A.9.4.4.

Căldura pătrunsă din exterior datorită vecinătăţilor

Pot fi unele cazuri când podurile sau subsolurile de cabluri se găsesc în vecinătatea unor
instalaţii
tehnologice sau a unor încăperi cu alte destinaţii, în care în timpul sezonului cald temperatura
poate urca
peste temperatura de dimensionare a cablurilor (30.÷.40°C).
În asemenea situaţii trebuie ţinut seama şi de acest aport de căldură. Este de dorit bineînţeles
o
reducere cât mai mare a transmiterii căldurii spre încăperea de cabluri prin, măsuri de
ecranare, izolare
termică sau aerisirea acestor spaţii tehnologice.
Calculul căldurii pătrunse se face în acest caz aplicând ecuaţia fundamentală a transmiterii
căldurii pentru fiecare element de construcţie care limitează încăperea de cabluri faţă de
vecinătăţile
calde (perete, planşeu, uşă etc.):
()n
jjeij
j1
QSKtt
=

= ĺ × × - (A.9.12)
în care:
Sj este suprafaţa elementului de construcţie prin care pătrunde căldura, în m2;
Kj - coeficientul de transmitere totală a căldurii (conform STAS 1907/1-80), în W/m2 °C;
te - temperatura exterioară încăperii de cabluri (temperatura din încăperea învecinată), în °C;
ti - temperatura din interiorul încăperii de cabluri, în °C (temperatura de dimensionare a
cablurilor, cea 30°C).
Dacă ti < te , avem de-a face cu aportul de căldură de la spaţiile învecinate către
încăperea de cabluri.
Dacă ti > te , avem de-a face cu pierderi (cedări) de căldură de la încăperea de cabluri către
spaţiile învecinate, situaţie favorabilă care contribuie la eliminarea căldurii din încăperea de
cabluri spre vecinătăţi.
Dacă ti = te , transferul de căldură nu are loc.
Se poate neglija acest transfer pentru o diferenţă de temperatură până la ± 3°C.
A.9.4.5. Concluzii privind aporturile de căldură şi cazuri speciale
Din cele expuse mai sus rezultă că aporturile de căldură care trebuie avute în vedere la
încăperile de cabluri pentru calculul aerisirii sunt:
-căldura degajată de cablurile electrice;
-căldura degajată de iluminatul electric;
-căldura pătrunsă din exterior datorită vecinătăţilor.
Se neglijează de cele mai multe ori aportul de căldură provenit din însorite Ia podurile
(nivelele, etajele) de cabluri cu pereţi exteriori, care este compensat prin cedările de căldură
către
exterior prin elemente de construcţie. Desigur prin aceasta nu se exclud şi unele cazuri cu
totul
speciale, când pot fi luate în consideraţie şi aceste porturi de căldură.
Pagina 68 din 146
NTE 007/08/00
Un caz special îl reprezintă în acest sens galeriile exterioare închise de cabluri, utilizate de
altfel foarte rar şi care în prezent nu se mai construiesc. Acestea sunt închise de obicei cu
tablă sau
materiale uşoare (azbociment, etc.) şi sunt supuse atât prin acoperiş, cât şi prin pereţi unei
însoriri
puternice în timpul verii. Închiderile şi acoperişul au în special rolul de ecranare a cablurilor
faţă de
acţiunea directă a razelor soarelui. Nefiind necesară deci o închidere ermetică se pot amenaja
pe
toata lungimea goluri în pardoseală şi la partea superioară a pereţilor, producându-se astfel o
aerisire suficientă activată şi de acţiunea curenţilor de aer exteriori, aşa încât nu este necesară
efectuarea de calcule speciale pentru ventilare.
Căldura pătrunsă din exterior datorită vecinătăţilor poate interveni destul de rar, mai ales la
poduri (etaje, nivele) sau subsoluri de cabluri şi aproape niciodată la tunele, canale sau galerii
de
cabluri amplasate în pământ.
A.9.5. Aprecierea cedărilor de căldură spre exteriorul incăperilor de cabluri
În literatură, s-a stabilit că la podurile (etajele, nivelele) de cabluri cedarea de căldură spre
exterior este compensată de aportul de căldură datorită radiaţiei solare, aşa încât la bilanţul
termic nu se mai ia în considerare. Situaţia se schimbă în cazul subsolurilor canalelor,
tunelelor
şi galeriilor de cabluri construite subteran. Temperatura solului în care se găsesc aceste
încăperi este în
anotimpul călduros de max. 15 ÷ 20°C, temperatură substanţial mai mică decât cea de
dimensionare a
cablurilor pozate în aer (30 ÷ 35°C), existând deci posibilitatea transpunerii prin pereţi,
pardoseli si
chiar prin tavan a căldurii din interior spre solul mai rece.
Se recomandă pentru canale şi tuneluri situate sub cota terenului luarea în consideraţie a unei
temperaturi a mediului ambiant, în lipsa degajărilor interioare de căldură, în anotimpul
călduros, de
+20°C.
Căldura cedată in unitatea de timp se poate calcula folosind formulele de transmitere a
căldurii
prin elementele de construcţie spre pământ.
Astfel pentru transmiterea căldurii prin pardoseli, pereţi şi tavane direct în pământ se
utilizează relaţia:
Q = S× Ks × ( ti - ts ) [W] (A.9.13)
unde:
S este suprafaţa pardoselii, pereţilor şi tavanelor în contact cu pământul, în m2;
Ks - coeficientul de transmitere a căldurii prin pardoseli, pereţi şi tavane neizolate termic către
pământ
în W/m2 °C;
ti - temperatura interioară, în C;
ts - temperatura solului, în °C.
Pagina 69 din 146
NTE 007/08/00
Ca suprafaţă de cedare a căldurii spre pământ se ia în consideraţie suprafaţa pardoselii
pereţilor şi
tavanelor aflate la o adâncime de cel puţin 0,5m sub cota terenului. Elementele de construcţie
aflate la
adâncime mai mică de 0,5m (de exemplu, canale, tunele sau galerii de suprafaţă) se află în
timpul
sezonului cald în general sub influenţa radiaţiei solare care compensează cedarea de căldură,
aşa încât
suprafaţa lor nu se ia în considerare.
Coeficientul de transmitere a căldurii spre pământ se alege în funcţie de caracteristicile
elementelor de construcţie. Transmiterea căldurii prin pământ se consideră că se face către
pânza de
apă freatică. Temperatura acesteia se consideră conform STAS 1907/1 de + 10°C pentru toate
zonele
climatice ale ţării. În cazul tunelelor de cabluri aflate la adâncime mică dar care depăşeşte
0,5m se
poate lua în considerare şi o cedare de căldură prin tavan spre suprafaţa terenului, către aerul
înconjurător.
Temperatura interioară