4/Definiţia şi caracteristicile pieţei.

Definiţia pieţei – piaţa constituie premisa şi, în acelaşi timp, finalitatea activităţilor de
marketing. Ea reprezintă o construcţie care se regăseşte în zona de contact permanent între
producţie, respectiv dintre producătorii de produse şi prestatorii de servicii, pe de o parte, şi
consum, respectiv, consumatorii şi comportamentul lor, pe de altă parte. Producătorii şi
consumatorii se întâlnesc pe piaţă şi, prin intermediul tranzacţiilor, îşi realizează obiectivele.
Scopul marketingului fiind satisfacerea necesităţilor şi dorinţelor consumatorilor, este clar că atât
concepţia şi  atitudinea, cât şi soluţiile de marketing se raportează la piaţă.
Caracteristicile pieţei- Piaţa este un conglomerat de participanţi, mărfuri, factori şi
relaţii  care se stabilesc între marea varietate a „actorilor” care joacă pe această „scenă” . Toate
acestea imprimă pieţei o serie de trăsături caracteristice. O primă trăsătură caracteristică a
pieţei este complexitatea. Complexitatea este dată, în primul rând, de numărul extrem de mare al
bunurilor şi serviciilor care sunt oferite sau cerute într-o varietate sortimentală şi
tipodimensională, coloristică etc. ce nu poate fi stabilită cu exactitate. În al  doile rând,
complexitatea pieţei este rezultatul unui număr aşa de mare de participanţi la actele de piaţă,
încât aceştia nu pot fi identificaţi în totalitate în toate cazurile. Despre numărul total , exact al
cumpărătorilor sau consumatorilor unui  anumit bun de folosinţă curentă se pot face doar
estimări, ţinând seama şi de  mobilitatea ridicată a acestora. Complexitatea este dată  şi de aria
geografică diferită a pieţelor diverselor  bunuri  şi servicii şi de combinaţiile  practic infinite între
ofertă, cerere şi spaţiul în care acestea se manifestă. 
A doua caracteristică  este extrema eterogenitate a pieţei, dată atât de marea  varietate
de bunuri şi servicii care formează  obiectul relaţiilor de piaţă, de tipurile extrem de diverse ale
participanţilor la actele de schimb, la tranzacţii de piaţă, cât şi de condiţiile şi spaţiul în care se
realizează aceste tranzacţii.
A treia caracteristică  a pieţei  este dinamismul  - Dinamismul  se referă la evoluţia
componentelor sale – cererea şi oferta - , la formele de realizare a schimburilor pe piaţă şi la
spaţiul geografic. Cererea se modifică, se diversifică, apar cerinţe noi, produsele şi serviciile
existente  nu mai sunt considerate satisfăcătoare, exigenţele consumatorilor evoluează. Oferta 
încearcă  să ţină pasul cu schimbările dinamice ale cererii prin  produse tot mai diverse, noutăţi,
cu calitate tot mai bună. Caracterul dinamic se referă şi la evoluţia permanentă a pieţei sub aspect
geografic. O piaţă mică, semnificativă la nivel local, se poate extinde  pe măsură ce tot  mai
mulţi producători şi consumatori împrăştiaţi pe o arie teritorială din ce în ce mai mare intră în
relaţii de schimb. Un exemplu care explică dinamismul pieţei sub aspectul cererii, ofertei şi 
geografic îl reprezintă Internetul. 
Soluţia www.( World Wide Web ) a permis crearea reţelei de comunicaţii ( Internet ) care
a eliminat multe din inconvenienţele comunicării tradiţionale. Internetul a eliminat abstacolele de
spaţiu, timp, barierele la care erau  supuse scrisorile şi  formele de comunicare. În acelaşi timp, el
oferă posibilitatea comunicării directe, interpersonale, indiferent de locul sau momentul în care
se găsesc interlocutorii, nefiind legat de orare de funcţionare sau  formalităţi de îndeplinit. 
La toate acestea se adaugă  posibilităţile nemaiîntâlnite de  acoperire geografică,
legăturile putând fi stabilite între persoane aflate în cele mai îndepărtate colţuri  ale lumii, pentru 
a soluţiona inclusiv probleme de marketing.
Internetul înregistrează  o dinamică  accelerată, tot mai  substanţială pe zi ce trece, atât în
ceea ce priveşte numărul de utilizatări, cât şi  valoarea cheltuielilor on-line ( prin internet ).
 A patra trăsătură a pieţei este caracterul economic. Datorită raporturilor în continuă
schimbare între cerere şi ofertă, forţei diferite a particpanţilor la actele de vânzare – cumpărare şi
dorinţei acestora de a câştiga poziţii tot mai bune, pe orice piaţă există o permanentă luptă,
numită concurenţă. Concurenţa se manifestă cu intensitate şi în forme diferite în funcţie de
specificul pieţei pentru  fiecare marfă, de situaţia existentă a pieţei în fiecare moment, de
numărul ofertanţilor şi al clienţilor acestora, de volumul şi structura cererii şi ofertei. În general,
nu există piaţă pe care să nu apară  concurenţă. 
A cincea trăsătură a pieţei este caracterul său necontrolabil – de către cei  care participă 
la relaţii şi operaţiuni de schimb în cadrul acesteia. Caracteristic  definitorie a economiei de piaţă
este tocmai existenţa pieţei, pe care angajamentele, contractele, actele de schimb se stabilesc şi
se realizează în funcţie de raportul între cerere şi ofertă şi  poziţiile deţinute de participanţi. Exstă
pericol ca, prin poziţia de monopol, anumite întreprinderi să controleze piaţa. În acelaşi timp, pe
fiecare piaţă se simte influienţa mai mare sau mai mică a organismelor de stat abilitate să
reglementeze piaţă. 
De regulă, pentru a evita monopolizarea pieţei, statele au legislaţie specifică prin care se
interzic şi se  pedepsesc acţiunile acelor întreprinderi care urmăresc să controleze piaţă. Cele mai
cunoscute legi sunt legile  antitrust din S.U.A. şi U.E. şi legile privind concurenţa existentă în
majoritatea ţărilor lumii.