IAS 40

Imobile de plasament

A) Definiţii
• Un imobil de plasament este un bun imobiliar (teren sau clădire) deţinut mai degrabă
pentru a realiza chirii şi/sau a valorifica capitalul investit, decât pentru a-l utiliza în
procesul de producţie, pentru furnizarea de bunuri şi sau servicii, în scopuri
administrative sau pentru a-l vinde în cadrul activităţii ordinare.
• IAS 40 nu se aplică bunurilor imobiliare ocupate de proprietarul lor, construcţiilor în curs
şi bunurilor care au caracterul de stocuri.
Exemplu: O societate comercială orădeană din industria ospitalităţii deţine 5 hoteluri, dintre care
2 în staţiunea Băile Felix care fac obiectul exploatării directe, iar 3 hoteluri pe litoralul românesc,
gestionate prin contract de terţi. Hotelurile exploatate direct reprezintă imobile ocupate de
proprietar şi intră în câmpul de aplicare a standardului IAS 16 Imobilizări corporale. Celelalte
hoteluri reprezintă imobile de plasament, în conformitate cu IAS 40.

B) Reprezintă imobile de plasament, în conformitate cu standardul IAS 40:

• Terenurile deţinute mai degrabă pentru valorizarea capitalului decât pentru o vânzare pe
termen scurt, în cadrul activităţii ordinare;
• Terenurile deţinute pentru o utilizare viitoare care până în prezent nu a fost determinată;
• Bunurile imobiliare deţinute în proprietate sau în cadrul unui contract de locaţie-finanţare
şi închiriate terţilor sub formă de leasing operaţional;
• Bunurile imobiliare neocupate, dar destinate a fi închiriate terţilor sub formă de leasing
operaţional.

C) Recunoaştere şi evaluare
Un imobil de plasament trebuie recunoscut ca activ doar atunci când:
a) este probabil ca avantajele economice asociate imobilului de plasament să intre în
întreprindere;
b) costul imobilului de plasament poate fi măsurat în mod fiabil.
Imobilul de plasament este iniţial evaluat la costul său, cost în care sunt incluse toate
cheltuielile direct atribuibile achiziţiei sau construcţiei.

D) Evaluarea ulterioară a imobilelor de plasament

Sunt posibile 2 politici contabile. Opţiunea reţinută este aplicată pentru toate imobilele de
plasament ale entităţii:
a) evaluarea şi contabilizarea la costul amortizat;
b) evaluarea şi contabilizarea la valoarea justă.
Dacă pentru evaluarea unui imobil de plasament s-a ales modelul valorii juste, el trebuie utilizat
până când activul respectiv iese din întreprindere sau încetează să mai fie clasificat în categoria
imobilelor de plasament.
Valoarea justă trebuie determinată la închiderea fiecărui exerciţiu, iar variaţia ei afectează
veniturile sau cheltuielile după caz.
Calculul amortizării devine inutil.
E) Transferurile
În cazul în care un activ este transferat în categoria imobilelor de plasament evaluate la valoarea
justă, diferenţa dintre valoarea justă şi valoarea contabilă este tratată diferit în funcţie de originea
activului:
a) dacă activul este o imobilizare corporală, operaţia este considerată ca o reevaluare şi este
tratată în conformitate cu IAS 16;
b) dacă activul este un stoc, diferenţa afectează rezultatul exerciţiului curent.
În momentul în care un activ încetează să mai fie imobil de plasament, el este contabilizat la
cost. Costul corespunde valorii juste a imobilului la data transferului din categoria imobilelor de
plasament.

F) Prezentarea informaţiilor
• Imobilele de plasament sunt prezentate în mod distinct în bilanţ (IAS 1);
• Notele explicative informează asupra politicilor contabile, mărimea veniturilor şi a
cheltuielilor exerciţiului, relative la imobilele de plasament şi analiza variaţiei acestora.
• Dacă entitatea a reţinut metoda contabilă a costului amortizat, ea trebuie să comunice
mărimea valorii juste a imobilelor sale de plasament.

APLICAŢII PRACTICE

1. Până pe 1 august N, întreprinderea a ocupat un imobil cu birouri, imobil care se află în

proprietatea sa. Pe 1 august N, societatea l-a închiriat altor societăţi, astfel încât imobilul a
devenit imobil de plasament. La această dată, se cunosc următoarele informaţii privind imobilul:
valoarea justă, 14.000 u.m., valoarea de intrare, 10.000 u.m., amortizare cumulată 4.000 u.m. Să
se contabilizeze schimbarea clasificării imobilului, la 1 august N, ştiind că societatea foloseşte
modelul valorii juste, în conformitate cu IAS 40.

Rezolvare:
Schimbarea clasificării imobilului la 01.08.N, generează următoarele înregistrări
contabile:
a) Anularea amortizării cumulate a imobilului pt birourile firmei, prin imputarea asupra
valorii de intrare a clădirii:
4.000 2812 = 212 4.000

D 212 A C
SiD 10.000 a) 4.000
b) 6.000
10.000 10.000

D 2812 P C
4.000 4.000
 b) Recunoaşterea imobilului de plasament, evaluat la valoarea justă (conform modelului
utilizat) şi a diferenţei dintre Vj a imobilului de plasament şi valoarea sa contabilă
14.000 – (10.000 – 4.000), ca element de capital propriu:

Imobile de plasament = % 14.000

212 6.000
1052 8.000

2. Societatea are ca obiect de activitate achiziţia şi vânzarea de clădiri. Pe 1 noiembrie N,

managerii au decis ca una dintre clădirile achiziţionate în vederea vânzării să fie închiriată
terţilor. Se cunosc următoarele informaţii privind clădirea: cost de achiziţie: 20.000 u.m.,
valoarea justă la 1.11.N: 21.000 u.m. La 31.12.N, valoarea justă a clădirii este 21.200 u.m. Să se
contabilizeze schimbarea clasificării activului, la 1 noiembrie N, şi evaluarea acestuia la 31.12.N,
ştiind că societatea foloseşte modelul valorii juste, în conformitate cu IAS 40.

Rezolvare:
Obiectul de activitate al firmei = achiziţia şi vânzarea de clădiri
a) Clasificarea activului (clădirii) la 01.11.N pt închiriere:
Imobile de plasament = % 21.000
371 20.000
V din imob de plasament 1.000

b) Recunoaşterea variaţiei valorii juste a imobilului de plasament la 31.12.N (21.200 –

21.000 = 200 u.m.)
Imobile de plasament = V din imob de plasament 200