2 tipuri de neuroni inhibitori

4
 - celulele stelate: sinapsă cu dendritele celulelor Purkinje

- celulele cu coșuleț: la limita dintre stratul molecular și stratul celulelor Purkinje

• strat ganglionar:

- conține celulele Purkinje (neuroni Golgi I)

- dendritele ascensionează spre stratul molecular => arborizații pe care își fac sinapsă

celulele stelate

- aici sosesc fibrele aferente agățătoare

- axonii:

- străbat stratul granular și substanța albă medulară, ajungând la nucleii cerebelului

- emit colaterale ce fac sinapsă cu neuronii Golgi II din stratul granular

- rol efector

• strat granular:

- rol receptor

- conține 2 tipuri de neuroni:

- celulele granulare:

- cele mai numeroase

- dendritele formează glomerulii

- axonii se îndreaptă către stratul molecular

- celulele Golgi II:

- axonul:

- scurt

- participă la formarea glomerulilor cerebeloși, modulând transmite-

rea sinaptică

- dendritele se răspândesc în toate cele 3 straturi

Funcționarea scoarței:prin intermediul unor circuite neuronale ce depolarizează/hiperpolarizează

celulele Purkinje. Aceste celule depolarizează neuronii din nucleii cerebeloși intrinseci, de unde
pornesc referențele.

Există și 2 circuite intracerebeloase inhibitorii:

• circuitul direct = fibra mușchioasă:celula granulară

• circuitul recurent indirect: inhibă circuitul inhibitor direct

6.Fibrele aferente mușchioase (mossy fibers) și agățătoare (climbing fibers):

În ansamblu, aferențele cerebelului sunt excitatoare și ajung la scoarța cerebeloasă. Există 2
tipuri de fibre aferente, descrise după morfologia lor ca:

• agățătoare (climbing fibers):

- la nivelul fiecărei celule Purkinje sosește o singură fibră agătătoare care se divide în
ramuri ce fac sinapsă cu arborele dendritic al unei singure celule Purkinje

- toate fibrele agățătoare provin de la complexul nuclear olivar inferior de parte opusă

• mușchioase (mossy fibers):

- reprezintă restul aferențelor

- se divid inițial atunci când străbat substanța albă cerebeloasă și apoi în stratul granular,
unde fiecare ramificație formează 44 de butoni terminali voluminoși denumiți rozete

- fiecare rozetă face sinapsă cu cca 20 de celule granulare în interiorul unui

glomerul cerebelos

7.Nucleii cerebelului:
Nucleii cerebelului sunt pereche, dinspre medial spre lateral fiind reprezentați de:

• nucleul fastigial:

- situat la nivelul vârfului tavanului ventriculului IV

- are aspectul unei mase cenuşii ovoidale cu axul mare anteroposterior

- cei 2 nuclei fastigiali sunt separaţi unul de celălalt printr-o lamă de substanţă albă

- nucleul fastigial este nucleul arhicerebelului

• nucleul globulos + nucleul emboliform:

- situați în hilul nucleului dințat

- nucleul emboliform are aspectul unei coloane de substanţă cenuşie orientată sagital,
paralel cu linia mediană

- nucleul globulos este situat medial de nucleul emboliform

• nucleul dințat:

- cel mai voluminos

5
 - format dintr-o lamă de substanţă cenuşie neregulat plisată cu deschiderea orientată
anterior şi medial

- este identic din punct de vedere morfologic cu nucleul olivar inferior principal

- este nucleul neurocerebelului

8.Aferențele cerebelului:
Toate conexiunile cerebelului se realizează prin intermediul celor trei perechi de pedunculi
cerebeloși:

• peduncul cerebelos inferior:

- fibre olivo-cerebeloase

- fasciculul spinocerebelos dorsal, direct Flechsig

- fasciculul cuneocerebelos

- fasciculul trigemino-cerebelos

- fibre reticulo-cerebeloase

- fasciculul vestibulo-cerebelos (prin corpul juxtarestiform)

• peduncul cerebelos mijlociu:

- fascicule cortico-ponto-cerebeloase

- fibre reticulo-cerebeloase

• peduncul cerebelos superior:

