UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT

DISCIPLINA: DREPTUL UNIUNII EUROPENE

TEMA: INTITUȚIILE UE CONFORM TRATATULUI DE LA

LISABONA

COORDONATOR: Lector dr. DRAGOMIR ANDREEA

Student: Latis Lucian Mihai

Anul: II – ID. Grupa 4 a

1
 TRATATUL DE LA LISABONA

1. Introducere
După vreme îndelungată presărată cu pierderea a multor vieți omenești, înființarea
UE a fost începutul unei noi vieți, unei noi lumi, în care țările europere își puteau discuta
1

problemele altfel decât pe câmpul de luptă. Uniunea Europeană este o uniune economică și
politică, în momentul de față fiind formată din 27 de state. Originile UE se trag de la CECO 2
și CEE3, formată din șase state în anul 1958. În anii ce-au urmat UE s-a mărit prin aderarea
mai mult state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de noi domenii economice,
sociale și politice. Tratatul de la Maastricht a înființat Uniunea Europeana sub numele prezent
în 1993. Ultima amendare a bazelor constituționale a UE a fost Tratatul de la Lisabona care a
intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

Tratatul de la Lisabona, cunoscut și sub numele de Tratatul de Reformă este un tratat

internațional ce amendează două tratate ce constituie forma bazei constituționale a Uniunii
Europene. Tratatul de la Lisabona a fost semnat de statele membre la 13 decembrie 2007, dar
a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. El amendează Tratatul privind UE, cunoscut și sub
numele de Tratatul de la Maastricht și Tratatul de instruire a Comunității Economice
Europene, cunoscut și sub numele de Tratatul de la Roma, în acest proces acesta schimbându-
și numele în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

În 50 de ani, Europa s-a schimbat mult, la fel ca întreaga lume. În aceste zile, ca și în
multe altele Europa trebuie să facă față provcărilor date, provocări cum ar fi: globalizarea
economiei, evoluția demografică, schimbările climatice, nevoile de resure durabile si
amenințările asupra securității. Aceste provocări nu țin cont de bariere, nu au limite, nu au
frontiere. Europa are nevoie de modernizare. Statele membre nu mai pot face față la marea de
cereri, de nemulțumiri, de probleme, care le au cetățenii, iar pentru a răspunde la toate aceste
cereri, pentru a găsii metode de rezolvare, este necesar un efort colectiv. Europa are urgent
nevoie de modernizare, de adaptare la funcționarea unei Uniunii recent extinse de la 15 la 27
de state membre și la transformările rapide prin care trece lumea în ziua de azi. Acesta este
scopul Tratatului de la Lisabona, aducerea la zi la Uniunii Europene. Astfel liderii europeni au
ajuns la un consens în ceea ce priveste noi reguli ținănd cont de toate schimbările survenite în
ultima perioadă.

Prin Tratatul de la Lisabona se stabilesc compentențele UE, mijloacele ce pot fi

utilizate și modifică structura instituțiilor și modul lor de funcționare. El este rezultatul
negocierilor dintre statele membre, lucrările lor fiind supravegheate de Comisia Europeană și
Parlamentul European. Toate statele membre l-au aprobat prin diferite metode în funcție de
constituția țării, cu excepția Irlandei care a făcut un referendum de ratificare în data de 12
iunie 2008, vot care în final este pozitiv.
1 Uniunea Europeana
2 Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oțelului
3 Comunitatea Econimică Europeană

2
 Datele de aderare a celor 27 de state sunt următoarele:

● 1957 : Germania, Belgia, Franța, Italia și Luxemburg, care sunt și țările fondatoare, și
Țările de jos;
● 1973: Danemarca, Irlanda și Regatul Unit;
● 1981: Grecia;
● 1986: Spania și Portugalia;
● 1995: Austria, Suedia și Finlanda;
● 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Ungaria, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia și
Republica Cehă;
● 2007: Bulgaria și România.

Tratatul a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, conform articolului 6.

