DETERMINAREA pH - ului

pH-ul este o noțiune fizico-chimică prin care se caracterizează reacția unui

mediu (acid, bazic, neutru) și reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al
concentrației ionilor de hidrogen dintr-o soluție apoasă:
pH=−log[H+]
Această mărime indică prin valoarea sa aciditatea, neutralitatea sau bazicitatea unei
soluții.
Valoarea pH-ului
Caracterul soluției (mediului)
Valoare pH Caracterul solutiei
Sub 2 Puternic acid
2-4 Acid
4-6.5 Slab acid
7 Neutru
7-10 Slab bazic
10-12 Bazic
Peste 12 Puternic bazic
În funcție de temperatură, pH-ul neutru variază între 6,5–7,5.
Determinarea pH-ului soluțiilor se poate efectua prin două metode cu principii
total diferite: metode colorimetrice și metode electrometrice.

I. METODE COLORIMETRICE
Metodele colorimetrice se bazează pe utilizarea indicatorilor acido-bazici care-și
modifică culoarea în funcție de valoarea pH-ului. Indicatorii se pot utiliza sub formă
de
Soluție sau sunt aplicați pe un suport de hârtie de filtru. Compararea culorii,
respectiv evaluarea pH-ului se face vizual prin utilizarea scalelor de culoare tipărite,
a etaloanelor efectuate cu soluții tampon, sau cu etaloane colorate din polistiren,
solide și incasabile (Coffrets).

1.DETERMINAREA PH-ULUI CU HÂRTIE INDICATOR

Determinarea pH-ului se bazează pe proprietatea indicatorilor de a-și modifica
culoarea în funcție de concentrația ionilor de hidrogen. Hârtia indicator de pH
este impregnată cu diferiți indicatori (indicatori universali).
Hârtia indicator se prezintă fie sub forma unor carnete sau pliante, benzi, role,
sticks-uri (hârtie indicator fixată pe o fâșie de material plastic), fie sub forma unor
discuri închise într-o cutie de material plastic pe al cărui capac sunt indicate nuanțele
de culori etalon corespunzătoare diferitelor valori de pH.
În practica de laborator curentă se întâlnesc mai multe sorturi de hârtie indicator:
- Indicatori universali cu pH-ul cuprins între 1-10 sau 1–12, cu ajutorul cărora
se obțin informații cu precizie limitată, respectiv determinări de unități de pH;
- Indicatori speciali cu ajutorul cărora se poate determina pH-ul din 0,5 în 0,5
unități sau chiar din 0,2 în 0,2 unități de pH, deci cu o precizie mai mare decât
cea a indicatorilor universali.
Modul de lucru: dintr-o bandă de hârtie indicator se taie cu o foarfece mai multe
porțiuni mici. Cu o pensetă se ia o bucățică din banda tăiată și se umectează în
soluția a cărui pH vrem să-l determinăm. Banda se va colora și apoi se compară
culoarea benzii cu culoarea de pe scara etalon de culori. Identitatea de culoare
înseamnă identitatea de pH.
În cazul utilizării sticks-urilor indicatoare de pH, banda sticks se introduce în soluția
de analizat, iar culoarea obținută se compară cu scala.
Obs. Hârtia indicator nu se poate utiliza la determinarea cu precizie a pH-ului
soluțiilor puternic colorate, uleioase, etc.
2. SOLUȚII/SISTEME TAMPON
Sistemele tampon sunt amestecuri de soluții care au proprietatea de a menține
practic constant pH-ul soluției la diluarea acesteia, respectiv la adăugarea de
cantități mici de acizi sau de baze tari.
Sistemele tampon pot fi constituite din:
- Acizi slabi și sărurile lor cu baze tari;
- Baze slabe și sărurile lor cu acizii tari;
- Săruri primare și secundare ale acizilor polibazici.
Valoarea pH-ului unui system tampon este dată de ecuația lui Henderson-
Hasselbach:

pH=pK+log[A]/[AH]