- fasciculul spinocerebelos central, încrucișat Gowers

- fasciculul tectocerebelos

- fibre reticulo-cerebeloase, inclusiv de la locus ceruleus

- fibre provenite de la nucleul tractului mezencefalic al trigemenului

9.Eferențele cerebelului:
Toate conexiunile cerebelului se realizează prin intermediul celor 3 perechi de pedunculi
cerebeloși:

• peduncul cerebelos inferior:

- fibre cerebelo-vestibulare (fasciculul uncinat fastigio-bulbar Russel, tot prin corpul

juxtarestiform)

- fibre cerebelo-reticulare

• peduncul cerebelos mijlociu: nu conține eferențe

• peduncul cerebelos superior:

- fibre dento-rubrice

- fibre dento-talamice

- fibre cerebelo-reticulare

**fibrele dento-rubrice și dento-talamice decusează după ce pedunculii cerebeloși superiori

pătrund în mezencefal - decusația PCS, denumită și decusația Wernekinck, situată în dreptul
coliculilor inferiori

10.Vascularizația cerebelului, leziunile cerebelului:

Vascularizația cerebelului:

La nivelul cerebelului există şase artere dispuse în trei perechi:

• arterele cerebeloase superioare: (dreaptă + stângă):

- cea mai voluminoasă

- originea: pe faţa laterală a trunchiului bazilar

- puţin sinuoasă în segmentul său de origine se dirijează în afară având un traiect paralel
cu şanţul pedunculopontin. Înconjură faţa laterală a pedunculilor cerebrali pentru a
aborda faţa superioară a cerebelului

- se ramifică într-un veritabil evantai de ramuri terminale

• arterele cerebeloase posterioare inferioare: (dreaptă + stângă):

- provine din artera vertebrală

- se îndreaptă anterior de-a lungul bulbului, apoi se curbează superior spre faţa inferioară a
cerebelului

• arterele cerebeloase anterioare inferioare: (dreaptă + stângă):

- este cea mai mare ramură inferioară a trunchiului bazilar,având un traiect lateral trecând
inferior sau superior de originea aparentă a nervului VI, apoi la nivelul PCM își schimbă
direcția către medial, venind astfel în raport cu originile nervilor VII și VIII

6

Leziunile cerebelului:

• leziunile arhicerebelului:

- determină apariția sindromului arhicerebelos care afectează:

- echilibrul

- locomoția

- pacientul:

- prezintă ataxie axială, fiind afectată musculatura axială care nu mai este
coordonată cu musculatura membrelor, apărând mersul “în toate părțile”

- are tonusul muscular păstrat

- nu prezintă tremor al extremităților sau asingerie a mișcărilor

• leziunile paleocerebelului: (preponderent ale vermisului) sunt însoțite de tulburări de echilibru

deoarece nu s-a descris sindrom paracerebelos la om

• leziunile neocerebelului determină:

- hipotonie musculară

- asinergie

- dismetrie

- ataxie cerebeloasă

- tremor intențional

- disdiacokinezie: pacientul nu poate efectua corect mișcări succesive ale membrelor, cum
ar fi așezarea alternativă a indexului mâinii drepte și indexul mâinii stângi pe vârful nasului

- nistagmus de partea leziunii

11.Diencefalul - generalități, ventriculul III:

Diencefalul:

• continuă: trunchiul cerebral

• se continuă cu emisferele cerebrale, care îl și acoperă în mare parte

• format din mai multe mase nucleare pereche dispuse în jurul ventriculului al III-lea:

- talamusul:

- cea mai voluminoasă

7
 - în funcție de el au fost denumite restul

- hipotalamusul: situat inferior și anterior față de talamus

- epitalamusul: situat superior și posterior față de talamus

- metatalamusul: situat inferior față de extremitatea posterioară a talamusului

- subtalamusul: situat infeior și posterior față de talamus, desupra mezencefalului

Ventriculul III:

• reprezintă porțiunea sistemului ventricular situată în mijlocul diencefalului

• comunică cu ventriculul al 4-lea prin apeductul cerebral Sylvius, ce străbate mezencefalul

