Universitatea de Științele Vieții ,,Ion Ionescu de la Brad” din Iași

REFERAT
MANAGEMENTUL MEDIULUI

Indrumator stiintific,
Sef lucrari Dr. Radu Moraru

Masterand,
Ionuț Simeon
 1. ECONOMIA CIRCULARĂ

Economia circulară este un model de producție și consum, care implică folosirea în comun,
închirierea, reutilizarea, repararea, renovarea și reciclarea materialelor și produselor existente cât mai
mult timp posibil. Astfel, se prelungește ciclul de viață al produselor.
În practică, presupune reducerea la minimum a deșeurilor. Când un produs ajunge la sfârșitul
ciclului său de viață, materialele din care este fabricat sunt păstrate în economie pe cât de mult posibil.
Ele pot fi utilizate în producție încă o dată și încă o dată, creând și mai multă valoare adăugată.
Este o abordare care diferă radical de modelul economic tradițional, linear, bazat pe principiul
„folosim-producem-consumăm-aruncăm”. Acest model tradițional se bazează pe cantități mari de
materiale și energie ieftine și ușor accesibile.
Tot în acest model se înscrie și uzura morală programată, produsele fiind astfel concepute încât
să aibă o durată de viață limitată, pentru a încuraja consumatorii să cumpere din nou. Parlamentul
European a pledat pentru măsuri care să combată această practică.
Economia circulară reprezintă o soluție alternativă la actuala economie liniară bazată pe o
mentalitate de tipul „exploatare, fabricare, consum și aruncare”. Este un model care se bazează pe
principiile de eliminare a deșeurilor și a poluării, de păstrare a produselor și materialelor în uz și de
regenerare a sistemelor naturale.
Acest lucru înseamnă că, menținând produsele, echipamentele și infrastructura în uz mai mult
timp, îmbunătățim productivitatea acestor resurse. Acest lucru reduce drastic cererea noastră de resurse,
creând o societate mai durabilă pentru generațiile prezente și viitoare.
Cele trei principii ale economiei circulare
Păstrarea în uz a produselor și a materialelor
O economie circulară favorizează activitățile care păstrează valoarea sub formă de energie,
muncă și materiale. Asta înseamnă orientarea spre durabilitate, reutilizare, re-fabricare și reciclare
pentru a menține produsele, componentele și materialele în circulație în economie.
Eliminarea deșeurilor și a poluării
O economie circulară dezvăluie și elimină impactul negativ al activității economice care
dăunează sănătății umane și sistemelor naturale. Acest lucru include emisiile de gaze cu efect de seră și
de substanțe periculoase, poluarea aerului, a solului și a apei, precum și pierderile structurale, cum ar fi
ambuteiajele.

2
 Regenerarea și reînnoirea sistemelor naturale
O economie circulară evită utilizarea resurselor neregenerabile și le conservă sau le
îmbunătățește pe cele regenerabile, de exemplu prin reîntoarcerea nutrienților valoroși în sol pentru a
sprijini regenerarea sau prin utilizarea energiei regenerabile în locul celei bazate pe combustibili fosili.
Beneficiile unei economii circulare
Trecerea la o economie mai circulară va avea o serie de beneficii pentru economia noastră,
pentru mediul înconjurător și pentru oameni. Printre acestea se numără:
 reducerea presiunii asupra resurselor naturale;
  îmbunătățirea securității aprovizionării cu materii prime;
 creșterea competitivității;
 stimularea inovației;
 impulsionarea creșterii economice.
De asemenea, consumatorii vor avea la dispoziție produse mai durabile și mai inovatoare, care
le vor crește calitatea vieții și le vor permite să economisească bani pe termen lung.
Care sunt avantajele?
Măsuri precum prevenirea generării de deșeuri, proiectarea ecologică și reutilizarea ar putea
ajuta întreprinderile din UE să-și economisească banii, reducând, totodată, emisiile anuale totale de
gaze cu efect de seră. În prezent, producția materialelor de uz zilnic generează 45 % din emisiile de
CO2.
Diminuează nevoia de a utiliza resursele limitate – există pericole asociate utilizării excesive
a resurselor limitate. Din acest motiv, economia circulară permite reutilizarea resurselor existente și
recondiționarea produselor vechi, limitând astfel extragerea de noi resurse. În plus, reutilizarea
facilitează și implementarea conceptului de zero waste, în vederea folosirii resurselor disponibile.
Minimizează amprenta de carbon – din moment ce se focusează pe gestionarea durabilă a
deșeurilor, economia circulara permite reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Creează beneficii pentru consumator – pe lângă avantajele legate de protecția mediului,
economia circulară oferă consumatorului posibilitatea de a se bucura mai mult timp de produsele
achiziționate. 
Oferă noi oportunități pentru companii – acestea vor beneficia de o aprovizionare eficientă și
sigură, prin prisma faptului că nu vor depinde de resurse limitate, care ar putea să afecteze desfășurarea
optimă a operațiunilor. Vor fi create noi locuri de muncă, eficientizând astfel procesele operaționale. Se

