ELEMENTE METALICE

DE TIP p
◼ se caracterizează printr-o variație mai puțin
regulată a proprietăților lor generale
datorită următorilor factori:
 dimensiunile atomice și ionice mult diferite
 natura penultimului strat electronic
 efectul perechii de electroni inerți (perechea de
electroni s)
 efectul contracției orbitalelor d, respectiv f
 particularităților structurii cristaline

◼ metalele de tip p au caracter metalic mai

puțin pronunțat decât cel al metalelor de tip s
 Stare naturală
ALUMINIUL
◼ aluminosilicați: argile, ortoclasul, K(AlSi3O8), albitul,
Na(AlSi3O8), anortita, zeoliții, ultramarinele etc.
◼ oxid simplu: corindonul, -Al2O3 cu varietățile sale
colorate: leucosafir - incolor, safir - albastru, rubin -
roșu, topaz - galben, smarald - verde, cu caracter de
pietre prețioase
◼ oxizi micști: spinel, MgAl2O4 și crisoberilul BeAl2O4
◼ oxohidroxizi - bauxita, AlO(OH) și hidroxid -
hidrargilit - Al(OH)3
◼ hexafluoroaluminat de sodiu - criolit, Na3AlF6
◼ Galiul, indiul și taliul Stare naturală
 metalerare disperse, însoțesc zincul în blendă și
aluminiul în argile și bauxite.
◼ Staniul
 casiteritul (SnO2) conține 78% Sn și stanina -
Cu2FeSnS4
◼ Plumbul
 galena- PbS ce conține 86% Pb, bournonitul -
PbCuSbS3, boulangeritul -Pb5Sb4S11, jamesonitul -
Pb4FeSb6S14, ceruzitul - PbCO3, anglezitul - PbSO4,
piromorfit - Pb5(PO4)3Cl.
◼ Stibiul și bismutul
 stibină, Sb2S3, bismutină, Bi2S3
◼ Poloniul - pechblendă, U3O8.
 Metode de obținere
Aluminiul
◼ Reducere cu metale
Al2O3 + 2La → 2Al + La2O3
AlCl3 + 3Na → Al + 3NaCl
◼ Industrial, aluminiul se obține prin electroliza topiturii de Al2O3,
la 1223K, în criolit topit, cu adaos de CaF2 ca fondant. Alumina
necesară electrolizei se obține din bauxită:
 pe cale umedă:
NaOH 40%
t0C
Bauxită t0C, p
Na[Al(OH)4(H2O)2] CO2
Al(OH)3 Al2O3

 pe cale uscată prin calcinarea bauxitei cu carbonat de sodiu și

oxid de calciu:
Bauxita + Na2CO3 + CaO → NaAlO2 + CaSiO3 + CO2
NaAlO2+ 4H2O → Na[ Al(OH)4(H2O)2] CO2 t0C
Al(OH)3 Al2O3
 Metode de obținere
Staniul - reducere cu carbon
SnO2 + C → Sn + CO2
Plumbul - prăjirea oxidantă
PbS + 3/2O2 → PbO + SO2
PbS + 2O2 → PbSO4
PbO + C → Pb + CO
Stibiul - topire cu Fe
Sb2S3 + 3Fe → 2Sb + 3FeS
 Proprietăți fizice
◼ Astfel dintre metalele de tip p numai Al, Pb și Tl prezintă rețele
compacte, tipic metalice și anume rețele cubice cu fețe centrate.
Galiul prezintă rețea rombică alcătuită din molecule diatomice,
indiul și -staniul (alb) rețea tetragonală cu fețe centrate aproape
compacte, -staniul (cenușiu) rețea cubică (tip diamant), stibiul și
bismutul rețele romboedrice, iar poloniul o rețea monoclinică.
◼ în trecere de la un element la altul modificările structurale
determină și o variație mai puțin regulată a proprietăților fizico-
chimice.
 Staniul prezintă alotropie (fiecare formă alotropică este caracterizată prin
proprietăți distincte: -staniul (cenușiu) are proprietăți de semiconductor
în timp ce -staniul (alb) prezintă conductibilitate metalică
 13,2 0C
-Sn -Sn -Sn Sn
cubic tetragonal rombic topitura
cenusiu alb-argintiu fragil
Formele alotrope ale staniului

