Trasarea pe teren a elementelor

topografice din proiect

Trasarea pe teren a punctului, conform

elementelor date în proiect, se efectuează astfel:
se trasează pe teren unghiul proiectat (adică a
doua latură a unghiului, prima latura fiind latura
de referinta). Pe această direcţie se trasează
lungimea din proiect şi se marchează pe teren
poziţia în plan a punctului. Pe verticala punctului
trasat se transmite cota din proiect, obţinându-se
poziţia în spaţiu a punctului din proiect.
Trasarea pe teren a direcţiilor
Trasarea pe teren a unei
direcţii de mărime cunoscută
constă în găsirea celei de a doua
laturi a unghiului, faţă de prima
latură fixată pe teren şi
considerată latură de orientare.

Pentru trasarea pe teren a unghiului din proiect α, se instalează statia

totala în punctul S, se vizează cu luneta spre punctul A (latura de orientare S– A)
şi se efectuează citirea HZA la cercul orizontal gradat. Se roteşte statia
totala până se obţine citirea

În aliniamentul găsit al axei de vizare a lunetei aparatului, la distanţa

corespunzătoare din proiect d se fixează pe teren punctul C′. Se repetă aceleaşi
operaţii în poziţia a doua a lunetei . Din cauza erorilor de măsurare, punctul fixat în
această poziţie pe direcţia liniei de vizare se va găsi în C′′ în loc de C′. Se
marchează pe teren punctul C′′. La jumătatea segmentului C′C′′ se fixează pe
teren punctul C, unghiul trasat ASC fiind unghiul proiectat α.
 Trasarea pe teren a lungimilor din proiect
Trasarea pe teren a lungimii (distanţei) unei linii din proiect, faţă
de un punct fix al liniei, constă în transpunerea pe direcţia dată a distanţei
a cărei mărime orizontală este egală cu valoarea din proiect.
Pe teren, începând din capătul A al direcţiei date se aplică
distanţa d din proiect, fixându-se provizoriu punctul găsit B′ . Distanţa se
măsoară, în funcţie de precizia necesară, cu tahimetre de precizie , ţinând
seama de toate corecţiile măsurătorilor. Se obţine astfel lungimea d′ a
segmentului fixat pe teren. Prin compararea valorii proiectate a lungimii
cu valoarea ei găsită la măsurare se determină corecţia liniară , care se
aplică cu semn corespunzător faţă de punctul provizoriu B′ al segmentului,
obţinând astfel punctul corect B. Pentru control se măsoară segmentul
corectat şi marcat definitiv pe teren , iar rezultatul măsurătorii d′ trebuie să
se încadreze în toleranţa de trasare a lungimii T, adică
 Trasarea pe teren a punctelor din proiect prin
metoda coordonatelor polare
Metoda se recomanda in
situatiile cand lucrarile se executa in
zone in care sunt posibile atat
masuratorile unghiulare cat si cele
liniare, iar baza de trasare este
alcatuita din punctele unei drumuiri.
Se traseaza pe teren punctele A și B
ale unei construcții proiectate
utilizand planul de trasare elaborat la
birou unde s-au calculat orientarile si
distantele orizontale din
coordonatele punctelor drumuirii (1,
2, 3, 4) și coordonatele punctelor
proiectate ale construcției (A, B).
Unghiurile de trasare α și β rezultă
din diferența orientărilor; de
asemenea se calculează unghiurile γ
și δ necesare în faza de control a
trasării.
 Valoarea elementelor topografice ce urmeaza a fi
trasate (α, β, D2, D4 ) se determina in faza de pregatire
topografica cu relatiile generale:

Y2  Y3
 32  arctg  k  200 g
X2  X3
β=θ3-B –θ3-2
YB  Y3
 3 B  arctg  k  200 g
XB  X3 D3 B  X 32 B  Y32 B

Y3  Y2
 23  arctg  k  200 g
X3  X2
α=θ2-3 –θ2-A
YA  Y2
 2 A  arctg  k  200 g
X A  X2
D2 A  X 22 A  Y22 A
 Trasarea pe teren a punctului B se face prin aplicarea din punctul 3 al
retelei de trasare, a unghiului β (unghi polar), fata de latura retelei 3-2
(directie de referinta) si a distantei D4 din proiect . Se procedează analog cu
trasarea punctului A din punctul 2.
Pentru controlul trasarii se face trasarea punctele A și B din alte
puncte de sprijin sau prin compararea distantelor si unghiurilor dintre
punctele trasate, obtinute prin masurarea pe teren cu cele indicate in proiect.
 Trasarea pe teren a cotelor din proiect
Trasarea pe teren a cotelor din proiect se realizează prin
nivelment geometric sau nivelment trigonometric, pornind de la reperul de
nivelment de execuţie de cotă cunoscută , cel mai apropiat.
Trasarea pe teren a cotelor din proiect prin nivelment geometric.

