Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Europei, dar și al lumii, fără o colaborare politică între state, a fost juristul francez Pierre Dubois. În
opera sa “De recuperatione Terre Sancte!”, acest autor prefigurează realizarea unei uniuni politice a
Europei, pe care o vede ca și condiție necesară pentru asigurarea păcii și recuperarea pământului
sacru. [1]
Pacea nu putea fi asigurată decât prin stabilirea unei apropieri între statele membre, în scopul
instituirii unor politici comune la nivel instituțional, dar, la fel de important, la nivel principial.
Comunitățile europene au luat ființă prin acordul de voință liber exprimat de către statele membre
prin reprezentanții special desemnați pentru a participa la negocierea și încheierea tratatelor de
instituire.
Comunitățile europene sunt deschise aderării tuturor statelor europene, (în cazul statului-candidat,
Turcia, chiar și statelor noneuropene) sub condiția îndeplinirii a 4 categorii de cerințe:
Politice
Militare
Uniunea Europeană reprezintă rezultatul punerii în comun de către statele membre a teritoriilor
proprii și a economiilor existente pe aceste teritorii. Ariile geografice ale statelor membre formează
Piața Unică (comună); această piață numară peste 500 milioane de locuitori.
Adoptarea și aplicarea unor măsuri au făcut posibilă această libertate la nivel european, fiind vorba
de 3 măsuri cu caracter juridic:
Instituțiile europene sunt: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană,
Curtea de Conturi și Banca Europeană.
Se face distincție între instituții, organe, oficii și agenții. Acestea se deosebesc în baza criteriului
participării la decizie, instituțiile participând direct la procesul decizional, în timp ce organele, oficiile
și agențiile au caracter tehnic. În general, organele au denumirea de comitete.
Însemnătatea persoanei – spunea Viktor Frankl – este întotdeauna relaţionată la comunitate. Căci,
după cum o piesă de mozaic are valoare numai prin relaţia sa cu întregul mozaicului, tot astfel
unicitatea persoanei umane îşi găseşte pe deplin sensul numai prin rolul pe care îl joacă într-un
întreg. Astfel, sensul persoanei umane ca personalitate indică, dincolo de limitele sale, înspre
comunitate; fiind orientat către comunitate, sensul individului se transcende pe sine.