Exemplul din prima categorie este amestecul de acetat de sodiu (CH 3-COONa) și
acid acetic (CH3COOH). Mecanismul de acțiune al acestui system tampon la
adăugarea de acizi tari este următorul:

CH3COO− + Na+ + CH3COOH + H+Cl− = 2CH3COOH

În locul fiecărui echivalent gram de acid clorhidric se va forma un echivalent gram de

acid acetic, care fiind un acid slab, practic nu disociază și pH-ul soluției se modifică
foarte puțin în urma blocării ionilor de hidrogen introduși în soluție prin formarea
acidului slab nedisociat.
Mecanismul de acțiune al aceluiași system tampon la adăugarea de baze tari va fi în
acest caz:

CH3COO− + Na+ + CH3COOH + Na+OH− = 2CH3COO− + 2Na+ + H2O

Ionii de hidroxil introduși în soluție prin baza tare vor reacționa cu ionul carboxil din
molecula de acid acetic, cu formarea unei molecule de apă, de asemenea practic
nedisociată. pH-ul soluției nu se va modifica nici în acest caz deoarece ionii de
hidroxil nu rămân liberi în soluție.
Sistemul tampon descris va avea acțiunea de tamponare maximă la valori pH = pK a
și intervalul de tamponare va fi pKa±1,7.
Pentru a obține un efect de tamponare într-un interval mai mare de pH se folosesc
Sisteme tampon universale care conțin acizi polibazici și sărurile primare și
secundare ale acestora.

PREPARAREA UNEI SOLUȚII TAMPON DE FOSFAT DE POTASIU 0,1 M

Soluția tampon de fosfat de potasiu este foarte frecvent utilizată datorită
capacității mari de tamponare și ușurința de preparare. Principalul dezavantaj al
acestui sistem tampon, îl constituie faptul că ionii fosfați pot inhiba diverse reacții și
procese chimice. De asemenea ionii fosfați chelatează (leagă ionii și moleculele de
ioni metalici) ionii de Ca2+ și Mg2+.
Materiale necesare:
-soluție KH2PO4 1M (136 g în 1L apă distilată),
-soluție K2HPO4 1M (174 g în 1L apă distilată),
- balon cotat de 1000 mL,
-baloane cotate.
Modul de lucru
Într-un balon cotat de 1000 mL, soluțiile KH 2PO4 1M și K2HPO4 1M se combină
în volumele specificate în tabelul de mai jos, pentru a obține pH-ul corespunzător,
după care se aduce la semn cu apă distilată. Dacă sunt necesare concentrații mai
mari, se mărește proporțional volumele soluțiilor de KH 2PO4 și K2HPO4 (de exemplu,
pentru a obține 1000 mL de soluție tampon fosfat 0,5 M cu pH = 7, se vor combina
 61,5 x 5 = 307,5 mL soluție KH 2PO4 1M și 38,5 x 5 = 192,5 mL soluție K 2HPO4 1M,
după care se aduce la 1000 mL cu apă distilată.
pH Volum solutie KH2PO4 Volum solutie K2HPO4
1M 1M
5.8 8.5 91.5
6 13.2 86.8
6.2 19.2 80.8
6.4 27.8 72.2
6.6 38.1 61.9
6.8 49.7 50.3
7 61.5 38.5
7.2 71.7 28.3
7.4 80.2 19.8
7.6 86.6 13.4
7.8 90.8 9.2
8 94 6

PREPARAREA UNUI SISTEM TAMPON UNIVERSAL

Modul de lucru
Se iau 9 eprubete curate și uscate, numerotate de la 1–9 și se introduce cu ajutorul
unei pipete, volume de amestec de acid citric 0,1 M și acid boric 0,1 M în raport 1:1
(25 mL acid boric 0,1 M + 25 mL acid citric 0,1 M) și soluție de NaOH 0,1 N, în
cantitățile prezentate în tabelul de mai jos:

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
eprubeta
Amestec 7.7 6.1 4.8 3.9 3.7 3.55 3.3 2.9 2.1
acizi (ml)
NaOH 0.1N 2.3 3.9 5.2 6.1 6.3 6.45 6.7 7.1 7.9
pH 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Culoarea ros rosu- portocali galbe verde verd albastr viole violet
indicatorul u portocali u n - e u t -
ui u galbu rosca
i t

