TENCUIELI

NOŢIUNI GENERALE
Toate lucrările care intervin la realizarea unei construcţii pot fi împărţite în patru
mari grupe şi anume :
— lucrări „de roşu*, care sînt lucrările de bază şi care determină volumul şi forma
construcţiei ; acestea constau din fundaţii, schelet de rezistenţă, ziduri şi pereţi
despărţitori, planşee, scări şi acoperiş ;
— lucrări de finisaj, care în funcţie de destinaţie completează şi îmbracă construcţia în
formă finală, pentru darea ei în exploatare ; la clădiri, aceste lucrări sînt : tîmplăria,
tencuielile, placajele, pardoselile, zugrăvelile sau tapetele, vopsitoriile şi sobele ;
— lucrări de instalaţii, care la clădiri pot fi electrice, sanitare, de încălzire centrală,
gaze, ascensoarele, cum şi crematoriile de gunoi ;
— lucrări de montaj al utilajelor şi instalaţiilor tehnologice care intervin la
construcţiile industriale.
Primele două grupe constituie lucrările de construcţii propriu- zise. Dintre acestea,
lucrările de finisaj reprezintă un volum destul de important din volumul lucrărilor de
construcţii, iar dintre lucrările de finisaj, tencuielile au valoarea cea mai mare şi necesită
cel mai mare volum de muncă. Astfel, la clădirile de locuit, valoarea lucrărilor de tencuieli
reprezintă circa 1/3 din valoarea lucrărilor de finisaj, iar manopera aproape jumătate din
manopera totală a acestor lucrări.
1. DEFINIŢIA ŞI SCOPUL TENCUIELILOR
Prin lucrări de tencuieli se înţelege acoperirea suprafeţelor elementelor de construcţie ,,de
roşu1', executate din lemn, piatră, cărămidă şi beton cu un mortar, care după un anumit
interval de timp se întăreşte formînd un strat rezistent.
La clădiri, peste acest strat se aplică de cele mai multe ori Şi m special în interiorul
clădirii, spoieli, zugrăveli şi în anumite încăperi, vopsitorii1în ulei. în alte cazuri, stratul de
tencuială se prelucrează în mod special (se buceardează, se piaptănă, se şpi- ţuieşte etc.),
sau se acoperă cu substanţe speciale avînd un anumit scop, funcţional (impermeabilitate
la rezervoare, bazine etc.).
Executarea tencuielii se face în următoarele scopuri :
— de a proteja materialele din care sînt executate zidurile, tavanele, pereţii
despărţitori şi alte elemente de construcţie, contra acţiunii ploilor, gerului, umidităţii,
arşiţei soarelui, gazelor şi altor agenţi nocivi, care deteriorează aceste materiale ;
— de a acoperi toate neregularitâţile pereţilor şi tavanelor şi a le da o formă estetică,
atît în interiorul cît şi la exteriorul clădirii, ceea ce se poate realiza datorită calităţii
mortarului de a primi orice formă la aplicarea lui ;
— de a crea suprafeţe netede, pentru a uşura întreţinerea şi a asigura condiţii
igienice corespunzătoare.
In afară de aceste scopuri, tencuiala contribuie la mărirea izolării termice a pereţilor şi
tavanelor pe care se aplică. Uneori tencuiala se aplică şi în scopuri speciale, ca de exemplu
pentru a asigura impermeabilitatea la bazine şi rezervoare pentru lichide, pentru a asigura
rezistenţa la acţiunea acizilor, pentru a absorbi sunete etc.

2. CLASIFICAREA TENCUIELILOR
Tencuielile sînt de mai multe feluri după locul, materialul pe care se aplică, modul de
prelucrare şi modul de execuţie.

După locul unde sînt executate pot fi : tencuieli interioare şi tencuieli exterioare.

