Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
către
Sfântul Înger Păzitor
Bibliografie:
- Carte de Rugăciuni – tipărită cu binecuvântarea P.S .dr. Casian Crăciun, Episcopul Dunării de Jos
- Canonul către Sfântul Înger Păzitor a lui Ioan Monahul
- literatură religioasă creștin ortodoxă universală
- www.google.com sursă fotografii
Ne găsiți pe
Facebook: www.facebook.com/rugaciuni.crestin.ortodoxe
Instagram: www.instagram.com/rugaciuni.crestin.ortodoxe
Blog: www.rugaciuni.crestin.ortodoxe.blogspot.com
Cele mai grave păcate ce le face și le poate face omul, sînt cele
împotriva Duhului Sfânt. Acestea sînt păcate de moarte, păcate
ce fără pocăinta duc la moartea spirituală a omului, și foarte des la
moartea fizică a acestuia, prin starea de haos, neliniște, zbucium,
confuzie, dezordine, nebunie, ce urmează unui astfel de păcat.
Doamne ajută!
Stih:
Sfinte Îngere,
păzitorul vieții mele,
roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
pentru mine, păcătosul.
Potop cu tină
și întuneric de gânduri rușinoase,
întru mine izvorăsc,
despărțind de Dumnezeu mintea mea,
dar tu usucă-le,
ajutătorul meu.
a Născătoarei de Dumnezeu:
Tu ești, Stăpână,
liniștea și adăpostirea
celor învăluiți
în marea păcatelor .
De aceea,
alerg către a ta adăpostire,
fiind învăluit
cu viforul
multor feluri de patimi.
Cântarea a 3-a:
Irmos:
Doamne,
Cel ce ai făcut
cele de deasupra Crugului Ceresc,
și ai zidit Biserica,
Tu pe mine
mă întărește
întru dragostea Ta,
că Tu ești marginea doririlor,
și credincioșilor întărire ,
Unule Iubitorule de oameni.
Ființă am
din amestecătură de pământ,
de tină și țărână,
pentru aceasta,
de pământ m-am lipit.
Ci, o, folositorul și izbăvitorul meu,
întoarce pofta mea
către cele Cerești.
Ziua și noaptea,
cu faptele mele cele rele,
te amăgesc, te mâhnesc și te întărât,
dar te rog,
nu sta departe de mine,
ci ajută-mă
spre a mă îndrepta.
Pentru aceasta
dăruiește-mi
să mă pocăiesc cu adevărat,
și să te bucur pe tine,
Păzitorul meu.
Cel ce vezi
Fața Cea de nevăzut
a lui Dumnezeu,
Care șade în ceruri
și Se uită pe pământ
cu gândul
și îl face pe el de se cutremură,
pe Acela roagă-L
să mă mântuiască,
Sfinte Îngere!
Podobie:
Cântarea a 4-a:
Irmos:
Cel ce nu ai lăsat
Sânurile Părintești și Dumnezeiești,
și a noastră sărăcie
ai cercetat-o:
pentru aceasta,
cu proorocul Avacum,
strig către Tine:
Slavă puterii Tale,
Iubitorule de oameni!
Neaducându-mi aminte,
Mântuitorule,
de Înfricoșătoarea Judecată,
la care am să stau înainte
și am să dau răspuns
pentru tot lucru și cuvântul,
nici gândindu-mă
la moartea cea fără de veste,
sînt neîndreptat;
Cu deadinsul,
toată răutatea am plinit
din tinerețe,
și n-am încetat a te amări pe tine,
apăratorul meu,
cu cuvinte și cu fapte fărădelege;
nu te mania te rog,
ci mai așteaptă
înțelepțindu-mă, luminându-mă și întărindu-mă.
Departe de Dumnezeu,
păcatul m-a lepădat pe mine,
netrebnicul rob,
dar Stăpânul meu Iisus
m-a primit cu milostenie
și m-a făcut al Său;
iar eu, lepădând atâta har al Lui,
te scârbesc incă pe tine,
Îngerul lui Dumnezeu.
Cu adevărat,
Domnul S-a făcut Împărat
cu Împărăție care nu cade,
și, precum psalmistul grăiește,
s-a îmbrăcat din tine,
Maica lui Dumnezeu,
întru preafrumoasă podoabă,
în Trup Sfânt,
cu care a luat moarte
și a surpat împărăția ei.
Cântarea a 5-a:
Irmos:
Cu multă îndrăznire
stând înaintea scaunului
Atotstăpânitorului,
și împreună dănțuind,
la Împăratul făpturii
roagă-te, ajutătorul meu,
să-mi dea iertare
de răutățile mele cele multe.
Muncile și chinurile
care mă așteaptă,
mai înainte văzându-le,
și de împietrirea,
nebunia și orbirea mea
făcându-ți-se milă,
suspini și te tânguiești,
și te întristezi,
fiind plin de mâhnire,
izbăvitorul meu.
Cantarea a 6-a:
Irmos:
Păzindu-mă
și oștindu-te împrejurul meu,
și întorcând pornirile diavolilor,
și năvălirile lor,
cele în chipurile fiarelor,
nu înceta, păzitorul meu,
pururea a le depărta de la mine,
că pe tine te am cald folositor.