În fiecare eprubetă se mai introduc cu ajutorul unei pipete picurătoare câte 6 picături
de indicator universal și se agită. Se obțin soluții cu valori de pH cuprinse
între 3 și 11, iar culoarea soluției după introducerea indicatorului universal
variază între roșu și violet roșcat.
Sistemul tampon va avea acțiunea de tamponare în tot intervalul de pH
menționat, deoarece fiecare dintre cele trei constante de aciditate ale acizilor
folosiți (acidul citric C6H8O7 și acidul boric H3BO3) vor acționa ca sisteme tampon
independente în
intervalul de tamponare de pKa±1,7.

PUNEREA ÎN EVIDENȚĂ A ACȚIUNII DE TAMPONARE A SISTEMULUI TAMPON

Experiența 1:
Una dintre soluțiile sistemului tampon se împarte în trei fracțiuni. Se toarnă încă în
două eprubete câte 1/3 din conținutul eprubetei nr.5 care are pH = 7.
Într-una din eprubete se adaugă 2 – 3 picături de HCl 0,1 N, iar în alta 2 –3 picături
de NaOH 0,1 N.
Se compară nuanța celor două eprubete cu cea a eprubetei în care nu s-a introdus
nici acid și nici bază. Se constată că în nici o eprubetă culoarea nu s-a
modificat, ceea ce înseamnă că pH-ul soluțiilor a rămas constant datorită
acțiunii
Sistemului tampon.
Experiența 2:
Se iau 3 eprubete curate și se introduce în fiecare câte 10 cm 3 apă distilată și 6
picături de indicator universal.
În prima eprubetă se introduc 2–3 picături de HCl 0,1 N și în cea de-a doua eprubetă
2–3 picături de NaOH 0,1 N. Se compară culoarea eprubetelor cu cea de a treia
eprubetă în care nu s-a introdus acid sau bază.
Se constată în prima eprubetă virarea culorii indicatorului spre roșu, iar în cea de-a
doua eprubetă culoarea virează spre albastru, ceea ce înseamnă că pH-ul apei
distilate a fost influențat prin adăugarea de H + sau de HO-, ca urmare a absenței
sistemelor de tamponare.
Experiența 3:
Se iau 3 eprubete curate și uscate și se introduc în fiecare câte 10 cm 3 apă de la
robinet și 6 picături de indicator universal.
Se introduce în prima eprubetă 2–3 picături de HCl 0,1 N și în cea de-a doua
eprubetă 2-3 picături de NaOH 0,1 N. Se compară culorile primelor două
eprubete cu cea de-a treia eprubetă și se constată că pH-ul primelor două
eprubete se modifică foarte puțin, datorită prezenței în apa de la robinet a sistemelor
tampon datorate acizilor carbonic și fosforic precum și a sărurilor acestora.

DETERMINAREA pH-ului CU INDICATORI ȘI SOLUȚII TAMPON DE

COMPARAȚIE

Determinarea constă în compararea vizuală a colorației soluției de cercetat la care s-

a adăugat o soluție de indicator de culoare, cu soluțiile tampon de comparare,
cu pH cunoscut, la care s-a adăugat aceeași cantitate de indicator. În principiu
se determină pH-ul aproximativ al soluției de analizat cu ajutorul hârtiei universal sau
special, se alege indicatorul acido-bazic sau amestecul de indicatori care-și modifică
culoarea în domeniul de pH dorit, apoi se prepară seria de soluții tampon
corespunzătoare valorilor de pH (din 0,2 în 0,2 unități de pH). Soluțiile tampon se
introduc în eprubete incolore, identice, la care se adaugă indicatorul, obținându-se
astfel scala de culoare. Soluția de analizat se compară cu scala de culoare, în
aceleași condiții determinându-se pH-ul corespunzător.
Modul de lucru
Se aleg 10 eprubete incolore, egale ca dimensiuni (aceeași lungime și diametru), în
care se măsoară exact, cu biureta, volumele în mililitri, din soluțiile de fosfat disodic
0,2 M și acid citric 0,1 M, pentru a obține soluțiile tampon cu pH-ul dorit.