După elementul de construcţie pe care se aplică sînt : tencuieli pe pereţi şi tencuieli pe

tavane.
După materialul pe care se aplică pot fi : tencuieli pe cărămidă, beton, zidărie de piatră,
plăci şi fîşii de ipsos, şipci şi trestie, rabiţ, stufit ETC

După modul de prelucrare a fetei vizibile pot fi :

— tencuieli brute, cu faţa vizibilă prelucrată sumar, care se folosesc acolo unde nu se
cer feţe perfect plane, avînd iscopul numai de a proteja peretele (de exemplu la subsoluri,
la calcane, în pod etc.) ;
— tencuieli simple la care faţa vizibilă este netezită cu drişca, care sînt cele mai
obişnuite şi care se aplică la clădirile de locuit, magazine, birouri şi la încăperi de mică
importanţă ;
— tencuieli gletuite, la care tencuiala simplă se acoperă ou un strat subţire de var sau
de ipsos, netezit cu drişca metalică ; aceste tencuieli se folosesc la încăperile de birouri,
clădiri social-culturale etc.; tencuielile cu glet de ipsos întrebuinţează mai ales la netezirea
feţei tencuielilor care urmează fi vopsite în ulei (băi, bucătării, săli cu aglomeraţie de
oameni, spitale etc. ;
tencuieli sclivisite, la care faţa vizibilă a grundului2din mortar de ciment este
prelucrată în mod special cu lapte de ciment, fiind netezită cu o drişcă de oţel, pînă se
obţine o suprafaţă netedă şi lucioasă ; aceste tencuieli se aplică la bazine şi rezervoare
pentru lichide, precum şi la încăperi ce au umiditate mare (băi, spălătorii, cămine de
vizitare etc.) :
— tencuieli umede, care se obţin prin aplicarea mortarului direct pe suprafaţa de
tencuit ; aplicarea poate fi făcută manual cu diferite scule simple (mistrie, cancioc, mahala
etc.) sau mecanizat cu ajutorul utilajelor şi dispozitivelor speciale (pompe de mortar,
maşini de tencuit, injectoare). în general, aplicarea ten¬cuielilor ise face în două straturi :
grundul, care reprezintă stratul de bază care suportă restul tencuielii şi stratul vizibil, care
dă ten¬cuielii efectul estetic şi care în acelaşi timp reprezintă elementul de rezistenţă
contra acţiunilor mecanice şi agenţilor atmosferici ; uneori pe suprafaţa care se tencuieşte
se aplică un strat numit şpriţ pentru o mai bună legătură între această suprafaţă şi grund ;
— tencuieli uscate, care se execută din plăci confec¬ţionate in fabrici şi care se aplică
pe suprafaţa peretelui sau tava- nului prinse cu cuie, lipite cu ipsos sau masticuri
bituminoase. Plăcile prefabricate fiind făcute cu ipsos, aceste tencuieli nu se execută in
încăperi cu umiditate mare ;
k . tencuieli aplicate pe elemente prefabricate (panouri mari, blocuri mari, ancadramente,
profiluri etc.), care se execută în fabrici şi ateliere de prefabricate şi se montează ln
construcţie, cu tencuiala gata aplicată pe ele.

După destinaţiile speciale pot fi :

— tencuieli impermeabile, care se obţin fie prin sclivisirea feţei văzute a tencuielilor
executate cu mortar de ciment sau prin introducerea în mortarul de ciment a unor
substanţe spe¬ciale, care fac tencuiala mai impermeabilă, fie prin modul de executare a
tencuielilor ca de exemplu prin torcretare în care caz ele se numesc tencuieli torcretate ;
— tencuieli antiacide, care rezistă la acţiunea sub-stanţelor chimice şi care se obţin cu
materiale avînd caracteristici speciale ;
— tencuieli acustice, care se realizează în scopul de ia absorbi sunetele în sălile de
spectacole şi se execută cu agregat poros (piatră ponce, zgură măcinată etc.).