Infruntarea și rușinea,
să acopere fețele vrăjmașilor,
cele întunecate, rușinoase și întinate,
când se va despărți de trup,
sufletul meu cel smerit,
și să îl acoperi, îndreptatorul meu,
cu aripile tale
cele luminate, și prea sfinte.
Podobie:
Cântarea a 7-a:
Irmos:
Când va vrea
să mă judece
Judecătorul și Dumnezeul meu,
și să mă osândească
pe mine,
cel osândit de conștiința mea,
mai înainte de judecata aceea,
nu mă uita
pe mine,
povățuitorul meu.
a Născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce ești poartă cerească
și ușă de mântuire,
și scară înțelegătoare,
pe care Dumnezeu s-a coborât
și Om S-a suit,
cu îndurările tale, Curată,
învrednicește-mă de Împărăția cerurilor,
pe mine, robul tău.
Cântarea a 8-a:
Irmosul:
Binecuvântăm pe Tatăl
și pe Fiul
și pe Sfântul Duh,
Domnul.
Îndreptătorule,
păzitorul meu,
folositorul și izbăvitorul meu,
păzitorul ticălosului meu suflet,
când mă va scula din pământ,
la Judecată,
înfricoșătorul glas al trâmbiței,
atunci,
aproape de mine să stai,
blând și vesel,
cu nădejdea mântuirii
depărtând de la mine frica.
Cu nemărginirea bunătății
în dar mă miluiește,
ceea ce ai născut pe Izvorul milostivirii,
că vrednic de milă sint,
dar nu am ce să îți aduc ție;
că bunurile mele nici cum nu îți trebuie,
ca ceea ce ai zămislit nespus
pe Dătătorul de bine și Mântuitorul lumii,
ceea ce ești plină de har.
Cântarea a 9-a:
Irmos:
Ca un dumnezeiesc slujitor
al lui Dumnezeu,
care faci vrerile Lui cele Dumnezeiești,
ai multă îndrăznire către Dânsul,
Sfinte Îngere!
Pentru aceasta,
cu căldură roagă-L
pentru mine,
ca mântuindu-mă prin tine,
sa te laud folosind și acoperământul tău.
Podobie:
Învrednicește-mă și pe mine
Să dobândesc Împărăția cea de sus
a lui Dumnezeu,
ca împreună cu tine,
să cânt cântarea Sfintei Treimi:
o, păzitorul meu,
nu înceta a-mi ajuta,
ca să văd și eu lumina Dumnezeirii
cea în Trei Străluciri.
a Născătoarei de Dumnezeu:
Amin.
Ce este un canon?
Cuvântul canon, are mai multe semnificații, atât laice, populare, vulgare, cât și de
specialitate, ca termen lexical tehnic. În limba română însa, el este cu precădere
utilizat în limbajul religios, bisericesc, astfel că ne vom referi doar la semnificațiile
ce le are în acest context: religia creștin ortodoxă:
1. Canonul este dat fie de cineva superior, fie autoimpus: o forma de autoflagelare
și autopedepsire , atunci când conștientizarea propriei greșeli determină
autopedepsirea , necesitate interioară spirituală, și autopenitența
2. exemplul de față: canonul este fie un buchet de rugăciuni de pocăință, fie o carte
ce cuprinde rugăciuni ce se citesc în timpul liturghiei, carte ce se păstrează de
obicei în altar.
3. Deasemeni veti observa aici ca a doua cantare este lipsa. De ce(?), vor
intreba, cei care nu sint familiarizati cu lumea religioasa, crestin ortodoxa:
motivul este acesta: cântarea a doua nu există pentru că aceste nouă cântări,
sunt compuse după cele nouă cete de îngeri din Cer, despre care cu ingaduinta
lui Dumnezeu, știm noi (ele fiind mai multe) . Ori, ceata a doua a îngerilor
este ceata îngerilor căzuți, o dată cu răzvătirea lui Lucifer, și astfel, a devenit
drept a lipsi din rânduielile cântărilor bisericești.
Ce este un glas?
1. Fiecare glas este denumit sau numerotat, identificat, după numărul tonalității
muzicale în care se face interpretarea melodiei sau a cântării bisericești
Un irmos este sinonim cu începutul unui cântec bisericesc, a unei rugăciuni; astfel,
denumirea de irmos se dă fie primului vers, fie primei strofe dintr-o cântare religioasă.
Ce este o podobie?
Tipar melodic, melodie, linie melodica, pe care se pot interpreta diferite texte religioase,
de obicei glasuri , psalmi, canoane.
Ce este sedealna?
Oricine a participat măcar o singură dată în viață la o slujbă creștin ortodoxă, la o liturghie,
a observat că, în timpul slujbei există momente în care credincioșii se ridica în picioare și se
închină, și momente în care toți se așează în genunchi, sau momente în care pur și simplu
pot sta așezați pe scaune, rugându-se în sinea lor, sau ascultând slujba și cântările ce soborul
preoțesc le oficiază. Ei bine, o sedealnă, este acea cântare bisericească în timpul căreia poți
lua loc pe scaun. De aici și denumirea de sedealnă: de “a șede” (arhaism), de a avea acest
accept de a te așeza.
Ce este un stih ?
Stih, stihiri în limbaj bisericesc arhaic, stihuri în limbaj literar, este un verset din psalmi sau
din cântările bisericești.