Secolul XX între democraţie şi totalitarism – ideologii şi practici politice în România şi

în Europa

Secolul XX s-a caracterizat prin confruntarea dintre democraţie şi totalitarism. În secolul XX,
în Europa şi în lume au existat atât ideologii democratice, cum ar fi liberalismul,
conservatorismul, socialismul, cât şi ideologii totalitare, cum ar fi fascismul, nazismul,
comunismul.
Ideologiile totalitare au stat la baza unor regimuri totalitare care aveau o serie de
caracteristici comune:
● statul exercita controlul deplin asupra societăţii, control care se făcea simţit în toate
sectoarele societăţii;
● lichidarea oricăror forme de opoziţie;
● drepturile și libertăţile individului erau grav încălcate;
● viaţa politică se afla sub controlul unui partid unic şi al unui singur conducător;
● controlul statului asupra societăţii era realizat prin teroare, care era impusă prin
diverse mijloace de represiune;
● masele erau îndoctrinate politic cu ajutorul mijloacelor de propagandă.
Regimurile politice democratice au avut la bază principii ca:
● separarea puterilor în stat;
● pluripartidismul (existenţa mai multor partide politice);
● votul universal;
● alegeri libere;
● respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Regimurile democratice
După Primul Război Mondial, regimurile democratice liberale s-au consolidat în state ca:
Marea Britanie, Franţa, Suedia, SUA, Danemarca etc.
În Marea Britanie, viaţa politică fusese dominată de Partidul Conservator şi Partidul Liberal.
La începutul secolului XX, apare şi Partidul Laburist, care profită şi de sciziunea liberalilor.
În fruntea statului se afla monarhul, care reprezintă simbolul continuităţii şi stabilităţii
politice. Puterea legislativă aparţinea unui Parlament, format din Camera Lorzilor şi Camera
Comunelor, care era formată din deputați aleşi prin vot universal. Un rol important îl avea
primul ministru, care îşi alege miniştri şi are puteri extinse în plan executiv.
Franţa
La începutul secolului XX, Franţa era o democraţie liberală de tip parlamentar (esenţa puterii
aparţinea Parlamentului), acest sistem menţinându-se până la al Doilea Război Mondial. Între
1918-1940 regimul politic democratic se caracteriza prin instabilitate guvernamentală. Existau
foarte multe formațiuni politice.
Regimurile totalitare – totalitarismul de dreapta
A) Fascismul italian
Mişcarea fascistă a apărut şi s-a dezvoltat în condiţiile în care Italia se afla într-o criză
profundă după Primul Război Mondial. Industriaşii şi bancherii, dar şi populaţia afectată de
sărăcie, susţineau această mişcare, văzând-o capabilă să rezolve problemele Italiei şi să
contracareze ideile comuniste care se răspândeau în ţară.
Practica politica
În 1922, conducătorul şi fondatorul mişcării fasciste, Benito Mussolini (Ducele), a organizat
“marşul asupra Romei”, obţinând astfel numirea sa ca prim-ministru. Interzice orice formă de
opoziţie şi toate organizaţiile care nu erau fasciste (partide, sindicate). Partidul Naţional
Fascist a devenit partid unic. Vechile instituţii, monarhia şi Parlamentul, sunt menţinute cu rol
simbolic, fără a avea vreo autoritate.
Puterea era concentrată în mâinile lui Mussolini, care era ministrul corporaţiilor, şeful
armatei, putea numi sau revoca miniştrii, avea autoritate legislativă. Partidul Fascist asigura
propaganda, controlul curentelor de opinie şi menţinerea ordinii cu ajutorul Miliţiei. Politica
agresivă a Italiei în această perioadă şi apropierea progresivă de Germania lui Hitler, au dus la
implicarea Italiei în al Doilea Război Mondial. După înfrângerea suferită, regimul fascist al
lui Mussolini a fost înlăturat.
B) Nazismul german
În 1933, profitând de criza în care se afla Germania după război şi după marea criză
economică, Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani, condus de către Adolf Hitler
a obţinut rezultate importante în alegerile pentru Parlament. Adolf Hitler a fost numit cancelar
al Germaniei, iar după moartea președintelui Hindenburg, devine preşedintele Republicii de la
Weimar, a devenit Führer (Conducător). Ideologia nazistă, înscrisă de Hitler în lucrarea Mein
Kampf, a început să fie pusă în practică în Germania şi, mai târziu, în teritoriile ocupate de
nazişti
Practica politica
- interzicerea oricărei forme de opoziție;
- germanii erau rasa superioară (ariană), care trebuia să conducă lumea, toate celelalte
rase fiind considerate inferioare;
- antisemitismul devine politică de stat, evreii pierzând calitatea de cetăţeni germani;
- rasa germană avea nevoie de spaţiul vital, care urma să fie cucerit prin război;
- societatea era controlată de poliţia politică, Gestapo.
După izbucnirea războiului, germanii au pus în practică “soluţia finală”, în urma căreia au fost
ucişi circa 6 milioane de evrei (Holocaust).
Totalitarismul de stânga
Comunismul
Ideologia comunistă.
Originile ideologiei comuniste se găsesc în lucrările lui Marx unde este fundamentată pe
principiul ,,luptei de clasă”, într-o societate egalitaristă, bazată pe desființarea proprietății
private, societate în care proletariatul, (clasa muncitoare), preia conducerea.