3
vor reduce costul materiilor și materialelor, determinând un cost mai mic pentru clienți, lucru care ar
spori loialitatea față de brand.
Creează imaginea de brand prietenos cu mediul – consumatorii caută companiile care
funcționează pe filosofii similare cu ale lor și care susțin inițiativele ecologice. Adoptând un model de
afaceri eco friendly, agenții economici își pot crea imaginea de brand verde și pot lărgi baza de clienți
loiali.

Ce face UE pentru a deveni o economie circulară?

În martie 2020, Comisia Europeană a prezentat planul de acțiune pentru economia circulară ce
urmărește o proiectare mai durabilă a produselor, reducerea deșeurilor și înarmarea cetățenilor cu noi
drepturi (cum ar fi „dreptul de a repara”). Se acordă o atenție deosebită sectoarelor cu consum intens de
resurse, cum ar fi electronicele și TIC, materialele plastice, textilele și construcțiile.
În februarie 2021 Parlamentul a adoptat o rezoluție cu privire la acest plan prin care se cer
măsuri suplimentare pentru a se ajunge până în 2050 la o economie complet circulară, neutră din punct
de vedere al emisiilor de carbon, durabilă și fără substanțe toxice. Se solicită, de asemenea, reguli mai
stricte de reciclare și obiective obligatorii pentru consumul de materii prime până în 2030.
În martie 2022 Comisia a prezentat un prim pachet de măsuri pentru a accelera tranziția spre o
economie circulară în cadrul planului de acțiune pentru economia circulară. Propunerile includ
promovarea produselor durabile, încurajarea consumatorilor pentru tranziția verde, revizuirea
reglementărilor privind materialele de construcție și o strategie pentru materiale textile durabile.

