MEDICAMENT

DEFINIŢIE
Conform definiţiei date de OMS medicament este orice substanţă sau amestec de
substanţe utilizate pentru diagnosticarea, tratamentul, ameliorarea sau prevenirea unei boli
sau a tulburărilor funcţionale la om sau animale. Originea medicamentelor poate fi minerală,
animală, vegetală sau sintetică.

FORMELE MEDICAMENTOASE (FORMELE FARMACEUTICE)

În dependență de starea de agregare, se clasifică în:

1. Forme medicamentoase solide - pulberile, pilulele, capsulele,

comprimatele, drajeurile şi granulele.

Pulberile – sunt substanţe solide dispersate in particule uniforme, cu grad de diviziune

determinat, aspect omogen. Se obţin din substanţe solide uscate, mărunţite şi trecute prin
site cu ochiuri de diferite dimensiuni. Se prepară uşor; au aspect omogen, au absorbţie bună
prin diluare. După compoziţie sunt pulberi simpe (cu o singură substanţă activă) şi compuse
(conţin 2 sau mai multe substanţe active). După calea de administrare există pulberi pentru
uz extern sau pudre şi pulberi pentru uz intern (se inghit).

Pilulele – se obţin in farmacie, fiind preparate magistrale. Sunt formaţiuni solide,

sferice cu greutatea de 0,2-0,3 grame, ce conţin substanţe active inglobate in excipienţi
potriviţi ca: sirop, mucilagii, pulberi, glicerină, zahăr, etc. Cel mai folosit excipient este masa
pilulară care conţine miere, glicerină, pulbere, zahăr.

Capsulele – sunt invelişuri care conţin doze unitare de substanţe active solide sau
lichide. Protejează mucoasa gastrică de acțiunea iritantă a asubstanțelor active; protejează
substanţele active de inactivarea prin HCl din sucul gastric, dirijează absorbţia, maschează
gustul. După compoziţia lor se clasifică in : amilacee, gelatinoase, operculate, sferice,
enterosolubile.

Comprimatele – se obţin pe cale industrială, prin comprimarea substanţelor

medicamentoase sub formă de pulberi impreună cu substanţe ajutătoare. Există mai multe
tipuri de comprimate : orale, sublinguale, bucale, efervescente, retard, vaginale.

Drajeurile – se obţin numai pe cale industrială. Sunt comprimate acoperite cu unul sau
mai multe straturi, au formă biconvexă, suprafaţă lucioasă, sunt albe sau colorate. După
locul unde se dezagregă şi cedează substanţa activă se clasifică in: drajeuri gastrosolventes
și drajeuri enterosolventes.
 Granulele – se obţin pe cale industrială. Sunt formaţiuni solide cu aspect de fragmente
vermiculare, sferice, cilindrice, uniforme cu gust plăcut, albe sau colorate, constituite din
agregate de pulberi medicamentoase, zahăr şi aromatizanţi. La temperatura de 37 0C
cedează substanţa activă in 15’, iar cele efervescente in 5’. Sunt preferate indeosebi la copii.
Se dozează cu linguriţa sau cu unitatea de măsură prevăzută in ambalaj.

2. Formele medicamentoase semisolide și moi - supozitoarele, unguentele,

pastele, linimentele, emplastrele şi săpunurile.

Supozitoarele – sunt forme semisolide care la temperatura camerei sunt solide şi se

topesc la temperatutra corpului de 37 0C. După calea de admninistrare se clasifică in :
rectale, vaginale, uretrale.

Unguentele – sunt preparate farmaceutice de consistenţă moale, care se aplică pe

tegumente şi mucoase in scop de protecţie sau terapeutic.
Se clasifică:
a) după locul de aplicare: dermice, oftalmice, nazale, pentru plăgi (sterile).
b) după tipul acţiunii: de protecţie, epitelizante, cosmetice, revulsive, dezinfectante.
c) după capacitatea de pătrundere: epidermice, endodermice, diadermice

Pastele – sunt unguente ce conţin intre 50-60% din compoziţie substanţe inerte,
impreună cu substanţe active, care se aplică pe tegumente in scop sicativ sau de protecţie.
Excipientul este vaselina alba, care păstrează stază de căldură.

Linimentele – sunt forme lichide sau semisolide ce conţin amestecuri de săpunuri,

uleiuri, alcooli şi alte substanţe, avand efect lăptos, care se aplică pe tegumente, după o
agitare prealabilă.

Săpunurile – sunt sărurile alcaline ale acizilor graşi superiori. Săpunurile de sodiu sunt
solide iar cele de potasiu sunt lichide. Au efect de curăţire sau degresare; pot fi folosite
pentru pătrunderea unor substanţe active prin tegumente; există şi săpunuri medicinale,
care incorporează substanţe antiseptice: sulf, gudron, borax, resorcinol.

Emplastrele – sunt amestecuri de săpunuri, rezine, ceruri, substanţe grase, cauciuc şi

substanţe medicamentoase. După destinaţie se clasifică in emplastre terapeutice şi adezive.
Cele terapeutice conţin substanţe medicamentoase. Plasturii adezivi pentru absorbţie
transdermică se aplică pe piele şi cedează lent substanţa activă in vederea absorbţiei
transcutanate şi a efectului sistemic.

3. Forme medicamentoase lichide - sunt forme farmaceutice constituite dintr-un

mediu de dispersie fluid (solvent) in care se găsesc dispersate substanţe active solide
lichide sau gazoase.