• ventriculul al III-lea comunică cu cel lateral prin intermediul orificiului interventricular Monro

• delimitat de 6 pereți, acesți pereți nefiind netezi, c cu mai multe recesuri:

- peretele anterior:

- format de lamina terminalis

- dinspre superior spre inferior se observă:

- recesul triangular: se formează între coloanele fornixului și comisura

anterioară

- recesul suprachiasmatic: se formează între lamine terminalis și chiasma

optică

- peretele inferior:

- format de hipotalamus continuat posterior de subtalamus (joncțiunea

mezencefalo-diencefalică)

- prezintă: recesul infundibular, prelungit inferior spre tija pituitară

- peretele posterior:

- format de epitalamus

- la acest nivel regăsim alte 2 recesuri:

- suprapineal: se formează între pânza coroidiană a ventriculului al III-lea și

comisura habenulară

- pineal: se formează în pediculul pineal și se prelungește posterior spre

corpul pineal (glanda epifiză)

- peretele superior: format de pânza coroidiană a ventriculului al III-lea ce se inseră pe

fețele dorsale ale maselor talamice, la nivelul teniei talamice

- 2 pereți laterali:

- formați în 2 treimi superioare de talamus și în treimea inferioară de hipotalamus

- limita dintre cele 2 structuri este vizibilă ca șanț hipotalamic Monro

13.Talamus - configurație externă:

Prezintă:

• fețe:

4
- superioară:

- liberă

- acoperită de membrana ependimară

-limita:

- externă: dată de șanțul talamostriat, care separă talamusul de nucleul

caudat

- internă: dată de pedunculul anterior al epifizei

- traversată de șanțul coroidian (care pleacă de la gaura lui Monro), ce dispune

această față în 2 porțiuni:

- una externă care corespunde trigonului cerebral

- una internă care corespunde plexurilor coroidiene

- internă:

- prezintă 2 părți:

- o parte liberă:

- situată spre anterior

- reprezintă 3/4 din fața internă

- formează peretele lateral al ventriculului III

- limite:

- superior: formațiunea habenulară

- inferior: șanțul lui Monro

- o parte tot liberă:

- situată spre posterior

- reprezintă 1/4 din fața internă

8
 - corespunde în sus epifizei, iar îj jos lamei cvadrigeminale

- inferioară: corespunde dinainte înapoi următoarelor formațiuni:

- infundibulul

- tija hipofizară

- hipofiza

- externă:

- înconjurată de substanța albă

- răspunde anterior brațului posterior al capsulei interne

• 2 extremități:

- anterioară:

- plasată în concavitatea nucleului caudat

- intră în raport cu:

- stâlpii anteriori ai trigonului cerebral

- comisura albă anterioară

- posterioară:

- voluminoasă

- reprezentată de pulvinar

- situată pe corpii geniculați interni și externi, sub spleniul corpului calos

14.Talamus - grupul nuclear anterior:

• grupul nuclear anterior face parte din categoria nucleilor talamici specifici.

• alcătuire:

- nucleu anteroventral: de releu

- nucleu anterodorsal: de releu

- nucleu anteromedial: de releu

15.Talamus - grupul nuclear medial:

• grupul nuclear medial face parte din categoria nucleilor talamici specifici

• localizat între lama medială internă și substanța cenușie periventriculară

• reprezentat de nucleul medial: are o parte:

- magnocelulară (superioară/rostrală)

- parvocelulară (inferioară)

16.Talamus - grupul nuclear lateral:

• grupul nuclear lateral face parte din categoria nucleilor talamici specifici

• are structura cea mai complexă

• împărțit în subgrupurile:

- nuclear lateral ventral: are la rândul său 3 nuclei

- nucleul ventral antero-lateral:

- situat lateral de grupul nuclear anterior

- are caractere de nucleu specific și nespecific

- nucleul ventral intermediar: situat inferior de nucleul ventral antero-,ateral

- nucleul ventral posterior: prezintă mai mulți subnuclei:

- nucleu ventral postero-medial

- nucleu ventral postero-lateral

- nucleu ventral postero-inferior

- nuclear lateral dorsal:

- se continuă superior cu pulvinarul

- este format din 3 nuclei:

- nucleu lateral dorsal

- nucleu lateral posterior

- nucleu posterior (pulvinar): alături de corpul geniculat lateral și corpul

geniculat medial reprezintă extensia posterioară a talamusului

17. Talamus - grupul nuclear ventral:

Acesta este format din:

• nucleu ventral anterior, subîmpărțit în:

- nucleul parvocelular:

- de releu

- proiecție subcorticală + difuză subcorticală

9
 - nucleul magnocelular:

- de releu

- proiecție subcorticală

• nucleu ventral lateral, subîmpărțit în:

- nucleu oral

- nucleu caudal

- nucleu medial

• nucleu ventral posterior, subîmpărțit în:

- nucleu ventral posterolateral

- nucleu ventral posteromedial

- nucleu ventral posteroinferior

18.Funcțiile talamusului, conexiunile talamusului; radiațiile talamice:

Funcțiile talamusului:

Acestea se pot schematiza în 5 categorii:

• funcții vegetative prin grupul paraventricular

• funcții integrative sau asociative corticale prin intermediul nucleilor de asociație

• funcție de menținere a tonusului și a stării de vigilență corticală sau dimpotrivă de diminuare a

activității corticale

• funcția de releu senzitivosenzorial pe traiectul:

- căilor senzitive:

- exteroceptivă

- proprioceptivă conștientă

- căilor senzoriale:

- gustative

- optice

- acustice

• funcția de releu pe traiectul căilor motricității automate. Talamusul primește eferențe

cerebeloase pe care le modelează și le proiectează pe scoarța motorie și premotorie a lobului
frontal. Pe de altă parte talamusul este inclus în circuitul căilor motorii de autocontrol cortical

Conexiunile talamusului:

Talamusul este interpus între cerebel și trunchiul cerebral pe de o parte și scoarța cerebrală pe
de altă parte. Schematic conexiunile talamusului se realizează cu:

• scoarța cerebrală

• corpii striați

• hipotalamusul

• oliva bulbară

• cerebelul

• talamusul de partea opusă

Radiațiile talamice:

Eferențele talamusului către cortexul cerebral formează radiațiile talamice, denumite și

pedunculi talamici, parte componentă a coronei radiata ce cuprinde toate fibrele de proiecție
ascendente și descendente ale scoarței cerebrale.

• pedunculul talamic anterior (frontal):

- conține fibre de la grupele nucleare anterior și medial

- se îndreaptă spre lobul frontal, prin brațul anterior al capsulei interne

- în vecinătatea sa se găsesc și fibrele ponto-pontine

• pedunculul talamic superior (centroparietal):

- conține fibre de la grupul nuclear ventral

- se îndreaptă spre partea anterioară a lobului parietal

- însoțit în capsula internă de fibrele cortico-spinale și fibrele parieto-pontine

• pedunculul talamic posterior (occipital):

- conține fibre de la pulvinar

- se îndreaptă spre lobul occipital

- conține și radiația optică de la corpul geniculat lateral spre cortexul calcarian precum și
fibrele occipito-pontine

• pedunculul talamic inferior (temporoparietal):

- conține fibre de la grupul nuclear medial (partea inferioară)

- se îndreaptă spre lobii temporal și parietal

- conține și radiația acustică de la corpul geniculat medial

10
19. Capsula internă:
Eferențele talamusului către cortexul cerebral formează radiațiile talamice, denumite și
pedunculi talamici, parte componentă a coronei radiata ce cuprinde toate fibrele de proiecție
ascendente și descendente ale scoarței cerebrale.

Superior (dorsal) (spre cortexul cerebral) corona radiata se continuă cu centrul semioval
Flechsig (sau centrul oval - în funcție de tipul de secțiune prin encefal).