2. BIO, ECO SAU ORGANIC

4
 BIO, ECO sau organic sunt cuvinte sinonime, ele desemnând același lucru, dar fiind folosite în
regiuni diferite. Cuvântul „organic” este folosit cu precădere în Statele Unite, Canada și Anglia,
denumirea de BIO sau ECO se folosește în spațiul franco-german. În România, așa cum ne informează
și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (madr.ro) termenul corect este de „agricultură
ecologică” (AE).
Pentru ca o agricultură să poată fi încadrată drept „ecologică”, aceeași autoritate precizează și
condițiile pentru obținerea acestei denumiri:
„În perioada de producţie la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic
(OMG-uri şi derivatele acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi
regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor etc.
În etapa de procesare a alimentelor se interzice folosirea aditivilor alimentari, a substanţelor
complementare şi a substanţelor chimice de sinteză, pentru prepararea alimentelor ecologice.”
Cum recunoști un produs BIO? Care este sigla pentru produsele BIO?
Cea mai cunoscută siglă pentru produsele BIO este cel sub forma unui dreptunghi verde, în care
apare o imagine stilizată a unei frunze, conturată de 12 steluțe. Aceasta este sigla
BIO folosită de statele Uniunii Europene, este obligatorie pentru produsele
alimentare preambalate și este însoțită de indicarea locului de producere al
materiilor prime agricole, codul organismului de inspecție și certificare, precum și
mențiunea „Agricultură UE” (UE Agriculture) sau „Agricultură din afara UE” (Non-EU Agriculture).
Sigla BIO specifică României este de forma unul cerc, în interiorul căruia sunt literele „AE”
(Agricultură ecologică). Această siglă certifică faptul că „cel puțin 95% din ingredientele produsului au
fost obținute în conformitate cu metoda de producţie ecologică şi produsul respectă regulile de
producţie ecologică” (sursa: madr.ro).
 Cine poate folosi sigla BIO?
Producătorii trebuie să parcurgă un proces stric pentru a putea obține dreptul de folosire a
eticheta BIO. Aceștia trebuie să respecte regulile stabilite de legislația comunitară și națională, trebuie
să își supună activitatea unor vizite de inspecție, realizate de organismele competente, și trebuie să
parcurgă o perioadă de conversie de minimum doi ani.

De ce BIO?
Atunci când alegem un produs BIO, avem certitudinea că este un
aliment curat, necontaminat cu pesticide, fertilizatori sau organisme modificate

5
genetic (OMG). Aceste produse sunt crescute natural, fără îngrășământ chimic, iar animalele de la care
provine materia primă (unde este cazul) sunt crescute natural, cu acces la aer liber, și nu sunt hrănite cu
antibiotice sau hormoni. În plus, agriculturile organice ajută la reducerea poluării, măresc fertilitatea
pământului și ajută la conservarea apelor.
Diferența dintre BIO și natural
Spre deosebire de produsele BIO, eticheta „Natural” sau „100% Natural” nu este reglementată
în legislație și nu garantează integritatea produselor întrucât nu există autorități care să le certifice. Prin
urmare, nu se poate ști cu siguranță dacă s-au folosit pesticide sau îngrășăminte chimice în cultivarea
lor, ori cât de sigur este procesul de producție.  Desigur, există și fermieri care cultivă produse
sănătoase, dar nu vor să obțină certificarea BIO întrucât este un proces lung, costisitor și anevoios.
De ce sunt mai scumpe produsele BIO?
Produsele BIO sunt mai scumpe decât cele convenționale întrucât nu se folosesc pesticide
pentru a le apăra de dăunători, hormoni pentru creștere rapidă, ori conservanți pentru păstrarea lor timp
îndelungat. Prin urmare, agricultura ecologică necesită mai mult timp pentru producerea alimentelor și
mai multe resurse, producția de produse BIO fiind mult limitată față de cea ne-ecologică și cu un grad
mai mare de perisabilitate.
BIOLOGIC SAU ORGANIC
Biologic sau organic au aceeasi semnificatie. Termenul “organic” este utilizat mai mult in SUA,
iar “biologic” in Europa. Inseamna produse realizate numai din ingrediente naturale, provenite din
plante cultivate in zone nepoluate, fara a se folosi fertilizatori articificiali, pesticide, hormoni de
crestere si fara a fi supuse modificarilor genetice. Aceste produse nu contin compusi chimici,
ingrediente sintetice sau de origine animala, nu contin conservanti, coloranti, parfumuri sau arome
artificiale, radiatii, nu intra in contact cu alte materii prime non-organice, sunt transportate in conditii
speciale pana la procesator. Obtinerea produselor organice se face fara a altera in niciun fel natura.
Semintele sunt nemodificate genetic, culturile se fac pe terenuri pe care nu s-au folosit de cel putin trei
ani ingrasaminte chimice. Pot fi foloste plante salbatice crescute natural in natura, fara interventia
omului. Cultivarea unor astfel de plante se face rational, fara a afecta ecosistemul respectiv.

