Planşa 2

Declinul biodiversităţii a fost recunoscut încă de la începutul deceniului trecut.

Cauzele care au dus la declinul diversităţii biologice şi ecologice:

 reducerea suprafeţei ocupate de habitatele naturale şi semi-naturale;

 fragmentarea habitatelor naturale largi în „insule mici” izolate unele de altele

(diminuarea conectivităţii).

Argumente care indică reducerea biodiversităţii:

 în ultimii 40 de ani suprafaţa zonelor umede s-a restrâns în unele ţări la mai
puţin de jumătate;
 pădurile mediteraneene mai acoperă doar aproximativ 10% din suprafaţa lor
iniţială;
 zonele de coastă şi alpine din Europa sunt cele mai deteriorate sisteme
ecologice de acest tip din lume;
 modificarea practicilor agricole tradiţionale a ameninţat suprafeţe întinse
de păşuni seminaturale foarte valoroase, în special în Europa Centrală, Sudică
şi de Est.

Cea mai profundă deteriorare a componentelor capitalului natural s-a produs în

zonele unde dezvoltarea economică şi industrială sunt mai intense. Aceasta datorită
impactului direct sau indirect, din ce în ce mai accentuat, al activităţilor umane.

Strategii de conservare a biodiversităţii

Conservarea biodiversităţii se poate face ex-situ şi in-situ:

 conservarea ex-situ se realizează prin menţinerea şi reproducerea speciilor

prin:
 includerea acestora în colecţii vii de tipul grădinilor botanice şi zoologice
 conservarea elementelor reproducătoare (polen, spermă, ovule), a seminţelor şi
embrionilor;

 conservarea in-situ se realizează prin conservarea ecosistemelor naturale şi a

speciilor în cadrul habitatelor naturale şi seminaturale.
 Menţinerea biodiversităţii ex-situ

Conservarea ex-situ reprezintă pentru unele specii singura şansă de supravieţuire,

deoarece datorită efectivului foarte scăzut nu se pot menţine în cadrul habitatelor lor
prin mecanisme naturale.
Scopul principal al conservării ex-situ este realizarea reproducerii în captivitate a
indivizilor aparţinând speciilor periclitate în vederea repopulării habitatelor naturale şi
refacerii populaţiilor în arealul speciei.

IMPORTANT!

Conservarea ex-situ nu garantează menţinerea pe termen lung a unei specii

deoarece:
 tehnicile de conservare ex-situ permit menţinerea în afara habitatului lor
natural a unui număr mic de indivizi;
 conservarea în condiţii artificiale nu este fezabilă (financiar şi logistic) pe
termen lung decât pentru un număr limitat de specii;
 procesul natural de speciaţie (formare de specii noi) nu este posibil în cazul
conservării ex-situ;
 existenţa speciilor este indisolubil legată de menţinerea habitatelor lor
naturale.

Metode de conservare ex-situ

Conservarea ex-situ se poate realiza prin colecţii vii, bănci de gene, rezervaţii pentru
reproducerea în captivitate:
 Colecţii vii se realizează în:
 Grădini botanice

 Grădini zoologice

 Rezervaţii pentru reproducerea în captivitate

 Bănci de gene sunt reprezentate de:

 Bănci de seminţe
 Bănci de polen
 Bănci de spermă şi ovule
 Bănci de embrioni
 Culturi microbiene
 Culturi de ţesuturi.