Art. 6 :

1) Prezentul tratat se ratifică de către Înaltele Părți Contractante, în conformitate cu

normele lor constituționale. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lângă
Guvernul Republicii Italiene.
2) Prezentul tratat intră în vigoare în data de 1 decembrie 2009 cu condiția ca toate
instrumentele de ratificare să fi fost depuse sau în prima zi a lunii care urmează
depunerii instrumentului de ratificare de către statul care îndeplinește ultimul această
formalitate.

Tratatul de la Lisabona a fost redactat în forma sa definitivă la CIG 4 sub președinția

Portugaliei și trebuia ratificat, conform unui calendar estimat, înaintea alegerilor europene din
iunie 2009. El are ca misiune consolidarea eficacității și legitimității democratice a Uniunii
extinse și ameliorarea coerenței acțiunii sale externe. Acest tratat îl înlocuiește pe cel
constituțional.

2. Obiectivele Tratatului de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona definește clar obiectivele și valorile Uniunii Europene referitoare
la pace, democrație, respectarea drepturilor omului eglitate, statutul de drept și durabilitate.

Folosirea termenului “constituție” devine interzis în vocabularul oficial pentru a evita

sabia lui Damocles5 a referendumurilor. A fost sacrificată o denumire în măsura în care evocă,
în memoria unora, spectrul unui superstat european. Constituția dispare, și odată cu ea,
menționarea a multor simboluri precum drapelul și imnul european, care de altfel fac parte din
tradiție. Același lucru este valabil și pentru principiul priorității dreptului comunitar asupra
dreptului național, în ciuda faptului că el era consacrat de jurisprudența Curții de Justiție.

4 Conferința Interguvernamentală
5 Pentru a-i arata cât de nesigură și fragilă este soarta celor puternici, regele sicilian Dionysios i-a agățat, la un
banchet, de un fir de par o sabie deasupra capului lui Damocles, de aici si expresia “sabia lui Damocles”, care
arată că nimineni nu este de neinvins.

3
 În schimb se face un pas important: Uniunea rămâne înzestrată cu o personalitate juridică
unică. Desigur, Carta drepturilor fundamentale nu mai face parte din tratatul simplificat, însă
Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile enunțate în Carta 6 din 7 decembrie
2000, așa cum a fost adoptată în cadrul CIG din 2004 și îi atribuie aceeași valoare juridică ca
și tratatele. Pentru ca protocolul anexat tratatelor, conform căruia Carta este obligatorie, să fie
acceptat prin consens, Consiliul European a admis ca ea să nu fie aplicabilă în Regatul Unit
decât în măsura în care se referă la drepturile consemnate în propria legislație. În plus, în
spiritul compromisului, mecanismul de control a fost subsidiarității a fost consolidat, la fel ca
și participarea parlamentelor naționale.

Tratatul garantează că Uniunea Europeană :

● Va oferii cetățenilor un spațiu de libertate, securitate și justiție fără frontiere interne;

● Va activa în direcția dezvoltării durabile a Europei pe baza unei creșteri economice
echilibrate și a stabilității prețurilor, a unei economii sociale de piață exterm de
competitivă, vizând ocuparea total a forței de muncă și progres social, cu un înalt nivel
de protecție a mediului;
● Va combate excluziunea socială și discriminarea și va promova justiția și protecția
socială;
● Va promova coeziunea economică, socială și teritorială, precum și solidaritatea între
statele membre;
● Își va menține angajamentul față de uniunea economică și monetară având euro ca
monedă unică;
● Va susține și promova valorile UE în întreaga lume și va contribuii la asigurarea păcii,
securității, dezvoltării durablie a planetei, solidarității și respectului între popare,
comerțului liber și echitabil și eradicării sărăciei;
● Va contribuii la protejarea drepturilor omului, în special a drepturilor copilului,
precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, incluzând
respectarea principiilor Cartei Națiunilor Unite.

Cele enumerate mai sus sunt principalele obiective ale Tratatului de la Lisabona, care este
conceput pentru a pune a dispoziție instrumentele necesare realizării lor.