In cazul produselor organice, atat ingredientele cat si produsele in sine sunt certificate organic
de catre organisme autorizate de certificare (ex. Natrue, Soil Assotiation, Demeter etc.). Certificarea

6
presupune inspectarea terenurilor si fabricilor si testari periodice ale solului si apei pentru a determina
agricultorii si producatorii sa respecte standardele fixate.
ECOLOGIC
Spre deosebire de bio, ecologic implica utilizarea unor ingrediente provenite dintr-un mediu
nepoluant, atat din agricultura naturala cat si din agricultura biologica. Cand folosim termenul
“ecologic” ar trebui sa stim la ce se refera acesta pe eticheta unui produs: la ingrediente, la productie, la
ambalaje, etc. Ecologic inseamna ca un produs respecta reglementarile de mediu, in principiu
referindu-se la faptul ca nu este poluat solul, fiind eticheta unei agriculturi naturale. De asemenea,
ecologic interzice ferm testarea produselor sau ingredientelor pe animale, indiferent de etapa de
productie.
Asadar, un produs bio este intotdeauna si ecologic, insa ecologic nu inseamna neaparat bio.
Exista insa si conceptul de agricultura ecologica care este asociat cu agricultura organica iar in
unele tari acesti termeni sunt sinonimi (Romania, Franta). ”Agricultura ecologica”, termen protejat si
atribuit de U.E. Romaniei pentru definirea acestui sistem de agricultura este similar cu termenii
”agricultura organica” sau “agricultura biologica” utilizati in alte state membre.
Denumirea este data in functie de zona geografica unde a fost efectuata certificarea
produsului.

In Italia, Ungaria, Romania termenul folosit este bio. In Romania, pe sigla de certificare scrie
„Agricultura Ecologica” , cu prescurtarea „ae”.

In tarile din Europa de Vest, se foloseste termenul de eco.

Termenul organic il gasim la produsele agroalimentare din tarile anglo-saxone (exemplu: Marea

Britanie, SUA, Canada, Australia).
3. EVALUAREA CICLULUI DE VIAȚĂ

7
 În sens istoric, conceptul de analiză/evaluare a ciclului de viață (LCA) apare bine definit
începând cu anii 60 ai secolului trecut. Nu întâmplător marile corporații industriale au fost
promotoarele acestui concept, analiza comparativă a competitivității produselor, raportată la criterii ale
performanței de mediu, stând la baza metodei de evaluare care a fost standardizată în final.
Astăzi, evaluarea ciclului de viaţă (LCA) este o metodă structurată şi standardizată la nivel
internaţional (ISO 14040 şi ISO 14044) care transpune abordarea pe baza ciclului de viață - life cycle
thinking (LCT) într-un cadru cantitativ.
Evaluarea ciclului de viață (LCA) al produselor sau serviciilor este o tehnică de management de
mediu care identifică fluxurile de materiale, energie și deșeuri ale unui produs pe durata întregului ciclu
de viață al produsului sau serviciului analizat și impactul acestora asupra mediului.
Conform standardului SR EN ISO 14040:2002 prin ciclu de viață se înțeleg "etapele consecutive
și intercorelate ale unui sistem-produs, de la achiziția materiilor prime sau generarea resurselor
naturale până la post-utilizare".
Obiectivele LCA constau în evaluarea riscului, evaluarea performanței de mediu, auditarea de
mediu și evaluarea impactului de mediu, precum și identificarea schimbărilor posibile ce pot fi
efectuate în fiecare fază a ciclului de viață și care pot conduce la beneficii de mediu și economii de
costuri.
Evaluarea ciclului de viaţă al produsului oferă o evaluare de mediu cu identificarea impacturilor
multiple pe mai multe etape din viața produsului sau serviciului. Fiecare activitate pe tot parcursul
ciclului de viaţă al unui produs generează un impact asupra mediului.
Principiile majore ale evaluării ciclului de viaţă al produsului sunt:
Gândirea bazată pe ciclul de viaţă – viziunea ciclului de viaţă care ia în considerare fiecare etapă
a ciclului de viaţă al unui produs: extracţia materiilor prime, transformarea materialului în sub-
componente, asamblarea acestor componente într-un produs, ambalarea acestuia, utilizarea acestui
produs sau serviciul de livrare al produsului, posibila reumplere sau reparaţie a acestui produs, etapa
demontării şi recuperării produsului, care poate implica reutilizarea unor anumite componente,
reciclarea unor materiale, incinerarea sau depozitarea la gropile de gunoi a unor părţi sau a întregului
produs.
Suplimentar, etape conexe cum ar fi transportul pot apărea subsecvent, ele adăugând un impact
prin consumurile de carburant necesare transportului produsului; de exemplu – de la fabrică la punctul
logistic de preluare în piață a produsului, sau transportul de la depozit la magazin în vederea vânzării
acestuia.

