BALTAGUL

de Mihail Sadoveanu
1930

Mihail Sadoveanu este un prozator interbelic,numit si

"Ceahlaul literaturii romane".Scriitorul a abordat diferite specii
ale genului epic, de la proza scurtă la proza de mare întindere,
imprimând operelor sale un stil aparte, caracterizat de
originalitatea compoziţiei şi a limbajului. S-a remarcat prin
volumul de povestiri "Hanul Ancutei" in care foloseste tehnica
povestii in rama,dar si prin povestiri inspirate din cele 2 pasiuni
ale sale: pescuitul si vanatoarea. A fost ctitorul romanelor
romanesti istorice: "|Fratii Jderi", "Nunta domnitei
Ruxandra",dar si altele.
Viaţa satului românesc este principala temă a epicii
sadoveniene, întrucât "ţăranul român a fost principalul meu
erou", mărturisea autorul într-un discurs ţinut la Academia
Română.
"Baltagul" ,aparut in 1930,ilustreaza tipologia taranului
moldovean ,a omului simplu. Tăranul lui Sadoveanu se
particularizează prin câteva trăsături specifice: păstrător al lumii
vechi; om blajin şi înţelept, cu un acut simţ al dreptăţii şi al
libertăţii, apărător al unor principii de viaţă fundamentale ;
răbdător în suferinţă, ţine în sufletul său dureri nestinse,avand o
legatura stransa cu natura.Versul motto al baladei populare
"Miorita", "Stăpâne, stăpâne,/ Mai chiamă ş-un câne",
argumentează viziunea mioritică asupra morţii, căreia
Sadoveanu îi dă o nouă interpretare, aceea a succesiunii
existenţiale de la viaţă la moarte şi din nou la viaţă.
Tema romanului ilustrează lumea arhaică a satului
românesc, sufletul ţăranului moldovean ca păstrător al lumii
vechi, al tradiţiilor, cu un mod propriu de a gândi, a simţi şi a
reacţiona în faţa problemelor cruciale ale vieţii,avand o dorinta
puternica de a afla adevarul si apărând principii de viaţă
fundamentale.
Titlul este unul simplu,nominal si simbolic,care face referire
la arma crmei,dar si a dreptatii. Totodata, este si simbolul
maturizarii lui Ghiorghita. Baltagul apare in basmele populare
romanesti,fiind arma eroului furata de raufacator. Cuvantul este
asociat cu grecescul "LABRIS" care are 2 semnificatii: secure
cu doua taisuri si labirint. In roman sun prezente doua tipuri de
labirint:exterior si interior. Labirintul exterior este drumul
dificil,cu numeroase obstacole parcurs de Vitoria Lipan.
Labirintul interior surprinde framantarile sufletesti ale
eroinei in asteptarea sotului:ingrijorare,neliniste,banuiala si
certitudine: "Acum am de cautat,de gasit si de randuit"
Vitoria Lipan este personajul principal al operei.
Munteanca din satul Tarcau,preocupata cu respectarea
traditiilor,sotie de oier si mama a doi copii,femeia se remarca
prin curajul sau si inteligenta nativa. Eroina este o femeie
frumoasa, deoarece "la patruzeci de ani ai sai,ochii ei caprui
rasfrangeau lumina castanie a parului,insa privirea ei era dusa
departe,semn al gandurilor in care era adancita si o
copleseau". Acest aspect fizic reprezinta ingrijorarea ei pentru
sotul sau. Nelinistea interioara pe care o are,nu dispare pana la
gasirea si pedepsirea vinovatilor pentru moartea lui Nechifor
Lipan.
Femeia este ordonata,lucida si stapana pe
sine,deoarece inainte de plecare organizeaza totul,in asa fel
incat fiecare amanunt este pus la punct. Desi femeia dorea sa-l
trimita doar pe Gheorghita in cautarea tatalui sau, isi da seama
ca fiul ai nu are o experienta de viata atat de vasta,alegand sa il
insoteasca.
Desi este o femeie credincioasa,care respecta
obiceiurile,aceasta este si superstitioasa. Trasaturile sunt
regasite in comportamentul Vitoriei atunci cand se sfatuieste cu
preotul inainte de plecare,dar se consulta si cu baba
Maranda,acela fiind momentul cand devine sigura ca sotul sau
nu se va mai intoarce.
Vitoria este o buna cunoscatoare a oamenilor,reusind sa il
convinga si pe Gheorghita sa porneasca la drum,spunandu-i: "
jucariile au stat. De-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt
sprijin si am nevoie de bratul tau" In plus,se foloseste de