◼ Transformarea -staniului în -staniu decurge inițial cu

viteză redusă, dar odată inițiată ea decurge rapid în
întreaga masă a metalului care se pulverizează
(fenomenul de numește “ciuma staniului”).
◼ Metalele din grupa a 13-a
 auluciu metalic, de culoare alb-argintie, punctele de topire
variază dezordonat (Al - 6600C, Ga - 300C, In - 1570C, Tl -
3030C), iar din punct de vedere mecanic sunt considerate
metale moi.
◼ Stibiul și bismutul au proprietăți fotoelectrice, iar
bismutul este un element flourescent în UV sub acțiunea
razelor catodice
 Proprietăți chimice
◼ Proprietățile generale ale elementelor din blocul p corespund
unor comportări intermediare între elemetele cu caracter metalic
și nemetalic.
◼ Starea de oxidare caracteristică a acestor elemente, determinată
de numărul de electroni exteriori:
 +3 pentru aluminiu, galiu, indiu, taliu,
 +4 pentru staniu și plumb
 +5 pentru bismut.
◼ Pe lângă starea de oxidare caracteristică, metalele de tip p pot
funcționa și într-o stare inferioară de oxidare, cu două unități mai
mică.
◼ Starea de oxidare III este importantă pentru toate elementele din
grupa a 13-a, în timp ce starea monovalentă devine progresiv mai
stabilă odată cu creșterea numărului cuantic principal n.
Proprietăți chimice
Starea de oxidare
 Proprietăți chimice
◼ caracterul electrochimic
 elementele Al,Ga și In se situează pe baza potențialului
cuplului M3+/M înaintea hidrogenului în timp ce taliul se
găsește după hidrogen.
 în reacție directă cu halogenii sau acizii halogenați, aluminiul
și galiul formează halogenuri în starea de oxidare +3.
 Florurile AlF3 și GaF3 sunt solide, dure, au puncte de topire și
entalpii de sublimare mult mai mari decât celelalte halogenuri,
prezintă o solubilitate limitată și nu reacționează ca acizi Lewis
față de moleculele donoare simple. Aciditatea Lewis relativă a
halogenurilor reflectă tăria chimică relativă a celor două
elemente
 Proprietăți chimice
❑ Hidroxizii elementelor Al, Ga, In prezintă caracter amfoter în
timp ce hidroxidul de taliu, Tl(OH)3 prezintă caracter bazic.
❑ Datorită caracterului lor amfoter Al și Ga reacționează ușor cu
hidroxizii alcalini:
Al + 3OH- + 3H2O → [Al(OH)6]3- + 3/2 H2
Ga + 3OH- + 3H2O → [Ga(OH)6]3- + 3/2 H2
Al + 3H3O+ + 3H2O → [Al(OH)6]3- + 9/2 H2
3Sn + 18HCl + 4HNO3 → 3H2[SnCl6] + 4NO + 8H2O
3Sn + 8HNO3 → 3Sn(NO3)2 + 2NO + 4H2O
Sn + 2OH- + 4 H2O  [Sn(OH)6]2- + 2H2
Sn2+(aq) + 1/2 O2(g) +2H+(aq)  Sn4+(aq) + H2O(l)
Bi3+(aq) + 3e-  Bi(s)
Proprietăți chimice
 Proprietăți chimice
◼ Potențialele standard ale bismutului în soluții apoase
acide dovedesc un caracter oxidant puternic al stării de
oxidare +5 și un caracter electropozitiv mediu
Bi3+(aq) + 3e-  Bi (s)
Bi5+(aq) + 2e-  Bi3+(aq)
◼ Sărurile de Bi(III) nu se dizolvă în apă deoarece prin
hidroliză formează săruri de bismutil insolubile
Bi(NO3)3 + H2O → BiONO3 + 2HNO3
BiONO3 + 2H3O+  Bi3+(aq) + 3H2O + NO3-
 Întrebuințări
◼ Aluminiul este cel mai utilizat metal de tip p
 în industria constructoare de mașini, aviație, auto, căi ferate, nave,
industrie electrotehnică, metalurgie, bunuri de larg consum
◼ Galiul
 agent de transfer de caldură în reactoare nucleare, la termometrele
pentru temperaturi înalte sau la robinetele de sticlă ale aparatelor
(cu vid) de laborator
◼ Indiu
 industria aeronautică, ca detector de neutroni și emițător , ca aliaje
și combinații semiconductoare, la fabricarea oglinzilor de reflexie
mare.
◼ Taliul
 material semiconductor, pentru obținerea unor aliaje cu bune
proprietăți mecanice, de antifricțiune și stabilitate chimică
◼ Staniul Întrebuințări
❑ este folosit în industria electrotehnică în aliaje de lipire a altor
elemente metalice
❑ este foarte maleabil, putând fi ușor laminat în foi subțiri (staniol)
❑ contribuie la protejarea altor metale (ex. Fe: fierul) contra
coroziunii
◼ Plumbul
 plăcile de acumulatori
 sudura la temperature joase
 obținerea de aliaje.
 confecționarea ecranelor pentru adsorbția radiațiilor penetrante în
radiochimie.
◼ Bismutul
 are proprietatea de a produce o scădere a temperaturii de topire; ex.
aliajul Wood (37,5% Bi, 45% Pb, 10% Sn și 7,5% Cd) se topește la
600C. Aliajele ușor fuzibile sunt utilizate la lipirea metalelor, ca
siguranțe electrice etc.