TEIEE

CURS 6
 REGIM TERMIC INTERMITENT

În regim de încărcare intermitent, conductorul este parcurs în

intervalul de timp Δt1 și rămâne fără curent în intervalul de timp Δt2. Se
admite că acest regim se repetă cu aceleași durate de încărcare și de
pauză, așa cum s-a reprezentat figura următoare.
Fig. Regimul termic intermitent
Fig. Regimul termic intermitent
 Supratemperatura θ1 după timpul Δt1 se calculează cu ajutorul
relației 1. Apoi pe durata Δt2 urmează răcirea conductorului, care se
poate calcula cu ajutorul relației 2.
∆𝑡
− 1
𝜃1 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 ∗ (1 − 𝑒 𝑇 ) (1)

∆𝑡
− 2
𝜃2 = 𝜃1 ∗ 𝑒 𝑇0 (2)

∆𝑡
− 1
𝜃3 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2 ∗ 𝑒 𝑇

∆𝑡
− 2
𝜃4 = 𝜃3 ∗ 𝑒 𝑇0
 ∆𝑡
− 2
𝜃2𝑛 = 𝜃2𝑛−1 ∗ 𝑒 𝑇0 = 𝜃2𝑛−1 ∗ 𝐴2

∆𝑡
− 1
𝜃2𝑛+1 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛 ∗ 𝑒 𝑇 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛 ∗ 𝐴1

Unde:
∆𝑡
∆𝑡
− 1 − 2
𝐴1 = 𝑒 𝑇 și 𝐴2 = 𝑒 𝑇0

După un număr foarte mare de cicluri de încălzire și răcire, adică dacă n→∞, între
două încălziri succesive nu va mai exista nici o diferență de temperatură. Deci
condiția de stabilizare a regimului termic intermitent este:

𝜃2𝑛+1 = 𝜃2𝑛−1
 𝜃2𝑛 +1 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛−1 ∙ 𝐴2 ∗ 𝐴1

𝜃2𝑛 +1 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛+1 ∙ 𝐴2 ∗ 𝐴1

𝜃2𝑛+1 (1 − 𝐴1 𝐴2 ) = 𝜃𝑚𝑎𝑥 (1 − 𝐴1 )

Supratemperatura maximă (la încălzire) după un număr infinit de cicluri de

funcționare este:
1 − 𝐴1
𝜃2𝑛 +1 = ∗ 𝜃𝑚𝑎𝑥
1 − 𝐴1 𝐴2
Supratemperatura minimă (la răcire) după un număr infinit de cicluri de
funcționare este:
𝐴2 − 𝐴1 𝐴2
𝜃2𝑛 = ∗ 𝜃𝑚𝑎𝑥
1 − 𝐴1 𝐴2

Rezerva de încălzire este:

∆𝜃𝑟 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 − 𝜃2𝑛 +1
Problema Se consideră un conductor de cupru de secţiune circulară cu diametrul
d = 10·10-3 m, străbătut de curentul I = 300 A în regim intermitent caracterizat de
frecvenţa conectării fc = 2 conectări/h şi durata relativă a conectărilor DC = 60%.
Se cunosc:
- coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura αR = 4,3·10-3 grd-1;
- căldura specifică volumică c1 = 3,34·106 W·s/m3·grd;
- transmisivitatea termica α = 11,1 W/m2·grd;
- rezistivitatea cuprului la 20 grd ρCu20° = 1,78·10-8 Ω·m;
- temperatura mediului ambiant θma = 40 oC.
Să se calculeze:
a) durata ciclului tc;
b) timpul de lucru tl (durata încălzirii);
c) timpul de pauză tp (durata răcirii);
d) constanta de timp la încălzire T;
e) constanta de timp la răcire T0;
f) valoarea maximă a supratemperaturii θ2n+1 şi valoarea minimă a
supratemperaturii θ2n;
g) rezerva de încălzire Δθ;
REZOLVARE
a) durata totală a ciclului este:
1 3600
tc = = = 1800 s
fc 2

b) timpul de lucru tl (durata încălzirii) se calculează cu relaţia:

60
t l = DC  t c =  1800 = 1080 s
100

c) timpul de pauză tp (durata răcirii) este:

t p = t c − t l = 720 s
d),e) pentru a calcula constantele de timp la încalzire şi răcire trebuie să
calculăm rezistivitatea conductorului la temperatura mediului ambiant:

ρ 40 = ρ 20 1 + α R (θ ma − θ 0 )

 
ρ 40 = 1,78 10 -8 1 + 4,3 10 −3 (40 − 20 ) = 1,933 10 −8 Ω∙m

- aria transversală a conductorului este:

A = πr = π
2 d2
= π
(
10  10 −3 )
2

= 78,54  10 −6 m2
4 4

- lungimea periferică a conductorului circular este:

l p = 2  π  r = π  d = π  10  10 −3 = 31,42  10 −3 m
- densitatea de curent se calculează:
I 300
J= = = 3,82  10 6
A/m2
A 78,54  10 −6

- se calculează constanta de timp la încălzire T şi constanta de timp la răcire

T0 cu următoarele relaţii:
T1  T0
T=
T1 − T0

c1  A
T0 =
α  lp
 3,34  10 6  78,54  10 -6
T0 = = 752,16 s
11,1  31,42  10 -3

- constanta de timp T1 reprezintă timpul necesar aducerii conductorului la

temperature 1/αR, în ipoteza că energia disipată la periferia conductorului
este nulă:

c1
T1 =
α R  ρ 40  J 2

3,34  10 6
T1 = = 2753,72 s
−3 −8
(
4,3  10  1,933  10  3,82  10 )
6 2

2753,72  752,16
deci T este: T= = 1034,81 s
2753,72 − 752,16
f) valoarea maximă a supratemperaturii θ2n+1 şi valoarea minimă a
supratemperaturii θ2n-1 în regim termic intermitent;

- se calculează mai întăi supratemperatura maximă în regim permanent

θ 0max
θ max =
1 − α R  θ 0max

unde
ρ 40  J 2  A
θ 0max =
α  lp

θ 0max =
( )2
1,933  10 −8  3,82  10 6  78,54  10 -6
= 63,52 oC
11,1  31,42  10 -3
 63,52
θ max = −3
= 87,39 o
C
1 − 4,3  10  63,52

1 − A1
θ 2n +1 =  θ max
1 − A1  A 2

-t l −1080 -t p 720
−
unde A1 = e = e
T 1034,81
= 0,35 şi A 2 = e T0 = e 752,16
= 0,38

1 − 0,35
θ 2n +1 =  87,39 = 65,52 oC
1 − 0,35  0,38

θ 2n =
(1 − A1 ) A 2  θ
1 − A1  A 2
max
 θ 2n =
(1 − 0,35)  0,38
 87,39 = 24,89 oC
1 − 0,35  0,38

g) rezerva de încălzire Δθ;

Δθ = θ max − θ 2n+1

Δθ = 87,39 − 65,52 = 21,87 oC

 REGIMUL TERMIC AL UNUI CONDUCTOR
ELECTRIC
CU SECȚIUNE VARIABILĂ

La conductoarele care cuprind o secțiune diminuată, cum sunt

siguranțele fuzibile și contactele electrice, puterea specifică ρJ2 este mai
mare în zona cu secțiune diminuată decât în restul conductorului. Ca
urmare un flux termic se va transmite din această zonă în masa
conductorului.
Fig. Zone de secțiune diminuată
Fig. Zone de secțiune diminuată
 𝜕𝜃
În acest regim = 0 iar ecuația devine:
𝜕𝑡

𝜕𝜃 𝜌𝐽2 𝜆 𝛼𝑙𝑝
= + Δ𝜃 − 𝜃
𝜕𝑡 𝑐1 𝑐1 𝑐1 𝐴

𝜌 = 𝜌𝑝 1 + 𝛼𝑅 𝜃

Se obține ecuația diferențială:

𝑑2 𝜃 𝛼𝑙𝑝 − 𝛼𝑅 𝜌𝑝 𝐽2 𝐴 𝜌𝑝 𝐽2
2
− 𝜃+ =0
𝑑𝑥 𝜆𝐴 𝜆
Soluția acestei ecuații diferențiale este:
𝜃 = 𝜃𝑚𝑎𝑥 + 𝜃 ∗ − 𝜃𝑚𝑎𝑥 ∗ 𝑒 −𝛽𝑥