După complexitate sunt simple cu o singură substanţă activă şi compuse sau

amestecuri, mixturi.
 Avantajele formelor lichide: efect terapeutic prompt, administrare controlabilă, este o
formă accesibilă copiilor. Dezavantajele formelor lichide: gustul, mirosul neplăcut se simt mai
uşor, volumul mare, pot apare reacţii de incompatibilitate (precipitare, efervescenţă, de
culoare).

Soluţii pentru uz extern - sunt utilizate pentru aplicare pe tegumente şi mucoase

pentru badijonare, comprese, fricţiuni, spălături. Conţin substanţe active dizolvate in
următorii solvenţi: apă distilată, alcool diluat şi ulei de floarea soarelui.

Suspensii pentru uz extern – conţin substanţe insolubile, care se dispersează in apă

sau ulei.

Emulsii pentru uz extern – sunt preparate cu aspect lăptos obţinute prin dispersarea
a 2 lichide nemiscibile, unul apos şi altul uleios. Se agită inainte de aplicare.

Picăturile pentru ochi – se pot prezenta sub formă de soluţii, emulsii sau suspensii
care se aplică in sacul conjunctival, cate 1-3 picături odată in tratamentul conjunctivitelor,
iridociclitelor sau pentru examenul fundului de ochi. Trebuie să indeplinească următoarele
condiţii: să fie sterile şi să fie izotone şi izohidre cu lichidul lacrimal.

Picăturile pentru nas se administrează in fiecare nară pentru decongestionarea

mucoasei nazale in rinite sau sinuzite. De obicei, se folosesc substanţe vasoconstrictoare
(cu excepţia nou-născuţilor la care in scop decongestionant se prescrie intotdeauna ser
fiziologic).

Picăturile pentru urechi pot fi preparate cu apă, ulei sau amestecuri, cu sau fără
glicerină.

Gargarismele sau apele de gură – forme lichide, care după intrebuinţare se

expulzează fără să fie inghiţite. Sunt soluţii care conţin substanţe active cu acţiune
antiseptică, dezinfectantă, dezodorizantă dizolvate in apă, alcool sau amestecuri. Există
preparate tipizate, fie gata preparate, fie concentrate care se diluează in momentul utilizării.
De obicei din acestea se dizolvă 1-2 linguri in . pahar cu apă.

Clismele - conţin substanţe medicamentoase care se introduc pe cale rectală in, scop
diagnostic, terapeutic sau evacuator. Ca solvenţi se folosesc apa, glicerina, amestecuri, ulei,
etc. In scop terapeutic se folosesc in tratamentul colitelor ulceroase, iar in scop diagnostic
pentru irigografie, irigoscopie.

Picături pentru uz intern – sunt soluţii care conţin substanţe active dizolvate intr-un
solvent adecvat. Se introduc intr-o linguriţă cu zahăr, compot dulceaţă, miere sau pe un cub
de zahăr sau pe un miez de paine, pentru a masca gustul neplăcut al substanţelor active.

Poţiunile – sunt forme destinate administrării pe cale orală cu lingura la adulţi şi cu

linguriţa la copii. In afară de substanţa sau substanţele active conţin edulcoranţi in proporţie
de 10-30% din cantitatea totală, iar solventul este apa distilată.
 Edulcoranţii sunt substanţe cu rol corectiv, folosite pentru ameliorarea gustului
necorespunzător al substanţelor active. Se folosesc: apele aromatice, siropurile, limonadele
gazoase, mucilagiile, glicerolul sau glicerina

4. Forme lichide pentru administrare parenterală : injecţiile şi

perfuziile.

Injecţiile - sunt preparate farmaceutice sterile şi apirogene, obţinute pe cale

industrială. Prin filtrare şi sterilizare se indepărtează impurităţile din soluţie şi
microorganismele. Soluţia injectabilă este condiţionată in fiole, flacoane sau seringi
preumplute. Fiolele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu o prelungire in care se introduce o
singură doză dintr-un medicament. Substanţele active conţinute se prezintă ca soluţii
adevărate, emulsii sau suspensii. Ca solvenţi se folosesc apa distilată sau bidistilată, uleiuri
vegetale, solvenţi sintetici, rareori solvenţi anhidri (propilenglicol). Pentru preparatele cu
acţiune prelungită se folosesc solvenţi anhidri, miscibili cu apa sau uleiul, soluţii de
macromolecule - gelatină, carboximetilceluloză sodică, polivinilpirolidona, dextran, alginat de
sodiu. Flacoanele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu un dop de cauciuc şi uneori
armătură metalică. Pot conţine soluţii, emulsii, suspensii sau substanţe active sub formă de
pulberecare se dizolvă extemporaneu.

Perfuziile - sunt soluţii sterile, apirogene care se administrează intravenos in cantitate

mare (250, 500, 1000 ml), in ritm lent, picătură cu picătură, cu ajutorul aparatului de perfuzie.
Nu pot fi decat soluţii adevărate, deoarece emulsiile provoacă embolie. Se condiţionează in
flacoane sau pungi de plastic. Se intrebuinţează pentru restabilirea echilibrului
hidroelectrolitic, ca inlocuitori de plasmă, pentru introducerea unor medicamente care se
elimină prea repede, in scop nutritiv.

5. Formele medicamentoase gazoase - sunt gaze, lichide volatile şi aerosoli.

Gazele se administrează inhalator cu ajutorul aparatului de narcoză.

Lichidele volatile sunt anestezicele generale (halotan, eter etilic) sau uleiuri volatile
(ulei de mentă, eucalipt).

Aerosolii (spray-urile) sunt sisteme heterogene constituite dintr-un mediu de

dispersie gazos in care se dispersează substanţe active lichide sau solide.

~ Năstase Andreea Mirela anul 1 grupa 1J specializare AMG ~