Inferior (ventral) (spre diencefal și mezencefal) corona radiata devine capsula (albă) internă, În
ansamblu, capsula internă prezintă:

• braț anterior: situat între capul nucleului caudat și nucleul lentiform

• genunchi: delimitat:

- medial: de capul nucleului caudat si rostrul talamic

- lateral: de globulus pallidus

• braț posterior, la rândul său cu 3 porțiuni:

- porțiunea talamo-lenticulară

- porțiunea rentrolenticulară

- porțiunea sublenticulară

20.Hipotalamus - configurație externă:

Hipotalamusul are formă de pâlnie turtită lateral și prezintă 2 fețe:

• fața superioară:

- corespunde cavității ventriculului al III-lea

- se întinde până la nivelul șanțului hipotalamic

• fața inferioară:

- se află la baza creierului în spațiul optopeduncular delimitat:

- anterior: chiasma optică

- antero-lateral: tracturile optice

- postero-lateral: pedunculii cerebrali

- posterior: planul tangent care trece la marginile posterioare ale corpilor mamilari

- prezintă o proeminență centrală denumită tuber cinereum

- se continuă inferior cu tija pituitară de care este legată hipofiza

- în jurul tuber cinerum se găsesc 4 proeminențe:

- una anterioară: eminența mediană

- 2 laterale: eminențele laterale

- una posterioară: eminența postinfundibulară

Între aceste 4 proeminențe și tuber cinereum se delimitează șanțul tuberoinfundibular, iar

posterior de ele se găsesc corpii mamilari. Posterior de corpii mamilari se află substanța perforată
posterioară care este străbătută de mai multe canale mici prin care trec ramuri ale arterei
cerebrale posterioare.

21.Hipotalamus - aria hipotalamică laterală:

• situată între tractul mamilo-talamic, columna fornicală și capsula internă

• sunt slab individualizați, fiind formați din celule de talie mijlocie

• funcțional prezintă aceleași acțiuni ca și nucleii zonei intermediare a hipotalamusului median

22.Hipotalamus - regiunea preoptică:

• situată periventricular, la nivelul peretelui anterior al ventriculului al III-lea

• cuprinde:

- nucleul preotpic periventricular: la nivelul recesului preoptic

- nucleul preoptic medial

- nucleul preoptic lateral

23.Hipotalamus - regiunea supraoptică:

• face parte din aria hipotalamică medială

• conține 4 nuclei:

- nucleul supraoptic: situat călare pe chiasma optică

- nucleul paraventricular: așezat la nivelul la care columna fornixului se înfundă în peretele

ventriculului III

- nucleul suprachiasmatic: situat posterior de chiasmă

- nucleul anterior: se continuă fără o limită exactă cu aria preoptică

11
 Nucleii supraoptic și paraventricular alcătuiesc glanda diencefalică cu rol în secreția de
hormoni:

• vasopresina

• oxitocina

24.Hipotalamus - regiunea tuberală:

• face parte din aria hipotalamică medială

• conține 4 nuclei:

- nucleul infundibular: situat înspre tija pituitară

- nucleul ventromedial: situat superior de șanțul hipotalamic

- nucleul dorsomedial: situat superior de șanțul hipotalamic

- nucleul posterior: așezat posterior de:

- nucleul dorsomedial

- nucleul ventromedial

25.Hipotalamus - regiunea mamilară:

• face parte din aria hipotalamică medială

• formată din mai mulți nuclei:

- nucleul mamilar

- nucleul intermediar mamilar (intercalat)

- nucleul mamilar lateral

26.Conexiunile și funcțiile hipotalamusului:

Conexiuni:

Nucleii hipotalamusului reprezintă relee importante între diferitele sisteme.

Aferenţele sosesc de la:

• formaţia reticulată a trunchiului cerebral

• substanţa gelatinoasă periependimară

• corpul striat

• nucleii mediodorsali ai talamusului

• rinencefal

• arhicortex

• paleocortex
Eferenţele se îndreaptă spre:

• scoarţa cerebrală frontală

• grupul anterior al nucleilor talamici prin fasciculul mamilotalamic

• nucleii mediali ai talamusului

• sistemul somatomotor

• sistemul visceromotor

• formaţia reticulată

• hipofiză

Funcții:

Este centrul reglării vegetative, având funcții foarte importante: termoreglare, foame și sațietate,
comportamentul hidric și alimentar, actele instinctive și manifestările vegetative instinctuale (frică,
furie), reglează ritmul somn-veghe, coordonează activitatea glandelor endocrine, influențează
metabolismul.