3. Instituțiile Europene conform Tratatului de la Lisabona

6 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamată de către Comisia Europeană,
Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene la data de 7 decembrie 2000, în cadrul Consiliului European
de la Nisa. Includerea drepturilor fundamentale ale cetățenilor în Tratatul de la Lisabona presupune faptul că
instituțiile europene și statele membre sunt obligate din punct de vedere juridic, atunci când pun în aplicare
dreptul UE, să respecte aceste drepturi.

4
 Unul din obiectivele Tratatului de la Lisabona a fost acelaa de a moderniza instituțiile
europene. El nu schimbă fundamental structura instituțională a Uniunii Europene, care se
bazează în continuare pe triunghiul: Parlament, Consiliu, Comisie. Cu toate acestea Tratatul
introduce câteva elemente no ice au ca scop ameliorarea eficienței, coerenșei și transparenței
instituțiilor, astfel încât aceastea să poată răspundă mai bine exigențelor cetățenilor europeni.

Ce schimbări poate adduce Tratatul de la Lisabona ?

1. Parlamentul European:

Îi reprezintă pe cetățenii statelor membre. Tratatul de la Lisabona sporește

compentențele acestuia la nivel legislative, bugetar și în materie de aprobare a acordurilor
internaționale. Parlamentul European este alcătuit din reprezentanții cetățenilor UE, al căror
număr nu depășeste 750, plus președintele, adică pentru plafonul minim, statul membru
trebuie să atribuie cel puțin 6 locuri în timp de plafonul maxim de membrii nu se poate acorda
mai mult de 96 de locuri.

Competențe:

● Exercită o putere legislativă, împreună cu Consiliul, în majoritatea cazurilor

după procedura legislativă comunitară, procedura legislativă special, aprobarea
sau consultarea;
● Constituie împreună cu Consiliul autoritatea bugetară ce decide bugetul UE.
● Alege președintele Comisiei Europene;
● Votează o noțiune de cenzură asupra gestiunii Comisiei, care dacă este
adoptată provoacă demisia Comisiei;
● Solicită Comisiei Europene, cu votul majorității membrilor, să înainteze orice
propunere în legătură cu problemele care îi par că necesită elaborarea unui act
al UE pentru punerea în aplicare a tratatelor;
● Procedează, în ședință publică, la discutarea raportului general anual care este
înaintat de către Comisia Europeană;
● Constituie, la solicitarea unui sfert din membrii săi, o comisie temporară de
anchetă pentru a examina, fără a prejudicial, atribuțiile conferite de către
tratatele ori alte instituții sau organe, acuzațiile de infracțiune sau de proastă
administrare în aplicarea dreptului UE;
● Alege Mediatorul European.

2. Consiliul European:

Are misiunea de a impulsiona elaborarea politicilor, devine, la rândul său, o instituție a

Uniunii, fără a primi însă noi atribuții.

Competențe:

5
 ● Dă Uniunii Europene impulsurile necesare dezvoltării sale și îi definește
orientările și prioritățile politice generale, îndeosebi asupra marilor orintări ale
politicilor economice, ale statelor membre și ale UE, asupra situației locurilor
de muncă în UE, asupra orientărilor strategice ale programelor legislative și
operaționale în spațiul de libertate, securitate și justiție;
● Identifică interesele strategice ale UE, fixează obiectivele și definește
orientările generale ale politicii externe și de securitate comună, inclusiv pentru
problemele care privesc materia apărării și adoptarea deciziile acestora;
● Aprobă alcăturiea Parlamentului European, a candidatului la Președinția
Comisiei Europene;
● Stabilește sistemnul de rotație care permite alegerea membrilor Comsiei
Europene;
● Desemnează Înaltul Reprezentant al UE pentru afecerile externe și politica de
securitate;
● Adoptă lista formațiilor Consiliului;
● Poate convoca o conferință a reărezentanților guvernulor și a statelor membre
pentru a se renunța la modificările care sunt aduse tratatelor;
● Să se modifice dispozițiile legate de politici și acțiuni interne ale Tratatului
asupra funcționării UE.