aceasta calitate pentru a afla informatiile necesare de la cei din
jur. Asemenea unui detectiv investigheaza situatia,punand
intrebari fara sa accepte explicatii neinsotite de dovezi. Da
dovada de calmitate la gasirea cadavrului sotului si "avea in ea
o putere noua,care-irazbea in toate miscarile si in priviri"
Nicolae Manolescu o numeste pe Vitoria eroina care "trece
de la agresivitate la dulceata, e vaicareata din
ipocrizie,intriganta din calcul,stapana pe nervii ei si
neobosita". Toate acestea sunt in favoarea sa,deoarece cu
intuitia si comortamentul sau reuseste sa-si indepineasca
misiunea.
In acest roman apar simboluri reprezentate prin 3
evenimente cruciale din existenta individului:nasterea,nunta si
moartea. Nasterea apare cand Vitoria participa la crestinarea
unui copil din Borca,fiind o dovada a manifestarii cultului
religios. Nunta este prezentata la Cruci,unde Vitoria,in ciuda
durerii,are o atitudine potrivita,felicitandu-i pe miri. Moartea
este reprezentata in mai multe scene,precum supravegherea
ramasitelor lui Nechifor,slujba bisericeasca si inmormantarea
acestuia,dar si parastasele. De asemenea, si de data aceastas
atitudinea Vitoriei este una potrivita,unde aceasta pastreaza
toate obiceiurile menite acestui eveniment trist.
Cea mai importanta secventa ramane parastasul lui
Nechifor. Inteligenta si calculata , "un hamlet feminin" (G.
Calinescu),Vitoria reconstituie crima pe baza propriilor
deductii si o povesteste veridic celor prezenti,ceea ce ii face pe
criminiali sa isi recunoasca vina in fata satenilor si a
autoritatilor. Ii cere baltagul lui Calistrat Bogza si il acuza
indirect, spunandu-i fiului ei ca "pe baltag e scris sange "
Bogza isi pierde cumpatul,se repede la flacau sa-si recupereze
arma si este lovit cu propriul baltag. Astfel tanarul razbuna
moartea tatalui sau si restabileste dreptatea. Initierea lui
Gheorghita este desavarsita,fiind gata sa isi asume rolul de cap
al familiei,in locul lui Nechifor.Cand muribundul isi cere
iertare de la Vitoria, ea ii raspunde "Dumnezeu sa te ierte
[...]Isi stranse buzele,il privi neclintit o vreme".
In acest roman este prezent conflictul dintre traditie si
inovatie ,intre lumea arhaica,pastorala si modernitatea care
incepe sa patrunda in satul de munte. Vitoria este un spirit
conservator , in timp ce tinerii, Minodora si Gheorghita, sunt
receptivi la noutatile civilizatiei,dar readuai de mama autoritara
la rolurile impuse prin traditie.
Totusi,conflictul principal al romanului este cel dintre
Vitoria Lipan si ucigasii sotului ei,Calistrat Bogza si Ilie
Cutui,fiind ajutata de Gheorghita,cel care se afla in proces de
maturizare.
Portretul fizic al personajului principal releva frumusetea
personajului prin tehnica detaliului semnificativ: "Nu mai era
tanara,dar avea o frumusete neneobisnuita in privire"
Portretul moral este complex. Prin caracterizare directa fiul
isi arata uimirea fata de inteligenta mamei " mama asta trebuie
sa fie fermecatoare,cunoaste gandul omului" Pentru
Gheorghita ea reprezinta un model,cea care il sustine,il ajuta sa
se maturizrze si il sprijina mereu.
Vitoria Lipan se autocaracterizeaza ca fiind o femeie
iscusita,desteapta si vicleana" ëu te citesc pe tine,macar ca nu
stiu carte". Eroina este caracterizata si indirect,trasaturile sale
dominante fiind evidentiate prin
gesturi,limbaj,comportament,fapte,vestimentatie si relatia vu
celelalte personaje.
Numele Vitoriei simbolizeaza biruinta. Femeia reuseste sa ii
demaste pe inculpati ,in acest mod, instaurand biruinta binelui
asupra raului. Vitoria mai simbolizeaza si triumful iubirii
asupra raului din sufletul omenesc, deoarece,spune eroina"
lumea asta-i mare si plina de rautati".
Naratiunea se face la persoana a III-a. Naratorul este
omniscient,omniprezent si reconstituie in mod obiectiv,prin
tehnica detaliului si a observatiei,lumea satului de munteni si
actiunile Vitoriei.
In concluzie,