PROBA MARTINET (PACHON)

PROBA MARTINET (PACHON) este o probă funcţională care oferă relaţii

privind echilibrul neurovegetativ al organismului şi adaptarea activităţii cardio-vascular
la efort standard.
Principiul metodei – se bazează pe evoluţia frecvenţei cardiace şi a tensiunii
arteriale sistolo – diastolice în repaus (în clinostatism), în ortostatism, după un efort
standard (genuflexiuni) şi în perioada de revenire postefort, timp de 3 – 5 minute.
Materiale necesare – cronometru
– tensiometru
– stetoscop biauricular.
Tehnica de lucru – subiectul, aflat în condiţii bazale şi sănătos clinic, este
aşezat în clinostatism. După un interval de 4 – 5 minute, necesare stabilizării valorilor
parametrilor de testat, se măsoară frecvenţa cardiacă, pe 10 secunde, şi tensiunea
arterială. Se ridică subiectul în ortostatism şi se măsoară din nou cei doi parametrii, la
sfârşitul primului minut de la schimbarea poziţiei.
În continuare subiectul execută 20 genuflexiuni în 40 secunde, ritmate de
metronom, după care se aşează din nou în clinostatism şi se măsoară cei doi
parametrii. Frecvenţa cardiacă se măsoară între secundele 0 – 10 şi 50 – 60 şi
tensiunea arterială între secundele 10 – 50 ale fiecărui minut, timp de 3 – 5 minute.
Interpretare – se face pentru fiecare moment al probei :
 pentru valorile de repaus (clinostatism iniţial) interpretarea se face ca şi în
cazul probei SCHELLONG. Astfel F.C. normală este cuprinsă între 60 – 80 b/min.
Valorile mai mari de 80 b/min sunt considerate tahicardice, în timp ce valorile sub 60
b/min sunt considerate bradicardice şi sunt caracteristice sportivilor cu un înalt grad de
antrenament.
T.A. sistolică normală este de 100 – 140 mmHg. Valorile ce depăşesc 140
mmHg sunt considerate hipertensive, în timp ce valorile mai mici de 100 mmHg sunt
considerate hipotensive.

1
 T.A. diastolică normală reprezintă 1/2 din T.A. sistolică + 10 mmHg, iar T.A.
diferenţială normală nu trebuie să fie mai mică de 30 mmHg
 pentru reacţia clino – ortostatică interpretarea se face ca şi în ca-
zul probei SCHELLONG. Astfel în ortostatism – F.C. creşte în mod normal cu 12 – 18
b/min (limita superioară pentru fete), T.A. sistolică şi diastolică cresc sau scad cu 5 – 10
mmHg, iar T.A. diferenţială nu trebuie să fie mai mică de 30 mmHg
 pentru reacţia la efort – se consideră normală creşterea valorilor FC cu
40 – 60% faţă de valorile de repaus, fără a depăşi 120 b / min, considerată tahicardie
moderată. De asemenea este considerată ca normală creşterea TA sistolice cu 20 – 30
mmHg şi creşterea sau scăderea TA diastolice cu 5 – 10 mmHg (valoarea poate
rămâne şi nemodificată). TA diferenţială creşte uşor.
Scăderea marcată a TA diastolice sau apariţia „tonului infinit” (scăderea TA
diastolice la 0) sunt semne de bună adaptare cardio-vasculară la efort, cu condiţia
revenirii TA în primele 1 – 2 minute postefort.
În funcţie de răspunsul la efort SCHELLONG, completat de LETUNOV, au
descris următoarele tipuri de reacţii patologice (tabelul 3) :

REACŢIE REACŢIE REACŢIE REACŢIE

NORMALĂ HIPOTONĂ (stări HIPERTONĂ HIPODINAMICĂ
de epuizare, (în perioada de
supraantrenament convalescenţă)
)
Frecvenţa + 10 – 18 + 45 b /min - 40 b / min + 40 b / min
cardiacă b/min
(b / min)
Tensiunea +/- 10 – 15 - 20 mmHg - 20 mmHg - 20 – 25 mmHg
arterială mmHg
sistolică
(mmHg)
Tensiunea + 5 – 10 + 15 mmHg - 10 – 15 - 10 mmHg
arterială mmHg mmHg
diastolică
(mmHg)

Tabelul 3. Modificările frecvenţei cardiace şi tensiunii arteriale sistolo-diastolice

în proba clino-ortostatică (după SCHELLONG şi LETUNOV)

2
 Valorificare – proba se efectuează săptămânal în perioada de pregătire
controlată. Pe baza datelor obţinute, a etapei de antrenament, a tipului de efort şi a
dinamicii în timp a probei se poate interveni în procesul de dirijare a antrenamentului.
Proba are avantajul că este foarte accesibilă.