Ministerul Educaţiei

Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior

Beneficiar: Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
Proiect finanţat din Fondul de Dezvoltare Instituţională, Contract CNFIS-FDI-2022-0268
Titlul proiectului : „Acțiuni pentru dezvoltarea capacității pentru cercetare științifică în Universitatea “1
Decembrie 1918” din Alba Iulia”

Ghidul pentru planificarea activităților de cercetare științifică în vederea realizării

lucrării de absolvire
Introducere
Acest ghid este elaborat în cadrul proiectului de dezvoltare instituțională intitulat
Acțiuni pentru dezvoltarea capacității pentru cercetarea științifică în Universitatea „1
Decembrie 1918” din Alba Iulia, finanțat de Consiliul Național pentru Finanțarea
Învățământului Superior, prin contractul CNFIS-FDI-2022-0268.
Unul dintre principalele obiective ale acestui proiect este implementarea unui mod nou
de organizare a activităților de cercetare desfășurate de studenți în vederea realizării lucrărilor
de absolvire, care contribuie la realizarea unui obiectiv strategic al instituției, îmbunătățirea
culturii cercetării. Acest element nou, care sperăm să contribuie pe mai multe planuri la
creșterea calității lucrărilor de cercetare, este seminarul de cercetare. Seminarul de cercetare
este o activitate structurată, de interacțiune a cadrelor didactice și a studenților, având ca obiect
discutarea planurilor de realizare a lucrărilor de absolvire. Seminariile de cercetare se vor
organiza cu grupele de studenți de anul II (sau I, la programele de un an) de la programele de
studii de masterat sau licență. Acestea vor consta în întâlniri cu durata de două ore/săptămână,
pe parcursul a zece săptămâni, în lunile octombrie-decembrie 2022.
Seminarul de cercetare va fi un cadru de analiză și consiliere în depășirea dificultăților
inerente primilor pași ai cercetărilor individuale prin mobilizarea capacității, experienței și
resurselor colective ale corpului academic. Ghidul pentru planificarea activităților de cercetare
științifică reprezintă un instrument de orientare a studenților în alegerea și stabilirea subiectului
lucrărilor de absolvire. Realizarea ghidului este impusă de dorința de a pune la dispoziția
studenților un mijloc de informare cu privire la modul în care pot să procedeze pentru a
identifica o temă de cunoaștere științifică în cadrul căreia să realizeze propria lor contribuție
concretizată în lucrarea de disertație și modul în care pot avea acces și pot folosi resursele de
documentare disponibile în biblioteca universității.
Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia recunoaște, susține și pune în aplicare
atât reglementările naționale și internaționale, precum și pe cele interne, privind etica și
integritatea în cercetarea științifică.
Reglementările interne care se referă la aspectele privind etica și integritatea în cercetare:
1. Carta universității (art. 75, alineatele 1 și 2)
2. Codul de etică și deontologie profesională universitară (23.11.2016), ( art. 25, 26).
3. Codul drepturilor și obligațiilor studentului din cadrul Universității „1 Decembrie
1918” din Alba Iulia
 „Cap. III. Art. 20. Studenții au următoarele obligații:
e) De a respecta drepturile de autor ale altor persoane și de a recunoaște
paternitatea informațiilor prezentate în lucrările elaborate;
f) De a respecta prevederile codului etic al universității;
g) De a elabora și susține lucrări de evaluare la nivel de disciplină și lucrări de
absolvire originale.”
Lucrările de absolvire reprezintă lucrări de cercetare încadrate acelorași norme care
guvernează orice activitate de cercetare științifică, de aceea reiterarea în acest loc a principiilor
eticii cercetării este oportună. Conform Ghidului de integritate în cercetarea științifică elaborat
de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării,
valorile fundamentale ale integrității în cercetare sunt: onestitatea, responsabilizarea,
verificabilitatea, validitatea cunoașterii. 1
Proiectele de cercetare studențească trebuie să aibă în vedere o serie de cerințe comune
pentru oricare proiect de cercetare, care includ: indicarea și justificarea obiectivelor sau
întrebărilor cercetării; indicarea tipului de cercetare (fundamentală, aplicativă, bazată pe
ipoteze, exploratorie, etc); cunoașterea și raportarea la bibliografia recentă și fundamentală a
subiectului; indicarea componentei de originalitate a cercetării proprii.
Studentul este autorul cu drepturi depline al lucrării de absolvire. Deși beneficiază de
coordonarea unui îndrumător, studentul este autorul și poartă atât responsabilitatea respectării
regulilor de etică și integritate în desfășurarea cercetărilor cât și în redactarea lucrării.
Respectarea și aplicarea regulilor de realizare a lucrărilor științifice constituie premiza
conturării pas cu pas a unor contribuții științifice valoroase. Este o realitate recunoscută faptul
că lucrările de absolvire de calitate pot intra în fluxul științific, prin publicarea parțială sau
integrală, ca studii sau articole, în publicații științifice periodice, reviste sau volume de studii
(proceedings). De bună seamă că părți ale cercetărilor studențești sunt prezentate în cadrul
conferințelor științifice și înainte de finalizarea studiilor. Cu toate acestea, publicarea lucrării
de absolvire este o etapă ulterioară încheierii studiilor universitare. Faptul că rezultatele
cercetărilor efectuate în vederea realizării disertației ajung să fie publicate de un absolvent
constituie o certificare a atingerii unui grad înalt de calitate și o dovadă a funcționării unui
mediu academic favorabil desfășurării cercetării științifice. Dorim ca tot mai mulți absolvenți
ai universității noastre să atingă aceste performanțe și să-și vadă eforturile încununate prin
recunoașterea cercetărilor lor drept contribuții la dezvoltarea cunoașterii științifice din
domeniul respectiv.
Lucrările de disertație sau licență constituie contribuții la dezvoltarea cunoașterii din
domeniul sau tema de cercetare în care se încadrează. De aceea realizarea lor trebuie să fie
tratată cu atenție deosebită, atât din partea studenților, cât și a cadrelor didactice. Realizarea
disertațiilor este un proces de creație care necesită alocarea unor resurse importante de timp și
efort intelectual susținut pentru documentarea și analizarea stadiului cunoașterii aferente temei,
identificarea surselor primare și secundare de utilizat, studierea și analizarea contribuțiilor
teoretice și, cel mai important, stabilirea ideilor și întrebărilor de cercetare proprii, care
furnizează componenta de originalitate a cercetării. Acestea sunt etapele incipiente ale