8
 Cel de-al doilea principiu LCA se bazează pe gândirea bazată pe mai multe criterii. Evitarea
creșterii impactului unei categorii în schimbul reducerii alteia.
Cum se realizează o evaluare a ciclului de viaţă al produsului?
În practică, realizarea unui LCA este o metodologie standardizată (conform standardului ISO
14040).
Standardul ISO 14040 definește patru paşi generali:
 definirea obiectivului şi a sferei de aplicare,
 analiza inventarului,
 evaluarea impactului
 etapele de interpretare.
Evaluarea ciclului de viață (LCA) este o abordare standardizată la nivel internațional pentru
evaluarea contribuțiilor la impacturile asupra mediului și la consumul de resurse asociate produselor
(bunuri și servicii).
LCA implică patru etape metodologice :
 identificarea scopului și a domeniului de aplicare a studiului;
 compilarea unui inventar al emisiilor relevante și al resurselor utilizate care sunt asociate cu
produsul/serviciul;
 evaluarea impactului implicând diferiți indicatori/diferite teme de mediu (schimbările
climatice, acidifiere, sănătatea umană, utilizarea energiei din surse neregenerabile etc.)
 interpretarea rezultatelor etapei de inventariere și de impact în raport cu obiectivele studiului.
LCA a devenit un instrument utilizat frecvent în cadrul activităților economice și la nivel
guvernamental. Obiectivul unei LCA poate varia și poate include: compararea performanței de mediu a
diferitelor produse, precum și identificarea îmbunătățirilor aduse unui produs.
Astfel de evaluări pot fi complexe, derularea acestora se face de către experți. Cu toate acestea,
rezultatele evaluărilor cu privire la aspectele sensibile și criteriile/normele asociate pot fi utilizate
pentru a sta la baza unor instrumente mai simplificate de proiectare ecologică, precum și ca sursă
pentru comunicarea informațiilor privind protecția mediului, cum ar fi declarațiile de mediu privind
produsele (Environmental Product Declarations), sau a informațiilor în conformitate cu un standard
bazat pe o LCA sub forma unei etichete.

9
 Mai recent, LCA a fost utilizată într-un context mai limitat ca bază pentru cuantificarea
impacturilor asupra schimbărilor climatice asociate cu produsele și organizațiile sub forma amprentelor
carbonice.
Instrumente de comunicare: Există mai multe modalități de identificare și de comunicare a
aspectelor sensibile și a criteriilor asociate în cazul unui produs sau al unei grupe de produse similare,
cea mai credibilă dintre acestea fiind bazată pe idei extrase din LCA cuprinzătoare.
În toate cazurile însă, metodele, instrumentele și criteriile trebuie să fie holistice și solide.
Acestea trebuie să țină cont de toate impacturile relevante asupra mediului și de toate resursele
utilizate. Informațiile rezultate din abordarea bazată pe ciclul de viață și din abordările asociate pot fi
utilizate pentru a stabili instrumente de comunicare și pentru a contribui la comunicarea de mesaje
fiabile relevante pentru acțiunea respectivă către diferite grupuri țintă.

10