Cauzele, formele de

manifestare şi factorii
favorizanţi ai excesului de
umiditate
Excesul de umiditate are ca surse precipitaţiile şi apa freatică.
Precipitaţiile influenţează prin cantitate, intensitate şi durată.
Apa freatică constituie sursa principală a excesului de umiditate pe
terenurile în pantă deoarece durata de manifestare este mai mare, iar
formele de manifestare sunt mult mai variate, fiind influenţate de
succesiunea, înclinarea şi caracteristicile straturilor.
Excesul de umiditate de suprafaţă provenit din precipitaţii se manifestă
prin supraumeziri sau băltiri ale apei în zonele depresionare, iar pe
versanţii cu pantă neuniformă în zona de trecere bruscă de la o pantă mare
la una mică sau la o fâşie cu teren plan.
Excesul de umiditate freatică se manifestă prin supraumeziri sau izvoare,
în următoarele situaţii:
- la modificarea versantului, care conduce la micşorarea grosimii stratului
permeabil acoperitor;
- la modificarea bruscă, în sens pozitiv, a pantei stratului impermeabil de
bază şi, implicit, în acelaşi sens şi a nivelului freatic;
- la contactul versantului cu terenul plan, care poate avea ca efect
micşorarea stratului acoperitor şi apariţia la zi a apei freatice;
- la intersecţia versantului cu straturile acvifere.
 Drenajul agricol protejează resursele de bază pentru producerea de
hrană, susţine şi contribuie la creşterea producţiilor agricole şi a
produselor din mediul rural, protejează investiţiile din sectorul
irigaţiilor şi creşte valoarea terenurilor.
 Obiectivul de bază al drenajului agricol este de a crea în zona rădăcinilor
un mediu care facilitează dezvoltarea plantelor şi optimizează producţia
agricolă. Drenajul are de asemenea impact asupra peisajului, biodiversităţii şi
proceselor hidrologice.
 Drenajul trebuie astfel văzut ca o parte indispensabilă a managementului
durabil al terenurilor.
 Drenajul datează din cele mai vechi timpuri.
 Încă din 2000 î.Hr., primele tuburile din ceramică, precursorul conductelor
de scurgere de astăzi, apar în Babilonia.
 În Evul Mediu, arta de drenaj a fost uitat temporar. Sistemele moderne de
drenaj realizate din lemn, fascine și pietriș țigle au intrat în existență din
nou în Anglia și Germania în jurul valorii de 1650.
 Primele publicații despre drenajul ținuturilor mlăștinoase din Scoțiaau
apărut în 1755.
 Metoda de drenaj a ramas relativ neschimbata de-a lungul anilor.
au fost construite șanțuri deschise și canale subterane.
 În secolul al 18-lea, sistemele de drenaj șanț deschis au fost în principal
înlocuite cu sisteme de drenaj de conducte.
 Inventarea presei tuburilor din ceramică în Anglia, în jurul valorii de 1840 a
impulsionat și drenajul în Europa.
 Perioada următoare a conductelor de scurgere fabricate mecanic din argilă
coaptă a dus la o dezvoltare ulterioară a drenajului prin teste de teren
agricol.
 Primele mașini pentru instalarea conductelor de drenaj au fost dezvoltate
în jurul 1940.
 La sfarsitul anilor 1950, au apărut primele țevi din material plastic perforat,
inițial cu pereți netezi, care, fiind mai ușoare și mai durabile au devenit din
ce în ce mai folosite.
 Prima conductă de drenaj continuu extrudat ondulat si flexibil din PVC-U a
apărut în 1960 în Germania. Imediat a apărut și conducta galbenă FF-DRAN.
Proiectarea lucrărilor de drenaj pe terenurile agricole
SISTEME DE DRENAJ
Drenajul în grădini

 O retea de drenaj este o retea formata din tuburi de dren perforate care capteaza
apa in exces din gradina (de la ploile abundente sau provenita din sistemul de
udare al gradini) si o refoloseste in mod ecologic pentru irigarea subterana,
direct la radacina, a plantelor ornamentale, florilor de gradina si gazonului.
 Drenajul de gradina presupune construirea unui mic șanț cu adâcimea = 30 cm ,
care va fi ulterior acoperit, in care se amplaseaza tevi ce vor absorbi apa în exces
si o vor elimina catre un colector de apa
 Drenurile de gradina realizeaza o mare economie de apa.
 Udarea gradinii care are sisteme de drenare se face mai rar, iar pompele de apa
care alimenteaza sistemul de irigatii consuma mai putin curent.