27.Metatalamusul:
• localizat postero-inferior de talamus, la limita dintre diencefal și mezencefal

• format din:

- corpul geniculat lateral:

- se află antero-lateral de corpul geniculat medial

- reprezintă o stație la nivelul căii optice

- format din 2 nuclei:

- nucleul ventral:

- format din:

- nucleul pregeniculat

- celule dispersate situate medial de nucleul dorsal principal

- nucleul dorsal principal:

12
 - are o structură lamelară fiind împărțit din punct de vedere
funcțional în 6 lame, corespunzătoare topografiei retiniene:

- lamele 1+3+6 în care ajung fibrele nervoase din partea

nazală a retinei

- lamele 2+4+5 în care ajung la suprafață fibrele nervoase din

partea temporală a retinei

- prezintă la suprafață un strat de substanță albă numită strat zonal

- corpul geniculat medial:

- situat pe fața inferioară a pulvinarului, lateral de coliculul cvadrigemen superior

- din punct de vedere structural este împărțit în 3 părți:

- medială

- ventrală

- dorsală

- la niveul corpului geciulat medial se găsește al IV-lea neuron al căii auditive:

- suntele acute se proiectează medial

- sunetele grave se proiectează lateral

28.Epitalamusul:
Alcătuit din:

• habenula:

- situat pe versantul posteromedial al pulvinarului, deasupra coliculilor cvadrigemeni

- prezintă nucleul habenulari medial și lateral

- conectată cu cea de partea opusă prin comisura habenulară

- conexiuni prin:

- stria medulară cu:

- talamusul

- hipotalamusul

- fornix: cu hipocampul

- stria terminală: cu amigdala

- fascilulul retroflex (= fasciculul habenulo-interpenduncular): cu mezencefalul

- fibre tectohabenulare

- fibre ce unesc globul palid cu habenula

- raporturi: delimitat:

- lateral de marginea medială a pulvinarului și de șanțul habenulei

- medial de habenulă

• comisura habenulară

• corpul pineal (glanda epifiză):

- are formă de con

- prezintă:

- corp:

- aplatizat de sus în jos

- fața superioară vine în raport cu bureletul corpului calos

- bază: situată pe peretele postero-superior al ventriculului III

- vârf:

- este liber

- se găsește deasupra coliculilor cvadrigemeni anteriori

- pedunculii epifizei sunt dispuși în 3 perechi:

- anterioară:

- se îndreaptă în afară către talamus, urmându-l dinspre posterior spre

anterior

- acești pedunculi se unesc cu pilierii anteriori ai trigonului și se termină în

hipotalamus

- mijlocie:

- pleacă de la baza epifizei, merg în afară pentru a delimita marginea

posterioară a triunghiului habenular

- se pierd în talamus

- inferioară:

- coboară anterior de comisura albă posterioară

- se termină la talamus

- epifiza este un releu cu sistemul habenular. Ele formează complexul epitalamoepifizar

13
 - secretă:

- malatonină

- serotonină

- noradrenalină

- funcția de ceas bilogic

• comisura posterioară: conține nucleii comisurii posterioare

• organul subcomisural (tavanul ventriculului III): face parte din organele circumventriculare,
lipsite de barieră hemato-encefalică

29.Subtalamusul:
• se află:

- cranial de:tegmentul mezencefalic

- ventral de talamus

- lateral de hipotalamus

- medial de capsula internă și nucleul lentiform

• la nivelul său se continuă formațiuni ale tegmentului cum ar fi:

- lemniscul medial

- fasciculele:

- dentotalamic

- dentorubric

- extrmitățile craniale ale

- nucleului roșu

- substanței negre

• alcătuit din:

- formațiuni cenușii proprii

- nucleu subtalamic:

- are forma unui disc biconvex

- așezat medial de globus palidus, de care este separat prin brațul posterior
al capsulei interne și medial de zona incerta, de care este separat prin
fascilulul lentiform

- în structură se găsesc neuroni mari și mijlocii

- integrat în sistemul motor extrpiramidal

- acțiune inhibitorie asupra blobus palidus

- zona incerta:

- reprezentată de o bandă de substanță cenușie, situată ventral de talamus

- separată de:

- talamus prin fasciculul talamic (câmpul Forel-H1)

- nucleul subtalamic prin fasciculul lenticular (câmpul Forel-H2)

- primește aferențe:

- din ariile senzitivo-motorii (4,6,3,1,2)

- de la nucleii cerebeloși

- de la nucleii trigeminali

- eferențele sunt spre:

- nucleul subtalamic

- nucleul roșu

- măduva spinării

- fascicule de fibre proprii sau în tranzit spre alte etaje ale sistemului nervos: reprezentate
de:

- fasciculul subtalamic: face legătura în dublu sens, între nucleul subtalamic și

globus palidus

- fasciculul lenticular: pronește din globus palidus, trece prin câmpul Forel-H2, se
alătură ansei lenticulare cu care intră în fasciculul talamic

- ansa lenticulară:

- origine în: putamen + globus palidus

- înconjoară brațul posterior al capsulei interne și intră apoi în componența

fasciculului talamic

- fasciculul talamic:

- cel mai voluminos contingent de fibre din regiune

- ocupă câmpul Forel-h1

- alcătuit din fibre:

14
 - dento-rubice

- dento-talamice

- ale ansei lenticulare

- ale fasciculului lenticular

- destinația fibrelor sale sunt nucleii laterali și centro-median al talamusului

30.Sistemul olfactiv:
• funcții:

- perceperea mirosului

- activator al unor sisteme neurale, care stau la baza comportamentului emoțional

• situat pe fața inferioară a emisferei cerebrale, fiind separat de neopallium prin șanțul rhinal

• receptorii sunt localizați la nivelul mucoasei olfactive a foselor nazale, care este acoperită de o
peliculă de lichid cu rol funcțional. Acești receptori reprezintă protoneuronul căii olfactive

• deutoneuronul este reprezentat de celula mitrală de la nivelul bulbului olfactiv

• zona de proiecție corticală a căii olfactive este formată de cortexul olfactiv primar și secundar,
Calea olfactivă este singura cale senzorială care nu are legături directe (releu) cu talamusul

• lobul olfactiv are 2 părți:

- posterioară = aria olfactivă - substanța perforată anterioară

- anteromedială = lobul piriform, care la rândul său prezintă regiunile:

- prepiriformă

- periamigdaliană + substanța perforată anterioară alcătuiesc cortexul olfactiv

primar; prelungirile neuronilor din această arie ajung în aria entorinală (câmpul 28)
a lobului piriform, care constituie cortexul olfactiv secundar

- entorhinală - aria 28

• aferențele cortexului olfactiv sunt reprezentate în primul rând de striile olfactive prin care se
termină tractul olfactiv

• eferențele cortexului olfactiv primar se fac către:

- complexul amigdalian

- nucleul benzii diagonale

- hipotalamus

- nucleul dorsomedial talamic

• eferențele cortexului olfactiv secundar ajung la:

- hipocamp

- lobul insulei

- lobul frontal (via fasciculul uncinat)

31.Sistemul limbic:
Formațiunile sistemulu limbic sunt dispuse pe un arc de cerc pe fața medială a emisferei
cerebrale, între diencefal și neocortex

Sistemul limbic include:

• cortexul olfactiv

• nucleii ariei septale

• lobul limbic

• complexul amigdalian

• hipotalamusul

• epitalamusul

• nuclei talamici

• regiuni mezencefalic

Sistemul limbic reprezintă ansamblul formațiunilor mai sus enumerate, care prezintă conexiuni
reciproce și realizează o unitate funcțională.