pH 5.6 5.8 6 6.2 6.4 6.6 6.8 7 7.2 7.4

Na2HPO4 5.8 6.05 6.3 6.6 6.95 7.3 7.7 8.25 8.7 9.1
0.2M (ml)
Acid citric 4.2 3.95 3.7 3.4 3.05 2.7 2.3 1.75 1.3 0.9
0.2M (ml)

În fiecare eprubetă, pe care s-a notat valoarea pH-ului se introduc 3 picături amestec
de indicatori, (roșu de metil–albastru de bromtimol, 1:2). Se agită și se închid cu un
dop de plută sau de cauciuc, apoi se așează într-un stativ pentru eprubete.
Într-o altă eprubetă, identică cu cele folosite la scala de culoare, se măsoară cu o
pipetă, 10 ml soluție de analizat la care se adaugă 3 picături (același număr de
picături de indicator cât s-a adăugat la efectuarea scalei de culoare), se agită și se
compară cu scala. Compararea culorii se face pe un fond alb și mat, prin
transparență (în spatele stativului se pune o hârtie albă). pH-ul soluției de analizat
este egal cu cel
al soluției tampon a cărei colorații coincide cu colorația probei.
Obs. Determinarea colorimterică a pH-ului se poate face numai în soluții apoase,
limpezi și incolore.

II. METODA ELECTROMETRICĂ/POTENȚIOMETRICĂ DE DETERMINARE A pH-

ului
Metoda electrometrică (potențiometrică) de determinare a pH-ului constă în
măsurarea tensiunii electromotoare (f.e.m.) a unei pile, formată din doi electrozi
(un electrod indicator sensibil la activitatea ionului de hidrogen – electrod de
sticlă și un electrod de referință cu potențial cunoscut și constant – electrodul
de calomel), cufundați în soluția de analizat.
Diferența de potențial dintre cei doi electrozi variază liniar cu pH-ul.
Determinarea potențiometrică a pH-ului se face cu aparate speciale numite pH-
metre
cu o sensibilitate de cel puțin ± 0,05 unități de pH.
Înaintea determinărilor de pH, aparatele trebuie etalonate (calibrate), conform
instrucțiunilor de utilizare care însoțesc aparatul, folosind soluții tampon cu pH cât
mai apropiat de cel al soluțiilor de cercetat.
Determinarea potențiometrică a pH-ului se poate face atât în soluții apoase, limpezi,
incolore sau colorate, cât și în soluții tulburi sau gelificate.
În cazul soluțiilor în mediu neapos sau mixt, valorile de pH măsurate (în raport cu
soluțiile tampon apoase) nu au decât o valoare convențională, date fiind modificările
intervalului de viraj al indicatorilor, a potențialelor normale ale electrozilor și a pH-ului
neutru.
Modul de lucru
- electrod de sticlă;
- milivoltmetru electronic;
- pahare Berzelius;
- soluții tampon de pH cunoscut;
- apă distilată;
- soluție tampon de pH necunoscut.
Practic pentru determinarea pH-ului cu electrodul de sticlă, se va proceda în felul
următor:
În prealabil electrodul de sticlă se etalonează. El se introduce pe rând în paharul
Berzelius in 4-5 soluții tampon de pH cunoscut (spălând intermediar) și, asociindu-l
cu un electrod de referință (de calomel), se determină tensiunea electrică de
element, U
(respectiv potențialul de electrod) folosind un milivoltmetru electronic.
Măsurătorile experimentale se trec în tabelul următor:

solutia 1 2 3 4 5 6 x
pH - 3.8 4 4.6 4.8 5 5.5
Ԑ mV

Cu datele din tabel se construiește graficul de etalonare ε = f(pH), iar prin interpolare
se determină pH-ul soluției necunoscute, după determinarea prealabilă a lui ε x.