Monosilab de toamnă.

George Bacovia

În poezia „Monosilab de toamnă”, de George Bacovia, poate fi

remarcată prezența redusă, dar în același timp expresivă și sugestivă a
elementelor peisajului de toamnă. Drept exemple pot servi : „frunze de
metal” ; „lemnul mut”. Putem remarca efectul stilistic pregnant și
simpatetic al acestor simboluri.
În continuare, putem remarca trecerea de la descrierea elementelor
autumnale la descrierea elementelor camerale. Drept exemplu pot servi :
„în odaie” ; „peste foi, singur, un condei frec” ; „lampa plânge” ; „pe
pat” și altele. Elementele date se pot atesta începând cu al treilea vers, iar
cele autumnale, chiar din primul vers. În acest mod, este profilată
trecerea de la peisaj la interior.

În poezie pot figura momente în care elementele exterioare sunt

proiectate pe stările și sentimentele eului liric. Aceste momente sunt
exemplificate în următoarele versuri : „lampa plânge… anii tăi, anii mei
trec” ; „va fi cândva altfel natural” etc. Datorită motivelor sumbre. în
poezie este prezentă o atmosferă pesimistă, accentuată de evidențierea
sentimentelor eului liric prin intermediul imaginilor plastice și a
simbolurilor poeziei.

Cel mai sugestiv efect se datorează prezenței multiplelor cuvinte

monosilabice. Se remarcă și efectul onomatopeei „poc”, dar și efectul
cauzat de abundența imaginilor plastice. Sunt prezente vocalele închise
(u, î), care accentuează starea tragică.

Pilonul pe care se axează poezia propriu-zisă este interferența dintre

câmpurile semantice ale noțiunilor de toamnă, tristețe și singurătate,
format din următoarele noțiuni : latență, întuneric, pesimism etc.

Încă un element esențial pentru constituirea atmosferei dominante în

poezie este prezența repetițiilor și a paralelismului sintactic,
„fragmentarea” versului propriu-zis în 2 părți egale, pentru a susține
cadența. Repetițiile și paralelismul accentuează sensul și mesajul global
transmis.