1
https://www.research.gov.ro/uploads/sistemul-de-cercetare/organisme-consultative/cnecsdti/2020/ghid-
integritate-in-cercetarea-stiintifica-cne-2021.pdf
desfășurării procesului de cercetare, care precedă în mod logic etapa finală, a elaborării și
redactării lucrării. Seminarul de cercetare este menit să ofere cadrul de discuție și interacțiune
în cadrul comunității și sprijinul necesar proiectelor aflate în etapa incipientă.
Pregătirea unei prezentări orale a ideii/tezei fundamentale a proiectului lucrării de
absolvire și discutarea ei în cadrul seminarului de cercetare, împreună cu cadrele didactice și
colegii de grupă, sunt principalele elemente ale acestui mod nou de organizare a cercetării
studențești. Proiectul lucrării de absolvire va fi prezentat și discutat în cadrul seminarului în
scopul de a se putea face din timp modificări sau ajustări ale planului de lucru și obiectivelor
cercetării în funcție de subiectul propus și condițiile reale. Prezentarea proiectului lucrării de
absolvire în seminarul de cercetare va aduce studenților următoarele beneficii:
 Identificarea bibliografiei de lucru și familiarizarea cu problematica temei abordate.
 Stabilirea întrebării/întrebărilor principale ale cercetării (componenta de originalitate).
 Stabilirea unui titlu provizoriu al viitoarei lucrări.
 Progres în planificarea cercetării sau schițarea structurii lucrării.
 Observații, critici, sugestii utile din partea colegilor și a profesorilor (ideile și sugestiile
colegilor reprezintă contribuții individuale care se recunosc și se atribuie autorilor lor în
note de mulțumire, în cadrul notelor de subsol).2
 Clarificări ale unor confuzii sau inexactități.
 Sfaturi bibliografice, metodologice și practice aferente problemei studiate.
 Completarea bibliografiei de lucru.
 Asistență în evitarea unor capcane, piste eronate.
Participarea studenților în cadrul seminariilor de cercetare nu numai în calitate de autori
ai proiectelor proprii, ci ca membri activi ai discuțiilor din seminar, are beneficii indirecte prin
potențialul de învățare pe care îl constituie discutarea și analizarea fezabilității proiectelor din
anul respectiv, precum și prin posibilitatea de a contribui cu sfaturi colegiale. Observațiile și
ideile care survin în aceste interacțiuni sunt folositoare pentru stimularea și adoptarea unor
atitudini și conduite adecvate cercetării. Așa cum publicarea lucrărilor de absolvire ca studii și
articole în reviste nu reprezintă un lucru excepțional, tot așa, și oferirea unor sfaturi colegiale
și semnalarea unor erori sau riscuri reprezintă o realitate obișnuită a funcționării unor
comunități academice cu practici performante în cercetare.
Lucrarea de absolvire reprezintă realizarea individuală a autorului ei, dar calitatea sa
rezultă și din exigențele și standardele asumate și promovate în mod colectiv în cadrul
comunității academice în care se formează absolventul, precum și rod al aplicării principiilor
abnegației și colegialității în dezvoltarea cunoașterii științifice. Pentru orientarea și facilitarea
eforturilor voastre în dezvoltarea proiectelor de lucrare de absolvire, pornind de la o temă de
cercetare, formulată în mod general, deschis, la un subiectul bine delimitat, o echipă de experți
din cadrul Departamentului de Teologie Ortodoxă și Muzică Religioasă, coordonată de Pr. lect.
univ. dr. Dragoș-Ioan ȘUȘMAN, alcătuită din Conf. univ. dr. Marina SIMIONESCU, Conf. univ.