2
∗
𝜌𝑙 𝐽
1 1 𝐴1 + 2𝜆𝛽𝐴𝜃𝑚𝑎𝑥
𝜃 =
2𝜆𝛽𝐴 + 𝛼𝑙𝑝1 𝑙1 − 𝜌𝛼𝑅 𝑙1 𝐽12 𝐴1
θ* - valoarea încălzirii în zona de secțiune diminuată
l1 – lungimea locului cu secțiune diminuată
A1 – aria conductorului în zona de secțiune diminuată
A – aria conductorului
ρ – rezistivitatea comună a celor două conductoare
θmax – supratemperatura conductorului în regim permanent
λ – conductivitatea termică [W/m*grd]
α – transmisivitatea globală [W/m2*grd]
 𝜃𝑜𝑚𝑎𝑥
𝜃𝑚𝑎𝑥 =
1 − 𝛼𝑅 𝜃𝑜𝑚𝑎𝑥

𝜌𝐽2 𝐴
𝜃𝑜𝑚𝑎𝑥 =
𝛼𝑙𝑝

𝛼𝑙𝑝 − 𝛼𝑅 𝜌𝐽2 𝐴
𝛽=
𝜆𝐴

Se observă că influența efectului de capăt dispare la valori ale produsului βx > 4.

Inversul lui β, adică 1/β are dimensiunea unei lungimi.
Fig. Relativ la efectul de capăt
PROBLEMA. O cale de curent de lungime mare, cu aria secţiunii transversale
de (20×5) mm2 are la mijloc secţiunea diminuată la (5×5) mm2 pe o distanţă
de l1=10cm. În regim termic stabilizat conductorul este străbătut de un curent
I=250 A. Se cer:
a) Încălzirea maximă a locului îngust
b) încălzirea conductorului la 10 cm de locul îngust.
c) Să se reprezinte graficul θ = f(x).
Se cunosc:
- rezistivitatea la 20 oC, ρ20° = 1,75·10-8 Ω·m;
- temperature mediului ambient, θma = 40 oC;
- transmisivitatea termica, α = 10 W/m2·grd;
- coeficient de variaţie a rezistivităţii cu temperatura, αR = 1/235 grd-1;
- conductivitatea termica, λ = 386 W/m·grd.
- calculăm rezistivitatea conductorului la temperature mediului ambiant

ρ 40 = ρ 20 1 + α R (θ ma − θ 0 )


ρ 40 = 1,75 10 -8 1 +
1
(40 − 20) = 1,899 10−8 Ω∙m
 235 

- se calculează supratemperatura maximă în regim permanent

θ 0max
θ max =
1 − α R  θ 0max

unde
ρ 40  J 2  A
θ 0max =
α  lp
 θ 0max =
( )2
1,89 10 −8  2,5 106 100 10-6
= 23,73 o
C
10  50 10 -3

unde lp = 2∙(20 + 5) ∙10-3 = 50∙10-3 m, A = 20∙5∙10-6 m2.

23,73
θ max = = 26,4 oC
1
1−  23,73
235

a) Încălzirea maximă a locului îngust

 ρ 40  J12  A1  l1 + 2  β  λ  A  θ max
θ =
2  β  λ  A + α  l p1  l1 − ρ 40  α R  J12  A1  l1
m
- unde lp1 = 2∙(5 + 5)∙10-3 = 20∙10-3 m, A1 = 5∙5∙10-6 m2
I 250
şi J1 = = −6
= 10 7
A/m2
, l 1 = 10 -2
m.
A1 25 10

α  l p − ρ 40  α R  J 2  A
β=
λA

−3 −8
10  50 10 − 1,89 10 
1
235
( 6 2
)
 2,5 10 100 10 −6
β= = 3,41 m-1
386 100 10 −6
θ =
−8
1,89 10  10 ( )  25 10
7 2
 10−6
 10 −2
+ 2  3,41 386  100  10 −6
 23,73
−6 −3 −2
2  3,41 386 100 10 + 10  25 10 10 10 − 1,89 10  −8 1
235
( )
7 2
 10  25 10 −6 10 10 −2

θ = 44,46 oC

b) se calculează încălzirea la x = 10 cm distanţă de locul îngust cu relaţia:

( )
θ = θ  − θ max  e −βx + θ max

θ = (44,46 − 26,4 )  e −3,411010−2

+ 26,27 = 39,24 oC
c) Distribuţia temperaturii de-a lungul căii de curent, conform relaţiei
θ(x ) = (θ  − θ max ) e −βx + θ max , este reprezentată în fig. următoare.

Fig. Distribuţia temperaturii de-a lungul căii de curent