Sunteți pe pagina 1din 3

SPECIFICUL LITERATURII PENTRU COPII 1.

Conceptul de literatură pentru copii. 2. Funcţiile literaturii pentru copii. 3. Sfera de cuprindere a
literaturii pentru copii. 4. Particularităţile de vârstă ale copiilor.
Ca disciplină universitară, literatura pentru copii are drept obiect de studiu totalitatea operelor epice, lirice
sau dramatice, transmise ascultătorilor sau cititorilor de vârstă mică, prin viu grai sau în scris. Deoarece
comunicarea celor mici cu lumea înconjurătoare se face prin intermediul jocului, scriitorii ţin cont de
particularităţile cognitive şi afective ale vârstei mici: în această etapă de dezvoltare copilul descoperă
lumea fizică din preajmă. Nevoile lui de adaptare şi de comunicare

Conceptul de literatură pentru copii este vehiculat în perioada modernă şi în didactica actuală, mai ales
ca expresie a necesităţii de a selecta o anume categorie de opere, care să aibă aderenţă la tânărul cititor.
Ca disciplină, literatura pentru copii este una relativ nouă. Ea s-a constituit pe măsură ce problemele
creaţiei literare pentru copii şi ale îndrumării lecturii micilor cititori s-au impus atenţiei scriitorilor şi
pedagogilor. Obiectul literaturii pentru copii îl constituie universul

Dintre definiţiile anterioare ale acestei discipline se reţine cea a lui Ilie Stanciu care, ţinând cont de
atributele ei estetice, o definea în felul următor:: „Literatura pentru copii cuprinde totalitatea operelor
accesibile micilor cititori, fie că ele au fost sau nu scrise pentru ei. Ea constituie un domeniu al creaţiei
literare şi se supune normelor estetice ale acesteia. Trăsăturile ei specifice, simplitatea, claritatea şi
plasticitatea determină o anumită construcţie a operei,

Conceptul de literatură pentru copii este unul dintre cele mai discutate şi adeseori contestate, fiind utilizat
de către institutori de-a lungul ultimelor secole ale erei Guttenberg, când a fost verificată eficienţa
educaţiei prin intermediul literaturii orale şi, îndeosebi scrise. Există în această privinţă păreri eclectice
sau chiar nihiliste.

Ele pornesc şi se reduc în esenţă la următoarele două afirmaţii: 1) „Literatura pentru copii n-ar fi încă
literatură, aşa cum copilul nu este încă om”; şi 2) „Condiţia emancipării literaturii pentru copii ar fi ruptura
totală cu tendinţele moraliste”. Se conchide că singura bază psihologică a acestei literaturi ar fi hedonistă,
fără nici un „mesaj prestabilit” şi că, în consecinţă, trăsăturile artei pentru copii nu pot fi decât graţiosul,
ludicul, absurdul, fantasticul, gratuitatea.

Literatura pentru copii constituie astăzi un domeniu de studiu autonom. Raportul dintre acest domeniu şi
întreaga sferă a literaturii a provocat numeroase discuţii. De altfel, orice discuţie despre literatura pentru
copii are de înfruntat un demers fastidios pentru probarea „apartenenţei” sale la conceptul de literatură
Literatura pentru copii nu este o altă literatură, ci este constituită din lucrările care investighează un
univers specific vârstei mici, aspiraţiile şi visele acestora. Nici în ceea ce priveşte mijloacele de realizare
artistică nu există vreo deosebire între întreaga literatură şi cea pen¬tru copii. Limba cea mai aleasă,
imaginile cele mai reuşite, versurile cele mai armonioase sînt o condiţie a unei bune creaţii literare