2
Adesea discuțiile colegiale pe marginea unor chestiuni de cercetare dau naștere unor schimburi de idei care pot
sugera direcții sau soluții ale unor întrebări ce contribuie la progresul propriei cercetări. Acestea trebuie notate iar
paternitatea ideilor trebuie să fie recunoscută.
dr. Dorin SIMIONESCU și Conf. univ. dr. Costel-Mirel NECHITA a elaborat secțiunile următoare
ale ghidului planificării lucrării de disertație.
În capitolul final al acestui ghid veți găsi o schiță orientativă a cuprinsului prezentărilor
orale ale proiectelor de disertație în cadrul seminariilor de cercetare.
Cosmin Popa-Gorjanu
 Cap. II.
Principii de identificare și elaborare a temei de cercetare
pentru domeniul Muzică
Alegerea subiectului cercetării
Subiectul lucrării de disertație poate să fie o continuare și o aprofundare a tematicii
lucrării de licență a masterandului. Spre deosebire de lucrarea de licență, care tratează subiectul
într-un cadru mai general, în elaborarea lucrării de disertație se va apela la o aprofundare a
subiectului și, eventual, la restrângerea acestuia la anumite aspecte considerate mai concludente
și care vor fi explorate mai detaliat. Pentru reușita cercetării este foarte important ca subiectul
să aibă anvergura potrivită pentru un asemenea demers. Un subiect prea vast nu va putea fi
tratat cu suficient de multă acuratețe, informațiile prezentate rămânând în zona generală de
cunoaștere. De asemenea, un subiect prea restrâns poate sufoca cercetarea prin lipsa unor limite
rezonabile care să-i permită masterandului explorarea. În stabilirea anvergurii subiectului este
esențială conlucrarea între student și cadrul didactic care va coordona cercetarea respectivă.
Tematica lucrării de disertație poate avea legătură doar tangential cu lucrarea de licență
realizată anterior de către masterand. Dacă în procesul de întocmire a lucrării de licență acesta
a identificat o zonă nouă de interes, poate opta pentru aprofundarea acesteia în cadrul lucrării
de disertație. Conexiunile dintre subiectul tratat anterior la licență și tematica pentru disertație
sunt un avantaj, traducându-se într-un grad de familiaritate pe care cercetătorul o are cu tema.
Subiectul lucrării de disertație poate fi ales și dintr-o zonă abordată de cursurile
programului de masterat pe care studentul îl urmează. Dacă incursiunea propusă de procesul
didactic stârnește curiozitatea masterandului de a afla mai multe despre tema respectivă, el îi
poate propune cadrului didactic un subiect pe care dorește să îl aprofundeze.
Indiferent de modalitatea în care este aleasă tema de cercetare pentru disertație, este
esențial să existe o motivație intrinsecă a studentului pentru aceasta. Doar așa ritmul cercetării
va putea fi satisfăcător și rezultatul relevant pentru pregătirea profesională a acestuia.