Practica politica
Instaurarea comunismului în Rusia a avut loc prin violență. În februarie 1917 are loc
revoluția în urma căreia țarul este obligat să abdice, iar în octombrie 1917 are loc revoluția
bolșevică, (bolșevicii = comuniștii ruși), în urma căreia Lenin preia puterea (1917-1924).
 În această perioadă este înființată atât Armata roșie cât și poliția politică (C.E.K.A.), toate
domeniile de activitate fiind controlate de autoritățile comuniste.
Stalin (1924 -1953) continuă această activitate, instituie controlul total asupra economiei
statului, are loc colectivizarea forțată agriculturii și o intensă industrializare, precum si
impunerea planurilor cincinale in economie.
Stalin conduce prin teroare, opozanții regimului fiind executați s-au trimiși la închisoare, iar
cultul personalității în această perioadă devine inimaginabil.
Conform Acordului de procentaj semnat la Moscova la 9 octombrie 1944 între Stalin și W.
Churchill se creează o sferă de influență sovietică asupra celei mai mari părți a Europei
Centrale și răsăritene, unde s-au instaurat regimuri comuniste: România, Bulgaria, Ungaria,
Cehoslovacia, Polonia, RDG (estul Germaniei), Iugoslavia și Albania. Se instituia astfel,
conform spuselor lui W. Churchill ,,Cortina de Fier”, începea Războiul Rece.
După moartea lui Stalin începe de căderea sistemului comunist printr-o serie de revolte
în statele obediente Rusiei comuniste. URSS însă nu este dispusă să renunțe la controlul
asupra acestora. Apar mișcări de dizidență în Cehoslovacia și Polonia.
Lider al URSS în 1985 devine Mihail Gorbaciov care inițiază politica de reforme glasnost și
perestroika ceea ce a condus la declinul sistemului comunist.
În 1989 sunt înlăturate regimurile comuniste din statele Europei Centrale și răsăritene
pentru ca in 1991 URSS să se dizolve.
Ideologii şi practici politice în România
Ideologii și practici politice în România
La începutul secolului XX, sistemul politic românesc era organizat în conformitate cu
prevederile Constituţiei adoptate în anul 1866. Astfel, forma de organizare politică era
monarhia constituţională, funcţionând principiul separării puterilor în stat. Până la Primul
Război Mondial, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator dominau viaţa politică, ele
alternând la guvernare (rotativa guvernamentală).România a evoluat după 1918 spre
consolidarea democrației, factori care au contribuit la acesta au fost: adoptarea votului
universal (1918), constituția din 1923 și pluralismul politic sau pluripartidism. In această
perioadă s-au afirmat ideologiile:
a) liberalismul,
b) țărănismul
c) extremismul
a. Liberalismul a fost promovat de Partidul Național Liberal având ca teoreticieni pe:
- Vintilă Brătianu, Mihail Manoilescu, Stefan Zeletin.
Sub aspect economic susțineau doctrina ,,prin noi înșine “ doctrina ce însemna
valorificarea propriilor resurse naționale fără a exclude capitalul străin care nu trebuia însă să
domine economia românească.
Sub aspect politic susțineau dezvoltarea democrației parlamentare.
S-au afirmat lideri politici precum Ion I. C. Brătianu (1909 - 1927), Vintilă Brătianu până în
1930, I. Ghe. Duca până în 1933 și C. I. C Brătianu.
PNL s-a remarcat prin guvernarea reprezentativă din anii 1922- 1926.
b) Țărănismul a fost doctrina susținută de teoreticienii precum Virgil Madgearu și Ion
Mihalache.
Sub aspect economic această ideologie susținea ca rolul important în dezvoltarea
statului îl are agricultura dar în egală măsură și dezvoltarea anumitor ramuri industriale ce
ajutau la valorificarea produselor agricole.
Tot sub aspect economic doctrina pe care o susțineau era aceea a ,,porților deschise față
de capitalul străin.”
Sub aspect politic PNȚ susținea constituirea Statului Național Țărănesc și democrația
parlamentară. Sub aspectul activității guvernamentale se remarcă guvernarea PNȚ din
perioada crizei economice ceea ce a condus la scăderea popularității partidului.
c. Extremismul
În spațiul românesc extremismul a cunoscut atât varianta de extremă stângă prin activitatea
PCR cât și varianta de extremă dreaptă reprezentată de legionari.
⮚ extrema stângă - PCR.
Înființat în 1921 PCR este scos în afara legii în 1924 deoarece promova interesele Moscovei și
dezmembrarea României Mari. Va reintra în legalitate în 1944 perioadă în care și participă la
guvernare prin ministrul de justiție Lucrețiu Pătrășcanu
⮚ extrema dreaptă, legionarii
Caracteristicile promovate de legionari erau
- antisemitism,
- rasismul,
- ultranaționalismului,
- condamnarea democrației și a partidelor politice considerate vinovate pentru slăbire
autorității statului,
- violență și asasinat politic.
În 1927 ia naștere Legiunea arhanghelului Mihail condusă de Corneliu Zelea Codreanu
redenumită mai târziu în 1935 Totul Pentru Țară, iar mai apoi Mișcarea Legionară.
Revenirea la democrație s-a realizat după 1989, după prăbușirea comunismului și a fost
susținută de organizarea de alegeri libere și alternanța la guvernare a grupărilor de stânga și de
dreapta, de Constituția din 1991, de pluralismul politic deoarece sunt reînființate partidele
politice istorice dar în egală măsură apar și foarte multe partide din întreg eșicherul politic.