În ceea ce priveşte cărţile pentru copii, cerinţele sînt în această privinţă mult mai mari, deoarece copilul
învaţă din fiecare carte citită cum să se exprime, cum să-şi îmbogăţească vocabularul, cum să formeze o
frază corectă, cum să găsească imaginile cele mai potrivite pentru a-şi comunica gândurile. Aşadar,
scopul literaturii pentru copii este acelaşi ca al literaturii în general: educarea şi transformarea omului.
Mijloacele ei nu diferă de modalităţile fo¬losite de scriitori în general, cer.
Pentru a sintetiza, putem spune că atât din punct de vedere al tematicii, cât şi al construcţiei artistice,
literatura pentru copii nu se deosebeşte de celelalte opere literare, fiind parte constitutivă a literaturii
însăşi. Mai mult, literatura pentru copii cuprinde totalitatea operelor accesibile micilor cititori, indiferent
daca au fost scrise sau nu pentru ei şi care, prin bogăţia mesajului şi nivelul de realizare artistică,
îmbogăţesc şi modelează sufletul copiilor. Literatura pentru copii
Literatura pentru copii constituie un domeniu al creaţiei literare şi poate fi apreciată în funcţie de criteriile
estetice ale acesteia. Ea se studiază totuşi aparte, din raţiuni didactice, dar şi datorită cititorului copil
căruia i se adresează. Astfel, literatura pentru copii este o formă a artei (arta este unică şi universală)
care prin caracterul ei de construcţie (simplitate, claritate şi umanitate) este în stare să emoţioneze
sufletele copiilor; ea nu e o literatură fără artă literară, dar
Diana Eni
13:36
literatura pentru copii șo adolescenți
0 - 18 ani

Literatura pentru copii se adresează celor mai diferite vârste sau mai bine zis „copilului fără de vârstă”
care locuieşte straturile de adâncime ale maturului. Specificul acestei literaturi este determinat de vârstele
receptării ei de către cititorul-copil. În dependenţă de vârsta micilor cititori, formele operelor artistice
pentru copii sînt impuse de următoarele criterii: nivelul dezvoltării psihice (gândirea, fantezia, limbajul),
sfera de interese, cerinţe, preocupări ale copilul.

Preocuparea deosebită ce se acordă literaturii pentru copii provine din caracterul deosebit al cititorului
căruia i se adresează, din particularităţile de vârstă ale copilului în di¬feritele etape de dezvoltare.
Vârstele copilăriei sînt conforme treptelor de acumulare a experienţei de viaţă, de creştere a posibilităţilor
psihice de receptare a lumii văzute, auzite sau citite.

Cunoaşterea treptelor de dezvoltare a copilului, a principiului ac¬cesibilităţii în vederea îndrumării


permanente a lecturii copilului con¬stituie o altă sarcină importantă. Este foarte mare distanţa de la cartea
cu poze însoţită de versuri sau proză din perioada preşcolară şi clasele I şi a II-a, când caracterul
concret-intuitiv al gândirii impune ilustraţia ca auxiliar preţios în înţelegerea semnificaţiei operei— la
cărţile în care primatul îl deţine textul literar, din clasele a III-a şi a IV ând gândirea copilului începe să fie
capabilă de abstractizări. Iată de ce este nevoie de cărţi diferite care să se adreseze copilului potrivit nivelului de
înţelegere, în funcţie de particularităţile de vârstă şi preferinţele individuale. când gândirea copilului începe să fie
capabilă de abstractizări. Iată de ce este nevoie de cărţi diferite care să se adreseze copilului potrivit nivelului de
înţelegere, în funcţie de particularităţile de vârstă şi preferinţele individuale.

Copilul se naşte cu un potenţial ereditar în ceea ce pri¬veşte calităţile sale intelectuale şi fizice, iar pe
măsură ce creşte, el îşi dezvoltă şi-şi perfecţionează aceste aptitudini. După majoritatea specialiştilor ar
exista mai multe trepte de vârstă: de la 0 la 3 ani; de la 3 la 6 ani; de la 6 la 10 ani; de la 11 la 13 ani,
după care urmează adolescenţa.

Nu se poate vorbi de o literatură scrisă pentru copiii de până la trei ani, pentru că în această perioadă
copilul abia începe să vorbească, iar gândirea lui este rudimentară. Până la trei ani, copilul străbate
perioada inteligenţei senzorio – motorie. Este extrem de evidentă necesitatea de a-l creşte pe copil într-o
atmosferă verbalizată. S-au făcut numeroase testări ale deosebirilor în evoluţia copilului, în raport cu
cantitatea şi calitatea vorbelor ce i se adresează cu mult înaintea înţeleger.

S-ar putea să vă placă și