Principii de elaborare a lucrării de disertație:

Disciplina Armonie
Lucrarea de disertație la disciplina Armonie urmărește analizarea limbajului armonic a
unui compozitor dintr-o anumită perioadă istorică. În cazul în care creația compozitorului ales
este foarte vastă, se recomandă selectarea pe baza unor criterii clare doar a unei părți din aceasta
pentru a fi analizate. Criterii posibile de selecție sunt: tipul de formație pentru care este scrisă
lucrarea (vocală, instrumentală, vocal-instrumentală), tematica (religioasă sau laică). În cazul
în care compozitorul are lucrări de mare anvergură (de ex. Liturghie, Misă, Requiem), se poate
opta pentru analizarea unei singure astfel de lucrări.
Planul orientativ al unei asemenea cercetări cuprinde:
- cap. 1: Viața și activitatea compozitorului respectiv cu accent pe plasarea sa în epoca
din care face parte;
- cap. 2: Informații despre lucrarea care urmează să fie analizată: contextul creării ei,
premieră, relevanță istorică, opinii ale unor specialiști asupra acesteia, locul ei creația
compozitorului;
- cap. 3: Analiza limbajului armonic al lucrării respective cu accent pe soluțiile armonice
inedite identificate în partitură. Se recomandă ca prezentarea limbajului armonic să se facă
ordonat și unitar, pe baza principiilor Armoniei (adică o anumită soluție armonică va fi
prezentată o singură dată, făcându-se referiri la cele mai interesante apariții ale sale pe parcursul
întregii lucrări). În felul acesta cercetarea va oferi o perspectivă de ansamblul asupra limbajului
armonic din lucrarea analizată;
- Concluzii: privire de ansamblu asupra lucrării din punctul de vedere ale limbajului
armonic și relația acestuia cu limbajul epocii din care face parte.

Disciplinele Folclor și Canto popular

Cercetarea în domeniul folclorului implică și o posibilă deplasare a studentului
masterand pe teren, de obicei în zona de baștină a acestuia. Aici va lua legatura directă cu
oamenii din sat care mai pastrează tradițiile zonei și care sunt dispuși să le transmită generațiilor
viitoare. Studentul masterand va organiza întălniri cu învațătorul sau cu foștii învățători din sat,
cu persoanele vârsnice cunoscute ca buni cunoscători ai obiceiurilor locului. Ei sunt o sursă
excelentă pentru aflarea vechilor tradiții, cântece, obiceiuri, costume, meșteșuguri ale satului.
Totodată este importantă o întâlnire cu preotul sau fostul preot al satului. În arhiva parohiei
studentul masterand poate identifica informații valoroase referitoare la obiceiurile folclorice
specifice zonei respective.
Cercetarea pe domeniul Folclor implică tratarea unor aspecte precum:
- analizarea tehnicilor vocale de cânt popular specifice diferitelor zone folclorice;
- analizarea repertoriului specific unei anumite zone folclorice;
- analizarea genurilor muzicale specifice unei anumite zone folclorice din punct de vedere al
melodiei, ritmului, textului, versificației, cadențelor, ambitusului, modului, ș.a.m.d.
Lucrarea propriu-zisă ar trebui să aibă minim 20 de pagini rezultate din informațiile
obținute prin metodele menționate anterior. Structura orientativă a lucrării cuprinde:
Introducere, Argumentația, Dezvoltarea propriu-zisă a temei și Concluziile cercetării.

Secțiunea Instrumente
Disertația poate să fie axată pe:
- analiza lucrărilor pentru un anumit instrument într-o anume perioadă stilistică;
- analiza tuturor lucrărilor unui anumit compozitor pentru un anumit instrument: vioară,
pian, trompetă, țambal ș.a.m.d.
- analiza posibilităților tehnice ale instrumentului studiat, moduri de atac, specificații
tehnice, modalități de utilizare a instrumentului respectiv în diferite etape stilistice sau chiar noi
modalitați descoperite de compozitorii contemporani ș.a.m.d.
- analiza unei lucrări interpretate de student la instrumentul respectiv. Acea analiză
poate să conțină observații asupra sistemelor tonale regăsite în lucrare, tehnica de compoziție,
analiză armonică și de formă a unor părți din lucrare, analiza stilistică, tehnica instrumentală
necesară ș.a.m.d.
- analizarea unei personalități muzicale, virtuoz instrumentist.