Tuburi de dren perforate

 Este necesar să se înceapă cu studii de teren pentru tipul de
sol, nivelul apei subterane și tipul reliefului. Acest lucru se
poate face numai de către profesioniști, efectuând studii
geologice și geodezice.
Pe baza datelor furnizate, se fac recomandări privind:
 adâncimea fundațiilor,
 tipul de sistem de impermeabilizare și drenaj.
 Retelele de drenuri reprezinta retele de tevi perforate, cu
diametrul de 6 - 25 cm., striate, rigide sau flexibile, ingropate in
pamant la o adancime variabila in functie de necesitatea gradinii
dvs, dispuse pe orizontala, la acelasi nivel si acoperite cu o
tesatura (geotextil) pentru a nu se colmata.
 Reteaua de drenuri se poate conecta la canalizarea locala (daca
exista), sau la putul din curte sau intr-o groapa de colectare.
Daca nu exista canalizare se vor adauga tevi de dren pana la
atingerea lungimii de drenuri rezultate din calcule pentru
absorbtia excesului de apa estimat, iar apa din drenuri va fi filtrata
si recirculata ecologic catre radacinile plantelor si gazonului,
realizandu-se astfel irigarea acestora prin subteran.
 Trebuie mentionat ca teava de dren multiplica viteza de absorbtie
a apei prin disiparea ei in peretii laterali ai santurilor de drenaj.
 Reteaua de drenare a apei in exces regleaza umiditatea suprafetei
solului, preluand excesul de apa de la udare sau de la ploaie si
ajuta prin irigarea subterana, la realizarea unor mari economii de
apa in perioadele de seceta.
 Sistemul de drenaj este obligatoriu când:

 În cazul în care proprietatea este situată în zona inferioară a

versantului.Toate precipitațiile de-a lungul pantei vor curge aici.

 În cazul în care situl este situat pe un teren plat , solul este argilos,
nivelul apei subterane este ridicat (nu mai puțin de 1 m).

 De asemenea, este necesară evacuarea în zona cu panta (puternică).

 Dacă intenționați să construiți clădiri cu fundații adânci așezate .

 În cazul în care, conform proiectului, partea principală a teritoriului

proprietății este acoperită cu stratul impermeabil : căile și platformele de
beton sau asfalt.

 Dacă peluzele, paturile de flori sunt echipate cu udare automată .

Ce se castiga in urma instalarii unor sisteme de drenaj?
•Umezeala excesiva este una dintre principalele cauze de vestejire a
plantelor, florilor si ierbii din gazon, pentru ca pe cat de esentiala este apa
pentru acestea, pe atat de nociva este excesul de lichid, care ineaca,
practic, radacina plantei

•Sistemele de drenaj indeparteaza orice forma de umezeala excesiva produsa

natural, in urma ploilor masive sau a topirii zapezii, dar si artificial, printr-o
irigare care nu a fost executata corespunzator.
•Apa care este indepartata cu ajutorul sistemelor de drenaj trebuie, la
randul ei, evacuata catre o zona specifica.
PRIN DRENARE EVITATI EROZIUNEA SOLULUI
In timpul ploilor abundente, solul risca sa se erodeze. Daca apa nu este EVACUATA in
mod corespunzator din gradina, va provoca daune solului. Astfel, sistemele de
drenaj vor ajuta la prevenirea eroziunii solului.
Cand solul este erodat, plantele raman cu mai putini nutrienti si umiditate.
O curte erodata va distruge aspectul peisajului.
Apele nedrenate (bălțile) pot deveni habitate pentru tantari, bacterii si
paraziti ce pot pune sănătatea în pericol.
Cu un sistem de drenaj corespunzător, se evită astfel de efecte negative.
 Tipurile de drenaj

 Sisteme de drenaj deschise

 Acesta este cel mai simplu sistem format din canal deschis, care are sarcina
de a colecta și elimina precipitațiile și apa din zăpada topită.