3. Consilul de Miniștrii:

Exercită împreună cu Parlamentul European, funcțiile legislative și bugetare. Aceasta

exercită funcții de definirea politicilor și de coordonare în conformitate cu condițiile
prevăzute prin tratate. Consiliul se compune dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru la
nivel ministerial, investit sa angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă și să
exercite dreptul la vot.

Competențe:

● Exercită o putere legislativă împreună cu Parlamentul European, în majoritatea

cazurilor, în funcție de procedura legislativă ordinară sau de procedura special;
● Asigură coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre;
● Constituie, împreună cu Parlamentul European, autoritatea bugetară care
adoptă bugetul UE;
● Încheie, în numele UE, acordurile internaționale între acesta și unul sau mai
multe state terțe sau organizații internaționale;
● Asigurp coordonarea acțiunilor statelor membre și adoptă măsuri în domeniul
cooperării cu poliția și cu justiția în materie penală;
● Definește și pune în aplicare politici externe și de securitate comună, pe baza
orientării generale definte de către Consiliul European.

6
 4. Comisia Europeană.

Principal misiune a Comisiei Europene este să promoveze interesul general comun.

Tratatul de la Lisabona aduce schimbări la nivelul structurii acesteia. Potrivit principiului
rotației egale între statele membre, începând din 2014, colegiul va fi format dintr-un număr de
comisari egal cu două treimi din numărul statelor membre, adică 18 în cazul unei Uniuni cu
27 de state membre. Altă schimbare important este introducerea legăturii directe dintre
rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European și alegerea candidatului la președinția
Comisiei.

Competențe:

● Propune acte legislative Consiliului și Parlamentului European;

● Veghează asupra aplicării tratatelor cât și a măsurilor adoptate de către instituțiile UE
în aplicarea acestora;
● Supraveghează aplicarea dreptului UE sub controlul Curții de Justiție UE;
● Execută bugetul European și administrează programele;
● Exercită funcții de coordonare, de execuție și gestiune conform condițiilor prevăzute
în tratat;
● Asigură reprezentarea externă a UE, cu excepția politicii străine și de securitate
comună și altor cazuri prevăzute în tratat;
● Ia inițiativa programării anuale și plurianuale a UE pentru a se ajunge la acorduri
interinstituționale;
● Publică în fiecare an cu cel puțin o lună înaintea deschiderii sesiunii Parlamentului
European, un raport general asuprea activității UE, Parlamentul European procedează,
în ședința publică, la discutarea acestui raport.

5. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și

vicepreședintele Comisiei.

Înființarea acestui post este una dintre inovatoarele schimbări aduse de Tratatul de la
Lisabona. În consecință, coerența acțiunii externe a Uniunii trebuie să fie ameliorată. Acest
Înalt reprezentant va avea o dublă misiune: pe de-o parte va fi împuternicitul PESC 7, iar pe de
altă parte, va fi vicepreședintele al Comisiei pentru relații externe. Responsabil pentru
elaborarea politicii externe și a politicii de apărare comună, va prezida și Consiliul “Afaceri
externe”. În plus, va reprezenta Uniunea pe scena internațională în domeniul PESC și va fi
asistat de un serviciu European pentru actiune externă, format din funcționari ai Consiliului,
Comisiei și serviciilor diplomatice naționale.

7 Consiliul pentru politica externă și de securitate comună

7
 6. Celelalte instituții:

Dispozițiile referitoare la Banca Centrală Europeană și la Curtea de Conturi nu au

suferit schimbări notabile. În ceea ce privește Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Tratatul
de la Lisabona extinde domeniul de intervenție al acesteia, mai ales în materie de cooperare
penală și polițienească și introduce câteva modificări procedurale.

7. Parlamentele naționale:

Tratatul de la Lisabona recunoaște și consolidează rolul parlamentelor naționale care,

deși nu fac parte din cadrul instituțional al Uniunii, joacă un rol important în funcționarea
acestuia.

4. Competențele Uniunii Europene

Conform Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană discpune de :

1. Competențe exclusive: numai UE poate legifera și adopta acte obligatorii din punct de
vedere juridic;
2. Competențe partajate între UE și statele membre: statele membre își exercită
competența în măsura în care UE nu și-a exercitat-o pe a sa și în cazul când UE a decis
a înceta s-o exercite;
3. Competențe speciale pentru a conduce misiuni de sprijinire, de coordonare sau de
completare a acțiunilor statelor membre, fără a înlocui pe această temă competența lor
în aceste domenii.