Secțiunea Dirijat
Disertația poate să fie axată pe:
- analiza tipurilor de coruri: coruri pe 2 voci egale, 3 voci egale, corul mixt, soliști cu
acompaniament coral, soliști acompaniați de ison;
 - alegerea repertoriului adecvat tipului de cor;
- pregătirea vocală a corului: respirație, impostație, acuratețe, armonizare a vocilor,
interpretarea adecvată, omogenizarea vocală ș.a.m.d.;
- tehnici de dirijat: tactarea precisă și adecvată tipului și caracterului lucrării muzicale
abordate, pregătirea atacului (auftakt), realizarea nuanțelor specificate în partitură, agogica,
tempoul adecvat lucrării, ș.a.m.d.
- analiza unei lucrări alese de masterand, urmărind principiile dirijorale.

Disciplinele Culturi muzicale bizantine, Muzică eclezială şi ritual

Lucrarea de disertație la aceste discipline vizează analizarea şi cunoaşterea profundă a
istoriei culturii muzicale bizantine, a limbajului muzical psaltic, precum şi a Tipicului şi
rânduielilor bisericeşti de la începuturi până în prezent, elemente necesare pentru întocmirea
unei lucrări de disertaţie cât mai originală şi bine fundamentată. Pasul următor constă în
alegerea temei, fie o continuare şi aprofundare a celei alese ca subiect de licenţă, fie alta
sugerată de profesorul îndrumător sau aleasă de studentul masterand. Temele propuse, sau alese
de masterand sunt multiple şi pot fi denumite astfel, în linii mari:
1. Fragmente din istoria muzicii psaltice româneşti sau universale, de tradiţie
bizantină, cu axarea pe un compozitor, copist, tipograf, traducător ş. a.
2. Prezentarea şi analiza unor manuscrise de muzică psaltică românească, de tradiţie
bizantină, pe diferite epoci.
3. Prezentarea şi analiza unor manuscrise de tradiţie bizantină ale altor popoare
creştine, pe diferite epoci.
4. Elemente de Paleografie muzicală, cu teme din diferite epoci.
5. Asemănări şi deosebiri între glasurile bisericeşti de tradiţie bizantină.
6. Preluarea şi prelucrarea unor melodii monodice psaltice de către compozitorii de
muzică cultă românească sau universală.
Temele alese trebuie tratate selectiv, în funcţie de autor şi creaţia sa, sau de o anumită
operă aleasă spre analiză, de materialul bibliografic existent pentru a spori valoarea ştiinţifică,
după caz, astfel:
- O Introducere, de maxim 2 pagini, în care se motivează, pe scurt, alegerea temei, se
anunţă pe scurt conţinutul lucrării şi obiectivele propuse şi se motivează scopul ei.
- Capitolul 1: O descriere a epocii propuse ca subiect.
- Capitolul 2: Descrierea autorului, manuscrisului, copistului, tipografului,
traducătorului ş. a., aleşi spre analiză.
- Capitolul 3: Analiza în sine a unei lucrări, capitolul cel mai important, care trebuie să
prezinte şi să cuprindă toate elementele care-i conferă valoarea în timp, comparativ cu alte
lucrări valoroase din epoca respectivă, sau din alte epoci, frumuseţea monodică a cântărilor,
glasurile folosite. Eventuale transcrieri în notaţia lineară, notarea isonului şi chiar îmbrăcarea
unor cântări mai deosebite în haina armoniei. Vor fi prezentate datele analitice ce caracterizează
sistemul investigat.
- La Concluzii, câteva precizări ce se desprind din cercetarea făcută, precum şi propuneri
de studii ulterioare, cu opinii personale care vor avea rol determinant în evaluarea lucrării.
 I. Conținutul planului de realizare a disertației
(orientativ, trebuie să-l ajute pe student să-și pregătească prezentarea proiectului în cadrul
seminarului de cercetare, general pentru toate ghidurile)

1. Titlu provizoriu („tentative title”, în funcție de gradul de documentare, va fi general la

început, pentru a se îngusta pe măsura clarificării obiectivului cercetării).

2. Scurtă descriere a stadiului cunoașterii științifice în tema respectivă (justificarea

necesității abordării subiectului).

3. Descriere a surselor folosite și a metodelor utilizate.

4. Dacă este posibil, structura planificată a lucrării (modul de împărțire a tratării

subiectului pe capitole).

5. Lista bibliografică de lucru