Drenaj închis

Sisteme de drenaj inchise, care nu

afecteaza deloc estetica gradinii,
deoarece sunt amplasate in sol si apoi
sunt mascate de elemente decorative
 PASII DE REALIZARE A DRENAJULUI:

 1. Determină locul pentru evacua rea apei in exces. Unii clienți prefera sa
scoata apa catre strada, altii prefera sa sape o groapa in pamant, umpluta apoi
cu piatra, de unde apa se infiltreaza usor in sol. Aceasta metoda din urma s-ar
putea sa nu functioneze in cazul solului lutos;
 2. Localizeaza cea mai buna zona pentru instalarea drenajului. Gaseste o zona
de-a lungul gradinii sau pe langa casa unde ar fi usor de sapat si nu existe
obstacole;

3. Saparea canalului (santului) de drenaj. Dimensiunile santului variaza in

functie de necesitati. O marime "comuna" a santului este latimea de cca. 15 cm
si adacimea santului de cca 30 de cm. Dificultatea sapaturii va consta in
asigurarea unei pante de scurgere a apei de cca. 1-2 % spre zona in care dorim
sa evacuam apa. Este important sa verificam periodic in timpul sapaturii
faptul ca apa va curge in directia dorita;

4. Umplerea cu pietris. Se adauga in santul de drenaj piatra (sort) pana

aproape de suprafata solului;

5. Stratul de nisip. Peste pietris se suprapun cca 7 - 10 cm de nisip cu granulatie

cat mai mare, peste care se poate insamanta gazon.
 Materialul geotextil -
inainte de pasul 4 in care
santul trebuie umplut cu
pietris - se aplica un
material special geotextil cu
scopul de a separa pamantul
de pietris, evitand mixarea
celor doua. Membrana
geotextila va trebui sa fie
suficient de lata astfel incat
sa poata acoperi atat fundul
si lateralele santului cat si
partea lui superioara
rezultand un "tub" din
material geotextil umplut cu
piatra. In acest caz partea
superioara a santului poate
fi umpluta cu pamant pe
care poate fi semanat
 Teava de drenaj - daca se
doreste utilizarea unei tevi de
drenaj, procesul este similar
cu pasii de mai sus, doar ca
teava perforata se monteaza
pe 3-5 cm de piatra. Teava de
drenaj trebuie invelita in
material geotextil pentru a
preintampina colmatarea
acesteia evitand astfel accesul
pamantului in teava.
Diametrul pentru aceasta
teava poate fi de cca 10 -15 cm.
Trebuie tinut cont la
incadrarea tevii in santul de
drenaj sa se asigure cel putin 3
cm fata de partile laterale.
 In masura in care este
posibil partea superioara
a tevii de drenaj poate fi
conectatata catre
suprafata solului in
scopul accesului pentru
curatarea sistemului de
drenaj.
 În construcția canalelor de drenaj la dacha se utilizează țevi din
plastic din polietilenă de joasă presiune (HDPE), tip ondulat. În
plus, ele sunt perforate. Producătorii oferă țevi de dimensiuni
standard cu diametrul de la 63 la 200 mm. Această dimensiune
este aleasă ținând seama de volumul de apă evacuat.
 Deoarece conductele vor fi amplasate în sol, este posibil să
spunem cu o probabilitate de 100% că, după un an de funcționare,
acestea vor fi înfundate cu sol. Prin urmare, sunt înfășurate în
geotextil permeabil din cocos.
Conductele au diferite tipuri de guri de
vizitare ca in figura. De obicei, ele se
efectuează prin inspecția sistemului de
drenaj, a țevilor de curățare.
Canalele de drenaj deschise mediu petru viețuitoare
Videoclipuri recomandate:
 https://www.youtube.com/watch?v=V17s91XeqvU
 https://www.yohttps://www.youtube.com/watch?v=a
 nRdSVc-2X8utube.com/watch?v=sCsFwzjdVu4