Uniunea Europeană, conform Tratatului de la Lisabona, nu intervine, excepție făcând

domeniile care țin de competența sa exclusivă, decât atunci când acțiunea sa este mai eficace
decât cea înterprinsă la nivel național, regional sau local.

Conform Tratatului de la Lisabona existp două politici ce beneficiază de un regim

specific:

● Politica economică și a locurilor de muncă – statele membre coordonează în

interiorul UE politiciile lor naționale;
● PESC8, în cadrul căreia UE dispune de competența pentru a o defini și a o pune în
aplicare, inclusiv conturarea treptată a unei politici de apărare comună.

5. Limbile oficiale ale Uniunii Europene

8 Politica Externă și de Securitate Comună

8
 Conform Tratatului de la Lisabona limbile oficiale ale UE sunt în număr de 23: germană,
engleză, bulgară, română, lituaniană, franceză, deneză, spaniolă, italiană, finlandeză,
olandeză, irlandeză, greacă, maghiară, letonă, malteză, polonează, portugheză, slovacă,
suedeză,estoniană, cehă și slovenă.

Legislația comunitară a fost publicată în toate limbile oficiale, rămânând la aprecierea

cetățeanului limba preferată cu care poate interacționa cu instituțiile UE.

6. Prioritatea dreptului Uniunii Europene

Tratatele Uniunii Europene și dreptul derivat, adoptat de către instituțiile europene, pe
baza tratatelor au prioritate față de dreptul statelor membre.

Principiul priorității dreptului comunitar al UE asupra dreptului național al statelor

membre a fost consacrat de către jurisprudența constantă a CJCE 9, care l-a definit drept un
principiu fundamental inerent naturii particulare a UE. Acest principiu este scris pentru prima
data în Tratatul de la Lisabona.

7. Egalitatea statelor membre a Uniunii Europene

Conform Tratatului de la Lisabona, UE trebuie:

● Să respecte egalitatea statelor membre în fața tratatelor;

● Să respecte identitatea națională a statelor membre, inerentă structurilor lor
fundamentale, politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală
și regională;
● Să respecte funcțiile esențiale ale statelor membre, în principal funcțiile care au ca
obiect:
- Asigurarea integrității teritoriale;
- Menținerea oridinii publice;
- Apărarea securității naționale, ce rămâne singura resposabilitate a fiecărui stat
membru.

8. Concluzii privind modificările efectuate prin Tratatul de la Lisabona

9 Curtea de Justiție a Consiliului European

9
 Tratatul care s-a semnat în decembrie 2007 și se dorește să se fi ratificat până în iunie
2009, astfel încât alegerile pentru PE10 să se organizeze având la bază acest document, reține o
bună parte din Tratatul Constituțional și elimină o alta.

În primul rând din Tratatul Constituțional se elimină:

● Simbolistica UE, drapel, imn etc. , ceea ce nu înseamnă că statele membre sunt
obligate să renunțe la utilizarea lor, ci doar că nu sunt obligate să le utilizeze;
● Familia de cuvinte “constituție, constituțional, constituționalizare” etc., ceea ce nu
anulează hotărârile CJCE și ale unor Tribunaluri Constituționale – între care Germania
– care stabileau că tratatele UE au valoare constituțională;
● Supremația explicită a dreptului comunitar asupra celui național, ceea ce nu înseamnă
că eliminarea acestei fraze este și efectivă, deoarece rămân valabile hotărârile CEJ 11
care statuau această ierarhie;
● Nu se păstrează fraza în care se precizează că UE este formată din state și popoarele
acestora, dar se acordă o atât de mare însemnătate popoarelor, încât acestea devin cu
adevărat factorul determinant al procesului decizional.

Din Tratatul Constituțional se păstrează:

● Personalitatea juridică a UE;

● Conținutul de fond al Tratatului Constituțional, cu excepția celor de mai sus.