Sistemul limbic:

• coordonează comportamentul:

- alimentar

- sexual

- de îngrijire copii (perpetuarea speciei)

• este elementul esențial în homeostazie

• are rol în memorare și gândire

• are rol în exprimarea somatică și vegetativă a emoțiilor

15
32.Complexul amigdalian:
• situat în partea dorsomedială a lobului temporal, rostral și dorsal de vârful cornului inferior al
ventrculului lateral

• prezintă 2 mase nucleare:

- grupul nuclear corticomedial:

- situat:

- inferior de putamen

- anterior: de coada nucleului caudat

- prezintă:

- aria amigdaliană anterioară

- nucleul tractului olfactiv lateral

- nucleul amigdalian medial

- nucleul amigdalian cortical

- grupul nuclear bazolateral, format la rândul său din:

- nucleu amigdalian lateral

- nucleu amigdalian bazal

- nucleu amigdalian accesor bazal

• corespunde la suprafața girului semilunar al uncusului

Stria terminală reprezintă principala conexiune a complexului amigdalian cu hipotalamusul.

Complexul amigdalian mai prezintă conexiuni cu:

• nucleii ariei septate

• nucleul dorsomedial talamic

• striatul

33.Hipocampul - descriere:
• reprezintă partea profundă a șanțului (fisurii) hipocampic, care proemină în cornul inferior
(temporal) al ventriculului lateral

• marginile șanțului hipocampic sunt reprezentate de:

- girusul dentat

- girusul parahipocampal (prezintă uncusul = cârlig)

• hipocampul este format de allocortex și prezintă 3 straturi celulare:

- strat molecular

- strat piramidal (la nivelul girului dentat stratul mijlociu, piramidal, este înlocuit de stratul
granular)

- strat polimorf

• suprafața ventriculară a hipocampului este învelită de un strat de substanță albă numit alveus,
care converge medial formând fimbria hipocampului

Partea superioară a girusului parahipocampal, adiacentă șanțului hipocampic prezintă 3 părți:

• prosubiculum

• subiculum

• presubiculum

34.Conexiunile hipocampului:
Aferente:

• corticale:

- de la aria entorială din porțiunea medială și laterală

- de la girusul cingular

- cortexul insular

- de la cortexul frontal, parietal și temporal

• subcorticale:

- de la aria septală

- de la corpii mamilari ai hipotalamusului

- de la nucleii limbici ai talamusului ( dorsomedian și ai liniei mediane)

- de la nucleul amigdalian

- de la nucleul creierului bazal anterior

- de la nucleul patului striei terminale

- de nucleul tegumentumul trunchiului cerebral

Eferente:

16
• spre hipotalamus prin fimbrie-stâlp fornix-columna fornix-corp mamilar-restul hipotalamusului
anterior prin pedicul mamilo-talamic și spre formația reticulată mezencefalică prin pedicul
mamilo-tegmental

• spre epitalamus prin fimbrie-fornix-colaterale spre strie medulară-trigon habenular

• spre arie septală prin fornix

35.Fornixul:

• se mai numește și trigon cerebral

• reprezintă un fascicul de asociație al sistemului limbic ce conectează în principal hipocampul cu

hipotalamusul și aria septală

- o parte a acestor fibre decusează, formând comisura fornicală denumită și comisură

hipocampală sau psalterium

• dinspre posterior spre anterior i se descriu:

- o pereche de picioare: sunt situate în peretele lateral al răspântiei ventriculului lateral și

se continuă cu fimbria hipocampului

- corp:

- situat:

- inferior: de trunchiul corpului calos

- superior: de pânza coroidiană a ventriculului al III-lea

- marginea laterală prezintă tenia fornixului pe care se inseră pânza coroidiană a

ventriculului lateral

- o pereche de columne (coloane)

- fiecare este unită cu fața inferioară a porțiunii anterioare a corpului calos printr-o
bandă de ependim numită sept pellucid

- columna fornixului are la rândul său 2 porțiuni:

- porțiunea liberă: proeminentă în peretele lateral al ventriculului al III-lea,

participând la delimitarea anterioară a orificiului interventricular Monro

- porțiune acoperită: despărțită de comisura anterioară în:

- fibre precomisurale: spre aria septală

- fibre postcomisurale: spre regiunea mamilară

17