Aplicarea pe teren a cotelor din proiect prin nivelment

geometric se execută, de regulă, folosind nivelmentul geometric de
mijloc, determinând cota orizontului instrumentului sau a planului de
vizare faţă de care se trasează toate cotele proiectate din staţia
respectivă.
 Pentru aceasta se instalează instrumentul de nivelment la mijlocul
distanţei dintre reperul de execuţie R şi punctul, pe verticala căruia
urmează a se trasa în înălţime punctul din proiect B la cota dată HB. Se
determină citirile pe miră în punctul R şi în punctul B. Se calculează cota
planului de vizare Hv a instrumentului, utilizând relaţia:

în care:
• Hv – cota planului de vizare;
• HR – cota reperului de execuţie;
• r – citirea pe mira din acest reper.
Se determină citirea pe miră b, necesară pentru trasarea pe teren a
cotei din proiect HB, conform relaţiei:

Apoi se ridică sau se coboară mira până se obţine la firul

reticular nivelor al lunetei instrumentului, citirea b pe miră. Poziţia
tălpii mirei trebuie să corespundă cotei proiectate, care se fixează
pe teren, bătând un ţăruş, înşurubând un bulon sau trasând o linie
pe stâlp.
 Trasarea pe teren a cotelor din proiect prin nivelment trigonometric

Pentru trasarea pe teren a cotelor din

proiect prin nivelment trigonometric, se
calculează unghiul de înclinare α al lunetei,
corespunzător diferenţei de nivel ∆H, care
se aplică pe teren vizând cu statia totala la
înălţimea instrumentului Ii în punctul 1. În
prealabil se determină distanţa orizontală d
între reperul de execuţie R şi punctul 1′ pe
verticala căruia se va găsi punctul 1 de
trasat în înălţime la cota din proiect H1.
Distanţa d se determină prin tahimetrie,
din coordonate sau prin măsurare directă.
Analizând figura se obţine:
 Modul de lucru cu programul Trasare
Acest program permite trasarea pe teren a punctelor din proiectele
de construcţii pe baza coordonatelor rectangulare sau polare cunoscute
ale acestora. Aparatul calculează automat elementele de trasare (unghi
orizontal, distanţă, diferenţă de nivel) din coordonatele cunoscute ale
punctului de staţie şi a celui de trasat sau, aceste elemente se pot
introduce manual.
În pagina de start sunt prezente patru opţiuni,
care pot fi selectate cu cele patru taste funcţionale.
Se recomandă ca aceste opţiuni să fie parcurse în
ordine. Dacă în faţa primelor trei opţiuni se află
simbolul [●] acesta semnifică faptul că la
opţiunea respectivă a fost memorată o valoare de
la staţionarea precedentă. Aceasta poate fi
vizualizată şi acceptată sau modificată, după
apelarea opţiunii respective. Dacă simbolul din
faţa opţiunii este [ ] atunci pentru aceasta nu
există o valoare memorată, caz în care se
selectează obligatoriu pentru introducerea
parametrului în cauză.
 În funcţie de modul cum sunt exprimate diferenţele
în plan orizontal între poziţia punctului de trasat şi cea a
reflectorului, programul prezintă pe cele trei pagini ale sale
următoarele trei moduri de Trasare:

Pagina 1 – trasarea cu elemente

polare, când diferenţele de poziţie sunt
date prin elementele polare ΔHz şi ΔD.
Dacă valorile ΔHz sunt pozitive
reflectorul trebuie mutat spre dreapta sau
invers în caz contrar; dacă valorile ΔD
sunt pozitive atunci reflectorul se mută
mai departe de aparat sau invers în caz
contrar.
 Pagina 2 – trasarea cu elemente ortogonale când diferenţele de
poziţie între reflector şi punctul de trasat sunt exprimate prin
elemente ortogonale ΔT (distanţa perpendicular pe viză) şi ΔL
(distanţa în lungul vizei). Dacă valorile ΔT sunt pozitive reflectorul
trebuie mutat spre dreapta sau invers în caz contrar; dacă valorile ΔL
sunt pozitive reflectorul se mută mai departe de aparat sau invers în
caz contrar.
 Pagina 3 – trasarea cu elemente carteziene (fig. 2.40) când
diferenţele de poziţie sunt date prin coordonatele relative ΔE şi ΔN ale
punctului de trasat în raport cu poziţia reflectorului. Dacă valorile ΔE sunt
pozitive reflectorul trebuie mutat în sensul pozitiv al axei Est sau invers în
caz contrar; dacă valorile ΔN sunt pozitive atunci reflectorul se mută în
sensul pozitiv al axei Nord sau invers în caz contrar.
 În programul TRASARE sunt accesibile tastele soft INPUT, DIST,
REC, VIZUAL, EDM, ALL, ENH, B&D, MANUAL. Tasta soft B&D
deschide o pagină în care se pot introduce numele punctului şi elementele
polare pentru trasarea unui punct: orientarea direcţiei staţie-punctul căutat
şi distanţa între staţie şi acest punct. Tasta soft MANUAL deschide o
pagină pentru introducerea manual a coordonatelor punctului trasat, fără să
se mai introducă şi numele punctului şi fără memorarea coordonatelor
introduce. După validarea acestor elemente trasarea se realizează aşa cum
s-a descris anterior.