De asemenea:

● Crește rolul UE în lume, prin personalitatea juridică acrodată UE, dar și prin crearea
funcției de ministru european de Externe și organizarea Serviciului European de
Externe;
● Crește securitatea internă a UE prin instituționalizarea spațiului de libertate, securitate
și justiție, dar și prin instituționalizarea Cooperării structurale în materie de apărare,
ceea ce pune bazele unei apărări comune la nivelul UE;
● Crește democrația UE prin apariția în tratat a Cartei Drepturilor Fundamentale UE, dar
și prin asocierea Parlamentului European la luarea tuturor deciziilor;
● Crește eficiența decizionalp a UE, prin simplificarea procedurilor;
● Crește vizibilitatea UE înăuntrul și în afara sa.

Desigur Tratatul de la Lisabona are o geometrie variabilă excesivă, ceea ce îl face dificil,
deci mai puțin transparent de cum se dorea la începutul procesului, atât prin „Declarația 23”
de la Nisa, cât și prin “Declarația de la Laeken”, din 2001. Cele 36 de protocoale și 63 de
declarații pot constituii tot atâtea excepții de la aplicarea tratatelor și, sigur, fac tratatul greu
de înțeles de către cetățeni. Din acest punct de vedere, putem afirma cu seninătate că nu a fost
satisfăcută exigența transparenței tratatelor UE.

10 Parlamentul European
11 Curtea de Justiție Europeană

10
 Să nu uităm că Tratatul de la Nisa a fost semnat în decembrie 2000, dar chiar înainte de a
fi fost ratificat se discuta deja despre modificarea sa, deși, tradițional, reformele tratatelor
începeau după câțiva ani de la intrarea lor în vigoare.

În cazul acestei reforme, “tendința Nisa” se accentuează și asistăm chiar la “reforma

tratatului reformat”, încă înainte de a fi ratificat, adică la modificarea sa în cursul procesului
de ratificare.

Fără teama de a greși, putem spune că Tratatul de la Lisabona recuperează cea mai mare
parte din Tratatul Constituțional, ceea ce poate constitui marea sa calitate sau poate provoca o
nouă paralizie a reformei instituționale și decizionale a UE, ca și UE în general.

Opinia mea în ceea ce privește schimbarea Uniunii Europene în urma Tratatului de la

Lisabona, este că avem o Europă mai democratică și mai transparentă, în care Parlamentul
European și Parlamentele Naționale se bucură de un rol consolidat, în care cetățenii au mai
multe șanse să fie ascultați și care definește mai clar ce este de făcut la nivel european și
național și de către cine. Avem o Europă mai eficientă, cu metode de lucru și reguli de vot
simplificate, cu instituții eficiente și moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membrii,
capabilă să acționeze mai bine în domenii de prioritate majoră. O Europă a drepturilor,
valorilor, libertății, solidarității și siguranței, care promovează valorile Uniunii. Și nu în
ultimul rând, Europa ca actor pe scena internațională – instrumentele de politică externă de
care dispune Europa sunt regrupate atât în ceea ce privește elaborarea, cât și adaptarea noilor
politici. Tratatul de la Lisabona oferă Europei o voce mai clară în relațiile cu partenerii săi din
întreaga lume.

11
 BIBLIOGRAFIE

1. BĂRBULESCU, Iordan Gheorghe, Procesul decizional în Uniunea Europeană, Iaşi, Ed.

Polirom, 2008;
2. Dusan, Sidjanski, Viitorul Federalist al Europei. Comunitatea Europeană de la
origini până la Tratatul de la Lisabona, Editura Polirom, 2010;
3. GHICA, Luciana-Alexandra (coordonator), Enciclopedia Uniunii Europene, Bucureşti,
Editura Meronia, 2007;
4. www.europa.eu ( site-ul oficial al Uniunii Europene)
5. www.euroavocatura.ro
6. http://www.consilium.europa.eu (site-ul oficial al Consiliului Uniunii Europene)
7. http://eur-lex.europa.eu (site-ul oficial : Accesul la dreptul Uniunii Europene)

12